Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
26Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Soroc de viata, soroc de moarte

Soroc de viata, soroc de moarte

Ratings: (0)|Views: 862|Likes:
Published by Valeriu CIUCULIN

More info:

Published by: Valeriu CIUCULIN on Nov 16, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2013

pdf

text

original

 
Erich Maria REMARQUE
SOROC DEVIAŢĂ
ŞI
SOROC DEMOARTE
 
Prelucrare de Valeriu CIUCULINSLATINA 2006
Capitolul 1
Moartea mirosea altfel în Rusia decât în Africa. În Africa, subcrâncenul bombardament englez, cadavrele dintre linii zăcuseră adesea multăvreme neîngropate; dar soarele lucrase repede. Noaptea, mirosul venea îm- preună cu vântul, dulceag, înecăcios si apăsător — gazele umflau trupurile,făcându-le să se înalţe halucinant în lumina stelelor exotice, ca şi cum tăcuţi,fără speranţă, morţii ar mai fi încercat o dată să lupte, fiecare pentru sine.Însă chiar de a doua zi, nespus de obosiţi, începeau să se chircească, să selipească mai tare de pământ, de parcă ar fi vrut să se afunde în glie. Şi când,după o vreme, puteau fi ridicaţi, unii erau uşori de tot şi veşteji; iar din ceigăsiţi după mai multe săptămâni rămăseseră aproape numai schelete, ceclămpăneau slobod în uniformele devenite deodată prea largi. Era o moarteuscată — în nisip, soare şi vânt. În Rusia moartea era năclăioasă şi duhnea.Ploua de zile întregi, necurmat. Zăpada se topea. Cu o lună înaintefusese cu doi metri mai înaltă. Satul distrus, care la început păruse doar oîngrămădire de acoperişuri carbonizate, crescuse în fiecare noapte, pe tăcute,cu câte o bucată, din zăpada tot mai joasă. Se iviră pervazurile ferestrelor,după câteva nopţi bolţile uşilor, apoi treptele care duceau în neaua fleşcăită.Zăpada se topea, şi din ea începură să apară cadavrele. Cadavre vechi.Satul fusese de mai multe ori câmp de luptă — în noiembrie, în decembrie,în ianuarie şi, acum, în aprilie. A fost cucerit şi părăsit, recucerit şi iar  părăsit; apoi au venit viscolele care, în câteva ceasuri, au troienit morţii,uneori atât de adânc, că sanitarii nu mai izbuteau să găsească pe mulţi dintreei — iar mai târziu, aproape fiecare zi a zvârlit un nou strat de zăpadă pestesatul pustiit, la fel cum surorile la spital aştern cearceaful peste un patînsângerat.Mai întâi au ieşit la iveală morţii din ianuarie. Zăcuseră sub stratul dedeasupra şi au apărut în primele zile din aprilie, puţin după ce zăpadaîncepuse să se împuţineze. Aveau trupuri congelate şi chipuri de ceară
 
cenuşie. Erau ca nişte scânduri — şi aşa au şi fost îngropaţi. Pe un dealdindărătul satului, unde nămeţii nu se înălţau prea mult, zăpada a fost dată lao parte cu lopeţile, iar târnăcoapele au muşcat pământul îngheţat. A fost omuncă istovitoare.Armele celor zuţi în ianuarie au fost site ngă moii dindecembrie. Puştile şi grenadele de mână alunecaseră mai jos decât trupurile;uneori chiar şi căştile de fier. De pe cadavrele acestea era mai uşor să se des- prindă plăcuţele de identitate, ascunse sub uniforme; zăpada topită muiase postavul. Apa umplea gurile deschise, ca şi cum morţii ar fi fost nişte înecaţi.Unora li se dezgheţaseră şi câteva membre. Când erau transportaţi, corpulrămânea tot ţeapăn; însă un braţ aluneca în jos şi se bălăbănea, schiţând parcă un salut groaznic de indiferent şi aproape indecent. Tuturora, de cumerau întinşi la soare, li se dezgheţau mai întâi ochii; atunci luciul sticlos dinei pierea şi pupilele deveneau spongioase. Gheaţa se topea şi apa picura încetdin orbite — de parcă morţii ar fi început să plângă.Deodată se lăsă din nou ger; îngheţul ţinu câteva zile. Zăpada prinsecoajă şi se făcu bocnă. Acum nu se mai împuţina. Apoi, însă, porni să sufleiarăşi un vânt molatic, apăsător.La început, în albul fleşcăit nu se văzu decât o pată cenuşie. După unceas apăru o mână ce se înălţa crispată. –– Uite încă unul, zise Sauer. –– Unde? întrebă Immermann. –– Colo, în faţa bisericii. Să încercăm să-l scoatem? –– La ce bun? O să facă vântul treaba asta şi fără noi. Zăpada de-acolo eîncă de cel puţin un metru, doi. Afurisitul ăsta de sat e aşezat mai la valedecât toate celelalte dimprejur. Sau ţii cu tot dinadinsul să mai iei în cizme o porţie de apă rece ca gheaţa? — Asta în nici un caz, ripostă Sauer cu ochii spre bucătărie. Ai idee cehaleală avem azi? –– Varză. Varză cu carne de porc, cartofi şi zeamă. Numai că... la apellipseşte carnea de porc. –– Varză! Se putea altfel? A treia oară săptămâna asta!Sauer se descheie la pantaloni şi începu să urineze. –– Nu-i decât un an de când îmi mai slobozeam udul ca dintr-oţâşnitoare, destăinui el cu amărăciune. Milităreşte, aşa cum se cuvine. Măsimţeam minunat. Haleală pe cinste! Înaintam vârtos, în fiecare zi atâţia şiatâţia kilometri! Credeam că peste puţin voi fi din nou acasă. Acum îmi lasudul ca un civil, fără nici o tragere de inimă.Immermann îşi vârî o mână sub uniformă şi porni să se scarpine peîndelete. –– Mie, zise el, mi-ar fi totuna cum aş urina, numai să mă văd odatăiarăşi civil. –– Şi mie la fel. Dar se pare c-o să rămânem ostaşi până în vecii vecilor. –– Categoric. Eroi — până ne-o lua dracu. Numai ăia din SS maiurinează ca din ţâşnitoare.Sauer se încheie la pantaloni.: — Cred şi eu. Noi cu corvoada, dumnealor cu onorurile. Noi ne batemdouă, trei săptămâni pentru un pârlit de oraş, iar în ultima zi apar dumnealor din SS şi intră triumfal înaintea noastră. Uită-te numai câiă grijă li se poartă.Totdeauna mantăile cele mai groase, cizmele cele mai bune şi bucata decarne cea mai mare!Immermann rânji: –– Las' că de-o vreme nici ăia din SS nu mai cuceresc oraşe. Se retrag şiei. La fel ca noi. –– Ba de loc la fel ca noi. Noi nu pârjolim şi nu împuşcăm tot ce ne ieseîn cale.Immermann conteni din scărpinat. — Dar ce-i cu tine azi? întrebă el mirat. Accente omeneşti, aşa, dinsenin? Vezi să nu te audă Steinbrenner, că te şi pomeneşti într-un bataliondisciplinar. Uite! Zăpada din faţa bisericii s-a surpat! A început să se vadăşi o bucată din braţul celui troienit.Sauer se uită într-acolo: — Dacă s-o topi tot aşa, mâine îl vedem agăţat de vreo cruce. E în loculcel rnai potrivit. Chiar deasupra cimitirului. — Da' ce, e-un cimitir acolo? — Sigur. Nu mai ţii minte? Am mai fost o dată pe-aici. În timpul ultimeinoastre ofensive. La sfârşitul lui octombrie.Sauer îşi luă gamela: — Uite, vine şi bucătăria! Repede — că altfel nu mai apucăm decâtlăturile.Mâna creştea tot mai mult. Dar acum nu mai făcea impresia că zăpadase topeşte, ci că mâna se înalţă încet din pământ, ca o vagă ameninţare şi caun gest împietrit de chemare în ajutor.Comandantul companiei se opri în faţa grupei: –– Ce-i acolo? –– Vreun rus oarecare, domnule locotenent.Rahe aruncă o privire scrutătoare. Văzu o bucată de mânecă spălăcită. — Omul de colo nu-i rus, zise el.

Activity (26)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
hidden62 liked this
onegarul liked this
onegarul liked this
Tomoharu Abe liked this
Defadefa Defa liked this
andreimitrache liked this
danamarin0 liked this
aliona.leca8428 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->