Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Untitled

Untitled

Ratings: (0)|Views: 225 |Likes:
Published by argatu

More info:

Published by: argatu on Feb 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/04/2013

pdf

text

original

 
Copy and pastDr.I.Cucu C.IoanDr.Cucu TomaPSIHIATRIASUB DICTATURAO CARTE ALBA A PSIHIATRIEICOMUNISTE ROMANESTIPiatra Neamt - 2005In memoria scumpilor nostri bunici si parintiCASANDRA, ANA SI CONSTANTIN CUCU 
 
Profesia de medic are mai multi sfinti decat pacatosi. Erich Segal CUVANT INAINTESunt constient ca m-ati invitat aici sa iau cuvantul in calitate de diletant. Probabil, specialistii au tinut sa afle si parerea unui diletant, in ceea ce priveste consecintele experientei totalitare intr-o tara din estul Europei asupra psihiatriei cobailor.Ei bine, in aceasta modesta calitate, ingaduiti-mi sa va propun un paradox. Specialistii cunosc exact - am impresia - crimele psihiatrice oribile comise in ospiciile din Est. Banuiesc, insa, ca domniile lor cunosc mai putin bine crimele psihiatrice, nu la fel de brutale, dar dezastruoase prin consecinte, savarsite in afara ospiciilor. Caci, practic, vreme de peste 40 de ani am fost cu totii, aici,pacienti. E adevarat, niste pacienti aparte, adica lasati in libertate. In plus, crima seamana de aceasta data cu o depravare insidioasa. Asa cum ma voi stradui sa va demonstrez, ea are efecte care fac ravagii si astazi.De altfel, m-am convins recent, la ultimul eveniment politic din Romania, adica la alegeri, ca tragedia in care ne-a aruncat sfarsitul celui de-aldoilea razboi mondial nu s-a incheiat. Am fost niste naivi cand ne-am imaginat,la revolutie, ca am iesit din cosmar. Acum se vede destul de limpede ca, dupa ce ne-a inghitit o buna parte din viata, intr-o anormalitate ce devenise pentru noi singura ”normalitate” posibila, comunismul ne stalceste mai departe destinul intr-o libertate pe care nu ne pricepem inca sa o traim, fiindca ne-am pierdut reflexele unui comportament normal.De fapt, insasi conceptul de libertate a insemnat multi ani - si in buna masuramai inseamna - doar iesirea din cusca. N-am inteles si, probabil, nu intelegemnici astazi prea bine ca libertatea are propria sa ordine. Indeosebi, n-am inteles ca, asa cum animalele tinute mult timp in captivitate isi duc in ele cusca atunci cand li se da drumul, readaptandu-se greu la libertate, la noi trecutul nutine in primul rand de arhive, nu se opreste la ceea ce “a fost“. El este inca activ. Strigoii merg pe strada, vorbesc, uneori ii vedem la televizor. Noi insine, cateodata, suntem fara sa ne dam seama propriii nostri strigoi.Dar ma tem, sa ma ierte oaspetii nostri, ca un occidental nu are cum sesiza tragedia acestei situatii, pentru simplul motiv ca incearca sa judece, sa analizeze- cu o logica normala - o anormalitate.Occidentul s-a grabit sa salute sfarsitul comunismului, dupa care s-a relaxat sia devenit mai indiferent, fara sa observe ca pe scena Estului European s-a schimbat spectacolul, dar vechii “actori” forfotesc prin culise si nu si-au uitat rolurile. Pregatesc, poate, chiar un spectacol nou, care sa combine cele doua nenorociri ale secolului, comunismul si fascismul.In fond, teroarea n-a fost singura noastra problema. Ar putea intelege oare un occidental de ce un om ca mine si-a pus intrebarea, intr-o zi, daca nu cumva o anumita forma de “intelepciune”, ce a bantuit ca o molima prin Est, a devenit principa
 
lul aliat al teroarei? La 18 ani am vazut Bucurestiul impanzit de uniforme rusesti. Am simtit pe pielea mea cele doua pietre de moara intre care a fost prins acest secol, macinat pana la sange intre ideologii. Revolutia m-a prins la 63 de ani. Am imbatranit intr-o anormalitate care a sfarsit prin a ni se parea, la un moment dat, ”normala”, in sensul ca nu mai mira pe nimeni, raul banalizandu-se. Cum sa explici asta unui om obisnuit sa desparta ce este normal de ce este anormal? Mai ales ca lipseste, din pacate, o analiza serioasa si dreapta a tragediei popoarelor din Est, iar in privinta noastra au circulat destule prostii.In Romania a avut loc prima manifestatie anticomunista din Estul Europei si prima rezistenta armata impotriva ocupatiei sovietice, rezistenta care a durat ani,in munti. Cu toate acestea, ne-a fost dat sa auzim mirari superficiale, de genul: “Romanii rabda orice” sau “Mamaliga nu explodeaza”.Cativa ani inainte de caderea lui Ceausescu, lucram la un manuscris pe care intentionam sa-l trimit in Occident. Ma preocupa ceea ce eu numeam “a doua Politie”, adica paradoxul ca o tiranie tiranizeaza si cu ajutorul celor tiranizati. Mi-am amintit tot ce am citit despre formele de colaborationism din Franta, in timpul ocupatiei, si de hipnoza pe care o exercita Hitler asupra germanilor. Cu ce eram noi mai rai decat altii? Incercam sa supravietuim, sa nu cadem victime, exact ceau facut si alte persoane in vreme de dizgratie. Totusi, nu puteam sa nu vad cafrica noastra ii ajuta pe cei care ne infricoseaza pentru a ne infricosa si maimult. Era mai mult decat evident ca, pe masura ce ne feream de riscuri, Ceausescu si acolitii sai isi permiteau si mai mult. Nebunia lui era stimulata de “intelepciunea” noastra. Fara voia lor, persecutatii deveneau complici cu persecutorii. Dar raul nu s-a oprit aici. Nu mai surprindea pe nimeni minciuna. Devenise o practica ”normala”. Ne acomodam cu raul, ne obisnuiam cu el. Si, cu timpul, aproape n-ammai stiut ce era normalitatea normala. Nu mai vedeam decat anormalitatea “normalizata“. Ni se parea ca, intr-o lume ca a noastra, asa era normal sa se petreaca lucrurile, ca sinceritatea sa devina un risc, o “nebunie”. Realitatea iti amintea la fiecare pas ca trebuie sa fii atent ce spui, cui spui, daca voiai sa nu intri in atentia Securitatii. De aceea neacceptarea anormalitatii ca un factor normal parea nu atat un act de curaj, cat un semn de uzura a instinctului de conservare. Incat, nu faimoasa spalare a creierelor este poate crima cea mai perfecta a regimului comunist, ci cea mai durabila. Un creier spalat nu mai are trecut. In schimb, un creier deprins sa considere normala anormalitatea e amenintat sa dispara – chiar si in libertate - de reflexele pe care le-a capatat intr-o istorie de cazarma, unde adevarul este ca o pasta moale, ce poate lua orice forma, in functie deordinele date. Raul a intrat in limbaj, in modul de a gandi. Permiteti-mi sa vareamintesc ce zicea Euripide, ca sclavul devine cu adevarat sclav abia cand secomporta ca atare.Toate acestea au lasat urme pe care un strain le sesizeaza greu. Chiar si noi nule mai observam uneori. De fapt, exista riscul, cred, ca in continentul care l-a dat pe Descartes sa opereze la sfarsitul acestui secol doua logici diferite: una mai pragmatica si egoista, a Vestului, cealalta, resentimentala si derutanta,a Estului, dispus sa vada in Occident “a treia Roma” care se separa de “noii barbari”.Aceasta stare de lucruri poate accentua si mai mult pericolul, deloc neglijabildupa parerea mea, ca intre Est si Vest sa se creeze o ruptura inca si mai profunda, fiindca in locul Cortinei de Fier ar fi o rana care ar face, practic, aproape imposibila comunicarea.Poate ca unui occidental ii suna normal sau macar pitoresc indemnul lui Marx, dea ne desparti de trecut razand. Mie sincer sa fiu, mi se pare o enormitate. Sie greu de gasit, cred, un sfat mai absurd.Mai intai, cum sa razi de un cosmar? Ar fi un ras neghiob si, fara indoiala, indecent. Au fost savarsite prea multe crime pentru a ne permite sa izbucnim intr-un ras isteric ca sa exorcizam intr-un fel tragedia care a avut loc.Apoi, noi nu am avut alta viata decat aceea pentru care ne-am temut. Ea a reprezentat singura sansa de a iubi ori de a contempla un cer plin de stele. Ceasurilenoastre de tandrete s-au amestecat cu disperarea. In ceea ce ma priveste, in acest cosmar am devenit tata, am scris carti. Sa ma detest oare fiindca uneori amfost fericit, in timp ce compatriotii mei erau maltratati de Securitate sau putrezeau prin puscarii? Ma rusinez pentru egoismul de a ma fi bucurat de zilele cu

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->