Triunghiul Bermudelor
Se spune că în Paradis există un loc funest, din care unii cred că nu se poate scăpa:Triunghiul Bermudelor. Se ştie că sute de ani, vase şi avioane au dispărut în geometria sadiabolică, însă misterul său continuă să lase lumea perplexă. Şi de fapt, ce se întâmplă aiciîn Oceanul Atlantic ? E un vârtej meteorologic, o forţă electromagnetică misterioasă, oacţiune divină răzbunătoare sau pură imaginaţie ? Un om al ştiinţei poate spune că, de fapt, premisa Triunghiului Bermudelor e falsă. Dar să sondăm abisurile întunecate ale acestuiTriunghi, în încercarea de a clarifica misterul.Când Oceanul Atlantic e liniştit, el reprezintă un spaţiu perfect pentru relaxare, însăaparenţa poate fi înşelătoare. Sute de oameni s-au aventurat în acest Triunghi şi nu s-au maiîntors. Vasele au dispărut fără urmă, iar avioanele au fost smulse de pe cer. Nu au solicitatajutor şi nu s-au găsit epave. Triunghiul Bermudelor acoperă o arie de 1,3 milioane km²,între Florida, Puerto Rico şi Bermuda. Cuprinde ape extrem de periculoase şi un fundoceanic care, de la ape puţin adânci, devine o vale oceanică întunecată, aflată la adâncimede ordinul kilometrilor. Au fost multe zvonuri şi teorii privind dispariţiile ciudate de aici.Marinarii şi aviatorii semnalizează fapte sinistre de sute de ani. Dispariţia simultană a cinciavioane a atras atenţia asupra Triunghiului.Pe 5 decembrie 1945, o escadrilă de cinci bombardiere TBM Avenger se pregătea pentru omisiune la baza aeronavală din Fort Lauderdale. Misiunea era cunoscută ca Zborul 19.Aviatorul David White a fost instructor de zbor, iar Charles Taylor, şeful echipei Zborul 19.Era o zi senină, iar apele erau liniştite. Dar, la mijlocul misiunii, Taylor a semnalat că au probleme. El a observat că busola s-a dereglat. Controlorii de zbor de la sol au încercat săvorbească cu ei, însă semnalele lor radio deveneau tot mai slabe. Curând, nimeni n-a ştiutîncotro s-a îndreptat escadrila. În câteva ore, avioanele, având la bord 14 bărbaţi, audispărut. Avioanele de salvare au cercetat oceanul şi cerul. David White a fost în unul dinele: „Am căutat cu zel câteva zile. N-am găsit nimic.” Apoi, Triunghiul şi-a exercitat iar magia mortală. Unul dintre avioanele de salvare, cu întregul echipaj, a dispărut. După cincizile, căutarea a fost abandonată. Şase avioane şi 27 de oameni dispăruseră fără urmă înTriunghiul Bremudelor. În scurt timp, au început să apară zvonuri. Cum se puteau şaseavioane să se volatilizeze ? Potrivit unei teorii, o forţă electromagmetică ciudată preluasecontrolul asupra instrumentelor de navigaţie sau că au fost răpite de extratereştri. Curând,oamenii au început să acorde atenţie acestor întâmplări ciudate. Gian Quasar e unul dintreaceştia: „Nu mă interesează tragediile şi accidentele. Investighez misterele. Avioanele n-ar fi trebuit să dispară.” El studiază de 15 ani misterele din Triunghiul Bermudelor şi Zborul
19. A scris cartea „Into the Bermuda Triangle”, care acoperă aproape toate teoriile, de laOZN-uri, la OSN-uri. Pare puţin probabil, dar o poveste de multe decenii, atrage atenţiaasupra acestor obiecte subacvatice neidentificate. E unul dintre cazurile esenţiale aleTriunghiului.Într-o noapte de decembrie, în Miami, Dan Burack şi Patrick Horgan au început o scurtăcroazieră pe vasul Witchcraft. În scurt timp, au lovit ceva în apă. Ambarcaţiunea lor a pierdut energie şi Burack a contactat paza de coastă. Ambarcaţia n-ar fi trebuit să se afle în pericol de scufundare, întrucât avea echipament de siguranţă, veste de salvare şi dispozitivede plutire încorporate. Când au venit ajutoare după câteva minute, vasul dispăruse. Nu s-augăsit rămăşiţe şi nici cadavrele celor doi. Potrivit lui Quasar, e una dintre cele maiderutante dispariţii. Dar cea mai impresionantă este cea a vasului USS Cyclops. Nava de cărbuni USS Cyclops, de 19.000 t, şi-a început călătoria în 1918. Era un vasneobişnuit, cu macarale înalte, pentru transportul cărbunilor. Călătoria trebuia să durezecâteva zile, însă vasul are o întârziere de 90 de ani… Nu a emis un SOS şi a dispărut fărăurmă. Această dispariţie a fost cel mai mare mister al marinei SUA. Destinul vaselor Cyclops, Wichcraft şi a Zborului 19 este într-adevăr enigmatică. Ar putea exista un punctcomun ? Quasar spune: „Se întâmplă în condiţii atmosferice proaste, când radiourile au probleme.” Ar părea greu de dovedit, căci toate victimele au dispărut. Dar există cel puţinun martor care a supravieţuit şi poate povesti: Cary Trantham, din Key West, Florida. Ea aavut o experienţă terifiantă în Trunghiul Bremudelor în 1995: „Zburam în lungul coasteiEverglades. Eram în largul meu. Brusc, parcă cineva a aruncat o pătură peste avion.Avionul s-a cufundat în întuneric.” Luminile au început să pâlpâie, iar acul busolei, să seînvârtă. Pe geam, Cary vedea doar o ceaţă groasă şi neagră: „Mă întrebam ce să fac. Un pilot are încredere în instrumente. Dar ale mele erau imprevizibile, nu mă puteam baza peele.” Tot timpul, auzea un bâzâit puternic: „Nu ştiam ce se întâmplă. S-a petrecut repede.Era o situaţie crucială. Nu voiam să mor. Am încercat să stabilesc nivelul aripilor, neştiind poziţia avionului.” Mai târziu, Cary a reluat zborul în prezenţa unor observatori, pentru aîncerca un fel de reconstituire a momentului de atunci. Triunghiul a derutat observatorii anide zile. Dar, pentru a înţelege secretele, trebuie cercetate stelele.În Europa, o busolă indică steaua polară. Sute de ani, marinarii au depins de acest lucru.Dar, dacă srăbaţi Atlanticul spre America de Nord, ai o surpriză. Cristofor Columb a fostsurprins cu siguranţă. Îi fusese greu să convingă echipajul că nu se îndreaptă spre capătulPământului. Situaţia s-a agravat când au ajuns în Triunghiul Bermudelor, iar busola aindicat steaua polară cu şase grade diferenţă. Nu doar busola se comporta anormal. Pe cer au apărut lumini ciudate în repetate rânduri.Poveşti despre aceste fenomene stranii au circulat sute de ani. De atunci au dispărut vase şiavioane, dar s-a acordat atenţie dispariţiilor abia în anii 1970, când Charles Berlitz a scris ocarte care a zguduit lumea, „The Bermuda Triangle”. Datorită dispariţiilor misterioase,cartea a devenit un bestseller. Dar era doar un început. O dată cu publicitatea, au apărutteorii extravagante. Cercetătorii care studiaseră puterile Triunghiului au ajuns la concluziacă nu era singurul. Natuaralistul Ivan Sanderson a propus ideea unor „vârtejuri cumplite”.El le-a descris ca zone ale oceanului caracterizate de curenţi violenţi, modificări radicale detemperatură şi anomalii electromagnetice. Două dintre acestea erau Triunghiul Bremudelor,iar, de cealaltă parte a globului, un loc numit Marea Diavolului.
Aflată lângă coasta Japoniei, şi Marea Diavolului a fost martora unor dispariţii misterioase.Fenomenul a atras atenţia în anii 1950, când nouă vase au dispărut într-un interval de câţivaani. Sanderson a sugerat că vârtejurile, mai ales din Marea Diavolului şi TriunghiulBermudelor, erau caracterizate de perturbări electromagnetice ciudate. Poate vaseledeclanşau aceste anomalii dacă întâlneau o anumită frecvenţă din zonă sau poate ceva dininteriorul Pământului determina aceste bizarerii, ceva ce nu se poate explica încă. S-ar putea găsi un indiciu privind atmosfera Triunghiului în povestea pilotului amator BruceGernon.Pe 4 decembrie 1970, Gernon zbura lângă Bimini, când a văzut afară un nor ciudat: „Aveamargini mătăsoase. Am început să urc. Norul se afla chiar în calea mea.” A intrat în nor şi,în câteva minute, instrumentele au luat-o razna: „Radio Miami ! Nu-mi cunosc poziţia !Sunt într-un fel de ceaţă. Mă puteţi ajuta ?” Controlorii de zbor nu-l puteau vedea pe radar.Ştia că trebuie să iasă singur din nor. Curând şi-a dat seama că ceaţa îl cuprindea. Ulterior,Gernon a creat o ilustrare ca să arate ce a văzut. Singura scăpare a sa a fost o deschizăturăîn formă de U din norul din faţa sa: „Am luat-o înainte şi am văzut că tunelul devenea maimic.” În jurul lui pâlpâiau lumini albe, dar nu era furtună cu fulgere: „Luminile deveneautot mai intense şi mai rapide. Nu mai văzusem astfel de fulgere.” Când Bruce a trecut printunel, acesta s-a închis în jurul avionului: „Brusc, în jurul avionului s-au format liniiciudate. Erau nişte fisuri prin care vedeam cerul senin de partea cealaltă.” În cele din urmă,a scăpat din tunel. Apoi, a privit în urmă: „Am văzut tunelul prăbuşindu-se şi formând ofantă, rotindu-se în sensul acelor de ceasornic.” Dar Gernon încă nu ieşise din nori. Era în pericol de a fi învăluit de o ciudată ceaţă electronică: „În acest moment, ceaţa s-a prins deavionul meu.” Instrumentele de navigaţie erau dereglate: „Radar Miami ! Solicitidentificare radar.” În sfârşit, controlorii de zbor l-au zărit şi i-au spus că e lângă Miami.„Nu ! Trebuie să fiu la cel puţin 130 km est de Miami.” Apoi a văzut uscatul şi a înţeles căaveau dreptate controlorii de zbor. Era înapoi în Florida. Bruce credea că zborul i-a luatdoar 50 de minute în loc de 80. Pierduse 30 de minute undeva în Triunghiul Bermudelor…Gian Quasar crede că enigma ceţii electronice poate fi elucidată la mii de kilometri nord, înVancouver, în laboratorul improvizat al fizicianului amator John Hutchison. Hutchison adevenit celebru datorită unei descoperiri radicale pe care pretinde că a făcut-o. A începutexperimente cu unde radio şi tensiuni înalte cu câteva zeci de ani în urmă. El pretinde că adescoperit ceva ieşit din comun în 1979: o serie de fenomene ciudate, numite „efectulHutchison”. Quasar şi mulţi alţii cred că efectul Hutchison ne poate spune multe despreTriunghiul Bermudelor. Hutchison crede că ştie să creeze în laborator o ceaţă electronicăsimilară celei pe care Bruce Gernon a întâlnit-o în Triunghi. El afirmă că ceaţa electronicăînconjoară obiectele metalice şi dereglează echipamentul electronic. Din păcate, ceaţa nuapare de fiecare dată când o convoacă Hutchison. Se pare că Hutchison nu ia notiţe, bazându-se mult pe intuiţie când face să apară efectul. Nu e surprinzător că mulţi suntsceptici, inclusiv fizicianul James Mattingly, de la Universitatea Georgetown, SUA: „Nuştiu ce este acest efect. E ca şi cum tot ce se întâmplă acasă la el e efectul Hutchison. Măîntreb dacă şi mersul lui prin casă e tot un efect Hutchison…” Hutchison e obişnuit să fiecriticat, dar spune că are dovezi: a reuşit să filmeze efectul. „Din fericire, spune el, avem patru cazuri a ceea ce se întâmplă cu camera când facem experimentul.” Hutchison, pentrucredibilitate, a permis filmarea unei demonstraţii în direct. Efectul trebuie să se arate printr-
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
