Au fost \ntotdeauna [i sunt \nc` [i ast`zi teribili speciali[tii,fa]` de cei ce \ndr`znesc s` emit` ipoteze,care zdruncin` valoarea operelor lor.Ce sentiment de cru]are poate avea un \nv`]at fa]` de cel care emite o ipotez` care, dac` s-ar adeveri,ar \nsemna aruncarea la co[ a tot ce a scris el pe baza unei ipoteze contrarii? Era cu at~t mai u[or speciali[tilor istorici s` reduc` la neant valoareaoperei lui N. Densu[ianu, cu c~t ipoteza lui,care aducea o cl`tinare credin]ei ob[te[ti c`

noi suntem urma[ii Romei,

ap`rea tuturor ca un act de impietate,o mic[orare a valorii titlului de noble]e.

ÉN-a pierit nici o limb` a Dacilor,

pentru c` ei n-au avut o alt` limb` proprie,care s` fie \nlocuit` prin limba Romanilor [i n-au avut o astfel de limb` pentru simplul motiv c` Dacii vorbeau latine[te.Limba Dacilor n-a pierit.Ea a devenit \n Italia \nt~i limba Romanilor care era o form` literar` a limbii Daciei, iar mai t~rziu limba italian`; aceea[i limb` a Dacilor, dus` \n Fran]a a ajuns \nt~i limba Galilor, iar cu timpul limba francez`; \n Spania ea a devenit \nt~i limba Iberilor, iar cu timpul limbaspaniol`, iar aici a devenit cu vremea limba noastr` rom~neasc`.

I. Al. Br`tescu-Voine[ti (1942)