Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihanaliza Dilema Etc

Psihanaliza Dilema Etc

Ratings: (0)|Views: 221|Likes:
Published by Mircea Ordean
Pareri despre pshanaliza
Opinions sur la psychanalise
Pareri despre pshanaliza
Opinions sur la psychanalise

More info:

Categories:Types, Reviews, Book
Published by: Mircea Ordean on Feb 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2013

pdf

text

original

 
"Dilema"
"Lupta cu infantilismul nu încetează vreodată." (C. Jung)Maturizarea = acceptare a confruntărilor cu realitatea.SĂNĂTATEA SUFLETULUI = PUTINŢA DE A IUBI (e prima pe listă!) ŞI MUNCI.Negaţia nu e percepută de către subconştient.Rareori este indicat să te lupţi pe faţă cu prejudecăţile şi cu pasiunile. Cel mai bine este săte faci că eşti de partea lor pentru a strînge forţe să le stăpîneşti.Inteligenţa nu zdrobeşte sentimentul, ci şi-l integrează.
E. Papadima:
(A sta în fotoliu cu spatele la analist, fiind constrîns să vorbeşti de unul singur, cu este oipostază co-modă. "Asociaţiile libere", care ţi se cer inevitabil, mai mult pedeapsă decît plăcere,echivalează uneori cu a bate cîmpii. Procedura intră în ordinea firească a unei atari terapii;disconfortul psihic, odată depăşit, reprezintă un pas spre armonia sufletească ulterioară.)Această incomoditate a "asociaţiei libere" nu a putut fi eliminată din psihanaliză. Dacă amface-o, am risca pierdem una din coordonatele ei esenţiale: exprimarea eliberată deconstrîngerile social-culturale ale dialogului obişnuit.Nu ne putem elibera complet de constrîngerile sociale ale dialogului, indiferent de poziţia încare am sta unul faţă de altul. Adevărul e că analistul se află în afara cîmpului vizual alsubiectului şi pentru a-i favoriza acestuia dezvoltarea "nevrozei de transfer"."Nu ţi-am vorbit despre nevroza de transfer atîta timp cît erai subiect de analiză. Fiindavertizată că ea se va produce, exista riscul de a o altera, risc care ar fi pus în primejdie întregul demers."Percepţia comună asupra psihanalizei [...] constă în ideea că provocarea conştientizăriireprezintă unicul, sau, în orice caz, principalul proces de vindecare. Astăzi, psihanalizamodernă consideră
repetarea prezentă în relaţia cu terapeutul a atitudinilor
 
neadaptate din copilărie
despre cel mai important mijloc de vindecare
 
. "Nevroza detransfer" este reeditarea nevrozei infantile, de data aceasta în relaţia cu terapeutul, perceput,inconştient, drept părinte sau substitut al lui.Opoziţia ta (a reporterei care abandonase tratamentul psihanalitic cu E.P.) în cadrul,recunosc, relativ rigid al psihanalizei (pozia întors, "asociia liberă" şi durata fiaşedinţelor) reprezintă elemente care indică începutul dezvoltării nevrozei de transfer. Aş puteaspune ai cut aici aceli lucru ca în copirie: te-ai opus regulilor. ÎN LOC TEACOMODEZI CADRULUI SOCIAL, ASEMENI MARII MAJORITĂŢI A OAMENILOR, TU AI ÎNCERCAT SĂ-L ASIMILEZI, SĂ-L SCHIMBI. Din nefericire pentru tine, nu ai reuşit (şi nici nu se poate din acelstadiu de gîndire, neadmis, în general, în societate fiind). Acum ai făcut o acţiune reparatorie:m-ai părăsit pe mine şiţi-ai luat revanşa asupra "opresorilor" de atunci. Ai făcut un "actingout": în loc să exprimi verbal furia şi frustrarea faţă de mine (bunul simţ şi convenţiile socialete-au oprit), ai exprimat-o neverbal; ai părăsit terapia.
1
 
(Te-am părăsit datorită imposibilităţii voastre de a vă deprinde, cît de puţin, de schemeleinflexibile ale teoriei pure. Eu am din capul locului convingerea că un sistem prea rigid, care îşiaşează structurile pe fundamente atemporale este expus, din capul locului, la succesivealienări cognitive.)De acord cu ceea ce i-a spus în final.În legătură cu caracterul "aleatoriu" al interpretării la care te referi, problema a fost şi estediscutată. De fapt, psihanalistul, atunci cînd propune o interpretare, nu are certitudinea"adevărului" ei. Validarea se face pe parcurs, în funcţie de ceea ce urmează, de reacţiileinterioare şi chiar exterioare ale celui analizat. Într-un fel, o interpretare care are efect pozitiv(o abreacţie sau o accelerare a progresului terapiei) este considerată corectă, "adevărată", decinon- aleatorie.(Psihanaliştii se salvează printr-un eventual succes final, validînd astfel "adevăruri" relative.Îmi vine în minte formula:
adevărul nu este ceea ce se demonstrează, ci ceea cesimplifică
. Din acest unghi, orice vindecare simplifică, fiind deci "adevărată".)
 Abreacţia este o descărcare emoţională concomitent cu o înţelegere a unui aspect neclar sau necunoscut pînă în acel moment de către subiect 
. Este momentul de "aha", o revelaţiedublată de un catarsis. Mă bucură că acum acuzi psihanaliza a fi prea relativă. E un progresfaţă de rigiditatea şi atemporalitatea pe care i le reproşai iniţial.Într-adevăr, şi la noi adevărurile sînt relative. [...] Uneori interpretări dovedite ulterior a fifalse au, pe moment, un efect favorabil. Aceasta, de obicei, datorită felului în care sînt oferitesau, pur şi simplu pentru că sînt oferite. Analizatul simte că i s-a dat ceva, că s-a făcut un efortpentru a fi înţeles şi, în relaţia deosebit de complexă, conştientă şi non-conştientă dintre cei doiparticipanţi la procesul analitic, acel c e v a dat şi primit are un efect curativ.Statisticienii calculează la 60-70% procentul de reuşită în psihanaliză.
Gabriela, ai început psihanaliza aceasta, nu pentru a te vindeca, ci dimpotrivă, pentru aobţine un nou argument în favoarea sentimentului pe care îl ai, căanumite lucruri dureroase din trecut şi poate din prezent, pe care le intuieşti fără să le ştii, nu trebuie atinse. Psihanalizaîţi ameninţadecizia non- conştientă de a te menaja, de a nu-ţi pierde anumite iluzii despre tineşi despre lume... Acum, cînd te-ai "convins" că psihanaliza nu te poate ajuta, eşti mai liniştită.Cel puţin la suprafaţă şi cel puţin pentru o vreme.
Dintre adepţii altor metode, cei mai redutabili concurenţi sînt terapeuţii comportamentali şicei care practică terapia cognitivă. Psihoterapia comportamentală a apărut cu mai bine de 50de ani în urmă; unii au considerat-o ca pe o reacţie împotriva a ceea ce li se părea subiectivistşi introspecţionism exagerat în psihanaliză. În ceea ce priveşte psihoterapia cognitivă - ea e odescoperire mai recentă şi foarte la modă acum în SUA şi în multe ţări din Europa Centrală [...]Ea se situează undeva la mijloc între intelectualismul şi subiectivismul în care apare învăluităpsihanaliza şi pragmatismul psihoterapiei comportamentale.Comportamentiştii au atacat foarte dur psihanaliza, dar de pe poziţii practice: durată, cost,efortul depus de pacient într-o cură analitică. Cognitiviştii au încercat şi atacuri teoretice, dar,simţind probabil că de la un anumit punct încolo metoda lor nu e atît de divergentă cu anoastră, nu au mers prea departe. O poziţie oarecum privilegiată de atac - deşi ei nu-şi fac dinasta un scop - ar avea-o, cred, cei care se ocupă cu hipnoza şi fenomenele de sugestie. Eiobiectează o bună parte din efectele benefice ale curei psihanalitice s-ar datora unorprocese profunde şi subtile de sugestie şi autosugestie. Nu împărtăşesc punctul lor de vedere,dar, ca să fiu sincer, nu pot nega cu desăvîrşire rolul acestui proces încă destul de misterios,etichetat prea superficial cu numele de sugestie.Unele metode neanalitice apar mai operative, mai "eficiente", dar, din păcate, efectul lor emai superficial şi nu rezistă probei timpului: e vorba de aşa-numitele simptome de substituţiecare înlocuiesc simptomele iniţiale, în situaţia fericită în care acestea apar. De exemplu omul
2
 
scapă de teama de şoareci, dar după o vreme are senzaţii de sufocare atunci cînd încearcă să-şi facă cumpărăturile într-o piaţă (şi asta nu numai datorită lipsei banilor!).
A. Cambose:
Psihanalistul este un ghid. Şi dacă cineva vrea să se urce pe vîrful unui munte, sau coborînd înăuntrul sufletului lui, apelează la un ghid. Acest ghid nu te duce în spate şi niciodată nu-ţicară rucsacul. El îţi poate arăta că stînca din faţă e o rezistenţă, dar, uite, trebuie s-o urcămpentru că a o ocoli duce pe o buză de prăpastie unde drumul se înfundă. Dar nu face nimicpentru tine şi nu ia o decizie pentru tine.În modelul medical baţi la o uşă, întîlneşti acolo un halat alb, îi verşi pe birou toateproblemele tale care dor, halatul alb le remaiază cum poate, cu o reţetă, cu un vîrf de bisturiu,cu o injecţie, şi-n timpul ăsta tu-l asculţi, nu faci nimic... Relaţia asta creează o ierarhie netă: înfaţa ta există un Dumnezeu care ştie tot despre tine şi tu, mic, strivit, cu cît asculţi mai bine, cuatît ai şanse să te simţi mai bine.Psihanaliza desfiinţează acest model. Aici nu există ierarhie, pentru că acest
supposé savoir 
cu care analistul e investit de către pacient e primul lucru pe care analistul îl neagă, îl refuză.Analistul îşi refuză rolul de Dumnezeu.Pentru a avea acces la psihanaliză indivizii au nevoie de o bună capacitate de introspecţie,apoi de o forţă a eu-lui suficient de puternică pentru a "asimila" adevărurile, dezvăluirile ivite întimpul şedinţelor. O bună forţă a eu-lui înseamnă şi elaborarea la un anume nivel a unormecanisme de a p ă r a r e - iar aceasta constituie unul din subiectele de analizat, una dincăile spre această mare necunoscută care este inconştientul. Trebuie ca analistul să ghideze relaţia în aşa fel încît pacientul să ajungă singur la concluziilecare îl privesc pe el despre dinamica psihicului u, dinamica conflictelor şi dinamicapulsională. Acest lucru e posibil prin existenţa unui mecanism care, în termeni didactici, e împărţit în două: transfer- contratransfer. Prin transfer se înţelege suma reacţiilor afective pecare pacientul le dezvoltă faţă de analistul său. Prin contratransfer - suma reacţiilor afective pecare analistul le dezvoltă faţă de pacientul său. Însăşi existenţa acestor două noţiuni stipuleazăanaliza este o "bucată de viaţă", o tranşă din viaţă [...] Orice material analitic (ex.:interpretări de vise făcute pe colţul biroului) scos din interiorul curei analitice şi neavînd la bazăacest transfer-contratransfer nu este operant.În relatarea unui pacient despre un vis [...] important este ca acest vis să fie decriptat şiparcurs de către pacient. Psihanalistul nu e un avocat, nu e un sfătuitor, e o persoană careaude şi întoarce pacientului propriul discurs, aşa cum aude el cu o ureche obiectivă, formată îna fi obiectivă.Unul din lucrurile care incomodează cel mai mult în psihanaliză este lungimea în timp acurei.Pacientul se opreşte în momentul considerat a fi mai util. Fie pentru că nu mai suportădemersul analitic, fie că el apreciază că a parcurs suficient de mult în drumul cunoaşterii desine încît să se descurce singur. Teoretic, analiza ar trebui să fie infinită - omul are probleme cîttrăieşte. Psihicul e un fel de varză: sub fiecare foaie-problemă se ascunde altă foaie problemă...Alt inconvenient: analiza trebuie se plătească, dar asta decurge dintr-o necesitateobiectivă a desfăşurării ei.
Plata face ca relaţia analitică să nu se transforme într-orelaţie amicală 
şi ca analiza să opereze nişte transformări, să nu fie numai o descărcare demoment. Această plată trebuie să fie suficient de mare cît să facă din analiză un evenimentimportant în viaţa pacientului, la fel de important ca serviciul, şcoala, loisir-ul, dar să fie înacelaşi timp suficient de mică pentru a lăsa celelalte evenimente ale vieţii să se desfăşoarenormal. Altfel pacientul s-a încărca cu frustrări în viaţa de zi cu zi, şi acestea ar trebui discutateprioritar, scurcircuitînd într-un fel demersul propriu-zis analitic.
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->