Ce comoar ascunde painea

de Emilia Caidararu

Mama i-a dat lui Gheorghita paine cu unt si dulceata. - O mananc afara, a strigat Gheorghita, si a zbughit-o pe portita, sa nu-l mai vada mama ce face - fiindca stiti? lui Gheorghita painea nu-i place; mananca ce-i pe deasupra, iar painea o arunca. - Vai, nu-i pacat de-atata munca? auzi el cu mirare, cand painea se rostogoli pe carare. - Cine vorbeste? si despre ce "munca" pomeneste? se opri Gheorghita pe loc, cu urechea ciulita. - Sunt eu, felia de paine azvarlita. Poate ca maine, daca vei sti ce comoara se-ascunde intr-o felie de paine, n-o mai arunci cu nepasare. - Spune-mi atunci, spuse Gheorghita cu nerabdare. - Comoara cea mai de pret: munca omului, lata: eu, painea, din boabe de grau m-am ivit... coapte in soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de maini muncitoare si sute de iscusit masini - pe care tot munca omului Ie-a faurit. Boabele graului, secerate si treierate, oamenii leau pus in silozuri inalte, sa ierneze fara vant si umezeala. Si intr-o zi boabele s-au pomenit mai usoare. Oamenii le-au dus intr-o moara si le-au prefacut in faina. Alba, moale si fina. Cateva mii de saci, o casa plina. Ieri mai eram inca in malaxoare - asta-i o masina mare, care stie framanta aluatul si cativa mesteri vegheau impreuna, sa fie painea dospita si buna. Au asezat apoi mesterii painile in cuptoare, iar noi am crescut si ne-am rumenit frumos!... Vezi cata munca inchide o paine? Si de ce se cuvine sa fie pretuita? - Da, zise Gheorghita. - Si inca as mai vrea sa stii ca-n lume, departe, sunt tari ai caror copii nu au de multe ori parte de-o felie de paine. Asta inseamna foame cumplita... S-aintristat Gheorghita si-a ramas ganditor... - Acum, granele rad pe camp ca un verde covor, mangaiate de vantul din zori... Isi spuse baiatul fugind catre casa: - Mamico, da-mi te rog o felie de paine...