”ZILELE COMUNICĂRII’

O Lecţie De Comunicare Este OLecţie De..... Viaţă

INGRID ROŞCAMasterand S.N.S.P.A.- F.C.R.P. „Management şi Comunicare în Afaceri”Bucureşti2008

Nevoia de captare a atenţiei, de menţinere şi de stimulare a acesteia face dinimaginea publică un produs contemporan şi datorită mijloacelor tehnologice ale lumiinoastre. În practica obişnuită este vorba despre managementul reputaţiei.

Stabilireanecesarului minim de comunicare apare prin contactul direct.O parte semnificativă a activităţii zilnice de comunicare se încadrează îndomeniul cunoscut sub denumirea de comunicare planificată, incluzând acele situaţii încare comunicarea

este utilizată deliberat îndeplinirii unor obiective mai generale saufoarte precise.Din exterior, se poate concluziona, că toate cadrele didactice din domeniulcomunicării şi specialiştii în relaţii publice îşi organizează întotdeauna activitatea în modsistematic şi planificat. Viaţa de zi cu zi arată însă că, de multe ori, lecţiile de comunicarese desfăşoară pe baza unor teorii sau modele vagi şi cu coloratură personală, a uneigândiri semiştiinţifice şi a intuiţiilor stimulate de momentul respectiv.Indiferent de formele de manifestare, o lecţie de comunicare prezintă următoarelecaracteristici: este iniţiată de o sursă colectivă, organizată; este orientată către un scop,ghidată de anumite obiective, care pot fi foarte clar precizate; poate urmări mai multeobiective, cum ar fi influenţarea atitudinilor, a opiniilor sau comportamentelor; reprezintăo formă de activitate instituţională, prin urmare trebuie să fie legitimă în ochii opinieistudenţesti, să se conformeze normelor de acceptare şi să nu fie foarte controversată.Publicul-ţintă este format din persoanele de la care se doreşte un răspuns în urma lecţieide comunicare.Efectele pot fi de ordin cognitiv (sporirea atenţiei sau creşterea nivelului deinformaţii), afectiv (stimularea unor sentimente, stări de spirit, atitudini) oricomportamental (comportament explicit, adoptarea modului de acţiune propus decampanie). Între aceste tipuri de efecte există relaţii de interdependenţă.Scopurile, într-o lecţie de comunicare, pot fi enunţate în următoarea ordine:câştigarea atenţiei, influenţarea atitudinii, schimbarea comportamentului; sau, prinetapele procesului de difuzare a inovaţiilor: cunoaştere, persuasiune, decizie, confirmare.Ierarhia „eliminării disonanţei” parcurge traseul urmator: un nou comportamentsau o nouă lecţie (expunerea de stimuli verbali de o anumită încărcătură), se ajunge la oschimbare de atitudine (răspuns afectiv), apoi la îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe, pentru a sprijini, prin informaţii, comportamentul adoptat (ierarhie construită înconcordanţă cu teoria disonanţei şi echilibrului cognitiv).Ĩn situaţia în care studentul deţine informaţii modeste şi este puţin interesat, cutoate acestea, el acumulează informaţii, care pot conduce la o schimbare de ordincomportamental şi la o mai mare implicare; valorile şi comportamentele se stabilizează,iar modalitatea de răspuns a studentului la informaţiile noi devine mai raţională; studentulcaută tot mai multe informaţii (faza „învăţării” când comportamentul studentuluiexprimă, în totalitate, un răspuns raţional la informaţiile şi atitudinile noi dobândite).În concepţia unor practicieni, obiectivele cursului de comunicare trebuie urmărite prin procese unidirecţionale; în concepţia altora, bidirecţionale (interactive).Dar, la o lecţie de comunicare, întâlnim strategii mixte, în funcţie de context.Ĩntotdeauna într-un curs de comunicare se pune accentul pe înţelegerea reciprocă, presupunând eforturi în vederea schimbului de idei şi de informaţii.

Henry Rogers - Relaţii publice şi comunicare intracomunitară - Conf.univ.dr Rosemarie Haineş, p. 42

Denis Mc Quail, Sven Windahl –

Modele ale comunicării de masă

, Editura. SNSPA, Bucureşti, 2001