Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Calul

Calul

Ratings: (0)|Views: 98 |Likes:

More info:

Published by: Nedelcu Alexandru-Ionut on Jan 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2012

pdf

text

original

 
Universitatea „ Valahia” , Targoviste Facultatea de Ingineria Mediului si BiotehnologiiSpecializarea: Montanologie Referat la Sisteme de crestere a animalelor Calul – Rasa Pur Sange ArabCoordonator: S.L. Dr. Moise Lavinia Nedelcu Alexandru-Ionut  Anul III 2011
 
Calul 
Calul (Equus caballus) este un mamifer ierbivor copitat de rimeconsiderabilă, fiind una dintre cele şapte specii moderne ale genului Equus.Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia,Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gâtul este puternic şi poartă ocoamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijipe patru membre lungi,musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisiviisunt îndreptaţi oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafaţa incisivilor apar ornamentaţii, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici.Între canini şi premolari se afla bara cornoasă. Măselele sunt late, cu crestede smalţ. Este folosit pentru călărie şi dresaj (cai).Reconstituirea evoluţiei calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor.Strămoşul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimeaunui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care arenumai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cufrunze.Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devineanimalul ierbivor, cu forma şi rimea din zilele noastre, atrofiereadegetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluţia calului s-a pututurmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluţie are loc treptat,fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluţie acalului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani înurmă.Strămoşul calului din aceea perioadă era Hyracotherium numit de unii şiEohippus, care se hrănea cu frunze şi fructe din pădure. Mărimea sa era de20 de cm înălţime la umăr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi:era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul şi picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cudegete), craniul şi creierul erau mici.În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluţie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai variată, ce determio modificare a dentiţiei. DinOrohippus ia naştere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani)Epihippus. Diii devin mai tari şi mai bine fixaţi, fapt explicat prinschimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă
 
uscată), prin reducerea zonei pădurilor şi apariţia stepei, strămoşul caluluiadaptându-se la vegetaţia specifică de iarbă a stepei.Faza următoare de evoluţie a calului Mesohippus a apărut în urmă cu 40de milioane de ani.Acest strămoş al calului era mai mare, înălţimea la grebăn(umăr) fiind de 60 cm, spinarea mai puţin încovoiată, gâtul, picioarele şi botul mai lungi, numărul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urmă cucca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare şi cu craniul mailung decât forma precedentă.În urmă cu 24 milione de ani, în familia calului se diferenţiază formevariate, dar unele forme dispar, incapabile să se adapteze la noile condiţii demediu. Linia care a supravieţuit, adaptată la hrănire cu frunze şi cu iarbă(greu digerabilă fiind bogată în silicaţi) a fost Opalphytolith, la care înevoluţia dinţilor, apar dinţi robuşti, mai rezistenţi la tocire.Aceste animale au picioare mai lungi şi pot să alerge mai repede pevârfurile degetelor pe zonele întinse de stepă. Varianta următoare în evoluţiacabalinelor este Parahippus, ce apare în urmă cu 23 miloane de ani: animalulare încă trei degete, posedă însă dinţi mai lungi ca predecesorii lui.Urmaşul său, Merychippus, apare în urmă cu 18 milioane de ani. Cu toatecă are tot trei degete, calcă numai pe vârfurile lor; dinţii capătă o formă totmai rezistentă, apropiindu-se de forma dentiţiei actuale a calului.Din linia Merychippus iau naştere un număr mare de variante, printre careşi varianta foarte asemănătoare calului de azi, cu o dentiţie rezistentă. Înurmă cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior,asemănător calului actual, urmat de succesorul său Dinohippus.Tipul calului de azi, Equus, apare în urmă cu cca. 4 milioane de ani. Caluldin America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de cătreeuropeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calulreadus în America se lbăticte din nou, apărând mustangul, calulindienilor din America; un proces asemănător se produce în Australia cucalul şi măgarul. Calul de sex mascul este numit armăsar, femela fiindnumită iapă. Aceasta poate să aibă un mânz pe an, perioada de gestaţie laiapă având o durată de 11 luni.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->