Extractie dentara

Extractie dentara - Metoda chirurgicala care consta in indepartarea unui dinte din alveola acestuia. Considerente generale Extractia dentara este o interventie ce consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procesele patologice locale, regionale si generale ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare. Aceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata fie de medicul dentist, fie de chirurgul maxilofacial (acesta din urma avand o pregatire mult mai solida, in special in cazul aparitiei unor complicatii) . Atunci cand bolile parodontale au determinat imbolnavirea severa a dintelui, dintele este mobil si slabit din structura sa de sustinere, iar dentistul il poate extrage cu ajutorul unui forceps, fara a realiza o interventie chirurgicala efectiva. Insa atunci cand procedura este complicata si riscanta este necesar ca un chirurg maxilo-facial sau un medic specializat in chirurgia orala sa realizeze extractia. Dupa realizarea extractiei dentare sunt necesare copci pentru a sutura rana. Dintele extras poate fi inlocuit dupa o anumita perioada de vindecare de un implant, o lucrare protetica sau o punte dentara. Inainte de a lua acesta decizie drastica, de a extrage un dinte, medicul dentist va discuta cu pacientul toate alternativele posibile de a salva dintele. Astfel incat se va apela la aceasta solutie doar daca paguba produsa nu mai poate fi reparata. Indicatiile majore ale extractiei dentare sunt date de complicatiile cariilor si parodontopatiilor marginale, la care se adauga si traumatismele dento-maxilare. In acele cazuri in care particularitatile anatomice sau alte procese patologice fac imposibil tratamentul endodontic, se pot utiliza metode chirurgicale ajutatoare, care prelungesc viata dintelui natural pe arcada dentara si amana extractia : - chiuretajul periapical - curatarea tesuturilor patologice de la varful radacinii. - rezectia apicala - indepartarea varfului radacinii, urmata de curatarea tesutului patologic din jurul radacinii dintelui. - amputatia radiculara - tehnica chirurgicala ce se foloseste pentru conservarea unor molari la care una dintre radacini este irecuperabila (prezinta un proces inflamator osteo-parodontal) . Cand trebuie realizata extractia dentara? ** Caria dentara a afectat dintele in totalitate. ** Abcesul este sever si nu exista o alta alternativa de tratament pentru indeparta infectia. ** Infectia a distrus o mare parte a dintelui si a osului maxilar. ** Inghesuirea dentara. ** Prezenta unor dinti care impiedica eruptia altora. ** Unele tratamente ortodontice (aparatul dentar) necesita uneori extractii dentare, pentru a face loc astfel dintilor care urmeaza sa fie indreptati corespunzator. ** In cazul persoanelor supuse unor radiatii in zona capului si gatului, este necesara extragerea dintilor aflati in campul de actiune al radiatiilor. ** Persoanele ce sunt supuse unor tratamente de combatere a cancerului, sunt susceptibile de infectii dentare (datorita imunitatii scazute a organismului) . ** In cazul persoanelor care urmeaza sa suporte un transplant de organe, este necesara extractia dintilor care ar putea cauza infectie in organism dupa efectuarea interventiei (tratamentele medicamentoase de dupa transplant conduc la scaderea imunitatii organismului) . ** Este o metoda aleasa de unii pacienti ca alternativa ieftina a restaurarii dentare. ** Incluzia dentara - maselele de minte (numite cel de-al treilea molar) sunt adesea extrase inainte sau dupa ce erup, datorita crearii unui blocaj de crestere. Multi medici dentisti recomanda extractia dintilor in incluzie, adica erupti partial, deoarece acestia

permit patrunderea bacteriilor si producerea infectiei, care se poate extinde la osul maxilar, cu efecte grave. Eruptia dentara exercita o presiune continua (atunci cand dintii nu au loc suficient), care in cele din urma vatameaza radacinile dintilor invecinati. Scopurile extractiei dentare *** Extractia dentara este executat din motive structurale, de pozitie si economice. *** Cel mai adesea incluzia dentara creeaza o serie de probleme in dezvoltarea corecta si armonioasa a danturii, iar extractia este singura alternativa pentru a impiedica aceste probleme. Extractia dintelui in incluzie poate preveni infectia, distrugerea osoasa si a dintilor invecinati, evitand astfel aparitia unor efecte dureroase in anii ce vor urma. *** Este o metoda utila pentru a face mai mult loc pe arcada pentru corectarea pozitiei unor dinti sau atunci cand nu mai exista nici o posibilitatea de a indrepta pozitia acestora, afectand sever desfasurarea proceselor obsinuite de ocluzie, masticatie, ingerare. *** Impiedica raspandirea infectiei catre ceialalti dinti sau chiar in intreg organsimul (previne patrunderea infectiei in sistemul sangvin) . *** Previne pierderile osoase si aparitia/ agravarea bolilor parodontale. Tipuri de extractii dentare Tipuri de extractie: * extractie cu alveoloplastie (Modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare) . * extractie prin alveolotomie (Incizie chirurgicala a alveolelor dentare) . In functie de pozitia dintelui ce urmeaza a fi supus interventiei exista alte doua tipuri de extractii: * extractia simpla- efectuata atunci cand dintele este vizibil in cavitatea bucala (a erupt) . Acestea sunt cele mai frecevente tipuri de extractii realizate de medicii dentisti: sub efectul unei anestezii locale medicul va realiza extractia cu ajutorul unui cleste dentar, prin miscari repetate inainte- inapoi pentru a largi alveola dintelui. Daca este necesar acesta foloseste si un intrument numit elevator, pozitionat intre dinte si gingie, pentru a facilita extractia. * extractia chirurgicala efectuata atunci cand dintele nu a erupt inca sau nu este usor vizibil in cavitatea bucala (s-au rupt la nivelul gingiei) . In acest caz un chirurg maxilo-facial, cel mai adesea, va realiza o incizie la nivelul gingiei si va indeparta lamboul gingiei, pentru a crea o cale de acces catre dintele in cauza (sau fragmentul dentar) . Precautii In unele situatii, extractiile dentare trebuie amanate temporar datorita aparitiei unor conjuncturi nefavorabile pentru realizarea interventiei: ** Patrunderea infectiei in sistemul osos de sustinere al dintelui. Infectiile nu permit anesteziei dentare sa isi faca efectul corespunzator. Este necesara administrarea unui tratament antibiotic. ** Pacientul consuma medicatii ce subtiaza sangele (anticoagulanti) . Este necesara intreruperea unor astfel de tratamente cu cel putin 3 zile inainte de programarea extractiei. ** Pacientii care au fost supusi urmatoarele interventii in ultimele 6 luni: inlocuirea valvei cardiace, operatie pe cord deschis, inlocuire de articulatie protetica, fixarea unei anastomoze (suntare) . Este necesara adminsitrarea de antibiotice pentru a reduce riscul unei infectii bacteriene. Pregatirea pentru extractia dentara Inainte de extractie, medicul dentist va analiza atent antecedentele medicale(interventii chirurgicale, reactii alergice, tratamente medicamentoase trecute sau in curs) si dentare ale pacientului si va efectua o radiografie. La radiografie el va observa lungimea, forma si pozitia dintelui la nivelul osului maxilar. Pe baza acestor informatii, medicul va estima gradul de dificultate al procedurii si poate decide daca interventia este de competenta unui specialist in chirurgia orala.

Procedura propriu-zisa Aceasta interventie este realizata doar sub efectul anesteziei (locale, generale sau sedare constienta) . La o extractie simpla, dupa anestezia locala, dintele este slabit in alveola cu un instrument numit elevator, apoi extras cu clestele dentar. Medicul dentist poate slefui si recontura apoi osul subiacent (alveoloplastie) . Apoi inchide incizia prin sutura. Extractiile chirurgicale sunt efectuate de catre chirurgul maxilo-facial. Pacientilor cu situatii medicale speciale si copiilor li se vor administra anestezii generale. Medicul chirurg va realiza o incizie in gingie pentru a crea cale de acces catre dinte. In unele cazuri este necesar ca dintele sa fie taiat in fagmente pentru a putea fi extras. Atunci cand este necesara extractia tuturor celor 4 masele de minte, este bine ca aceasta interventie sa se realizeze odata, intr-o singura sedinta. Molarii de sus sunt mai usor de extras decat cei din partea inferioara a maxilarului. Copcile (daca sunt necesare) fie se vor dizolva in tesut, fie vor fi scoase de catre medicul dentist, dupa cateva zile. Riscurile extractiei dentare *** Unele interventii chirurgicale pot declansa o infectie ce patrunde in sistemul sangvin, datorita numeroasele bacterii aflate in cavitatea bucala (si implicita in apropierea inciziei) . Inflamarea gingiilor; *** Raspandirea infectiei in organsim daca sistemul imnitar este slabit iar pacientul prezinta: valve cardiace artificiale, un defect cardiac congenital, ciroza, proteza artificiala, predispozitie la endocardita (o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern) . Necesita tratament cu antibiotic inainte si dupa interventie. *** In timpul extractiei cu clestele, se taseaza peretele alveolar si se poate produceischemie superficiala (ce creste riscul de necroza si posibilitate de infectie severa) . *** Alveolita uscata (osteita alveolara) apare atunci cand pelicula de sange ce s-a format la suprafata inciziei se desprinde expunand osul. (cauzeaza durereri acute) . Complicatiile extractiei dentare Dificultatea unei extractii creste odata cu existenta urmatorilor factori: tesuturi de sustinere puternice, o morfologie radiculara dificila, o coroana dentara fragila datorita multiplelor restaurari dentare, carii profunde, dintii sensibili in urma unui tratament endodontic. Desi in general extractia dentara este o interventie obisnuita si usoara, exista cazuri cand pot aparea complicatii. Iata care sunt complicatiile care pot aparea in timpul procedurii de extractie: ** Vatamarea dintilor adiacenti (ex: fracturi, fisuri, slabirea unor dinti vecini, coroane, punti dentare, implanturi) . ** Fracturarea dintelui in timpul procedurii de extractie (va necesita mai mult timp si efort pentru finalizarea interventiei si fragmentarea dintelui pentru a facilita extractia) . ** Nefinalizarea extractiei (un fragment din dinte ramane fixat in osul maxilarului iar extractia acestuia este riscanta datorita apropierii de nerv) . ** Vatamari produse sinusului (extractia unui molar din partea superioara a maxilarului poate vatama sinusurile) . De obicei micile orificii sau fisuri ale sinusurilor se vindeca singure; in caz intrar este necesara o interventie chirurgicala corectiva. ** Daune produse unor terminatii nervoase (paralizie faciala- temporara sau partiala) . ** Fracturarea maxilarului (in cazul pacientilor cu o structura osoasa slabita sau osteoporoza) . Complicatii ce pot aparea dupa interventie: **Osteita alveolara (alveolita postextractionala) : atunci cand pelicula ce se formeaza natural pentru a proteja osul si zona de incizie se desprinde. In acest caz atat osul maxilarului cat si

terminatiile nervoase din zona intra in contact cu bacterii, particule alimentare, aer, crescand riscul de infectie. Are loc inflamarea alveolei si necrozarea superficiala a osului din aceasta. Apare mai ales in extractiile dificile, cu traumatizari ale gingiei si peretilor ososi, precum si in cazul in care locul ramas dupa extractia dintelui (alveola) nu este curatat corespunzator de fragmente de os sau resturi de dinte. ** Infectie (in special in cazul pacientilor cu un sistem imunitar deficitar) . ** Sangerare excesiva, umflare, inflamare si febra (trebuie sa apelati la asistenta medicala) . Ingrijirea post-operatorie : indicatii si recomandari De obicei, dupa extractia unui dinte se produce o mica hemoragie care se opreste in 4-5 minute, formandu-se un cheag (o pelicula ce protejeaza zona inciziei si osul alveolei) . Pentru persoanele insa care sufera de tulburari de coagulare a sangelui, aceasta sangerare se poate prelungi sau poate porni din nou dupa 1-3 zile de la scoaterea dintelui. In aceasta situatie hemoragia poate fi provocata de o lovitura, de o infectie, de unele resturi dentare, care nu au fost extrase ori de hipertensiunea arteriala. De asemenea, hemoragia poate fi declansata si de alimente sau lichide fierbinti consumate la scurt timp, dupa extragerea dintelui. Este esential sa mentineti zona curata si sa preveniti infectia. Medicul dentist va va da sa muscati usor pe o bucata de tifon uscat, steril, pe care trebuie sa il tineti timp de 30-45 de minute pentru a reduce hemoragia pana la oprirea completa. Principalele recomandari pentru a grabi vindecare sunt: *** In primele 24 de ore nu clatiti, nu scuipati si nu folositi paiul pentru a consuma lichide. ** Consumati medicamentele prescrise de medic, pentru a calma durerea instalata dupa ce efectul anesteziei a trecut si a preveni infectia. *** Abia dupa 24 de ore puteti clati gura cu apa calduta sau solutie de apa salina pentru a reduce umflaturile si a ameliora durerea. ** Schimbati pansamentul regulat, inainte ca acestea sa fie imbibat cu sange. *** Relaxasati-va dupa interventie. Nu intreprindeti activitati fizice, caci acestea pot declansa sangerarea. ** Consumati alimente moi ca gelatina, supa etc. *** Nu aplicati presiune cu limba asupra zonei de incizie. ** Nu stati culcat pe spate, adoptati o pozitie in sezut. ***Pe masura ce zona se vindeca puteti sa adaugati si alimente mai dure in alimentatia dumneavoasra insa manifestati o atentie sporita in timpul masticatiei. ** Ingrijiti-va delicat ceilalti dinti, fara a afecta zona de extractie. *** Aplicati comprese cu apa rece pe obraz pentru a reduce durerea si a desumfla tesuturile moi. ** Nu consumati tutun sau produse similare. Rezultate In urma extractiei dentare, rana se vindeca, de obicei, in aproximativ doua saptamani.Dureaza in jur de 3 pana la 6 luni pentru regenerarea si restructurarea osului si tesuturilor moi. Complicatiile post-operatorii, cum ar fi declansarea unei infectii sau osteita alveolara pot incetini procesul de vindecare. Dupa extractie, medicii dentisti recomanda inlocuirea dintilor cu un implant sau punte dentara, exceptie fiind situatia in care extractiile au fost facute ca parte din pregatirea montarii unei proteze dentare. Daca dintii nu sunt inlocuiti, absenta lor pot cauza o serie de probleme pe termen lung: ** Modificare pozitiei dintilor ramasi intr-o directie gresita. Dintii aflati in vecintatea zonei de extractie tind sa se indrepte catre spatiile goale. Aceasta poate conduce pe temen lung la uzura anumitor dinti, bruxism sau luxatie temporomandibulara. ** Dificultati de masticatie. Acest lucru se intampla in special in cazul extractiei molarilor. Presiunea exercitata in timpul ocluziei si masticatiei de dintele opus pe gingie poate cauza durere si iritarea acesteia.

** Slabirea dintilor din alveola datorita pierderii suportului lateral. ** Probleme estetice in special cand este vorba de dintii frontali.