Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
4Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Predica la Întâmpinarea Domnului

Predica la Întâmpinarea Domnului

Ratings: (0)|Views: 251|Likes:
Published by Dan Constantin
de arhim. Vasile Vasilachi
de arhim. Vasile Vasilachi

More info:

categoriesTypes, Speeches
Published by: Dan Constantin on Feb 15, 2012
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

11/23/2013

pdf

text

original

 
Predica la Întâmpinarea Domnului
Fraţi creştini,Socot ca nu este om trăitor pe acest pământ, care să nu-şi facă sănătoasă judecata că, universul,cu tot sistemul planetar, şi întregul cosmos nu există decât în vederea vieţii omeneşti. Dacă n-ar fiomul, acest cosmos n-ar avea nici o raţiune să existe şi să-şi dăinuiască frumuseţile lui, precum şidărnicia de a scălda în raze şi a picura rouă, care să fructifice însutit seminţele de sub catifelata pătură pământească. Oare pentru cine socotiţi ca s-ar desfăşura întreaga aceasta armonie de frumuseţi şi prea bogată rodire, dacă n-ar fi omul, regele creaturii, care să menţină proporţia între tot ceea ce există pe pământ, să pună ordinea şi să domnească în această împărăţie a universului?Fiorii groazei îmi învăluie judecata ori de câte ori mă gândesc ce ar putea să fie acest universfără om… un pustiu... o împărăţie a sălbăticiei naturii, o domnie a fiarelor, un hău al tuturor  prăpăstiilor... iar mai presus de toate, nu ne-am putea explica, pentru ce ar mai fi creat acest univers1
 
Dumnezeu? Numai pentru animalele care să se sfâşie între ele, şi care-şi au privirile aţintite către pământ şi nicidecum, măcar către frumuseţile cosmosului?...O existenţă a cosmosului fără de om, ar presupune o creare a universului, fără de nici o raţiune,deci un produs al întâmplării. Dar, cea mai simpla judecată nu poate admite ca o întâmplare să producădin nimic, acest măreţ cosmos, căci „din nimic, nimic”, iar întâmplarea nu e decât o vorbă goală deorice sens şi forţă, care nu poate explica nimic.Absenţa omului pune problema absenţei cosmosului.Fraţilor, dacă pentru oricine, întreg cosmosul şi tot universul există în vederea omului, apoi, pentru orice creştin corpul şi viaţa tuturor oamenilor există în vederea împreună vieţuirii cu Dumnezeu,într-o viaţă plină de fericiri nesfârşite şi de preamărire a lui Dumnezeu.După cum pe pământ trebuie să întâmpinam pe om, la fel şi omul trebuie să întâmpine peDumnezeu.Întreaga viaţă, creştinul e dator să laude pe Dumnezeu şi să-I mulţumească Lui, avându-L ca pecea mai de seamă ţintă a vieţii lui, nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de preamăririle noastre, căci prin aceasta cu nimic nu-I mărim slava Lui. Dar facem aceasta pentru că numai Dumnezeu întrupeazăşi are fericirea adevărată, după care noi atâta suspinăm.Iată cum pentru orice creştin se încheie într-un tot unitar, întreaga explicaţie a existenţeiuniversului.Existenţa cosmosului nu are altă raţiune de a fi decât în vederea unui sălaş omenesc, iar omul nutrăieşte pe acest pământ şi nu poate fi fericit, decât în vederea Întâmpinării Domnului, pe care fiecarecreştin o aşteaptă ca pe o nespus de mare mângâiere şi fericire.Fraţi creştini,În viaţa aceasta pământească, noi nu suntem decât în timpul uceniciei pe care o facem învederea vieţii viitoare, către care toţi mergem, cu vrerea sau fără vrerea noastră. Viaţa de aici e vremeaşcolarităţii noastre, în care timp ne pregătim pentru măreţul examen pe care îl vom da, când vomîntâmpina pe Domnul la a doua venire a Sa. Atunci se va vedea dacă am fost elevi sârguincioşi înşcoala vieţii de aici, ori nişte leneşi şi neascultători, pentru care merităm pe drept tot dispreţul şi pedeapsa.Viaţa noastră pământească e o viaţa de probă, de încercare prin care se lămureşte sufletulnostru. Din felul cum vezi pe un creştin ca trăieşte adevărurile credinţei sale aici pe pământ, poţideduce dacă el se hărăzeşte vieţii celei în veci fericite, ori muncilor celor fără de sfârşit. Viaţa dedincolo de mormânt nu se dă decât pe baza preţuirii pe care o ai dat vieţii de pe acest pământ. Pătrunşifiind de acest adevăr al credinţei, iată de ce se cere din partea noastră ca să ne pregătim cu toatăsfinţenia, pentru a întâmpina pe Dumnezeu la venirea cea de a doua, când va răsplăti fiecăruia dupăfaptele sale.Această credinţă că viaţa nu se termină cu moartea, şi această speranţă într-o dreaptă răsplătireîn viaţa viitoare, potrivit faptelor, nu ne poate fi smulsă din inima vieţii noastre cu toate planurileeconomice şi chiar cu forţa.2
 
Problema mai grea e cum ne preparăm noi în această şcoală a vieţii, cine ne pregăteşte învederea examenului pentru viaţa veşnică? Cine e pedagogul nostru, căci noi prin noi, nu numai că nu poate fi vorba de o înălţare a noastră spre fericire, dar din contră o înjosire a noastră, o pogorâre lazoolatrie, sau cel mult la o zeificare a patimilor noastre.Fraţilor, pedagogul vieţii noastre e Hristos. Dumnezeu nu numai că ne-a creat şi ne răsplăteştecu fericirea veşnică, dar tot El este acela care e călăuzitorul nostru, pentru a ajunge să dobândim viaţaveşnică.În creştinism noi avem o învăţătură sfântă, revelată, care ne mântuie.Dumnezeu pentru noi, nu e numai un simplu autor al unor adevăruri geometrice, ci El pune îninima omului o lege de viaţă, pe care de o vom urma, răsplata veşnicei fericiri va fi asupra noastră.Aceasta lege a vieţii celei fericite, Hristos nu o impune nimănui. El, ca pedagogul prin excelenţăal omenirii, aşteaptă ca să voim noi a urma sfatul ori nu. După cum spune la Scriptura Sfântă: „Viaţa şimoartea ţi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşiităi”. Deuteronom XXX, 19.Deîndată ce ieşim de sub pravilele divine dăm greş. Iar cine ascultă şi împlineşte învăţăturasfântă ajunge să fie bine plăcut lui Dumnezeu.Şi prin aceasta înseamnă că, încă din această viaţă petrece în vecinătate cu Hristos, până când vaajunge timpul să fie veşnic cu El numai în fericire.Fraţilor, cine trăieşte încă din această viaţă în vecinătate cu Hristos, devine o făptură nouă.Exemplu îl avem cu Zacheu Vameşul, care în momentul în care a intrat Iisus în casa lui s-a schimbat,din om plin de păcate cum era, într-un om drept, milostiv şi deci iubitor de aproapele şi cinstitor deDumnezeu.Vecinătatea cu Dumnezeu o căpătăm prin Sf. Împărtăşanie şi prin auzirea şi împlinireaînvăţăturii sfinte. În momentul în care vom sorbi cu privirea noastră pe Hristos, ne vom schimba şi noidupă felul cum ne-a dat pildă şi povaţă cel iubit de noi. Şiatunci, vă asigur că vom avea adevărata pregătire pentru aîntâmpina pe Domnul la judecata cea de apoi. Pentru că vomajunge la sfârşitul vieţii noastre pământeşti, la fel cu profetulSamuil. Acest sfânt al Vechiului Testament, trăitor şi omasemenea cu noi, ajungând la adânci bătrâneţi şi stând înmijlocul poporului Israil, pe care el îl condusese din tinereţealui, a zis către întreg poporul:Iată, eu am îmbătrânit şi am încărunţit, fiii mei sunt cuvoi şi am umblat eu înaintea voastră din tinereţile mele pânăacum.„Iată-mă, eu sunt aici; mărturisiţi contra mea înaintea Domnului şi a unsului lui (regelui): de amluat cuiva boul? de am luat cuiva asinul, de am păgubit pe cineva şi de am strâmtorat pe cineva; de amluat de la cineva mită şi am închis ochii la judecata lui? Şi vă voi despăgubi”.3

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
Dan liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->