Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
6StudiuLingvistic

6StudiuLingvistic

Ratings: (0)|Views: 128|Likes:
Published by mihaibalan

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: mihaibalan on Jan 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2012

pdf

text

original

 
789
LIMBA {I STILUL VULGATEI DE LA BLAJ 1760 - 1761
„A scrie cãrþi înseamnã a comunica cu departele tãu ºi adeveni conºtiinþa lui mai bunã. Ce sunt cãrþile omenirii,dacã nu conºtiinþa noastrã mai bunã? Ce este Eminescu,dacã nu conºtiinþa mai bunã a românilor?” 
(G. Liiceanu,
Jurnalul de la Pãltiniº 
)
1.
 Biblia lui Petru Pavel Aron
– cea dintâi traducere a
Vulgatei
în limba român@
n spiritul cuvintelor de mai sus,
Biblia
este „conºtiinþa mai bunã” a lumii întregi. Aºa se explicã nenumãrateletraduceri ºi retraduceri ale textului în câteva mii de limbi, în epoci ºi spaþii diferite, din antichitatea iudaicã ºi pânãastãzi, ºi tipãrirea ei în milioane de exemplare.În spaþiul românesc, la interval de ceva mai mult de o sutã de ani (1688–1795),
Biblia
se traduce integral de trei ori,expresie a unor acumulãri cantitative ºi a unor salturi calitative în cele mai diverse planuri ale vieþii sociale, cu prioritate îndomeniul cultural. Astfel, în plin umanism românesc se realizeazã
Biblia de la Bucureºti (1688) 
, iar un secol mai târziu, înBlajul iluminist, prind viaþã, la interval de numai 30 de ani, alte douã traduceri integrale ale textului sacru în limba românã:traducerea realizatã dupã
Vulgata
latinã sub coordonarea episcopului Petru Pavel Aron (1760–1761), pãstratã pânã acumîn manuscris, ºi cea realizatã de Samuil Micu dupã
Septuaginta
, tipãritã în 1795. Dintre acestea, versiunea coordonatã deepiscopul Aron reprezintã o ieºire din tipare, traducãtorii abandonând Biblia impusã de tradiþia bisericii orientale ºi alegânddrept sursã
Vulgata
apuseanã. Orientarea lor spre textul latinesc, beneficã în plan cultural
1
, este, în mod cert, principala cauzãa rãmânerii pânã acum în uitare a acestei traduceri.S-a scris mult despre
Biblia de la Bucureºti 
, deºi nu se poate spune cã s-au gãsit rãspunsuri la cele mai importante întrebãripe care le-a ridicat de-a lungul timpului prima realizare integralã a
Bibliei 
în limba românã, fiind încã aprinse controversele cuprivire la contribuþia acesteia la dezvoltarea limbii române literare. Nu s-a scris la fel de mult despre traducerea pe care a realizat-oSamuil Micu
2
, în timp ce traducerea coordonatã de Petru Pavel Aron a intrat în atenþia cercetãtorilor abia în vremea din urmã.Spre mijlocul veacului al XVIII-lea, programul educaþional din Transilvania, ale cãrui baze fuseserã puse în Sinodul diniunie 1702, deci foarte aproape de începuturile Bisericii Greco-Catolice pe teren românesc, se concretizeazã în proiectecultural-educative ambiþioase datorate episcopului Inochentie Micu-Klein, omul de culturã care ºi-a depãºit în multe privinþeepoca. Unele dintre ideile sale au rãmas numai în stadiu de proiect, urmând a se îndeplini ulterior, multe în timpul episcopuluiPetru Pavel Aron.În Blajul devenit adevãrat centru al spiritualitãþii româneºti, cãrturarii ardeleni sunt pãtrunºi de necesitatea de a umpleun gol istoric, de a recupera într-un timp cât mai scurt cu putinþã tot „ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de ani”, având„conºtiinþa cã pun pârghia ca sã înalþe la nivelul de luminã al secolului un masiv de munþi cufundat în tenebre. O întreagãlume a spiritului trebuia clãditã, la repezealã, ca sã rãscumpere istoria pierdutã”
3
. Aceasta explicã faptul cã într-un timp record,de numai câteva decenii, cãrþile realizate la Blaj puteau face de departe concurenþã, ºi nu numai cantitativ, celor care setipãriserã în toatã lumea româneascã pânã la acea datã
. Apogeul acestei activitãþi îl reprezintã, evident, cele douã traduceriale
Bibliei 
, realizate la interval de numai trei decenii
5
.
1
Explicaþii pertinente propune I. Chindriº în câteva studii:
Secolele Bibliei de la Blaj 
, în vol.
Culturã ºi societate în contextul ªcolii Ardelen
, Cluj-Napoca,2001, p.225 º.u., apãrut ºi ca studiu introductiv la
Biblia de la Blaj – 1795.
Ediþie jubiliarã, Roma, 2000;
Crearea Bibliei naþionale la români 1550 – 1795 
ºi
Rolul geniului în crearea Bibliei naþionale 
, în vol.
Transilvanica II. Studii ºi fragmente literare 
, Cluj-Napoca, 2003, p.847 º.u.;
Testamentul lui Petru Pavel Aron
, în ediþia de faþã, vol.I, p.LXIII–LXIV.
2
Interesul binemeritat (
este
 
Biblia naþionalã 
a românilor!
) de care se bucurã acest text în ultimul timp s-a concretizat în primul rând în reeditarea deexcepþie din anul 2000:
Biblia de la Blaj (1795) 
, ediþie jubiliarã. Cu binecuvântarea Î.P.S. Lucian Mureºan, mitropolitul Bisericii Române Unite,Roma, 2000 (ediþie realizatã sub înaltul patronaj al P.S. Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Române Unite de Oradea ºi sub egida ºtiinþificã a AcademieiRomâne, Institutul de Istorie – Cluj-Napoca; coordonatorul ediþiei I. Chindriº) ºi într-o serie de studii: I. Chindriº,
Secolele 
, p.225 º.u.; Idem,
CreareaBibliei naþionale la români 1550 – 1795 
ºi
Rolul geniului în crearea Bibliei naþionale 
, în vol.
Transilvanica II. Studii ºi fragmente literare 
, Cluj-Napoca,2003, p.847 º.u.; N. Iacob,
Limbajul biblic românesc (1640-1800) 
, vol. I-II, Editura Universitãþii Suceava, 2001 (Vol. I:
Aspecte ale evoluþiei limbii române literare pânã la 1840 
, vol. al II-lea:
Biblia de la Blaj 
– text de referinþã în tradiþia biblicã româneascã 
); Idem,
Biblia de la Blaj (1795) 
– adoua traducere integralã a Bibliei în limba românã 
, în
Analele Universitãþii „ªtefan cel Mare” Suceava
, 1994; Idem,
Termeni de origine slavã specifici limbii literare vechi în
Biblia de la Bucureºti (1688) 
ºi în
Biblia de la Blaj (1795) (Cartea Facerea) 
, în vol.
Limbaje ºi comunicare 
II, seria Colloquia,Editura Institutului European, Iaºi, 1997; Idem,
200 de ani de la a doua traducere integralã a Bibliei în limba românã, Blaj, 1795 
, în „Limba Românã”,nr.1 (25), 1996, anul VI, Chiºinãu; Idem,
Câteva observaþii privind sinonimia lexicalã în
Biblia de la Blaj (1795) 
ºi în
Biblia de la Bucureºti (1688) 
,cu referire la
Ms.45 
ºi la
Ms.4389 
, în vol.
Biblija i kultura
, nr.4, Cernãuþi, 2002; Idem,
Biblia de la Blaj (1795) 
– moment de referinþã în culturaromâneascã 
, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2004.
3
L. Blaga,
Gîndirea româneascã în Transilvania în secolul al XVIII-lea
, Bucureºti, 1966, p.128.
Vezi I. Chindriº,
Secolele,
p.260 º.u.
5
Celor douã le-au urmat, tot la Blaj, alte trei traduceri ale
Bibliei 
, toate pãstrate în manuscris: în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, profesorulblãjean Teodor Pop a optat pentru traducerea cãrþilor poetice ºi de înþelepciune; la 23 octombrie 1870 încheia traducerea
Bibliei 
Timotei Cipariu,– textul sãu fiind cel mai amplu care s-a scris în ortografia etimologizantã –, pentru ca la cumpãna dintre secolele al XIX-lea ºi al XX-lea profesorulVictor Smigelschi sã pregãteascã o ediþie cu totul specialã dupã
Biblia
lui Samuil Micu, cu un volum uriaº de note ºi comentarii biblice – peste 3000.(Vezi I. Chindriº ºi N. Iacob,
Biblia lui Timotei Cipariu 
, în „Academica”, nr.35, februarie 2005, anul XV, p.13–14).
 
790
NICULINA IACOB
Sunt bine cunoscute argumentele pe care Samuil Micu le aduce în sprijinul necesitãþii de a realiza o nouã traducere a
Bibliei 
în limba românã: aspectul arhaic al limbii din vechea traducere, „mult osibit de vorba cea de acum obicinuitã ºi maiales de graiul ºi de stilul cel din cãrþile bisericeºti, care în toate besearecile româneºti sã cetesc” (Samuil Micu,
Cãtrã cetitoriu 
,în B1795, p.1); „tocmirea” necorespunzãtoare a limbii din textul de la 1688: „Cât acea tãlmãcire aceii
Biblii 
mai pre multelocuri neplãcutã urechilor auzitorilor iaste, care lucru cu mare pagubã sufleteascã era neamului ºi besearecii românilor”(
ibidem
); numãrul mic de exemplare din vechea traducere, care fãcea practic imposibil accesul creºtinilor la textul sacru, devreme ce „aceale vechi biblii atâta s-au împuþinat, cât foarte rar, sã nu zic bun credincios creºtin, ci preot iaste la carele sãaflã ºi nici cu foarte mare preþ fãr de mare trapãd ºi ostenealã nu sã aflã ca sã-ºi poatã neºtine cumpãra” (
ibidem
). Accesulcreºtinilor la textul sacru nu însemna însã numai posibilitatea de a achiziþiona cartea, ci mai ales înþelegerea textului. Esteceea ce l-a determinat pe Samuil Micu sã se apuce de „atâta lucru” ºi sã realizeze o nouã traducere, într-un stil unitar ºi într-olimbã unitarã. Deºi avea posibilitatea sã realizeze o colaþionare a celor douã traduceri integrale deja existente în limbaromânã, traducerea de la 1688 ºi traducerea „nesãvârºitã ºi nedatã la luminã” a lui Petru Pavel Aron, Micu argumenteazã,de pe poziþiile filologului acum, necesitatea realizãrii unei traduceri noi: „Deci ca stilul ºi aºezarea graiului întru aceeaºi
Biblie 
sã nu fie osibit punându-se unele dintru acea tãlmãcire, altele dintru a altuia, s-au socotit ca toatã
Biblia
de unul cu aseameneastil ºi aºezare a graiului sã se tãlmãceascã.” (
ibidem
).În afara aspectelor deja subliniate, se desprind din prefaþa textului tradus de Micu cel puþin încã douã idei importante.Micu este cel dintâi critic avizat al textului de la Bucureºti, critica sa nefiind în nici un caz tendenþioasã sau augmentatã deapartenenþa autorului la religia greco-catolicã. Apoi, el vorbeºte aici, pentru a doua oarã, despre existenþa celeilalte traduceriintegrale a
Bibliei 
în limba românã, realizatã dupã textul
Vulgatei 
de episcopul unit Petru Pavel Aron
6
.Mulþi dintre reprezentanþii Bisericii Greco-Catolice au fost foarte apropiaþi de Biserica Orientalã
7
ºi preocupaþi, încondiþiile în care o bunã pãstorire a credincioºilor impunea acest lucru, sã demonstreze cã religia unitã este una orientalã,fapt dovedit ºi de precizarea care se regãseºte aproape în toate titlurile cãrþilor de la Blaj: „Dupã rânduiala BeseareciiRãsãritului”. Mai mult ca oricine a demonstrat aceastã apropiere ºi aceastã preocupare episcopul Petru Pavel Aron însuºi.În pofida fidelitãþii sale, exagerate chiar, faþã de credinþa rãsãriteanã, manifestatã inclusiv în detalii vestimentare
8
, cel numitpe bunã dreptate „artizanul orientalismului monahal de la Blaj” alege sã foloseascã
Vulgata
drept izvor pentru traducerea
Bibliei 
în limba românã
9
.Ca rupere de tradiþie, orientarea spre textul latinesc este extrem de importantã, versiunea realizatã de echipa
10
lui PetruPavel Aron fiind singura traducere dupã
Vulgata
din cultura noastrã veche. Aceasieºire din tipare a determinat cu siguranþã
6
Informaþii în legãturã cu acest eveniment cultural deosebit (traducerea
Bibliei 
dupã
Vulgata
, la 1760) aduce Samuil Micu în alte douã locuri: în ediþialatinã a
Istoriei românilor 
(1778), unde precizeazã cã Petru Pavel Aron „a tradus din latinã în românã toatã
Sfânta Scripturã 
, dupã
Vulgata
latinilor”(Apud I. Chindriº,
Secolele 
, p.307) ºi în volumul dedicat istoriei bisericii din
Istoria ºi lucrurile ºi întâmplãrile românilor 
(1802), unde se spune:„Întoarsã în limba româneascã vlãdica Aron Biblia Vulgata cea latineascã, care voia sã o tipãreascã la Blajiu, însã pentru cuvioase pricini nu s-autipãrit” (Apud
ibidem
).Textul tradus de Petru Pavel Aron – episcopul unit care a editat în premierã toate cãrþile de cult pentru credincioºii greco-catolici din Transilvania(Vezi
ibidem
, p.276 º.u.) – se pãstreazã în 11 volume la Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj. Cele 11 volume reprezintã de fapt douã versiuniale textului. Prima versiune cuprinde 7 volume manuscrise ºi constituie prima redacþie sau „maculatorul” traducerii. Cea de a doua versiune, pãstratãîn 4 volume, cuprinde textul integral al
Vechiului Testament 
pregãtit pentru tipar (Vezi, în ediþia de faþã, descrierea amãnunþitã a manuscriselor, în
Notã asupra ediþiei 
, p.CXXVII–CXXIX). Existenþa celor douã versiuni ºi faptul cã ele sunt legate îngrijit infirmã precizarea fãcutã de Samuil Micuîn cuvântul
Cãtrã cetitoriu 
, potrivit cãreia el ar fi vãzut traducerea „numai pe niºte hârtii scrisã”. E prea puþin probabil, dacã nu imposibil, ca Micusã nu fi vãzut textul, dar în mod cert l-a eliminat intenþionat din interesul sãu (Vezi I. Chindriº,
Secolele 
, p.321), fãrã ca atitudinea lui Micu sã aibãlegãturã cu autorul traducerii, pe care „îl venera ca pe un sfânt”. Faptul cã Micu aminteºte în trei locuri de existenþa acestei versiuni a
Bibliei 
înromâneºte înseamnã cã îi recunoºtea autorului efortul uriaº depus pentru realizarea unei traduceri de asemenea amploare, dar a refuzat sã valorificerezultatul acestei munci. În legãturã cu modul în care s-a lucrat ºi cu timpul cât a durat traducerea
Bibliei 
dupã
Vulgata
apuseanã, vezi I. Chindriº,
Secolele 
, p.308–310 ºi
Testamentul lui Petru Pavel Aron
, în ediþia de faþã, vol.I., p.LXIV–LXV.
7
În condiþiile în care unirea era subminatã de acþiuni anticatolice de rãsunet, de tipul celei organizate de Sofronie din Cioara între 1759–1761, cuapogeul, aºadar, chiar în perioada în care se traduce dupã
Vulgata
occidentalã
Biblia
lui Petru Pavel Aron, este firesc sã se afle printre prelaþiigreco-catolici unii care sã se dovedeascã în mai mare mãsurã partizani ai ideilor prozelite catolice cu care veniserã în contact în timpul studiilorfãcute în strãinãtate. Este ºi cazul lui Gherontie Cotorea, unul dintre membrii echipei organizate de episcopul Aron pentru traducerea
Bibliei 
. Dorinþade a persuada, într-un mod subtil totuºi, se reflectã chiar la nivelul limbajului în textul tradus. Aºa se explicã prezenþa, în unele cãrþi bilbice, a cuvintelor
unire 
 
ºi
unit 
ca echivalente ale cuvintelor lat.
simplicit¼s, -¼tis 
, respectiv
simplex, simplicis.
Iatã câteva exemple concludente în acest sens:
Unirea 
drepþilor îi va îndrepta pre dânºii, ºi înºelarea celor rãzvrãtiþi îi va bate pre ei.
(Pl 11,3);
Mai bun e sãracul care umblã întru 
unirea 
sa decât bogatul ce-ºi strânge buzele ºi neînþãleptul.
(Pl 19,1);
Dreptul cel ce umblã întru 
unirea 
sa fericiþi dupã sâne fiii va lãsa.
(Pl 20,7);
Mai bun e sãracul ce umblã întru 
unirea 
sa decât bogatul în cãi necurate.
(Pl 28,6);
Cã cei drepþi vor lãcui pre pãmânt ºi 
cei uniþi 
vor rãmânea într-însul 
(Pl 2,21);
Cã urãciune iaste Domnului tot înºelãtoriul ºi cu 
cei uniþi 
graiurile Lui.
(Pl 3,32). A se vedea încã:
Pl:
rezum. cap.10; rezum. cap.20; 10,29; 11,5; 28,10, 18; 29,10;
Iov:
1,1, 8; 2,3, 9; 8,20; 9,21; 12,4; 25,2; 31,6; 33,3. De fiecare datã, sensul actualizat de aceste cuvinte este „credinþã sincerã”, „curãþeniesufleteascã”, „sincer în credinþa sa”, „curat sufleteºte”. Prin comparaþie, în aceleaºi locuri din B1795 nu am gãsit nicãieri aceste cuvinte. Nu ºtimîn ce mãsurã prezenþa acestor cuvinte în text se datoreazã lui Gherontie Cotorea. Cum manuscrisul maculator din care fãceau parte
Proverbele lui Solomon
s-a pierdut, ar rãmâne identificarea traducãtorului dupã scrisul din manuscrisul maculator din care face parte
Cartea lui Iov 
. Considerãmînsã cã este mai puþin important cine a introdus aceste cuvinte în text. Mult mai important este cã ele trãdeazã o stare de spirit, teama de a vedeazãdãrnicitã unirea, o acþiune care adusese culturii române privilegiul unei reale sincronizãri cu spiritul veacului, iar românilor ardeleni, ºansa dea-ºi putea dobândi drepturile pierdute dupã 1437.
8
Este reprezentat în imaginile vremii îmbrãcat în veºminte specifice monahilor rãsãriteni ºi purtând pe cap potcap, iar nu tichia impusã arhiereilor catolici.
9
În legãturã cu aceastã problemã, vezi I. Chindriº,
Testamentul lui Petru Pavel Aron
, în ediþia de faþã, vol.I, p.LXIII–LXIV.
10
Cu Petru Pavel Aron solidaritatea intelectualã este înþeleasã, la modul concret, ca muncã în echipã. Prima lucrare astfel realizatã este
Floareaadevãrului 
, textul care deschide la 1750 seria tipãriturilor blãjene, dupã înfiinþarea la 1747 a tipografiei greco-catolice de la Blaj, în urma decretuluiprin care, la 23 noiembrie 1746, Maria Tereza interzicea pãtrunderea cãrþilor româneºti din Þara Româneascã ºi Moldova. Traducerea
Bibliei 
seface tot în echipã, o echipã intelectualã alcãtuitã din câteva personalitãþi ale primei generaþii de intelectuali iluminiºti: Petru Pavel Aron, GrigoreMaior, Atanasie Rednic, Silvestru Caliani, Gherontie Cotorea, în primul rând, ºi, în plan secundar, Petru Pop de Daia ºi Ioan Sãcãdate (vezi I. Chindriº,
Testamentul lui Petru Pavel Aron
, în ediþia de faþã, vol.I, p. LXIV–LXX).
 
791
LIMBA {I STILUL VULGATEI DE LA BLAJ
rãmânerea în uitare pânã în zilele noastre, în condiþiile în care mentalul colectiv de tip rãsãritean nu putea fi decât refractarla o asemenea inovaþie. Atitudinea lui Samuil Micu faþã de traducerea de la 1760 este concludentã în acest sens
11
.Munca în colectiv, într-o asemenea întreprindere culturalã, venea cu avantajele ei, dar presupune ºi dezavantaje. Pe deo parte, o astfel de echipã, militãreºte organizatã de coordonatorul traducerii, a lucrat într-un ritm susþinut ºi greu de imaginat,astfel cã într-un timp record (între 1760–1761) traducerea era încheiatã în forma în care a ajuns pânã la noi. De altfel, numailucrând în echipã a fost posibilã umplerea acelui gol istoric, urmare a unui destin nedrept cu românii de prea multã vreme.Pe de altã parte însã, la nivel stilistic, dincolo de diversitatea fireascã datoratã conþinutului diferit al cãrþilor biblice, diversitateastilisticã este ºi mai accentuatã la nivelul acestui text din pricina caracteristicilor idiostilului fiecãrui traducãtor. Nu este exclusca Samuil Micu sã fi avut în vedere aceastã diversitate stilisticã, remarcatã poate de el în traducerea de la 1760, atunci cândsusþinea necesitatea unei noi traduceri a întregului text „de unul cu asemenea stil ºi aºezare a graiului”
12
.Traducãtorii vin dintr-un areal lingvistic puternic marcat la toate nivelurile limbii
13
, fapt care se reflectã în întregul text.Am crezut iniþial cã, asemeni lui Nicolae Milescu, cãrturarul umanist care nu-ºi pusese problema realizãrii traducerii
Vechiului Testament 
într-o variantã supradialectalã a limbii române, tot astfel cãrturarii din prima generaþie a iluminismului românesc,care trudesc la aceastã nouã „facere” a
Bibliei 
în limba românã, nu abandoneazã graiul vorbit la nord de Mureº, graiul lorde acasã, pentru o normã supradialectalã, pe care ei, formaþi în ºcoli latineºti (Petru Pavel Aron, Grigore Maior, SilvestruCaliani sunt cei dintâi studenþi blãjeni la Roma), o conºtientizau, dar nu întotdeuna o stãpâneau foarte bine
14 
. S-a doveditînsã a nu fi întru totul aºa. Analiza amãnunþitã a textului ne-a demonstrat cã, deºi nemãrturisit, ei au încercat sã elimine faptelede limbã cu un pronunþat caracter regional. În lupta lor dramaticã cu cuvântul s-au confruntat însã cu probleme pentru carenu au gãsit întotdeauna rezolvarea optimã, dar soluþiile propuse dovedesc tocmai aceastã luptã acerbã cu cuvântul (vezi, de
11
În realitate, aºa cum am subliniat în nota 4, Micu este nedrept faþã de rezultatul muncii lui Aron. Spuneam cã Micu a cunoscut în mod cert textultradus de echipa lui Aron, dar a refuzat sã-l valorifice în traducerea pe care o iniþiazã la 1783, dupã
Septuaginta.
E mai greu de înþeles, într-adevãr,de ce afirmã el cã textul tradus la 1760 s-a pãstrat numai pe niºte hârtii ºi cã unele dintre acestea s-au pierdut, de vreme ce textul a ajuns la noi îndouã variante, una chiar pregãtitã pentru tipar, dar care, cum se exprimã Micu însuºi în
Istoria ºi lucrurile ºi întâmplãrile românilor 
, „pentru cuvioasepricini nu s-au tipãrit”.
Cuvioasele pricini 
invocate de Micu sunt decodate de I. Chindriº (
Secolele 
, p.307); în mod logic, ar putea fi vorba de moarteaautorului, dar ºi de faptul cã, într-un mediu în care ruperea de tradiþia bisericii orientale era practic imposibilã, nu se putea tipãri o
Biblie 
care urmatextul
Vulgatei 
occidentale. În alt mod decât în cazul spãtarului Milescu (care spãrgea ºi el tiparele vremii, traducând
Vechiul Testament 
din greacãºi nu din slavonã), autorul unei asemenea realizãri nu rãmânea în conºtiinþa posteritãþii. Este acum de datoria acesteia sã-l aºeze pe Petru PavelAron între cei care au trudit la „facerea”
Bibliei 
în limba românã.
12
Este acesta unul dintre motivele care ne-au determinat sã credem cã Micu a cunoscut în mod direct traducerea lui Petru Pavel Aron (poate numai„maculatorul” traducerii, – deºi el aminteºte în
Istoria ºi lucrurile ºi întâmplãrile românilor 
de „cuvioase pricini” care au împiedicat tipãrirea –, variantãincompletã ºi cãreia îi lipseau, într-adevãr, „mâna ºi îndreptarea de pe urmã”, cum susþine în cuvântul
Cãtrã cetitoriu 
). Celãlalt argument, cu caresusþinem faptul cã monahilor Blajului (ºi cu atât mai puþin lui Samuil Micu!) nu le era strãin textul tradus de echipa lui Petru Pavel Aron, este irefutabil:cvasiidentitatea rezumatelor capitolelor din B1760 ºi B1795. Iatã pentru exemplificare câteva rezumate selectate, pentru economia lucrãrii, numaidin trei cãrþi biblice.
Cartea Facerii 
:
B1760, cap.1:
„Despre zidirea lumii
,
usebirea ºi podoaba fãpturilor ºi de închipuirea omului, cãruia au supusDumnezeu toate care zidise.”,
B1795, cap.1:
„Despre zidirea lumii
,
osibirea ºi podoaba fãpturilor ºi despre zidirea omului, cãruia i-au supus Dumnezeutoate care zidisã.”;
Pildele lui Solomon 
:
B1760, cap.1:
Folosirea pildelor. Ascultarea ºi îndemnul spre înþãlepciune. Fiiul sã dojeneaºte sã nu urmezedupã îmblânzirile pãcãtoºilor. Înþelepciunea îndeamnã spre a sa îmbrãþiºeare, ºi celor ce o urãsc le vesteaºte perirea.”,
 
B1795, cap.1:
„Folosul pildelor;ascultarea ºi îndemnul spre înþelepciune; sã dojeneaºte fiiul sã nu urmeaze dupã îmblãnzirile pãcãtoºilor; înþelepciunea îndeamnã spre a saîmbrãþiºeare, ºi celor ce o urãsc le vesteaºte perirea.”;
 
B1760, cap.3:
Înþãlepciunea lungeaºte viaþa. Mila ºi adevãrul sã nu sã pãrãsascã. Nãdeajdeaspre Dumnezeu. Teamerea de Dumnezeu. Dumnezeu sã Se cinsteascã. Certarea lui Dumnezeu cu veselie a o priimi. Lauda înþãlepciunii. Celor ceurmeazã înþãlepciunea toate li-s norocite. Priiatinului degrabã a-i da, nici a-i face rãu, nu a sã prici. Celor rãi a nu urma. Perirea celor fãrã leage ºiblagosloveniia cuvioºilor.”,
 
B1795, cap.3:
Înþelepciunea lungeaºte viiaþa; mila ºi adevãrul sã nu sã pãrãseascã, nãdeajdea spre Dumnezeu, teamereade Dumnezeu; Dumnezeu sã Se cinsteascã; certarea lui Dumnezeu cu veselie a o priimi; lauda înþelepciunii; celor ce urmeazã înþelepciunea toatele sânt norocite; degrab a da priiatinului ºi a nu-i face rãu; nu a sã prici; celor rãi a nu urma perirea celor fãrã de leage, ci blagosloveniia cuvioºilor.”;
Sfânta Domnului Isus Hristos Evanghelie de la Matheiu 
:
B1760, cap.2:
„În ce chip filosofii cu daruri la Hristos cel nãscut au venit. Despre rãpºtirealui Irod asupra pruncilor ºi izgonirea lui Hristos în Eghipt ºi de întoarcerea Lui la pãmântul Israil.”,
B1795, cap.2:
„În ce chip filosofii cu daruri laHristos, cel nãscut, au venit; despre rãpºtirea lui Irod asupra pruncilor ºi izgonirea lui Hristos în Eghipt ºi de întoarcerea Lui la pãmântul Israil”.Cvasiidentitatea despre care vorbeam mai sus este, credem, concludent ilustratã de aceste fragmente. Comparaþiile se pot însã extinde la nivelultuturor cãrþilor
Bibliei 
, fãrã a afecta concluzia noastrã. Este cert cã cei însãrcinaþi de Ioan Bob cu întocmirea predosloviilor la cãrþile biblice ºi arezumatelor la capitole pentru Biblia tradusã de Samuil Micu – printre care s-a aflat Micu însuºi (cf. I. Chindriº,
Secolele 
, p. 337–338) – au avut înfaþã traducerea lui Aron, în cele mai multe cazuri mulþumindu-se cu simpla copiere a rezumatelor la capitole din acest text.
13
Dacã ne referim la locul în care se realizeazã traducerea, Blajul se situeazã într-o arie lingvisticã de interferenþã între subdialectul nordic ºi cel sudic,arie care prezintã afinitãþi mai ales cu variantele nordice din Banat-Hunedoara, Transilvania de nord ºi Moldova, ºi în mai micã mãsurã cu subdialectulsudic (Cf. I. Gheþie, Al. Mareº,
Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea
, Bucureºti, 1974, p.332). Se impune însã o precizare: trebuie sã þinemseama aici numai în subsidiar de locul unde se desfãºoarã activitatea propriu-zisã de traducere, pe primul plan trecând locul de obârºie pentru fiecaretraducãtor în parte. Întrucât includerea lui Ioan Sãcãdate (originar din satul Sãcãdate din regiunea Sibiului) în echipa care a lucrat la traducere stãsub semnul incertitudinii (Vezi I. Chindriº,
Testamentul lui Petru Pavel Aron
, în ediþia de faþã, vol.I, p.LXX), putem spune cã toþi traducãtorii suntde la nord de linia Mureºului, dar divergenþe dialectale se întâlnesc în interiorul fiecãrei arii lingvistice, mai ales atunci când aceasta este mai întinsã.Episcopul Petru Pavel Aron este din Apuseni, din Bistra moþeascã, Grigore Maior este din Sãrvãzel, în Sãlaj, aproape de Tãºnad, Silvestru Calianivine din centrul Transilvaniei, din Sânmartinul de Câmpie, Atansie Rednic, din Giuleºti, Maramureº, Gherontie Cotorea, din satul Totoiu, aproapede Alba-Iulia, Petru Pop de Daia, din Daia Românã, judeþul Alba. Se contureazã astfel o arie lingvisticã foarte largã, în care se înscrie ºi zona de laconfluenþa Târnavelor, unde se afla atunci centrul spiritual al românismului.
14 
Aici intrãm în contradicþie, într-o mãsurã, cu o observaþie a lui I. Gheþie în legãturã cu norma literarã a douã dintre cãrþile realizate de Petru PavelAron:
Învãþãtura creºtineascã 
, ediþia a II-a din 1756, ºi
Pãstoriceasca poslanie 
sau
Dogmatica învãþãturã 
din 1760. Specialistul bucureºtean, careinsista asupra faptului cã norma literarã munteneascã era în expansiune dupã 1750, în Transilvania de sud-vest, prin cãrþile blãjene care reproduceaucãrþi ieºite din tipografiile de la Bucureºti sau de la Râmnic, susþinea cã procesul de muntenizare „ne întâmpinã ºi în paginile cãrþilor care nu reproductipãrituri bucureºtene sau râmnicene” (BDRL, p.410). În realitate, procesul de muntenizare a normelor literare din cãrþile tipãrite trebuie pus, înbunã mãsurã, pe seama tipografilor, unii dintre ei veniþi chiar de la Râmnic (Cf.
ibidem
, p.415). Însuºi Gheþie, care nu le atribuia un rol decisivtipografilor în impunerea normei muntene ca limbã literarã în Transilvania, era totuºi de pãrere cã, „intrate la tipar, textele, indiferent în ce variantãa limbii literare erau scrise, deveneau munteneºti” (
ibidem
, p. 412).
 
Aceasta înseamnã cã acolo, în tipografie, diortositorului ºi tipografului le reveneasarcina, nu întotdeauna uºoarã, de a „îndrepta” limba cãrþilor date la tipar, în sensul eliminãrii particularitãþilor nemunteneºti. O comparaþia întremanuscrisele autografe ale celor douã texte mai sus invocate ºi textele tipãrite ar fi concludentã în acest sens.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->