Microregiunea Rupea-Cohalm sau tara Rupei este una din cele trei micro-regiuni de dezvoltare individualizate la nivelul judetului

Brasov. Din punct de vedere al unitatilor teritorial-administrative existente, zona cuprinde un oras: Rupea si opt comune: Bunesti, Cata. Hoghiz, Homorod, Jibert, Racos, Ticus, Ungra. Patrimoniul cultural-istoric al micro-regiunii Rupea-Cohalm cuprinde ansambluri fortificate ale bisericii evanghelice, biserici ce atesta diversitatea religioasa a zonei, case memoriale, situri arheologice, fragmente de ziduri fortificate. Prin acestea micro-regiunea se evidentiaza ca una dintre cele mai bogate zone ale judetului din punctul de vedere al patrimoniului cultural, dispunand de un important potential pentru turismul cultural. Rupea,singurul oras din micro-regiune,pastreaza caracterul multietinic rezultat ca urmare a convietuirii comunitatilor de sasi si de romani si unguri si care se manifesta in arhitectura si obiceiuri specifice. Orasul Rupea este situat in judetul Bra ov, la contactul dintreSubcarpa ii Transilvaniei si Podi ul Hrtibaciului, la

o altitudine de 451 m, la 62 km nord-vest de municipiul Bra ov. Declarat oras in 1951 in prezent orasul Rupea are aproximativ 6300 locuitori si o localitate in subordine administrativa (Fi er). Urmele de locuire de pe teritoriul localitatii indica faptul ca aici a existat o asezare dacica numita de catre romani Rupes, localitatea actuala dezvoltandu-se pe locul acesteia. Prima mentionare documentara a localitatii Rupea dateaza din 1324 iar la 1433 este deja mentionat ca targ sub numele de Khalm(morman de pietre - in lb. maghiara). Precum multe alte asezari din ara Brsei si Rupea a suferit de pe urma incursiunilor turco-tatare din secolele 13-15 fiind devastata de mai multe ori cele mai grave pagube fiind provocate cu ocazia incursiunilor din anii 1432 si 1437. Mai tarziu in 1716 epidemia de ciuma izbucnita in oras provoaca moartea a peste jumatate din locuitorii orasului. Localitatea a purtat numele derivat Cohalm pana in 1929 cand isi schimba denumirea in Rupea. Pe parcursul existentei sale orasul s-a impus ca un important centru mestesugaresc - aici activand cel putin 12 bresle precum si ca important targ cu patru targuri anuale vestite in zona.

Frumusetea orasului in mare parte este data de arhitectura saseasca autentica, specifica satelor transilvane din zonele sudice ale regiunii. Casele sunt mari si intretinute, cu porti de intare inalte si anexe gospodaresti mari si incapatoare (surile sunt mari, grajdurile sunt construite sa adaposteasca multe animale domestice), ceea ce denota prosperitatea economica a acestei localitati. Ferestrele sunt dotate cu obloane numite "table", frumos decorate, acestea fiind un element specific caselor satului, element care aminteste de traditia arhitectonica occidentala. Portile caselor sunt vopsite in concordanta cu obloanele si soclul caselor. Predomina culori precum albul, maroul, verdele si combinatiile pastel, intr-o alaturare eleganta. Totusi cel mai important obiectiv al orasului Rupea ramane cetatea. In decursul istoriei, cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor. Pe vremea dacilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca purta numele de "Ramidava". In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele

acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra") Cetatea Rupea (germana: Reps, maghiara: Khalom) este situata in zona vestica a orasului Rupea, pe un masiv de bazalt, in apropierea drumului ce leaga Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca. Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte: Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea) si Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea). Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adadugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.