Eniko Vincze: In sedinta de Senat din 5 ianuarie s-a adus in discutie aprobarea dreptului la an sabatic in raport cu cativa profesori

nominalizati, in mare masura aflati la varsta pensionarii. Vreau sa accentuez ca nimeni nu are impotriva nimanui nimic pe baza varstei sale. Problema pe care as pune-o eu este mai degraba una procedurala: modul in care s-a decis ca exact acesti profesori sa fie propusi pentru anul sabatic. Anul sabatic este un drept asigurat de noua Lege a Educatiei tuturor profesorilor titulari si conferentiarilor titulari la universitate. Este un drept binemeritat, dar legea nu face referire la cazul persoanelor aflate la varsta de pensionare. Problema este ca nu se stie cum anume au fost anuntate toate facultate, in jur de 25 cate sunt la UBB, in legatura cu aceasta posibilitate din data de 27 decembrie 2011 pana in 5 ianuarie 2012, cum s-au facut propunerile si cum s-au luat deciziile la nivel de facultati, daca consiliile facultatilor s-au intrunit sa le ia in mod transparent, cine a stiut ca poate sa isi depuna o astfel de cerere, samd. Nu este o noutate pentru nimeni ca insusi domnul Marga a implinit varsta de 65 de ani, dansul ca atare ar trebui sa intre in pensie si probabil se cauta modalitati prin care sa conteste legea, respectiv sa isi asigure o cale de reintoarcere sau ramanerea la universitate. Nu discut aici daca legea e buna sau este rea in raport cu varsta de pensionare de 65 de ani. Cred ca este exagerat totusi, sunt multi profesori de calitate care merita si ar trebui sa ramana la universitate, precum au fost si pana acum, si au fost totusi pensionati. Problema este cand se face politica si prin aceste teme, respectiv din partea conducerii UBB; este o incercare de a controla in continuare mersul lucrurilor, daca nu se mai poate din pozitia de rector, atunci altcumva. Domnul Marga era pe aceasta lista legata de anul sabatic. Dar sa nu uitam ca legea educatiei mai are un articol care prevede drepturile profesorilor pensionari. Ei pot sa devina profesori emeriti, care au dreptul sa continue activitati la

universitate si sa fie platiti cu ora. Dar asta inseamna desigur ca au intrat in pensie si, ca atare, acest statut al lor nu se schimba. Cu un eventual an sabatic ai un an la dispozitie in care sa mai poti schimba legi, reglementari si sa revii dupa anul sabatic ca nepensionar. Profesorului aflat in an sabatic i se mentine postul didactic, deci pozitie de conducere nu mai are oricum, mandatul dumnealui s-a terminat si a fost un mandat lung. Este si un mod de a contesta legea educatiei, care a fost implementata de pe partea politica ce este considerata adversar. Intrebarea, din punctul meu de vedere, este daca va aduce noua conducere un alt stil si un alt mod de guvernanta la UBB sau se va reproduce ceea ce s-a instalat, din pacate, mai ales in ultimii ani? Temerea mea se indreapta asupra unei guvernante nedemocratice, netransparente, respectiv un model managerial de conducere a universitatii care nu neaparat este garantul performantei profesionale si a calitatii actului didactic si de cercetator. As vedea o cu totul alta conducere si alte principii care sa ghideze conducerea UBB si un alt mod de a intelege sa fii membru in Senatul Universitatii. Senatul sa nu fie un fel de robot al votului exprimat pe loc, ci ca existe alte mecanisme prin care Senatul sa controleze si sa monitorizeze luarea deciziilor si implementarea lor. Este o poveste mai lunga cu fragmentarea enorma a universitatii in 25 de facultati, modul in care s-a inteles ca aceste facultati sa fie puse in competitie, modul in care se intelege competitivitatea, supradimensionarea aspectului financiar-economic in evaluarea cadrelor didactice si a actului didactic. Sunt foarte multe fenomene care trebuie observate si criticate si eu zic ca cu alte principii trebuie adusa schimbarea in acest sens. Ceea ce s-a numit competitivitate intre facultati a ajuns pana la urma la o lupta absurda, acerba, intre aceste facultati. Unele facultati sunt favorizate de modul in care arata economia de piata actuala a Romaniei, de modul in care societatea gandeste despre utilitatea unor meserii sau sectii. Stiintele Politice, Psihologia, Dreptul sunt favorizate in acest sens. Au foarte multi studenti pentru ca studentii, parintii lor considera ca acestea sunt meserii cu care poti de pe o zi pe alta, dupa

absolvire, sa faci o cariera banoasa. Stim bine ca nu este asa, dar iluzia functioneaza. In timp ce alte specializari, cum ar fi Filosofia, Literele, dar si Stiintele sociale sunt defavorizate in aceasta competitie. Nu e o competitie egala si atunci ar fi nevoie de un management al universitatii care sa rebalanseze inegalitatea aceasta, sa nu fie asa de mari inegalitati in interiorul unei universitati. Senatorii universitatii au ajuns sa reprezinte doar universitatile lor, fiecare. Avand interesele, bataile asupra deciziilor, de la numarul de locuri de cazare gratuite pana la, cum vedem acum, acordarea anului sabatic. Eu cred ca un senator al universitatii ar trebui sa se gandeasca si la universitate ca intreg. Deci sa nu se transforme universitatea intr-un camp de batalie. In Senat suntem in perioada depunerii candidaturilor pana in 12 ianuarie si sunt voci diverse. La pozitia de rector inca nu s-a afirmat nimeni. Alegerile pentru rector urmeaza putin mai tarziu, din februarie, si sper sa fie cineva care sa isi asume responsabilitatea acestor alte principii, chiar daca nu ar avea castig de cauza. Pentru ca eu cred ca e mult mai confortabil sa traiesti, ca un cadru didactic, intr-un astfel de mediu. Democratia ne da multa bataie de cap si mult mai mult de lucru decat ne-ar placea. Inseamna o alta implicare, inseamna schimbarea unui status-quo, nu e niciodata confortabila schimbarea radicala.