Intre adevar si cunoastere

Cunoastere in numele adevarului sau adevar in numele cunoasterii Problema tuturor timpurilor.
Desigur fie care dintre voi ati alege un ce vi se pare mai potrivit gandiri voastre si m-as insela daca cei mai multi dintre voi ati inclina pentru adevar in numele cunoasterii. Problema s-ar pune mai degraba in ce va considerati voi a fi: materialisti sau umanisti. Umanistul va considera ca inainte de toate sta adevarul care este considerat ca stiut. Umanistul nu-si pune problema sa demonstreze adevarul prin cunoastere ci sa-l intareasca, sa gaseasca argumentele necesare care sa-l sustina. Pe de alta parte materialistul sustine ca adevarul umanistului este subiectiv, iar influenta acestei gandiri asupra cunoasteri este cat se poate de nefasta, deoarece umanistul alege cei ii convine din cunoastere pentru a-si sustine punctul de vedere. Materialistul sustine ca inainte de toate sta cunoasterea iar adevarul este modelat dupa aceasta. La o prima comparative am tinde sa dam dreptate materialistului care pleaca de la lucruri concrete ca sa defineasca un element atat de discutabil precum adevarul, pentru ca in final indiferent daca alegem partea umanistului sau materialistului facem greseala de a alege si unul din adevarurile sustinute de acestia. In final in lumea reala nu se poate vorbi de adevar unic, pentru ca adevarul este perfect, nu poate fi inteles, nu poate fi demonstrate, ele este pur si simplu. Dar ca orice lucru perfect el nu poate fi atins de catre om. Omul doreste sa tinda catre perfectiune, dar nici o data nu o va atinge. Am ajuns la concluzia ca adevarul este discutabil, lucru acceptat de umanisti, dar s-ar pune problema materialistilor. De ce isi sustin ei punctual de vedere atat de inversunat?

Intre adevar si realitate Problema contemporana

In ziua de astazi materialistii au din ce in ce mai mult castig de cauza. Este era tehnologiei, a sfidarii tuturor limitelor si tuturor legilor. In urma cu cateva secole stiinta se afla sub aripa protectoare a stiintei. Datorita conservatorismului ecleziast si a dorintei de exprimare a celor ce aveau ceva de zis lumei intregi, biserica si-a pierdut autoritatea asupra cunoasterii. Au aparut mutatii pe care biserica le-ar fi suprimat daca ar fi fost in puterea ei sau nascut idei ce trebuia pastrate pentru mai tarziu si toate au fost aruncate intr-o lume nepregatita, s-au raspindit precum un virus intr-un corp ce n-a avut timp sa-si creeze anticorpii necesari. Celulele s-au impartit in trei categorii: cele ce s-au opus interactiunii cu virusul (conservatoire) care pentru noi sunt lipsite de interes, celulele care au

acaparat materialul genetic al virusului folosindul pentru a se imbunatati in beneficial intregului organism (celule creatore) carora ar trebui sa li se acorde cea mai mare imporanta, si celule ce o data cu materialul genetic au aceeptat si programul genetic al virusului (celule pseudo-creatoare) cele caroar le vom acorda acum importanta. Cunoasterea nu are un program pe care trebuie sa-l urmeze, este doar o alta unealta in mana magnificului om ce isi croieste drum spre scopul cel misterios. Totusi aceasta nu-l opreste pe marele om sa o divinizeze si o data cu ea sa se auto-divinezeze ca mare creator. Orbit de propria sa imagine, amagit de proprile sale ganduri, mutilandu-si propriul sau geniu in numele marelui sau adevar descoperit prin cunoastere, el uita una din cele mai simple reguli de logica matematica adevarat implica adevarat, dar adevatat poate implica si fals. De ce am inlocuit cunoasterea cu realitatea? Realitatea din ziua de astazi este confundata din pactate cu o cunoastere deformata de ochiul bolnav al unei fiinte mutilate de proprile sale dorinte de preamarire. Acum omenirea sta intre cei ce apara idea de adevar fie ei materialisti sau umanisti, dar care nu si-au pierdut uzul ratiunii, si cei ce orbiti de prea multa cunoastere pe care n-o pot intelege dar care sunt prea prosti ca sa se teama, isi cladesc o lume dupa proprile lor reguli, o lume ce se va darama la prima viziune reala asupra cunoasterii reale, asupra adevarului.

Problema divina.
Problema divina apare si aici ca peste tot. Ea nu vine sa ne solutioneze intrebarile ci san e arate calea perfecta si pozitia noastra fata de aceasta. Sa ne imaginam doua curbe simetrice una fata de cealalta fata de Oy amndoua tinzand la infinit in apropierea dreptei Oy si binenteles amadoua pornind de la 0 la minus infinit, respective plus infinit. Ele tind sa se intalneasca undeva, darn u o vor face nici o data. Aparent cel putin. Adevarul adevarat, adevarul perfect se afla in mana divinitatii. Dumnezeu nu este destept cum sustin unii. Desteptaciunea este o caracteristica umana. Daca ar fi sa fortam nota am spune ca Dumnezeu este atotcunoscator. El stie cale ce trebuie urmata si o data cu ea si adevarul. Dumnezeu reprezinta punctual de atingere al celor doua curbe. Noi ne putem afla in oricare din punctele de sub graficele celor doua curbe. Nu-i nevoie sa va reamintesc ca aceasta arie este infant. O infinitate de puncte, o infinitate de greseli. Poate sa sustina cineva ca el cunoaste adevarul prin cuoastere sau cunoasterea prin adevar?