Universitatea Alexandru Ioan-Cuza, Iai Facultatea de Filosofie i tiine Social Politice Anul 3, grupa a 2-a

GLOBALIZAREA N CONTEXT CONTEMPORAN

Elev: Moldovan Iuliana

2012
1

Termenul de globalizare a fost introdus pentru prima dat ntr-un dicionar (Webster) n anul 1961. De la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut acesta ctig o circulaie considerabil. El este alturat ca adjectiv altor termeni ca piee, instituii, ecologie, piee financiare, stiluri de via, comunicaii, migraie, legi, fabrici, rzboi, conferine, societate civil, evenimente i riscuri. Iniial, s-a fcut o distincie ntre globalizarea ca proces de expansiune a comerului i a investiiilor i globalitate, ca stare a realitii dincolo de globalizare, dup ce se va fi nfptuit o lume a globalitii. Globalizarea a intrat n lexicul popular ca noul cuvnt obsesiv pentru anii 90. Dei termenul n sine tinde s fie vag definit i utilizat cu nelesuri foarte variate, entuziasmul pentru utilizarea noului limbaj al globalizrii a devenit el nsui un fenomen global, infestnd toate pturile sociale, de la guvernanii de toate orientrile i de la toate treptele. Potrivit noului mod de a gndi, intrm ntr-o faz din istoria lumii n care, depind graniele, fluxurile de bunuri i servicii, investiiile, pieele financiare i tehnologia creeaz o singura pia mondial, unde legea preului unic prevaleaz. Lucrul la care suntem martori, spun unii susintori ai globalismului, este nici mai mult nici mai puin dect sfritul statului naional ca actor al puterii, sfritul capitalismelor naionale, cu sistemele lor specifice de asigurare a bunstrii i de politici industriale, i n cele din urm convergena mondial ctre un singur tip de sistem economic: stilul anglo-american al capitalismului de pia liber. Realitatea tot mai evident n ultimele dou decenii o constituie evoluia spre un alt model de nelegere i rezolvare a problemelor omenirii. Evenimentele economice, cum ar fi crizele financiare, ca i faptele politice, de genul combaterii strilor conflictuale, au cauze noi ca i evoluii complet diferite. Lumea n sine se confrunt cu provocri care-i pun la ncercare limitele. n mod cotidian, bunoar, a devenit o obinuin ca informaia s se consume n timp real, practic tendina este de a disprea timpul de cutare, coninutul operaiei de documentare i de selecie a cunotinelor de orice natur fiind o chestiune de performan a tehnicii informatice (Gates, 2000). La rndul su, spaiul este tot mai puin dependent de timp, el se delocalizeaz, micarea susinut de inovarea tiinific eliminnd barierele fizice reprezentate de distanele teritoriale. Geografia, ca atare, se

spiritualizeaz, crend bazele ideale ca natura s aparin tuturor indiferent de meridianul sau paralela pe care se poziioneaz. n acelai timp societatea are puternice tendine de economicizare, randamentul fiind ridicat la rangul de principiu judector al performanelor n sectoarele non-pia; dereglementarea reprezint o obsesie menit s favorizeze concurena. Se subvenioneaz o adevrat btlie pentru a fi pe creasta valului, de partea tendinei (Friedman, 2001). n acest fel se recompune o nou polarizare cu potenial tensional, n paralel cu creterea mobilitii tuturor factorilor de producie, generatoare, la rndu-i, de sperane n privina redistribuirii prosperitii, dar i de dezechilibre sociale, regionale, bugetare etc. n fine, decizia politic se ndeprteaz tot mai mult de oameni prin profesionalizare i concentrare birocratic, democraia se tribalizeaz (Martin, Schumann, 1999), revitaliznd viaa comunitar, cultura se uniformizeaz sub presiunea modelelor culturii de consum, conflictele agit zonele de contact cultural, producndu-se chiar noi tipuri de pericole globale Mozaicul lumii de azi se contureaz continuu i se schimb n mare vitez. Reperele clasice, de cunoatere n primul rnd, i pierd din for, regula i obinuina sunt forate s se replieze pe alte aliniamente. Vorbim tot mai des de destructurarea vechiului mecanism economic i de apariia n for a noii economii, cu alte probleme i, evident, aductoare de alte soluii dect cele sugerate de teoria economic de-a lungul timpului. n genere lumea pare s fie de acord c se afl n etapa unei noi sinteze a experienei teoretice i practice a omenirii, n care, fr ndoial, trebuie rezolvat o problem sensibil, cea a sensului evoluiei spre o nou formul de existen (Korten, 2001). Acuitatea specificului etapei este amplificat de schimbrile regionale profunde definite de tranziia postcomunist i de frmntrile occidentale n legtur cu constituia lumii dup depirea ordinii mondiale bipolare. n fapt, semnele schimbrii realitii, reperate la nivel de teorie, sugereaz sensul unei noi tranziii a lumii, tranziia postcapitalist, care mpreun cu celelalte tipuri de tranziie constituie ceea ce s-ar putea numi tranziia global. Adic traseul pe care lumea l urmeaz la nceputul secolului al XXI-lea ctre ea nsi, ctre rentemeierea existenei pe ceea ce ne aseamn ca oameni i ca popoare: propensiunea noastr spre idealul definit de intersecia raiunii i sufletului uman cu natura. Adic, n cele din urm i, poate, n

ultim instan, mplinirea visului omenirii, al marilor si gnditori, de a se ajunge la perfeciunea reprezentat de uniunea fireasc dintre natura uman i natura-mam. Cel puin patru motoare sunt considerate eseniale pentru nceperea i susinerea procesului globalizrii: comerul, producia, pieele financiare i tehnologia. Sunt cele mai dinamice activiti, care au atins asemenea performane n secolul XXI, nct au ajuns sa-l caracterizeze, umbrind tragedia celor doua rzboaie mondiale i a sutelor de conflicte care l-au rvit. n ntreaga perioad postbelic, comerul internaional cu bunuri a nregistrat cea mai susinut dinamic comparativ cu orice alt perioad istoric similar. Anii de avnt din 1950-1975 au fcut s creasc volumul comerului mondial cu 500%, n timp ce produsul global s-a mrit cu 220%. Marele impuls a venit din partea unei organizaii neguvernamentale, din familia ONU, care a purtat numele GATT pn la transformarea n OMC. Creterea de peste 55 de ori a comerului internaional n perioada 1950-2003 reflecta adncirea interdependenelor internaionale i accentuarea coeficientului de deschidere a economiilor naionale. Orict de impresionante ar fi salturile comerului, urmate de cele ale produciei, ele nu sufer comparaie cu pieele financiare, al cror volum de operaii este astzi de sute de ori mai ridicat dect al comerului. Cele mai semnificative transformri au fost nregistrate n materie de producie. Corporaia clasic naional, devenit un timp multinaional, s-a transformat azi n reea, incorpornd ntr-un produs finit o suit de elemente create i achiziionate din cele mai ndeprtate surse. Marca de fabricaie rmne neschimbat din motive de prestigiu al calitii, dar made in dispare, pentru c piesele se produc n zeci de locuri aparinnd reelei globale, nainte de asamblare. Foarte elocvent n acest sens pentru nelegerea sensului globalizrii este descrierea lui Robert B. Reich n Munca Naiunilor. Principalii ageni ai globalizrii nu sunt deci statele. Industriile, bncile, companiile comerciale, centrele de cercetare i inovare, noile tehnologii, pieele financiare sunt forele noi care acioneaz indiferent de regulile sau conveniile impuse de statelenaiune, de graniele menite s le favorizeze controlul pe un teritoriu. Aceste fore constrng guvernele s-si modeleze strategiile daca vor sa reueasc n a le duce la ndeplinire. Reaciile fa de procesul rapid si cuprinztor al globalizrii variaz de la a-l considera o nou ideologie (fundamentalism de pia) pna la respingerea lui total.

Rezistenta nversunata din partea unora fata de globalizare si critica severa a implicatiilor sociale, ridica globalizarea la rang de subiect principal in scrierile economice si politice actuale. Tot ce se manifesta in suprateritorialitatea globalizarii, afirma Jan Aart Scholte, productie, piete, finante, informatie, scoate in evidenta o intensificare a capitalului si cresterea puterii lui asupra muncii. Relocatia, reamplasarea obiectivelor de productie, este un efect imediat al fabricii globale si mobile. Puterea de negociere a sindicatelor scade in momentul cnd linia de asamblare se muta in locuri mai convenabile, cum a fost cazul in alegerea ca sedii noi a tarilor cu salarii mici. Astfel, globalizarea contribuie la cresterea somajului in tarile dezvoltate, prin mutarea unor activitati in tarile sarace. Dar, nu tarile cu cea mai slaba infrastructura, cu cea mai mare instabilitate si cele mai sarace sunt reamplasarea industriei. O buna parte a tarilor sarace din Sud nu beneficiaza de aceasta operatie. Ca urmare are loc o crestere a inegalitatilor att in interiorul tarilor dezvoltate cat si pe plan international. n curs de treizeci de ani inegalitatea economica intre tarile lumii a devenit de doua ori mai mare. Dupa anumite calcule demne de ncredere, 20% din populatia globului, cu cele mai mici venituri si nsusea in anii 70 doar 2,3% din produsul intern brut mondial; spre sfrsitul secolului, partea celor mai sarace 20%din populatia globului scazuse la 1,4% din respectivul produs. In acelasi timp, 20% din populatia globului, cea cu veniturile cele mai mari) si nsuseau 70%, respectiv 85% din productia mondiala. Distanta dintre cei 20% de sus si cei 20% de jos a trecut de la 30/1 la 61/1. Dupa rapoartele PNUD, PIB-ul mondial era in 1993 de 23000 miliarde USD, din care 18000 miliarde se produceau in tarile industrializate si doar 5000 din tarile in curs de dezvoltare, tari in care traieste 80% din populatia globului. Capitalul se concentreaza continuu, in fiecare zi apar noi conglomerate bancare sau industriale realizate prin fuziunea unor giganti. Alaturi de procesul respective privind capitalul, se produce in paralel si o mare mutatie in ceea ce priveste rolul si functiile statelor. Putini autori vorbesc astazi despre disparitia lor, dar semnaleaza schimbarile considerabile in functiile acestora. Globalizarea face ca statul sa se ocupe mai mult de controlul fluxurilor dect de controlul teritorial. Aceasta ntruct globalizare aduce cu sine deplasarea unor activitati esentiale pentru functionarea statelor clasice, din teritoriu in suprateritoriu global. Este pusa la ncercare abilitatea statelor de asi strnge prin impozite fondurile bugetare necesare pentru protectia populatiei

dezavantajate, pentru asigurari sociale, educatie, sanatate si alte forme ale interesului public. In general, domeniul social este cel mai afectat de globalizare, iar statelor le revin sarcini deosebite in mentinerea unor echilibre sociale menite sa faca procesul globalizarii suportabil pentru toti oamenii si toate tarile. Din cele de mai sus, se poate desprinde concluzia ca func_iile sociale, educa_ionale si culturale ale statelor devin din ce in ce mai semnificative. In acest sens nu exista nici un dubiu. Problema cea mai spinoasa este cea privitoare la apararea nationala si securitatea internationala in condiiile procesului globalizarii. In contextul globalizarii, securitatea si apararea sufera transformari si mai mari, aceasta evolund de la dimensiunea national statala, la cea globala. Securitatea globala spun specialistii - se refera la supravietuire. Ea este urmatorul pas dupa stadiile constnd in securitatea nationala si in cea internationala. Ea se lupta cu tranzitia de la o lume in care puterea hotartoare a fost interpretata fara nici o controversa ca fiind forta militara stapnita de state, la o lume in care, tot mai mult, indivizii si comunitatile se confrunta cu amenintari fara dusmani; in mare multe dintre fortele familiare si ideile politice din ultimele doua secole nu pot garanta securitatea.