Ecoambalajul

Ambalajul poate fi definit ca fiind materiale care invelesc un produs sau un ansamblu de produse in timpul manipularii, transportului, depozitarii si vanzarii in scopul de a proteja, a conserva si prezenta produsele pana la momentul consumarii si utilizarii lor,constituie un important promotor al desfacerii,denumit si vanzatorul mut.Ambalajul etse considerat o componenta intriseca a produsului,si care este considerat de unii specialisti al cincilea P din mixul de marketing. Produsele pot polua atat prin substantele din care sunt facute,cat si prin intermediul consumului acestora,iar societatea din ziua de azi trebuie sa gaseasca si sa propuna alternative la produsele care polueaza prin intermediul altora, cu un potential poluant inferior. Produsele care au un impact scazut asupra mediului sunt marcate corespunzator - cu o marca ecologica, dovedind astfel faptul ca potentialul lor poluant este scazut.Produsele sunt testate si monitoarizate pe perioada intregului ciclu de viata,sunt observate si proprietatile lor inainte de a fi marcate. Fiemele care doresc sa utilizeze o marca ecologica trebuie sa plateasca o taxa pentru a li se acorda dreptul de utilizare a acestora,dar marca ecologica nu este obligatorie. n planurile de afaceri elaborate de catre firmele care doresc sa-si reorienteze activitatea, componenta ecologica trebuie sa fie obligatorie. De asemenea, reciclarea produselor, componentelor uzate ale acestora etc. poate sa fie facuta n noi unitati, specializate, de mici dimensiuni, cu avantaje evidente din mai multe puncte de vedere: economic, social, al protectiei mediului. In cadrul interrelatiei produs-protectia mediului inconjurator,problema ambalajelor este foarte importanta si putem spune ca in domeniul ambalarii s-au facut simtite anumite preocuparii privind protectia mediului inconjurator.Cele mai criticate ambalaje sunt cele care nu sunt de unica folosinta sau cele care sunt fabricate dintr-un material nereciclabil. Functiile pe care ambalajul trebuie sa la pastreze,sunt urmatoarele: -de protectie si prezervare; -consumul si retinerea; -prezentarea/intensificarea vanzarii; -identificare si informare; -securitate; -comoditate. Pe ambalajul produsului trebuie sa se gaseasca informatii complete si complexe privind compozitia acestuia,modul de pastrare si de utilizare al acestuia,etc.Cele mai detaliate ambalaje le au produsele agroalimentare. Factorii care actioneaza cu privire asupra deciziei ambalajului: -conceptul de ambalaj:ambalajul este un produs sau trebuie facut pentru un produs; -imaginea care se doreste a fi data firmei prin produse(culoare,structura)care influenteaza perceptia consumatorului; -costul:desi clienti doresc ambalaje attractive,aceste nu trebuie sa fie scumpe; -siguranta:ambalajul trebuie sa protejeze continutul,in special in cazul unor produse periculoase; -materialul folosit:carton,plastic,metal; -caracteristici:insurubare sau fixare,etc; -impachetare multipla sau nu; -invelire individuala sau nu; -standardizare sau nu a ambalajului;

-modul de aparitie a etichetei; -impactul asupra mediului inconjurator; -corelarea cu celelalte elemente de marketing:ambalaj scump,distribuit in magazine de lux,cu prt ridicat si publicitate intense. Daca se tine cont de acesti factori,ambalajul va putea corespunde unor minime cerinte:sa fie usor pentru a nu sporii cheltuielile de transport prea mult,sa fie rezistent pentru a proteja integritatea produsului,sa fie estetic pentru a atrage atentia consumatorilor potentiali. Tipuri de ambalaje: -ambalaj primar(ambalaj de vanzare):conceput si realizat pentru a indeplinii functia de unitate de vanzare,pentru utilizatorul final sau consummator,in punctul de achizitie; -ambalaj secundar(ambalaj grupat,supraambalaj):ambalaj conceput pentru a constitui la punctual de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare,indifferent daca acesta e vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctual de vanzare;el poate fi separate de produs fara a afecta caracteristicile acestuia; -ambalajul tertiar(ambalaj pentru transport):ambalaj conceput pentru a asigura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje grupate,in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii sau transportului; -ambalaj de desfacere; -ambalaj compozit; -ambalaj reutilizabil. Amabalajul face parte din cele mai importante elemente ale produsului,iar un produs bine ambalat poate prezenta o garantie a sanatatii consumatorilor.In cazul produselor alimentare,avantajul ambalajelor este acela ca sunt aseptice,dar de asemenea au un dezavantaj,si acela este ca nu pot fi reutilizate,lucru care creste volumul de deseuri. In comparatie cu ambalajele de unica folosinta,amabalajele reutilizabile,daca se folosesc in cazul produselor alimentare,acestea nu mai pot fi aseptice. Privind reutilizarea ambalajelor,depind de mai multe variabile.Acest lucru nu trebuie sa afecteze functiile ambalajului privind protejarea,achizitie,transport si de informare a ambalajelor respective.O solutie mai veche este aceea de evitare de ambalare multipla,si recomandarea de a se folosii ambalaje biodegradabile. In tarile din U.E reciclarea ambalajelor a cunoscut o ampla dezvoltare,deoarece s-au impus restrictii privind depozitarea ambalajelor utilizate,ele fiind separate pe tipuri:sticla,metal,hartie,plastic.In cazul reciclari unor anumite ambalaje,s-au gasit solutii precum transformarea acestora in alte produse folosite in alte domenii,de exemplu in cel al constructiilor,unde hartia este maruntita si folosita ca izolatie intre pereti unei case,sticlele sunt reciclate si transformate in ferestre,etc Privind problematica deseurilor exista multe preocupari pe plan international in care se pune problema reintroducerii n circuitul de productie a acestora, respective eseurile sunt considerate ca o sursa de materii prime. Biroul International al Recuperarii si al Reciclarii,este un organism care are ca scop reciclarea materialelor si fiind considerate decatre acest organism ca find materii prime secundare. Pentru a asigura o protectie corespunzatoare a mediului, se pune roblema trans portului, depozitarii, manipularii, gestionarii deseurilor. Problema deseurilor este din ce n ce mai actuala si mai acuta ca urmare a resterii cantitatilor si a necesitatii tratarii corespunzatoare a acestora astfel nct mediul nconjurator sa aiba ct mai putin de suferit. Obiectivele precum si actiunile care urmeaza a fi intreprinse in tara noastra sunt gestionate decatre Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor,respective Planul National de Gestionare a Deseurilor,referitoare la deseurile de ambalaje.

Obiectivele acestora se refera in principal la: -optimizarea sistemului de reutilizare si reciclare a ambalajelor; -reducerea la sursa a cantitatii de ambalaje pe produs(prin proiectare); -optimizarea cantitatiilor colectate si a calitatii deseurilor; -crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor neadecvate pentru valorificarea materiala; -reducerea cantitatii de deseuri de ambalajele generate; -crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala. Principiile gestionarii deseurilor de ambalaje: -consumatorii joaca un rol esential in gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje,astfel ei trebuie sa fie bine informati pentru a-si adapta comportamentul si atitudinile; -poluatorul plateste-toti cei implicate in producerea,utilizarea,importul si distributia ambalajelor si produselor ambalate trebuie sa devina ai constienti de masura in care un ambalaj se poate transforma in deseu si sa accepte responsabilitatea ce le revine pentru astfel de deseuri; -pentru a se atinge un nivel ridicat de reciclare si pentru a evita problemele de sanatate si de securitate de catre cei care sunt angajati sa colecteze si sa prelucreze deseurile din ambalaje,este essential ca aceste deseuri sa fie sortate la sursa. Operatorii economici care nu indeplinesc obiectivele anuale sunt obligate sa plateasca contributiile la Fondul de Mediu.Obligatia de a platii de 1RON/kg din greutatea ambalajelor introduce pe piata nationala,in cazul neindeplinirii obiectului anual de valorificare a deseurilor de ambalaje,revine urmatorilor operatori economici responsabili: a)producatorii de bunuri ambalate,pentru ambalajele primare,secundare si tertiare folosite la ambalarea produselor lor; b)importatorii de bunuri ambalate,pentru ambalajele primare,secundare si tertiare aferente produselor importate; c)operatorii economici care ambaleaza produse ambalate,pentru ambalajele secundare si tertiare pe care le introduce pe piata; d)producatorii de ambalaje de desfacere,pentru ambalajele de desfacere; e)importatorii de ambalaje de desfacere,pentru ambalajele de desfacere importate. Simboluri ale ambalajelor reciclabile: 1)Banda lui Moebius-semnaleaza la modul general faptul ca produsul sau,ambalajul sau este reciclabil.Este vorba de o caracteristica tehnica a materialului.Reciclabil nu inseamna neaparat reciclat.

2)Plastic reciclabil-acest semn are rolul de a indica tipul de plastic.

3)Tidy man-este un indemn la curatenie pentru consummator.Invita consumatorul sa arunce ambalajul produsului la cosul de gunoi si nu pe strada.

Ecoeticheta
Simbol grafic i/sau un scurt text descriptiv aplicat pe produs,ambalaj, ntr-o brour sau n alt document informativ care nsoete produsul i care ofer informaii despre cel puin unul i cel mult trei tipuri de impact asupra mediului se numeste eticheta. A nceput n 1992 cand Comisia Europeana este in sprijinul consumatorilor di statele membre pentru recunoasterea produselor care nu afecteaza mediul inconjurator. Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul ntregului lor ciclu de via. Eticheta este alcatuita din 2 rubrici: 1)rubrica 1 conine simbolul etichetei ecologice,floarea; 2)rubrica 2 conine un text scurt descriptiv - informaii privind motivele acordrii etichetei ecologice. Consumatorii, dar n aceeasi masura si distribuitorii, mai ales n tarile dezvoltate, adopta sau nu un anumit produs nu doar n functie de aspectele considerate pna nu demult mai importante: calitatea, pretul,disponibilitatea ci si n functie de aspectele privind protectia mediulu si asociate acestuia. Efectele ce vizeaza mediul reunesc de fapt efectele exercitate de produs asupra mediului pe ntreaga sa durata de viata.De asemenea, multe tari au adoptat programe de ecoetichetare, care permit consumatorilor sa aleaga produsele care respecta mediul.Ecoetichetarea este o activitate voluntara, nsa ea se afirma din ce n ce mai mult ca o exigenta pe diverse piete. Consumatorii care dispun de venituri ridicate aleg produsele ecoetichetate n detrimentul celorlalte, chiar n conditiile n care trebuie sa plateasca, evident, un pret mai mare pentru acestea. n acest context, produsele care nu sunt etichetate corespunzator fac fata cu greu concurentei. Ecoetichetarea tinetste catre o societate durabila,stimuleaza consumatorii si producatorii,fiind un sistem voluntar care foloseste fortele pietei pentru produsele si serviciile care pot fi eco-etichetate. Pentru ca produsele sa fie acceptate de catre consumatorii din ce n ce mai exigenti n legatura cu protectia sanatatii lor dar si a mediului, ele trebuie sa transmita un mesaj corespunzator. Mesajul destinat consumatorilor poate mbraca diverse forme. De exemplu, consumatorul poate fi informat n legatura cu utilizarea rationala a resurselor n procesul de productie, cu utilizarea unor ambalaje economice, de dimensiuni rezonabile etc. De asemenea, mesajul poate fi transmis cu ajutorul unor marci sau sloganuri inscriptionate pe eticheta produsului, prin informatii referitoare la atestarea calitatii produsului vizat etc. Ecoetichetarea este destinata sa ajute consumatorul n identificarea si alegerea produselor si serviciilor care sunt cele mai prietenoase cu mediul (comparativ cu produsele similare existente pe piata). Ecoetichetarea-perioada de valabilitate a criteriilor precum i cerinele de evaluare i verificare sunt specifice fiecarui grup de produse (3 5 ani).Se face pe baza informaiilor actualizate privind protecia mediului i piaa.Floarea este acordat pentru o perioad egal cu perioada de valabilitate a criteriilor. Dup aceea, compania trebuie s depun o cerere pentru rennoirea eco-etichetei i, desigur, s ndeplineasc noi criterii,calitatea face parte din criterii.

n vederea acordrii etichetei ecologice un produs individual trebuie s respecte toate criteriile (cheia pentru cea mai bun practic i performan). Eticheta ecologica in Romania. n Romnia, procedura de acordare a etichetei ecologice este prevazuta n Hotarrea de Guvern numarul 189 din anul 2002. Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul ntregului lor ciclu de viata, n comparatie cu altele apartinnd aceluiasi grup de produse. Promovarea acestor produse contribuie la utilizarea eficienta a resurselor si la un nivel ridicat de protectie a mediului, prin furnizarea catre consumatori a unor informatii corecte, exacte si stabilite pe baza stiintifica despre produsele respective. Pentru obtinerea etichetei ecologice agentii economici (fabricanti, importatori,prestatori de servicii comercianti) trebuie parcurga urmatoarele etape: solicitarea etichetei ecologice la Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor care reprezinta autoritatea competenta; realizarea incercarilor pe produse de catre institutele specializate recomandate de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si/sau decatre alte institute care detin laboratoare acreditate; evaluarea performantelor produsului de catre autoritatea competenta (Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor) care colaboreaza cuComisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice in luarea deciziilor privind acordarea etichetei ecologice si cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor in vederea evaluarii gradului de eficienta cu care eticheta ecologica raspunde nevoilor de informare a comsumatorilor. acordarea etichetei ecologice. Dupa acordarea dreptului de utilizare a etichetei ecologice, autoritatea competenta incheie cu solicitantul un contract prin care se stabilesc conditiile de utilizare a acesteia. Acest contract este prevazut in anexa nr. 4 la H.G. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Eticheta ecologica se acorda, n Romnia, la cerere grupurilor de produse care ndeplinesc urmatoarele conditii: - potential ridicat de protectie a mediului, care sa determine alegerea facuta de comparator; - avantaje competitive pentru producatorii de bunuri si / sau prestatorii de servicii; - cerere mare de consum sau utilizare finala, exprimata prin volumul de vnzari. Eticheta ecologica este acordata pe baza criteriilor specifice fiecarui grup de produse, stabilite prin hotarri ale Guvernului si nu poate fi solicitata pentru produsele care nu fac obiectul nici unui criteriu. Aceste criterii specifice reprezinta, de fapt, cerintele, pentru fiecare aspect de mediu mentionat intr-o matrice indicatoare de evaluare, pe care un produs trebuie sa le indeplineasca pentru a-i putea fi acordata eticheta ecologica. Tarife privind eticheta ecologica: poate fi introdus de ctre fabricani, importatori, prestatori de servicii i comerciani pentru produsele comercializate sub numele propriei mrci; este adresat autoritii competente MMGA; tariful pentru procesarea cererii de acordare a etichetei ecologice este de 300 euro; tariful anual este egal cu 0.15% din volumul anual al vnzrilor produsului care a obinut eticheta ecologic. In cazul ntreprinderilor mici i mijlocii, precum i a productorilor de bunuri i prestatorilor de servicii, MMGA reduce tarifele ( tariful de procesare a cererii i tariful anual) cu 25 % pentru obinerea etichetei ecologice.

MMGA poate acorda reduceri maxime de 25 % (pentru tariful anual) primilor trei operatori economici din fiecare stat membru care obin eticheta ecologic pentru o grup dat de produse sau servicii. MMGA poate acorda o reducere de pn la 30 %, (pentru tariful anual) n cazul n care produsului respectiv i s-a acordat, de asemenea, o alt etichet ecologic n conformitate cu cerinele generale ale standardului SR EN ISO 14024. Eticheta ecologica va cuprinde, n mod efectiv, doua rubrici: rubrica 1 cuprinde simbolul etichetei ecologice. Acesta este o floare pe fond alb cu sase petale, sub forma de cercuri, colorate alternativ n rosu, galben si albastru si frunze colorate n verde; centrat se scriu initialele RO cu font Times New Roman 12. Componentele R si O ale marcajului RO trebuie sa aiba aceeasi dimensiune pe verticala, nu mai putin de 3 mm;diametrele celor sase cercuri au aceeasi dimensiune, nu mai putin de 5 mm; rubrica 2 cuprinde textul descriptiv. Textul se va scrie integral n negru, cu font Times New Roman 12. Fondul este alb. Avantajele etichetei ecologica: are o dimensiune european - acoper ntreaga pia U.E care nsumeaz mai mult de 375 milioane consumatori; promoveaza conceperea, comercializarea i utilizarea produselor care au impact redus asupra mediului i asupra sntii umane; atest calitatea utilizrii unui produs i calitatea sa ecologic; are un caracter selectiv prin nivelul lor de exigen, criteriile de eco-etichetare garanteaz o selectivitate a produselor; crete considerabil potenialul pieei competitive pentru produsul eco-etichetat; Eticheta ecologic este un instrument de marketing modern n comunicare ofer produselor un avantaj competitiv pe piaa i permite dezvoltarea pieei de desfacere a acestor produse la nivel european. este o marc colectiv de certificare a produselor; contribuie la reducerea polurii, protejarea i conservarea mediului; mbuntirea imaginii productorului; avantaje pentru consumatorul final; are un caracter voluntar - nu pune bariere n calea comerului; are un caracter dinamic i evolutiv, atribuit pe o perioada determinat. Modaliti de promovare i mediatizare a etichetei ecologice la nivelul agentilor economici: seminarii de informare-instruire manuale, pliante, brouri cursuri edine de informare buletin informativ suport electronic de instruire publicarea i distribuirea gratuit a unor brouri; crearea unui website. Modaliti de promovare i mediatizare a etichetei ecologice la nivelul consumatorilor: dezvoltarea unei strategii de educaie ecologic cu scopul de a schimba comportamentul onsumatorilor n procesul de cumprare, fr a ne limita doar la difuzarea de informaii; dezvoltarea de instrumente de marketing i publicitate care s se adreseze nevoilor specifice consumatorilor, fr a se caut atingerea unui scop pedagogic de protecie a mediului.

Marca de mediu nu are un caracter obligatoriu; ea este considerate n instrument cu un pronuntat caracter de informare asupra anumitor roprietati ale unui produs care poate exercita anumite efecte benefice asupra consumatorilor, pe termen scurt, mediu, dar mai ales lung. Marcarea ecologica a produselor se practica de putin timp n ultimele doua decenii.De exemplu, n Germania, prima marcare ecologica s-a efectuat n 1978; n prezent sunt marcate peste 3.600 produse, structurate n 64 categorii. Marcarea ecologica este un procedeu relativ nou, specific mai ales arilor dezvoltate. Marca atribuita produsului i confera acestuia o anumita individualitate iar n timp, ecomarca va ndeplini una din functiile clasice ale marcii, si anume aceea de garantie (si este vorba, n principal de garantare a calitatii, a sanatatii si orig inalitatii produsului n cauza).