Capitolul I Consideratii generale privind aparitia si evolutia dreptului de autor

Dreptul proprietatii intelectuale se compune din normele juridice legate de raporturile privind protectia creatiei intelectuale in domeniul stiintific, literar si artistic, inclusive semnele distinctive folosite in comert. Ca un semn distinctiv al acestui drept, titularul sau este singurul care poate exploata obiectul dreptului. Apoi acesta poate interzice altor personae orice folosinta a bunului fara acordul sau preliminar. Dreptul proprietatii intelectuale este ramura de drept cu cea mai spectaculoasa evolutie in ultimii 120 de ani, marturie in acest sens fiind numarul mare de conventii si tratate international semnate, directive comunitare adoptate si organizatii infintate. In literature juridical recenta, Profesorul Viorel Ros spunea ca au trebuit sa treaca aproape 2600 de ani, pentru ca in ordinea internationala a vremurilor noastre, important ace se acorda proprietatii intelectuale sa fie uriasa, neexistand vreun drept care sa aiba o recunoastere mai mare decat dreptul asupra creatiilor intelectuale. Conceptele de proprietate intelectuala si cel privind dreptul de autor apar pentru prima data la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. In doctrina, Chapelier este considerat a fi primul care a proclamat la 13 ianuarie 1791 ( fara sa argumenteze insa ) in Adunarea Constituanta a Frantei ca cea mai sacra, cea mai legitima, cea mai incontestabila si, daca pot sa spun asa, cea mai personala dintre toate prorprietatile este opera intelectuala, fructul gandirii omenesti; este un bun de un tip cu totul diferit de alte prorprietati. In momentul in care un autor publica o opera sau pune in scena o piesa, el le ofera publicului, care pune stapanire pee le atunci cand sunt bune, care le citeste, care le invata, care le repeat, care le lasa sa il penetreze si care le transforma in proprietatea sa . Peste numai doi ani, Lakanal , raportorul legii franceze din 19 iulie 1793 asupra proprietatii literare, aprecia ca dintre toate proprietatile ceea ce se poate contesta mai putin , este fara indoiala cea a productiunilor geniului si daca trebuie sa ne miram de ceva, este faptul ca a mai putut fi nevoie ca aceasta prorpietate sa fie recunoscuta si exercitiul ei sa fie asigurat printr-o lege pozitiva. Pe aceeasi linie, Napoleon, referindu-se la proprietatea literara, spunea in 1803 : cred ca opera intelectuala este o proprietate ca si o mosie, ca si o casa, si ca trebuie sa se bucure de

aceleasi drepturi sis a nu poata fi instrainata decat pentru cauza de utilitate publica , iar avocatul Cochu considera ca expresiunea de proprietate literara si artistic nu este numai consimtita de obiceiuri, dar este inca, din punct de vedere rational si stiintific de cea mai riguroasa indreptatire.1 Creatia intelectuala detine un loc fruntas in dezvoltarea economica, sociala si culturala a fiecarei notiuni. Potentialul material al unei tari se evalueaza prin capacitatea acesteia de a crea , de a administra si exploata activele intelectuale, dincolo de resursele sale natural, de forta de munca sau de capitalul de care dispune. Inclusiv in Romania a adoptat un program national strategic prin care sa implementeze strategii de proprietate intelectuala conforme propriilor nevoi si situatiei economice. Scopul acesteia este de a constitui o infrastructura administrativa corespunzatoare implicata in asigurarea protectiei proprietatii intelectuale, formarea resurselor umane in domeniu, realizarea unei transparente comunicari intre institutiile si organismele nationale implicate in protectia proprietatii intelectuale precum si in sensibilizarea , educarea si constientizarea publicului larg cu privire la domeniul si importanta drepturilor de proprietate intelectuala. Mai concret, scopul Strategiei nationale in acest domeniu este de a crea armonie intre sistemul proprietatii intelectuale din Romania si mecanismele existente la nivelul Uniunii Europene.2 Din sfera drepturilor de proprietate intelectuala fac parte drepturile de autor si drepturile conexe, dar si drepturile de proprietate industriala. Drepturile de proprietate industrial, creatiile tehnice brevetate ca inventii, ocrotirea noilor specii de plante si rase de animale, protectia topografiilor de circuite integrate, protectia informatiei confidential, a doua avand ca obiect semnele distinctive si care cuprinde marcile, indicatiile geografice, numele comerciale si firmele, ultima vizand concurenta neloiala, atasata in mod traditional creatiilor noi si semnelor distinctive si care face obiect de studio intr-o disciplina distincta.3 Asigurarea unei protectii juridice corespunzatoare noilor creatii incurajeaza investitiile si totodata antreneaza alte inovatii.

11 2

Dr. Ciprian Raul Romitan, Drepturile morale de autor, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 13-15 Strategia Nationala in domeniul proprietatii intelectuale (2003-2007) aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 1424/ 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 905/2003. 3 V.Ros, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe. Tratat, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 5

Proprietatea intelectuala reprezinta baza stiintifica pentru dezvoltarea tehnicii, constituie sursa de venituri la bugetele statelor, asigura un numar insemnat de locuri de munca si reprezinta mijlocul de rezolvare a unei imagini favorabile a statului in fata comunitatii international. Obiectul dreptului de proprietate intelectuala se constituie din normele juridice in domeniul raporturilor legate de protectia creatiei intelectuale cu character literar, stiintific sau artistic si creatiile intelectuale cu aplicabilitate industrial si semnele distinctive ale unei astfel de activitati. Din analiza legislatiei romanesti in domeniul proprietatii intelectuale se poate observa ca aceasta cuprinde doua segmente: dreptul de proprietate industriala si dreptul de autor. In domeniul dreptului de autor se mai include drepturile conexe acestuia si drepturile sui-generis ale fabricantilor bazelor de date. Conventia de la Berna din 18664 pentru protectia operelor literare si artistice reglementeaza obiectul dreptului de autor in art. 2 alin. 1 indicand ca aceasta se constituie din operele literare, artistice si stiintifice, indiferent de modul sau forma de exprimare, de valoarea sau de destinatia lor, precum: cartile, brosurile si alte scrieri; conferintele, alocutiunile, predicile si alte opere de aceeasi natura; operele dramatice sau dramatic-muzicale; operele coregrafice si pantomimele; compozitiile musicale cu sau fara cuvinte; operele cinematografice, carora le sunt assimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de picture, de arhitectura, de sculptura, de gravura, de litografie; operele fotografice, carora le sunt assimilate operele exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; operele de arta aplicata; ilustratiile, hartile geografice; planurile, crochiurile si operele plastic referitoare la geografie, la topografie, la arhitectura sau la stiinte . Art. 1 alin. 2) din Acordul Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights
5

reitereaza faptul ca expresia proprietate intelectuala desemneaza toate categoriile de

proprietate intelectuala cuprinse in Sectiunile 1-7 din parte a II-a. Astfel in mod concret din aceasta fac parte: drepturile de autor si drepturile conexe (in Sectiunea 1), marcile de fabrica sau de comert (in Sectiunea a 2-a), indicatiile geografice (in Sectiunea a 3-a), desenele si modelele industrial (in Sectiunea a 4-a), brevetele (in Sectiunea a 5-a), schemele de configuratie,
4

Conventia de la Berna din 1866. Romania a aderat la aceasta Conventie prin Legea nr. 77/1998 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 156/ 1998. 5 Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie, 1995. Acesta constituie cel mai complex accord multilateral din domeniul proprietatii intelectuale.

topografiile de circuite integrate (Sectiunea a 6-a) si protectia informatiilor nedivulgabile (in Sectiunea a 7-a). Dezvoltarea si diversifiarea activitatilor practice au avut ca urmare aparitia de noi obiecte ale proprietatii intelectuale care nu sunt amintite in conventiile privind constituirea Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale pentru protectia dreptului de autor si a drepturilor conexe si pentru protectia proprietatii industriale. Dezvoltarea tehnicii de calcul si a microelectronicii au dus la crearea de mijloace adecvate de protectie a creatiilor reprezentate de topografiile circuitelor integrate si a programelor pentru calculator si a bazelor de date. Directiva nr. 48/20046 a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala are ca obiectiv apropierea sistemelor legislative pentru a se asigura un nivel inalt, echivalent, omogen de protective pe plan intern a drepturilor de proprietate intelectuala. In textul acesteia sunt prevazute o serie de masuri si remedii pentru a se realize scopul propus. Acestea trebuie determinate in mod concret, in fiecare caz tinandu-se cont de specificitatea fiecarei cauze, de obiectul specific al fiecarui drept de proprietate intelectuala sic and este cazul de caracterul intentionat sau neintentionat al incalcarii dreptului. Capitolul II cuprinde formulary legate de dovezi si asigurarea acestora, dreptul la informatie, masuri provizorii si preventive, masuri de luat pe fondul cauzei, cheltuieli de judecata si despagubiri, publicarea hotararii judecatoresti.

1.Definirea dreptului de autor

Dreptul de autor porneste de l;a doua premise fundamentale intalnite intre drepturile fundamentale ale omului si consemnate ca atare in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , nr.157/2004

In art. 27 alin. 2 ) aceasta prevede ca fioecare persoana are dreptul sa ii fie octotite intersele In literatura de specialitate 8dreptul de autor mai apare definit ca un ansamblu de facultati

,morale si material legate de orice creatie literara, artistic sau stiintifica personala.

recunoscute de lege autorilor de creatii intelectuale literare, artistice, stiintifice asupra operelor lor care au imbracat o forma concreta ce poate fi perceputa de simturile umane. Aceste drepturi sunt recunoscute in schimbul asigurarii valorificarii rezultatului muncii lor de creatie intelectuala si a ocrotirii intereselor lor legitime personale, nepatrimoniale si patrimoniale. In majoritatea tarilor europene se considera ca termenul copyright este echivalent cu sintagma drept de autor. Producerea de copii ale operei literare sau artistice constituie o actiune esentiala, actiune referitoare la operele artistice sau literare. Aceasta se poate realize doar de catre autor sau cu acordul acestuia. In consecinta, se poate observa ca singurul aspect al dreptului de autor cuprins in conceptual de copyright este realizarea de copii [pornind de la o opera originala.9 In sistemul romanesc de drept institututia dreptului de autor este reglementata prin Legea nr. 8 /199610 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Intr-o definite traditional din doctrina romaneasca11 prin institutia juridical a dreptului de autor se intelege ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, stiintifice sau artistice. Expresiile drept de autor sau drepturi de autor se folosesc si cu alta semnificatie. In mod frecvent dreptul de autor este identificat doar cu drepturile patrimoniale ce revin creatorilor de opera protejate. Per a contrario este correct a se vorbi despre drepturile de autor pentru a se desemna ansamblul prerogativelor oferite autorilor legate de operele create, inclusive drepturile morale. Institutia dreptului de autor este considerate a fi instrumental protector al creatorilor si operelor acestora.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea Generala a O.N.U la 10 decembrie, 1948 8 A.Ionascu, N. Comsa, M. Muresan, Dreptul de autor in Romania, Editura Academiei, Bucuresti, 1969, p.24 9 R. Parvu, L. Oprea, M. Dinescu si revizuita de M. Manastireanu, Introducere in prorprietate intelectuala, Editura Rosseti, Bucuresti, 2001, p. 18 10 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.60/1996, modificata prin Legea nr.285/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr587/2004, prin Ordonanta de Guvern nr.123/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,Partea I, nr. 843/2005, si pri Legea nr.329/2006 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 123/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 657/ 2006. 11 V.Ros, D. Bogdan. O. Spineanu-Matei, op.cit., p. 33

Sintagma dreptul de autor, in mod correct dreptul autorului, defineste legislatia legata de protectia operelor de creatie. Din operele de creatie fac parte toate creatiile intelectuale, inclusive cele stiintifice si tehnice pe de o parte si cele realizate prin imaginative ( literature, muzica, picture, etc .) pe de alta parte. Pe langa drepturile morale, dreptul de autor confera autorilor un drept patrimonial exclusive de a autoriza utilizarea operei lor in orice fel. Astfel opera etse tratata ca un bun ce poate fi cedat sau transferat bunurilor materiale. Din alta perspectiva12, o definitie adecvata a dreptului de autor este cea oferita din textul Legii 344/ 200513 in art. 3 pct. 2. Conform acestui text de lege dreptul de autor reprezinta dreptul de prorprietate intelectuala recunoscut persoanei sau persoanelor fizice creatoare a unei opera originale de creatie intelectuala literare, artistice sau stiintifice, indifferent de modalitatea creatiei, forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia acestora. In opinia aceluiasi autor o critica ce se poate adresa acestei formulari este aceea a folosirii neadecvate a

singularului pentru dreptul de autor. Dualitatea legiuitorului in formularea acestui text a dus la existenta in cadrul Legii a unor norme ce fac referiri la dreptul de autor si a altora ce vorbesc despre drepturile de autor. Din acelasi punct de vedere, se considera ca prin aceste fapt legiuitorul a complicat lucurile, oferind ambiguitate. Astfel nu este clar daca textul legii reeglementeaza una sau mai multe drepturi ce apar din realizarea unei opera. Per a contrarioe se considera ca nu este afectat sensul juridic al normelor prin folosirea alternative a celor doua expresii deoarece reprezinta, in sensul legii, acelasi lucru. 14 Declaratia Universala a Drepturilor Omului15 in art. 27 prezinta doua idei fundamentale ce stau la baza dreptului de autor : (1) Orice persoana are dreptul de a lua parte in m0od liber la viata cultural a colectivitii de a se bucura de arta si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui . (2) Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si material care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistic al carei autor este. De aici ratiuni importante au dus la instituirea dreptului de autor in societatea moderna. Cele doua principii se constituie din: posibilitatea autorului de a ramane stapan pe folosinta
Teodor Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p.5 Legea nr. 344/ 2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1093/ 2005. 14 Teodor. Bodoasca, Contributii la studiul reglementarilor legale referitoare la definirea notiunii drepturilor de autor si durata protectiei juridice a acestora, Revista Dreptul , nr. 6/2009 15 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U la 10 decembrie 1948
13 12

operei sale si sa poata pretinde o remuneratie si apoi societatea sa poata avea acces la opera sa. Societatea incurajeaza autorul in realizarea si publicarea operelor sale ca acestea sa poata ajunge la cunostinta tuturor. Autorului I se acorda o exclusivitate suficienta, un monopol de exploatare pe durata determinate sa-I ofere un venit care sa asigure existent sa, a familiei sale si perspoanelor cu care autorul are anumite legaturi. Pe de alta parte societatea oferindu-I conditiile de lucru considera ca este indreptatita ca in anumite limite sa dispuna de operele publicate. Opera la sfarsitul excclusivitatii intra in domeniul public. In unele tari dreptul exclusiv al autorului este limitat datorita unor interese generale, a obiectivelor societatii si din nevoia de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului.16 Un alt autor de seama
17

considera ca institutia juridical a dreptului de autor insumeaza

ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale izvorate din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice. Mai recent
18

s-a definit dreptul de autor ca insumand ansamblul normelor juridice care

reglementeaza raporturile nepatrimoniale si patrimoniale aparute in legatura cu realizarea unei opere literare, artistice sau stiintifice. Ansamblul drepturilor exclusive recunoscute de lege autorilor unei opera originale de creatie intelectuala legate de utilizarea si exploatarea operei care pe de o parte confera drepturi patrimoniale legate de reproducerea, distribuirea, inchirierea, importul, imprumutul, comunicarea publica, radiodifuziunea si realizarea de opera derivate, iar pe de alta parte acorda autorului drepturi nepatrimoniale, alcatuiesc institutia juridica a dreptului de autor. Expresiile drept de autor si drepturi de autor sunt utilizate si in sensuri diferite fata de cel exprimat mai sus. Cel mai des expresia drept de autor se identifica cu drepturile patrimoniale ce revin persoanelor care au creat opere protejate. Acesta constituie instrumental de protective a creatorilor si operelor acestora. Majoritatea operelor artistice, de exemplu picturile, exista din momentul in care au fost transpuse intr-un obiect corporal.

V.Ros, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 33-34 S.D. Carpenaru, Drept civil. Drepturile de creatie intelectuala, Universitatea Bucuresti, 1971, p.7 18 C. R. Romitan, J.Dragan, Mic dictionar de proprietate intelectuala. Dreptul de autor si drepturile conexe, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 47
17

16

Pe de alta parte exista creatii intelectuale care exista chiar daca nu au fost materializate cum sunt muzica sau poeziile. Dreptul de autor protejeaza doar forma de expresie nu si idea in sine. Orice persoana are dreptul sa participe in mod liber la viata culturala a societatii si la progresul stiintific si la binefacerile rezultate de aici.19 In sistemul legislativ romanesc institutia juridical a dreptului de autor este reglementata de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autorsi drepturile conexe. Domeniul acestei institutii o constituie protejarea operelor literare, artistice si stiintifice si a creatorilor acestora. Prezenta lege transpune in sistemul legislative romanesc dispozitii regasite intr-o serie de Directive comunitare. O importanta deosebita prezinta Directiva 2004/48/CE privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala.20 Aceasta directiva face referire la subiectele, obiectul si continutul dreptului de autor, durata protectiei drepturilor de autor si limitele exercitarii dreptului de autor si la organismele interne cu atributii in acest domeniu. In Romania Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor constituie institutia cu atributii in domeniul dreptului de autor. Legea nr. 8/ 1996 in titlul III, capitolul 2 instituie ca Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor reprezinta organul de specialitate aflat in oprdinea Guvernului in privinta observarii, evidentei si controlului aplicarii legislatiei in domeniul dreptului de autor si a drepturilor cconexe. Directorul general al acestei institutii este numit de Guvern. Mai sunt desemnati 20 de arbitri care vor participa la medierea metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de organismele de gestiune colectiva. Indatoririle acestor organism de gestiune colectiva sunt stabilite de art. 130 din Legea nr. 8/1996. Opera de creatie intelectuala este protejata si recunoscuta indepenedent de faptul aducerii la cunostinta publica sau prin simplul fapt al realizarii ei chiar si neterminata.21 Intr-o lucrare mai veche22 se defineste dreptul de autor ca un ansamblu de facultati recunoscute de lege autorilor creatiilor intelectuale literare, artistice, stiintifice asupra acestora, in schimbul punerii in valoare a rezultatului muncii lor, a raspandirii creatiilor si a ocrotirii intereselor lor legitime patrimoniale si nepatrimoniale.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 27 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , nr.157/2004 21 Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/ 1996 22 A.Ionascu, N. Comsa, M. Muresan, op.cit. p.24
20 19

Un alt autor

23

defineste institutia juridica a dreptului de autor ca fiind constituita din

ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale izvorate din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice si stiintifice. Conform altui autor24 se folosesc drepturile de autor pentru a se desmna prerogativele de care beneficiaza autorii referitor la operele create. Institutia juridical a dreptului de autor reprezinta instrumental de protective a creatorilor si a operelor acestora. Dintr-un alt punct de vedere25 dreptul de autor se constituie din ansamblul drepturilor exclusive recunoscute de lege autorilor unei creatii intelectuale originale in privinta utilizarii si exploatarii operei. Aceasta confera pe de o parte drepturi patrimoniale in concordanta cu reproducerea, distribuirea, inchirierea, importul, exportul si realizarea de opera derivate, iar pe de alta parte acorda autorului si drepturi morale, nepatrimoniale. Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusive de a decide daca, in ce mos sic and va fi utilizata sau exploatata opera sa, inclusive de a consimti la utilizarea operei de catre altii. 26 Titularii dreptului de autor asupra operei protejate poate utiliza creatia dupa bunul plac fara sa ignore drepturile si interesele celorlalti si poate interzice altora utilizarea acesteia fara consimtamantul sau. Drepturile stabilite de lege in favoarea autorului sunt considerate a fi exclusive in sensul ca titularul dreptului exercita singur atributele acestuia, dar poate si autoriza alte personae sa-I utilizeze opera.

Natura juridica a dreptului de autor. De-a lungul timpului in literature de specialitate au existat in permanenta controverse in privinta stabilirii naturii juridice a dreptului de autor. Aceste controverse pornesc din complexitatea dreptului de autor cu continut atat patrimonial, cat si nepatrimonial. La baza stabilirii naturii juridice a dreptului de autor se afla teoria monista si teoria dualista.27 Teoria monista sustine ca nu se poate realiza o delimitare intre drepturile patrimoniale si cele nepatrimoniale datorita legaturii stranse ce exista intre personalitatea autorului si opera
S.D. Carpenaru, op.cit., p.7 Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001, p. 49 25 C. Tufan, Gh. Gheorghiu si C. Cernat, Revista Romana de Dreptul proprietatii intelectuale nr. 2/2005, p.66 26 Legea nr. 8/ 1996 27 Gh. Gheorghiu, C. Cernat, Dreptul proprietatii intelectuale. Curs Universitar, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 66
24 23

realizata de acesta. Acest sistem admite transmisiunea drepturilor de autor in intregime susccesorilor sau persoanelor desemnate de autor. Drepturile morale dobandite de acestia isi vor mentine caracterul absolut avut in persoana autorului.
28

Aceasta teorie este considerate a fi

lacunara. Drepturile morale si cele patrimoniale se nasc in acelasi timp, insa drepturile patrimoniale devin effective din momentul publicarii creatiei. Astfel creatorul obtine foloase patrimoniale din creatia sa doar dupa publicarea acesteia. Intre activitatea de creatie si opera exista o legatura cauza-efect. Protectia drepturilor morale si satisfacerea drepturilor patrimoniale reprezinta obiective diferite cu domenii distinct de aplicare. 29 Teoria dualista este acceptata de maijoritatea specialistilor in domeniu. Aceasta considera ca drepturile morale sunt strans legate de cele patrimoniale fara a se identifica sau a se confunda. Fiecare drept specificat are o existent proprie. Drepturile patrimoniale devin actuale odata cu publicarea operei, iar cele morale insotesc in permanenta opera chiar si dupa decesul autorului. Aceasta conceptie privind natura juridical a dreptului de autor este acceptata in majoritatea sistemelor modern de drept. Teoria monista. Conform acestei teorii exista o legatura stransa intre personalitatea autorului si opera realizata de acesta prin care nu se pot disocia drepturile morale de cele patrimoniale. Din aceste punct de vedere drepturile morale reprezinta prerogative ale dreptului de autor cu o valoarea si o durata egala cu a celor patrimoniale. Se recunoaste transmisiunea scuccesorala a dreptului de autor in ansamblul sau. Drepturile morale isi vor mentine caracterul discretionar si absolute avut in persoana autorului.30 La adresa acestei teorii se pot formula urmatoarele critici:  ignora faptul ca drepturile morale sunt eventuale cat timp autorul nu decide sa-si publice opera. Actul de creatie reprezinta nasterea operei, dar doar publicarea acesteia ii poate adduce autorului foloase patrimoniale;  nesocoteste faptul ca opera reprezinta produsul activitatii de creatie, intre acestea existand o legatura cauza-efect;  nu se are in vedere faptul ca protejarea intereselor morale si satisfacerea intereselor patrimoniale constituie obiective separate, cu distincte domenii de

28 29

Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.142 V. Ros, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op.cit., p. 142 30 Y.Eminescu, op.cit., p. 142

aplicare. Nu exista neaparat simultaneitate in incalcarea diferitelor categorii de drepturi si de asemenea masurile reparatorii sunt de natura distincta. Singura tara din Europa care consacra in prezent acest sistem este Germania31. Teoria dualista. Aceste sistem recunoaste ca drepturile morale si cele patrimoniale au o existenta si un regim juridic separat. Ca aspect dominant a dreptului de autor este dreptul moral32. Aceasta teorie sustine ca drepturile patrimoniale ale autorului devin actuale si certe odata cu publicarea operei. Drepturile morale insotesc publicarea operei si isi exercita cu unele limite influenta si dupa decesul autorului si dup ace drepturile patrimoniale nu mai sunt recunoscute succesorilor. Aceasta teorie este sprijinita prin multe argument:  dreptul patrimonial al autorului de a beneficia de foloase material din folosinta operei sale constituie rezultatul exercitarii dreptului moral de a divulga opera. Dreptul moral al autorului este absolute in sensul ca acesta are toata libertatea de a decide daca opera reprezinta si merita sa fie cunoscuta. Din aceste motiv legiuitorul a stability ca drepturile patrimoniale se pot transmite doar pe durata limitata33.  actiunea dreptului moral este atat de puternica incat inlatura aplicarea regulilor de drept comun in materie de proprietate. Aceste drepturi morale asigura respectarea legaturii dintre opera si personalitatea autorului, iar cele patrimoniale satisfac interesele material ale creatorului;  consecinta incalcarii drepturilor morale ale autorului se constituie din dreptul autorului la reparatii patrimoniale. Decretul nr. 31/ 1954 34in art. 54 include drepturile nepatrimoniale de autor in sfera drepturilor la nume ori la pseudonim, la onoare, in randul drepturilor morale. Spre deosebire de reputatia care se dobandeste prin conduit persoanei in viata publica si private, creatia intelectuala reprezinta o expresie a gandurilor, a sentimentelor si trairilor autorului. Din acest motiv drepturile morale de autor apartin categoriei limitate a realizatorilor de opera publicate.35 Toate tarile Europei , cu exceptia Germaniei, au adoptat sistemul dualist al drepturilor de autor in special dupa ce aceasta a fost adoptata in textul Conventiei de la Berna.
Gh. Gheorghiu, C. Cernat, op.cit., p. 11 A. Ionascu, Dreptul de autor in R.S.R, Editura Academiei, Bucuresti, 1969, p. 37 33 Legea nr. 8/ 1996 34 Decretul nr. 31/ 1954 emis de Marea Adunare Nationala si publicat in Buletinul Oficial nr. 8/ 1954 35 V. Ros, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op.cit., p. 39-40
32 31

Reglementarea dreptului de autor in Romania. Primul text legislative care a reglementat dreptul de autor in Romania a fost Legea presei din 13 aprilie 1862. Aceasta a fost adoptata in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Prin continutul sau recunoastea dreptul autorilor de a se bucura in timpul lor ca de o proprietate de dreptul de a reproduce, de a vinde si de a ceda operele lor. Reproducerea sau imitarea unei creatii fara acordul autorului se sanctiona dublu prin confiscarea exemplarului astfl obtinut si prin plata unei amenzi echivalente a pretului a 1000 de exemplare din editia originala. Drepturile autorilor se transmitea pe cale succesorala timp de 10 ani de la moartea lui de cuius. Succesorii autorilor beneficiau de aceleasi drepturi ca si defunctul. Caracterul de modernitate contunut de aceste text legislative este constituit din faptul ca si strainii puteau beneficia de aceste privilegii exact ca si cetatenii romani. 36 La data de 28 iunie 1923 intra in vigoare Legea proprietatii literare si artistice. Aceasta este consacrata in mod expres dreptului de autor. Prin acest act normative se fiza trecerea operei in domeniul publica la 30 de ani de la moartea autorului. Se asigura protectia dreptului de autor independent de indeplinirea vreunei formalitati. Se recunostea dreptul de autor si strainilor in aceleasi conditii ca si pentru romani prin aplicarea principiului tratamentului national . S-a implementat privilegiului succesorului de a beneficia si de dreptul moral de a impiedica denaurarea operei. Din momentul intrarii in patrimonial public al operei, dreptul de control asupra acesteia revenea Academiei Romane. Din aceste moment controlul asupra operei devenea un drept perpetuu. Acest act normativ a fost completat in 1946 prin Legea privind contractual de editura si dreptul de autor asupra operelor literare. La 16 februarie 1951 a intrat in vigoare Decretul nr. 19 / 1951 privind dreptul de autor asupra operelor literare susceptibile de a fi tiparite. Decretul nr. 321/ 1956 37abroga in mod expres toate aceste legi si decrete. Acesta a ramas in vigoare pana in 1996. In 14 martie 1966 a fost elaborate Legea nr. 8 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Aceste act normative a intrat in vigoare dupa 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei. Prin solutiile consacrate legea se aliniaza reglementarilor europene in materie. Prin textul acetei legi se instituie un termen de protective de 70 de ani de la

36 37

Gh. Gheorghiu, C. Cernat, op.cit., p. 6 Decretul nr. 321/ 1956 publicat in Buletinul Oficial nr. 18 / 1956

aducerea la cunistinta publica a operelor collective38 ori a operelor publicate fara indicarea autorului sau acelor publicate sub pseudonym, iar autorul nu a fost identificat in acei 70 de ani.
39

Se ofera un termen de protective de 70 de ani de la moartea lui de cuius indiferent de

momentul in care opera a fost adusa la cunostinta publicului40. Operele postume aduse la cunostinta publicului dupa expirarea termenului de protectie de 70 de ani de la moartea autorului beneficiaza de un termen de protectie de 25 de ani.

Reglementarea dreptului de autor pe plan international. La nivel international in domeniul dreptului proprietatii intelectuale au fost elaborate o serie de conventii. Conventia internationala pentru protectia artistilor interpreti sau executanti, a producatorilor de fonograme si a organismelor de radiodifuziune a fost incheiata la Roma la 26 octombrie 1961.41Aceasta asigura protective performantelor realizate de catre artisti interpreti sau executanti, producatorlior de fonograme si emisiunilor realizate de organismele de televiziune. In principal, interpretii sau executantii sunt protejati de acte pentru care nu au consimtit. Aceste gen de acte se constituie din: radiodifuziune si comunicarea catre public a performantei lor vii. Producatorii de fonograme pot autoriza sau interzice reproducerea pe cale directa sau indirect a fonogramelor lor. Organizatiile de radiodifuziune au dreptul de a autoriza sau de a interzice anumite acte cum sunt: retransmiterea emisiunilor lor sau fixarea acestora. Conventia pentru protejarea producatorilor de fonograme impotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor a fost adoptata la Geneva pe data de 29 octombrie 1971.
42

Aceasta prevede

obligatia pentru fiecare stat contractant de a proteja producatorul de fonograme, resortisant al unui alt stat contractant de realizarea de duplicate fara acordul producatorului. Conventia universala privind drepturile de autor de la Geneva din 1952 a fost revizuita ulterior la Paris in 197143. Potrivit acestei conventii nu mai trebuie indicat faptul ca o opera este protejata prin drept de autor deoarece se considera ca proprietatea intelectuala a unei opera literare, artistice sau stiintifice apartine autorului prin realizarea actului de creatie. Vor fi astfel
Art. 28 din Legea nr. 8/ 1996 Art. 26 alin. 1) din Legea nr. 8/ 1996 40 Art. 25 din Legea nr. 8/ 1996 41 Romania a aderat la aceasta conventie prin Legea nr. 76/ 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148/ 1998. 42 Romania a aderat la aceasta conventie prin Legea nr. 78/ 1998, publicata in Monitorul official al Romaniei, partea I, nr. 156/ 1998 43 Gh. Gheorghiu, C. Cernat, op.cit., p. 7
39 38

protejate toate creatiile originale literare, artistice sau stiintifice exprimate prin orice mediu si orice support. Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale a fot infiintata prin Conventia de la Stockholm din 14 iulie 1967.
44

Scopul acestei organizatii conform art. 3 al Conventiei de

constituire este de a promova protectia intelectuala pe plan mondial si a asigura cooperarea administrative intre natiuni. Pentru indeplinirea obiectivelor Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale desfasoara mai multe activitati cum sunt : favorizarea incheierii de noi tratate international, armonizarea legislatiilor nationale, acordarea de asistenta tehnica si juridica tarilor in curs de dezvoltare si difuzarea tuturor informatiilor legate de protectia proprietatii intelectuale45. In cadrul Uniunii Europene au fost emise o serie de directive cu scopul de a inlesni protectia prin drept de autor. Se considera ca o directiva reprezinta un act legislative al Uniunii Europene impus statelor member pentru obitinerea unui rezultat, fara impunerea mijloacelor. Art. 1 al Directivei Cosiliului nr. 250 / 1991 instituie ca programele pentru calculator vor fi protejate prin drept de autor in regim de opera literare in sensul Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice. In realizarea scopului acestei directive se instituie ca sintagma program pentru calculator va contine materialul proiectului lor preliminary. Pe de alta parte ideile si principiile ce stau la baza acestor programe nu vor fi protejate prin drept de autor. Directiva Consiliului nr. 100 / 1992 ofera definitii pentru notiunile de locatie si de imprumut al unei opera, determinand persoana careia ii apartine dreptul exclusive de a autoriza sau a interzice locatia sau imprumutul. Aceasta mai stabileste ca in cazul transmiterii sau cesiunii drepturilor de locatie, titularii dreptului de autor sau a dreptului cine va avea dreptul la o retributie echitabila.46 Directiva Consiliului nr. 83 /1993 defineste notiunile de trasmisiune prin satelit si semnalele puratatoare de programe destinate receptiei. Dispozitiile sale generale fac referire la cazurile in care emisiunea si receptia au loc in state member ale Comunitatii, sau la cazul in care receptia are loc intr-un stat nemembru47.

45

Romania a aderat la aceasta conventie prin Decret ul nr. 1175/1968 publicat in Buletinul Oficial, nr.1/ 1969 C.R. Romitan , Protectia penala a proprietatii intelectuale, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.23 46 Ibidem, p. 34 47 Ibidem, p. 35

44

Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 29 /2001 se refera la regimul juridical al dreptului de autor si al drepturilor conexe in sfera pietei commune, in mod deosebit la societatea informationala. Prin aceasta statele member vor fi obligate sa recunoasca autorilor ( asupra propriilor creatii ), artistilor interpreti si executanti, producatorilor de fonograme, producatorilor primei fixari a unui film exclusivitatea dreptului de a autoriza sau interzice reproducerea directa sau indirect, temporara sau permanenta, in orice mod sau forma, in intreg sau in parte.48

2.Consideratii generale privind continutul dreptului de autor

Capitolul IV al Titluilui I din Partea I a Legii nr. 8/ 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe este consacrata continutului dreptului de autor. Continutul dreptului de autor este format din totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor corelative care revin subiectilor raportului juridic de drept de autor. Legea reglementeaza doua categorii de drepturi care se nasc ca urmare a crearii unei opere : drepturile morale; drepturile patrimoniale.49

Intocmai ca oricare alte drepturi civile, drepturile rezultate din creatia intelectuala prezinta urmatoarele trasaturi: se prezinta sub forma unor posibilitati recunoscute, garantate si protejate juridic, apartinand autorului unei opere ori succesorilor acestuia sau altor personae expres prevazute de lege; reprezinta latitudinea autorului de a avea o anumita conduit, atat fata de opera, cat si fata de terti, in legatura cu opera pe care a realizat-o. Astfel, in raport cu opera, autorul poate , spre exemplu, sa decida daca, in ce mod si cand aceasta va fi adusa la cunostinta publica sau, dimpotriva, poate decide sa nu o aduca la cunostinta publica, iar tertilor, spre exemplu, le poate pretinde sa-I recunoasca calitatea de autor al operei sis a se opuna oricarei atingeri aduse integritatii ei;
48 49

Ibidem, p. 37 Mihnea Ioana, Sorin Fildan, Dreptul de autor, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2009, p. 31

confera autorului posibilitatea de a apela la forta de constrangere a statului pentru a I se asigura exercitiul nestingherit a acestor prerogative. Astfel, art. 139 alin. 2 ) teza I dispune ca titularii ale caror drepturi au fost inculcate pot solicita instantelor de judecata sau altor organism competente, dupa caz, recunoasterea drepturilor lor, constatarea incalcarii acestora si pot pretinde acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. De fapt, acest text da dreptul titularului la doua actiuni in justitie, si anume : o actiune in constatare, pentru recunoasterea drepturilor si , respective, constatarea incalcarii acestora, carmuita de dispozitiile art,. 111 Cod de procedura civila, precum si la o actiune in despagubiri, pentru repararea prejudiciului suferit, supusa normelor juridice de drept comun.

Drepturile morale, reglementate de art. 10 din Legea nr. 8/ 1996, sunt drepturi nepatrimoniale. Ca oricare alte drepturi nepatrimoniale, drepturile morale ale autorului unei opera sunt drepturi absolute, deci opozabile erga omnes. Pe cale de consecinta, astfel de drepturi intra in continutul acelor raporturi juridice in care subiectul active este tocmai autorul operei, iar subiectul pasiv este alcatuit din toate celelalte personae fizice sau juridice, care au obligatia generala de ale recunoaste, de a le respecta si de a nu le aduce atingere. Prin derogare de la normele dreptului comun, exercitiul unor drepturi morale poate fi transmis prin mostenire legala sau testamentara si , in lipsa de mostenitori, organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri din domeniul respective de creatie, conform art. 11 alin. 2 ). Indiscutabil, ne aflam in prezenta unei exceptii de la regula generala, conform careia exercitiul drepturilor nepatrimoniale nu poate fi transmis prin acte juridice intre vii si nici prin acte juridice pentru cauza de moarte. Ratiunea acestei exceptii rezida in preocuparea legiuitorului de a asigura protectia prerogativelor ce decurg din dreptul de autor si dupa decesul autorului. In scimb, ceea ce este specific drepturilor patrimoniale , ce decurg din realizarea unei operei, este faptul ca aceasta, ca regula generala, dureaza tot timpul vietii autorului si, dupa moartea acestuia, se transmit prin mostenire legala sau testamentara pe o perioada determinata de timp.Astfel, spre exemplu, prerogativele dreptului de a decide autorizarea sau interzicerea utilizarii de catre alte personae a operei, prevazute de art. 13, art. 16-18 si art. 21, dureaza tot

timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire , potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani ( art. 25 alin. 1 ). In cazul acestor drepturi patrimoniale, ca o exceptie de la regula transmisibilitatii prin acte juridice intre vii sua prin acte juridice pentru cauza de moarte, unele dintre ele nu se transmit mostenitorilor sau altor personae dupa decesul autorului operei sau titularului drepturilor patrimoniale de autor, adica sunt inalienabile. Spre exemplu, nu se transmite prin mostenire sau organismului de gestiune colectiva desemnat de autor ori organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, printer altele , dreptul la returnarea originalului operei, in ipoteza in care proprietarul acestuia hotaraste sa o distruga50. Specificul continutului dreptului de autor consta in aceea ca orice raport juridic de drept de autor, in momentul in care a luat nastere, contine in acelasi timp si drepturi morale de autor, si drepturi patrimoniale.51 Expresia drepturi morale a fost adoptata in doctrina majoritatii tarilor europene spre a desemna drepturile cu caracter nepatrimonial ale autorilor de opera, dar legiuitorul a fost preocupat de continutul acestor drepturi si nu de definirea lui. Dreptul moral de autor este expresia juridica a legaturii care uneste opera de creatorul ei52. Drepturile morale ale autorului unei opera sunt drepturi strans legate de personalitatea autorului, prezentandu-se de fapt ca un complex de drepturi ale personalitatii. Legea romana privind dreptul de autor si drepturile conexe afirma din primul articol ca dreptul de autor este legat de persoana autorului si comporta prerogative de ordin moral si patrimonial . La aceasta afirmatie foarte clara nu se poate ajunge decat analizand natura juridical a dreptului de autor in intregul sau. Raportul dintre drepturile morale si cele patrimoniale au fost in permanenta un subiect de dezbatere.In Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, era exprimata pentru prima data idea ca dreptul de autor este un drept de proprietate : Cea mai sacra, cea mai legitima, cea mai inatacabila si s-ar putea spune cea mai personala dintre toate proprietatile este opera intelectuala, fructul gandirii scriitorului. Astfel, dreptul de autor a fost asimilat dreptului de proprietate in mod fortat, criticile fiind intemeiate: nu justifica protectia drepturilor nepatrimoniale ale autorilor, dreptul de autor nu are
50

51

Teodor Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 42-43 Ligia Danila, Dreptul de autor si dreptul de prorprietate industriala, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008, p.77 52 V. Ros, D. Bogdan, o.Spineanu-Matei, op.cit., p.546

caracteristicile celui de proprietate referitoare la prescriptive, revendicare si natura obiectului dreptului este diferita.53

Drepturile patrimoniale de autor reprezinta acele drepturi subiective a caror nastere este conditionata de exercitarea de catre autor a dreptului moral de divulgare a operei. Drepturile patrimoniale de autor prezinta urmatoarele caractere juridice : caracterul personal; caracterul exclusiv; caracterul temporar.

a) Caracterul personal al drepturilor patrimoniale de autor se degaja din continutul art. 1 al Legii nr. 8/1996 care prevede ca dreptul de autor este legat de persoana autorului. In pofida faptului ca textul de lege nu face distinctia intre cele doua categorii de drepturi care compun dreptul de autor ( drepturile morale si drepturile patrimnoniale ), nu exista nici un temei care sa conduca la idea ca dispozitiile legii n-ar privi si legatura dintre autor si drepturile patrimoniale, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinquere lebemus. Caracterul personal al drepturilor patrimoniale rezulta si din alte considerente. Astfel, daca in cazul drepturilor morale transmiterea este posibila numai cu titlu de exceptie, drepturile patrimoniale pot fi cesionate de autor, in virtutea caracterului personal al acestora, atat prin acte inter vivos, cat si prin acte mortis cauza, iar in unele situatii ope legis. b) Caracterul exclusiv al drepturilor patrimoniale imbraca doua aspect: pe de o parte dreptul suveran al autorului de a decide daca, in ce mod si cand va fi exploatata opera sa, iar pe de alta parte dreptul de a hotari daca va exploata singur opera sau va acorda consimtamantul sau altei personae sa o exploateze. In aceasta ultima situatie, consimtamantul autorului cu privire la exploatarea operei nu difera dupa cum opera se afla la prima publicare sau la publicari ulterioare.

Gabriel Edmond Olteanu, Drepturile morale si Creatia intelectuala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2006, p. 81-82

53

c) Caracterul temporar. Regula generala inscrisa in art. 25 din Legea nr. 8/1996 stabileste ca durata drepturilor patrimoniale de autor se intinde pe durata vietii autorului, drepturile putand fi transmise dupa moartea acestuia prin mostenire potrivit legislatiei civile. Perioada de protectie a drepturilor patrimoniale variaza in raport cu genul operei, modul de aducere la cunostinta publica sau modul de realizare a operei.54

Florea Bujorel, Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor,Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006, p.80-81

54