Substantivul

Substantivul Substantivul este partea de vorbire flexibil care denumete fiine, lucruri, etc. (dulap). Felul substantivului: comune (ap), proprii (Ana, Caransebe), simple (pine), compuse (floarea-soarelui, untdelemn), colecti neles de plural (tufi, stol), mobile care i formeaz femininul de la masculin (lup- lupoaic, elev - elev), epicene care au i feminin (elefant, crocodil), defective de plural (aur, gru), defective de singular (ochelari, icre). Genul subst. : masculin (un, doi- biat), feminin (o, dou- elev), neutru (un, dou- tablou) Cazurile substantivului: O s trec substantivul pdure pe la toate cazurile i fc. sintactice. Nominativ: - subiect: Pdurea are farmec. (cine?, ce?) - nume predicativ: Brazii devin pdure deas la maturitate. (dup un verb copulativ) - atribut substantival apoziional: Ea, pdurea, mi place. (care?) Acuzativ: - compl. direct: Am vzut o pdure. (pe cine? ce?) - compl. indirect: M gndesc (la) pdurea de brad. (cu cine?, cu ce?, de la cine?, de la de?, pentru cine?, pentru ce?, la cine?, - compl. de agent: Izvorul este ascuns (de) pdure. - compl. circum. de loc: M aflu (n) pdure. (unde?) - compl. circumstanial de mod: Scrie subiectul legendei (fr) pdurea misterioas. (cum?) - complement circumstanial de timp: Cu pdurea apru poezia. (cnd?) - complement circumstanial de cauz: A devenit poet de la pdure. (din ce cauz?) - complement circumstanial de scop: A mers n excursie (pentru) pdure. (cu ce scop?) - atribut substantival prepoziional: Povetile (despre) pdure mi plac. (care?, ce fel de?) - nume predicativ: Ciupercile sunt (de) pdure. Dativ: (cui?) - complement indirect: Maria a scris o poezie pdurii. - nume predicativ: Grdina este (aidoma) pdurii. Genitiv: (a, ai, al, ale cui?) - atribut substantival genitival: Murmurul pdurii m ndeamn la visare. - nume predicativ: Copacii sunt ai pdurii. - subst. n G mai poate ndeplini i alte funcii sintactice (ex. CCT: (Din timpul) pdurilor triesc legendele; coml. circ. de cau rtcit.) Vocativ nu are funcie sintactic Substantivele n vocativ se izoleaz prin virgul de restul propoziiei. Ex. Pdureo, spune-mi povestea cu zne. Forma pe care o ia substantivul n diferite cazuri se numete declinare. Locuiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte ce au nelesul unui subst. : prere de ru regret