Locul psihologiei in sistemul stiintelor

Conceptiile referitoare la locul psihologiei in sistemul stiintelor organizat si integrat conducand la elaborarea unor adevarate roade explicative interpretative. A. Modele triunghiulare Modelul triunghiului al psihologiei stiintifice a fost propus de catre Bucher in anul 1929, in care psihologia stiintifica era plasata la intersectia stiintelor umaniste, sociale si natural. In 1961 Kedrov a facut si el o clasificare triunghiulara a stiintelor care subdivide stiintele umaniste in stiinte sociale si in stiinte filosofice, facand loc in triunghiul sau alaturi altor stiinte. (tehnice, matematice, logice) B. Modelul circular In anul 1966 in cadrul colegiului international de psihologie desfasurat la Moscova Jean Piaget propune un model circular al stiintelor. Punctul de pornire al clasificarii lui Piaget il constituie relatia dintre subiect si obiect in procesul cunoasterii. Concluzia lui Piaget este urmatoarea: Psihologia ocupa o pozitie central nu doar ca produs al celorlalte stiinte dar si ca sursa posibila de explicatie a formarii si a dezvoltarii lor. C. Modelul interpretarii stiintelor In cadrul acestui model a fost avansata ideea ca nu cercetarea interdisciplinara este in masura sa asigure inovarea stiintelor ci dimpotriva interpenetrarea lor. Exista doua argument care stau la baza acestei idei. 1. Primul argument vizeaza trecerea stiintelor prin ciclul de specializare, fragmentare si hibridare. 2. Al doilea se refera la demersurile intreprinse de catre cercetatori. Fiecare stiinta de un centru relative dar ingust si stabil si o margine mult mai labila si fluctuanta. D. Modelul bazat pe clasificarea stiintelor Stiintele au fost bazate pe trei categorii. 1. Stiintele fundamentale ale omului (biologia, sociologia, filosofia) 2. Stiintele referitoare la principalele tipuri de activitati indeplinite de om (educationale, economice, managerial, militare si sportive)

3. Stiintele maximal preocupate de asigurarea integritatii fizice si psihice ale omului (neurologia, medicina si psihiatria)

Obiectul psihologiei

Caracterizeaza acea forma a cunoasterii umane de ordin metodologic general si particular: A. Definirea unui domeniu unic si neintersectabil. B. Existenta unei metode specific de abordare, descriere si interpretare a fenomenelor circumscrise domeniului dat. C. Fenomenele ce sunt proprii domeniului dat trebuie sa posede un minim de insusiri si de terminatii sensibile nemijlocit perceptibile si observabile care sa permita utilizarea operatiilor de masurare si cuantificare. D. Obiectivitatea descrierilor si a interpretarilor care inseamna in primul rand intemeierea in date si fapte reale si verificarea ipotezelor si a generalitatilor respective delimitarea intre ceea ce este obiectul in realitate independent de subiect si ceea ce este obiectul pentru subiect (criteriul adevarului) E. Posibilitatea reproducerii sau reportarii aceleiasi cercetari de doi sau mai multi autori. F. Prezenta si operarea cu generalul in forma conceptelor.

Definirea psihologiei Ca stiinta pare a fi destul de simpla, psihologia este stiinta care se ocupa cu descrierea si explicarea fenomenelor si insusirilorpsihice verificabile (Andrei Cosmovici). Factorii care au intarziat elaborarea obiectului unitar al psihologiei, unul dintre acestia poate cel mai important este de ordin ontologic si se refera la complexitatea existential a psihicului in general fenomenelor, proceselor, insusirilor in particular investigate de psihologie. A doua categorie de factori care au intarziat elaborarea obiectului unitar de cercetare al psihologiei este de ordin gnoseologic. Fiind legata de avatarurile reflectiilor teoretice si al investigatiilor empirice. Printre acestia cei mai important sunt urmatorii: 1. Existenta unor teorii, conceptii, scoli si si orientari psihologice care prezinta contradictii externe 2. Existenta unor teorii, conceptii si orientari psihologice care prezinta contradictii interne 3. Inchiderea in ele insele a scolilor si orientarilor psihologice