Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Agatha Christie - Unu Doi Trei...

Agatha Christie - Unu Doi Trei...

Ratings: (0)|Views: 1|Likes:
Published by Ion Mihalache

More info:

Published by: Ion Mihalache on Jan 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2012

pdf

text

original

 
Agatha Christie
UNU, DOI, TREI...
(1948)
Unu, doi, la pantofi şireturi legTrei, patru, şi încet trag a mea uşă.Cinci, şase, în codru vreascuri culeg,Şapte, opt, şi frumos şi drept le-aşed.Nouă, zece, am o grasă găinuşă.Unsprezece, doisprezece, bărbaţii merg la săpat Treisprezece, paisprezece, iar fetele — la curtat.Cincisprezece, şaisprezece, la gătit merg unele,Şaptesprezece, optsprezece, iar la servit — altele.Nouăsprezece, douăzeci, farfuria goală mi-e!
(Vechi cântec popular englezesc)I. Unu, doi, la pantofi şireturi leg1.Dispoziţia domnului Morley era înfiorătoare în ziua aceea, la oramicului dejun.Critică şunca prăjită, vru să ştie de ce cafeaua părea un fel de noroi li-chid şi declară că biscuiţii erau mai răi ca oricând.Domnul Morley era un om mărunţel, cu maxilarul proeminent şi bărbiaagresivă. Sora lui, care se ocupa de bunul mers al gospodăriei — o femeie î-naltă, care semăna cu un dragon — îl privi cu un aer gânditor şi-l întrebădacă nu cumva, şi de data aceasta, apa de baie fusese rece. Posac, el îirăspunse negativ şi îşi aruncă privirea pe ziare. În clipa următoare,proclamă că guvernul, a cărui incompetenţă o deplânsese până atunci,devenea de-a dreptul nefast.Domnişoara Morley, cu vocea ei profundă, răspunse că era într-adevărpăcat. Miniştrii avuseseră, după părerea ei, o oarecare utilitate, indiferentde culoarea politică, şi insistă ca fratele ei să-i explice de ce politicaprezentului cabinet era inoperantă, stupidă şi periculoasă.Domnul Morley îi dădu satisfacţie, luă încă o ceaşcă din cafeaua pecare mai devreme o considerase odioasă, după care mărturisi în sfârşitmotivul real al proastei lui dispoziţii.— Toate tinerele sunt la fel! Nu se gândesc decât la ele şi nu te poţibizui pe ele!— Te referi la Gladys?— Da. Tocmai m-a informat că mătuşa ei a avut un atac şi că, dinacest motiv, este obligată să se ducă în Somerset.— Este foarte neplăcut, dar ea nu are nici o vină!Domnul Morley dădu din cap cu un aer posomorât:
 
— Şi cine-mi garantează că mătuşa ei a avut cu adevărat un atac şi cănu este vorba de o păcăleală pusă la cale cu tânărul acela atât de puţinrecomandabil de care nu se desparte toată ziua? Probabil că au hotărât să-şi ia o zi de vacanţă, asta-i!— Mi-e greu să cred aşa ceva despre Gladys. Mi s-a părut întotdeaunacă este foarte conştiincioasă.— Desigur! Însă...— Este o tânără inteligentă şi care-şi iubeşte munca. Tu însuţi mi-aispus-o!— Da, Georgina, aşa ţi-am spus. Dar asta era pe vremea când încă nu începuse să-l frecventeze pe individul acela dubios. În ultimul timp s-aschimbat mult. E de nerecunoscut. Visează, se gândeşte la altceva, estenervoasă...Dragonul oftă profund:— Ce vrei, Henry? Toate fetele sfârşesc prin a se îndrăgosti! N-ai ceface!Domnul Morley replică pe un ton dur:— Asta nu trebuie să le împiedice să-şi facă datoria! Am o secretară şiam nevoie de ea! Mai ales astăzi! Am câţiva bolnavi foarte importanţi... şilucrul acesta mă agasează teribil!— Sunt perfect de acord cu tine.
 À propos,
tinerelul pe care l-ai angajatface progrese?— Nu prea. Nu-i în stare să reţină ca lumea un nume iar manierele luisunt deplorabile! Dacă nu se schimbă, voi fi obligat să-l dau afară şi săangajez pe altcineva. Cred că metodele actuale de educaţie sunt deficitare.Par să formeze doar nişte tineri aiuriţi care nici măcar nu pricep ceea ce lespui, darmite să-şi amintească ceva!Se uită la ceas apoi reluă:— Plec. Am o dimineaţă foarte încărcată şi trebuie să-mi fac timp sămă ocup şi de doamna Sainsbury Seale. Suferă. O sfătuisem să meargă laReilly, dar nici nu vrea să audă de el!— O înţeleg!— Reilly este foarte capabil. Îşi cunoaşte meseria...— Îi tremură mâna, răspunse domnişoara Morley. Pentru mine nu estedecât un beţivan!Morley zâmbi şi, când se sculă de la masă, era din nou bine dispus.— Ca de obicei, zise el, voi reveni pe la ora unu şi jumătate ca săciugulesc ceva.2.La Savoy, domnul Amberiotis îşi explora dinţii cu o scobitoare şi surâ-dea.Afacerile îi mergeau bine.Norocul îl favoriza, ca întotdeauna. Nu-şi pierduse zadarnic timpul când îi spusese acelei toante câteva cuvinte amabile! De altfel, merita pe deplinceea ce i se întâmpla. Întotdeauna fusese un om cumsecade şi ştiuse să searate generos. Pe viitor ar putea deveni încă şi mai darnic. Imagini fericite ise perindau prin faţa ochilor. Micul Dimitri... Sau Constantopoulos, acestminunat Constantopopulos care se zbătea atât cu restaurantul lui... Cegrozavă surpriză pentru ei!
 
Scobitoarea atinse un punct sensibil şi domnul Amberiotis se strâmbă.Plăcutele anticipaţii dispărură. Un viitor mai apropiat şi destul de neliniştitor îl solicita pe domnul Amberiotis. Cu precauţie, el exploră cu vârful limbii ocavitate. Apoi îşi scoase din buzunar un carnet; ora 12, strada Queen Char-lotte nr. 58.Încercă să-şi regăsească optimismul de mai înainte. Zadarnice eforturi.Pentru moment, viitorul era cuprins în aceste câteva cuvinte: "QueenCharlotte Street, nr. 58, ora 12."3.La Glengowrie Court Hotel, în South Kensington, micul dejun fuseseluat. Stând în hol, domnişoara Sainsbury şi doamna Bolitho conversau cadouă vechi prietene. Locurile lor, în sala de mese, fiind apropiate, cele douăse împrieteniseră în urmă cu opt zile, adică a doua zi după sosireadomnişoarei Sainsbury Seale.— Ştii, dragă, că nu mă mai doare! Chiar deloc! Cred că voi telefona...— Nu vei face aşa ceva! exclamă doamna Bolitho. Du-te la dentist şitermină o dată!Doamna Bolitho era o femeie voinică, cu vocea gravă şi care păreanăscută pentru a comanda. Domnişoara Sainsbury Seale era o femeie devreo 40 de ani, al cărei păr încărunţea în bucle aranjate neglijent. Haineleei îţi dădeau o impresie bizară. Era genul "artist"; lornionul îi cădea mereuşi vorbea fără încetare.— Dar, reluă ea, dacă-ţi spun că nu mă mai doare!— Da! Numai că nu ai dormit aproape deloc toată noaptea.— Aşa este! Însă acum sunt convinsă că nervul este mort.— Motiv în plus ca să te duci la dentist!... Numai din cauza fricii nu neducem în astfel de cazuri. Ei bine, trebuie să te arăţi hotărâtă şi să sfârşeştio dată!Domnişoara Sainsbury Seale fu tentată să-i răspundă: "E uşor să vor-beşti! Se vede că nu-i vorba de dinţii dumitale!", dar se mulţumi să-i zică:— Cred, scumpă prietenă, că ai dreptate. De altfel, domnul Morley lu-crează cu multă blândeţe.4.Adunarea consiliului directorial tocmai se terminase. Totul sepetrecuse cum nu se poate mai bine. Raportul era excelent. Toată lumeaavea de ce să fie mulţumită. Cu toate acestea, domnul Samuel Rotherstein,căruia nu-i scăpa nimic, remarcase ceva în atitudinea preşedintelui.De două sau trei ori, Alistair Blunt vorbise pe un ton aspru fără nici o justificare.Vreo supărare ascunsă? Dacă te gândeai bine, nu. Nu era cazul cu Alis-tair Blunt.Atunci, ficatul?... Domnul Rotherstein suferea de ficat din când în când.Însă Alistair nu se plânsese niciodată de al său. Avea o sănătate înfloritoare!Şi totuşi avea ceva. O dată sau de două ori îşi trecuse mâna peste faţă,mângâindu-şi îndelung bărbia într-un fel care nu-i era caracteristic. Şi, în

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->