Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
7Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Substantivul

Substantivul

Ratings: (0)|Views: 2,467|Likes:
Published by Gabriela Lapusneanu

More info:

Published by: Gabriela Lapusneanu on Jan 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOCX, TXT or read online from Scribd
See More
See less

04/19/2013

pdf

text

original

 
1.4.1. SubstantivulAutorii Gramaticii Academiei considera ca substantivul este partea de vorbire care se declina sidenumeste obiecte in sens foarte larg, adica fiinte, lucruri, fenomene, actiuni, stari, insusiri, relatii(GA,1,p.55).Substantivul denumeste substante, mai exact obiecte in care se delimiteaza substanta ca materieobiectuala sau ca realitate spirituala  substanta de gandire (Irimia,GLR,p.37). O alta definitie asubstantivului ar fi aceea ca acesta se constituie in clasa substantivelor - clasa unitara cuprinzandelemente ce sunt intotdeauna parti de vorbire propriu-zise - este reprezentata prin cuvintele notionale ceindica numele entitatilor sau numele numelor entitatilor, care au categoriile gramaticale de gen, numar, caz(flexiune sintetica, analitica si mixta) si care, - pe langa atribut, complement etc.  pot indeplini functiaspecifica de subiect (Dimitriu, Gramatica, p. 58). Paula Diaconescu este de parere ca substantivul estepartea de vorbire care este succeptibila de un anumit gen si care isi schimba forma in functie demodificarile de numar, de detrminare si de caz, iar, uneori, si in functie de modificarile de gen (PaulaDiaconescu, Structura si evolutie si morfologia substantivului romanesc, Bucuresti, 1970, p.73).Daca substantivul denumeste substante, din aceasta perspectiva, lui i se alatura o alta clasa de cuvintecare ca referinta diferite aspecte ale substantei : adjectivul  unitate lexico  gramaticala care denumesteinsusiri calitative ale obiectului in care s-a fixat substanta lumii extralingvistice odata cu interpretarea saprin notiune si cuvantul  substantiv (casa  casa frumoasa) (Irimia, GLR, p.37). Substantivul si adjectivulconstituie grupul numelui, in organizarea caruia substantivul ocupa pozitia de baza.In interiorul raportului limba  gandire, substantivul cuprinde, prin excelenta, cuvinte notionale. Prinaceasta, substantivul seamana cu verbul, acesta cuprinzand, de asemenea, cuvinte notionale. Celelalte claselexico  gramaticale sunt alcatuite din cuvinte care exprima note din notiunile exprimate de substantive(adjectivul) sau de verbe (adverbul) sau exprima diferite raporturi in care se afla inscrise realitatiledenumite prin substantive sau verbe (Idem, ibidem). O situatie particulara caracterizeaza clasapronumelui, care exprima notiuni indirect, prin intermediul substantivului cu care se afla in raport desubstitutie. Substantivul denumeste, prin intermediul notiunii, obiecte in sens larg, reprezentand defapt, clase de obiecte animate sau inanimate (fata, corabie), reale sau imaginare (munte, balaur), fenomene(ploaie), inusiri, stari asimilate notional obiectelor (frumusete) sau notiuni considerate in sine (bunatate,cinste)  (Idem, ibidem). Prin aceasta se manifesta cea de a doua trasatura semantica definitoare, princare substantivul se distinge de verb : substantivul interpreteazastatic realitatea extralingvistica, verbulinterpreteaza realitatea dinamic, denumeste substanta in procesualitate (M-a prins o ploaie stasnica ; M-aplouat strasnic) (Irimia, GLR, p.37).Din perspectiva sintactica, substantivul este compatibil cu toate pozitiile (regent, determinant, termen inraport sintactic de inerenta) si cu toate functiile sintactice. Prin aceste disponibilitati si prin capacitateasubstantivului de a avea functia sintactica de subiect si, cu alte cuvinte, de a constitui impreuna cu un verb  predicat, nucleul predicational al unei propozitii, substantivul este, alaturi de verb, un constituentfundamental in organizarea textului (Ibidem, p.38).Sub aspect morfologic, specificul clasei lexico  gramaticale a substantivului este asigurat de categoriagramaticala a determinarii, in ptimul rand, categorie gramaticala specifica si de manifestarea specifica acategoriilor gramaticale de gen, numar si caz. Prin categoria gramaticala a determinarii substantivului se
 
deosebeste de adjectiv, impreuna cu care formeaza clasa numelui si cu care are in comun categoriilegramaticale de gen, numar si caz. Substantivul este singura clasa lexico  gramaticla care se poate constituiintr-o paradicgma categoriala completa a categoriei gramaticale a determinarii de tipul : floare (Maria vreamult o floare)  determinare - ; o floare (Am privit o floare)  determinare indefinita (nehotarata) ; floarea(Nu i-am mai dus floarea)  determinare definita (hotarata).Categoria gramaticala a numarului se impune ca marca distinctive prin natura sa semantic obiectiva,forma de plural a substantivului reflectand lingvistic lingvistic existent in pluralitate a obiectuluiextralingvistic denumit prin cuvant : Dintre sute de catarge/ Care lasa malurile (M.Eminescu)((Irimia,GLR, p.39).Categoria gramaticala a cazului la substantiv se inscrie in sfera de actiune a principiului reactiunii(nominale : surasul copilului ; verbale :vine copilul ; prepozitionale : in fata copilului). In versurile luiLucuan Blaga : Nimicul zacea-n agonie,/ cand singur plutea-n intuneric si dat-a (L.Blaga, Poezii,Ed.pentru literatura, 1966, p.4), verbul cu functie sintactica de predicat zacea impune substantivului cufunctie sintactica de subiect nimicul cazul nominativ. Prepozitia in impune substantivului intuneric, cufunctie sintactica de circumstantial de loc, cazul acuzativ. Substantivul se distinge de adjectiv, in flexiuneacareia cazul se inscrie, in general, in actiunea principiului acordului, subordonandu-se si din acest punct devedere substantivului prin situarea in acelasi caz cu el (Idem, ibidem).In versurile lui Blaga Si-n zvonuri dulci/ imi pare/ ca stropi de liniste imi curg prin vine, nu sange (Blaga,Poezii, p.7), adjectivul cu functie sintactica de atribut dulci este in cazul acuzativ, pentru ca substantivulregent zvonuri sta in acest caz. In versurile In piept/ mi s.a trezit un glas strain (Blaga, Poezii, p.12),adjectivul strain este in cazul nominativ, deoarece substantivul un glas sta in cazul nominativ.In genral, se considera (Irimia, GLR, p.39) ca, la substantiv, genul este o categorie semantica: sensul degen este o componenta a planului semantic al radicalului substantivului, substantivele avand gen fix (Idem,ibidem). Astfel, in versurile lui Blaga O raza/ce vine goana din apus/ si-aduna aripile (Blaga, poezii,p.48), substantivele raza, aripile si goana au, in planul semantic al cónstantei sensului categorial defeminin.In functie de gen, substantivele limbii romane au fost grupate in mai multe clase (Dimitriu, Gramatica,p.62). Astfel, in limba romana, exista o categorie de perechi de substantive numite mobile, la care opozitisde gen se manifesta ata la nivelul continutului categorial (genul natural masculin si feminin al entitatiloravute in vedere), cat si la nivelul formeicategoriale (sistemul de marci pentru indicarea continutuluirespectiv) (Dimitriu, Gramatica,p.62). Cu alte cuvinte, in carul perechilor de substantive mobile se mentineaceeasi informatie semantica, schimbandu.se numai informatia morfologica categoriala de gen : functionar- functionara, profesor  profesoara, sudent  studenta etc. La aceste substantive, in afara alternantelorfonetice, genul are ca marca principala, in flexiune sintetica, desinenta (student - -/student-a si/sau articolulhotarat enclitic (studentul  studenta), la care, in flexiune analitica se poate adauga, ca marca secundara,articolul nehotarat (un student  o studenta) si contextul (acest student  aceasta studenta) (Idem,ibidem).Acestei perechi de substantive (mobile), i se adauga o alta, de tipul : doctor  doctorita, paun paunita, mire  mireasa, imparat  imparateasa etc. la aceste perechi de substantive, genul rezulta, inflexiunea sintetica, si din desinenta (-/a etc) si/sau din articolul hotarat enclitic (-l,-a), dar si din sufixele
 
lexicale de tipul it (a) (Dimitriu, Gramatica, p.63). O a treia categorie de substantive cuprinde perechi detipul : baiat  fata, barbat  femeie, cocos  gaina etc. La substantivele dina ceste perechi, genul rezultamai ales, din opozitia radicalilor, care sunt diferiti, la care se adauga morfemele conjuncte reprezentate dedesinenta si de articolul hotarat enclitic si morfemele libere (articolul nehotarat ptoclitic, elemente decontext) (baiat - -/fata ; baietii  fetele, niste baieti- niste fete) (Dimitriu, Gramatica, p.64). O a patracategorie este reprezentata de substantivele ce numesc entitatile neanimate de genul neutru (scaun,birou, gand, concept etc.) (Idem, ibidem). La acestea, genul este motivat si de continutul categorial(inexistenta sexului la neinsufletite), si forma categoriala (amestecul marcilor de masculin sifeminin)(Dimitriu, Gramatica, p.65). Pertinenta pentru substantivele din aceasta categorie este absentaaspectelor opozabile pentru gen : scaun, de exemplu, are gen unic (Idem, ibidem). In cea de a cinceacategorie (cea mai bogata) se incadreaza substantivele la care, intr-un fel sau altul, genul gramatical nu arelegatura cu genul natural si anume : a)substantivele comune masculine si feminine ce numesc entitatineinsufletite (munte, covrig, masa, frumusete etc) ; b) substantivele comune masculine si feminine, la carese adauga si cateva neutre, ce numesc entitati insufletite considerate in afara genului natural (privighetoare,elefant, animal, popor etc.) ; c) substantivele proprii nume de persoana care nu sunt imaginate in perechidupa gen (Costache, Ecaterina, Magda, Zizi, etc) ; d) toate celelalte substantive proprii la cre genulgramatical poate fi justificat prin genul natural (Ceahlau, Iasi, Fagarasi, Dunarea etc.) (Dimitriu,Gramatica, p.65.Din punctul de vedere al posibilitatilor de individualizare, substantivele limbii romane sunt grupabile indoua mari categorii : 1) substantivele comune, care sunt lipsite de posibilitatea de a individualiza prin eleinsesi, intrucat indica un exemplar oarecare dintr-o categorie de entitati, materiale sau nemateriale,teoretic identice : om, femeie, caine, soare, viata, inteligenta, energie etc. (Dimitriu, Gramatica, p.73).Pentru individualizarea acestor substantive se apeleaza la elemente exterioare lor, care pot fi saumorfeme (articolul hotarat si cel nehotarat) sau cuvinte cu functie sintactica (atribute adjectival pronominale si atribute calificative) (Dimitriu, Gramatica, p.74). In cadrul substantivelor comune, se potdistinge cateva grupe, si anume : a) substantive apelative, care indica un exemplar dintr-o categorie (om,femeie, casa, an etc.) ; b) substantive colective, care numesc entitati constituie din mai multe exemplarede acelasi fel (intelectualitate, armata, popor etc.) ; c) substantive materiale, care numesc substantaconstitutiva a unor entitati (pamant, apa, aer etc) (Idem, ibidem). 2) substantive proprii au posibilitateade a individualiza prin ele insesi, deoarece, teoretic, ar trebui sa numeasca un singur exemplar al categorieirespective de entitati (Dimitriu, Gramatica, p.74). De obicei, insa un substantiv propriu indica un singurexemplar dintr-o categorie numai pentru o colectivitate mai mica sau mai mare de oameni (de exemplu,Ionescu este un nume purtat de foarte multi romani) (Idem, ibidem).Raportul dintre inteles si obiect este la substantivele proprii acelasi ca la substantivele comune :substantivele proprii au inteles, adica transmit informatie semantica, informatie semantica care seconstituie intr-un ansamblu de componente semnificative (A.Martinet, Elemente de lingvistica generala,apud Viorica Florea, Contributii la problema intelesului numelor proprii, LR, nr.4, 1974, p.403).Acestecomponente sunt semele, iar ansamblul formaza semantemul. Fiecare nume propriu este un fascicul deseme, dar pentru a distinge un un obiect de altul, apelam la semele distinctive, mai exact, la semnulcel mai relevant, care distinge obiectul de toate celelalte obiecte . (Florea, Contributii, p.404). Dinaceste motive, in ultima instanta, semnul cel mai relevant reprezinta intelesul numelui propriu, chiar dacaintelesul este alcatuit din totalitatea semelor care compun semantemul (Idem, ibidem). Deosebirea intre

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ionela Doncean liked this
sandi-alex liked this
Vasilica Zubascu liked this
Gabriela Motrea liked this
Lili Neamtu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->