REGLEMENTAREA JURIDIC A PROTECIEI DREPTURILOR MAMEI I A COPILULUI

CUPRINS: INTRODUCERE............. Capitolul I. DREPTURILE MAMEI I COPILULUI N SISTEMUL DREPTURILOR OMULUI 1. 1. Geneza drepturilor mamei i copilului ca drepturi ale omului ......................................... 1. 2. Protecia drepturilor mamei i a copilului n Republica Moldova.................................... 1. 3. Protecia internaional a drepturilor mamei i copilului .................................................. Capitolul II. ROLUL FAMILIEI N MECANISMUL DE PROTECIE A DREPTURILOR MAMEI I COPILULUI 2. 1. Conceptului familiei n dreptul contemporan ................................................................ 2. 2. Politici sociale n domeniul proteciei familiei...................................................................... 2. 3. Protecia drepturilor mamei i copilului n mediul familial ............................................. Capitolul III. PROTECIA UNOR DREPTURI SPECIALE ALE MAMEI I COPILULUI 3. 1. Protecia dreptului reproductiv al femeii ca drept al omului ........................................... 3. 2. Dreptul copilului la via i dezvoltare .................................................... 3. 3. Protecia copilului aflat n dificultate .............................................................................. NCHEIERE............................................................................................................................... BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................

INTRODUCERE Apropierea unui sau altui stat de idealul statului de drept este determinata, n primul rnd, de asumarea de ctre acesta a responsabilitii fa de drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului, concretizat n consfinirea constituionala a drepturilor i libertilor fundamentale i n garantarea juridic a exercitrii efective a acestora. Astfel, problematica proteciei drepturilor omului, n special ale mamei i copilului, prezint pentru societatea contemporana o importan majora att din punct de vedere teoretico-tiinific, ct i practic. Secolul XX a fost marcat de nelegere a faptului c i copilul, i femeia sunt subiecte, ce necesit protecie i ocrotire deosebita: copilul ca rezultat al imaturitii sale fizice i psihice, iar femeia, n calitatea ei de mama, din considerentul particularitilor psihofiziologice. Treptat problema devine o preocupare a comunitii internaionale, gsindu-i o ampl reflectare. Problematica proteciei drepturilor mamei i copilului a evoluat de la unele reglementri pe plan naional spre nivel internaional aceasta reprezentnd o reacie ntrziat la abuzurile flagrante i persistente asupra copilului i femeii. Situaia social-economic din Republica Moldova produce un impact grav asupra situaiei copilului si femeii-mame - o categorie de subieci extrem de vulnerabili. A crescut numrul de copii vagabonzi, abandonai, rmai fr ocrotire printeasca; s-a nregistrat o cretere nsemnat a morbiditii, n special a femeilor gravide i copiilor; a crescut numrul de infraciuni comise de minori etc. Provoac ngrijorare lipsa de dorina a familiilor de a nate i educa doi sau mai muli copii. n aceste condiii problematica proteciei drepturilor mamei i copilului, crearea unui mecanism legal intern ce ar duce la elaborarea, adoptarea i implementarea eficient n practic a ocrotirii drepturilor acestora pentru ameliorarea n consecin a situaiei demografice, determin actualitatea temei cercetate n cadrul prezentei lucrri. Scopul i obiectivele tezei rezid n cercetarea aprofundat a esenei i coninutului domeniului proteciei drepturilor mamei i copilului att n cadrul familiei, ct i n afara ei. Pentru realizarea scopului enunat au fost stabilite urmtoarele sarcini: - cercetarea apariiei i dezvoltrii conceptului de drepturi ale mamei i copilului ca drepturi ale omului; - elucidarea problemelor proteciei drepturilor mamei i copilului la nivel naional, internaional i regional; 2

- cercetarea problemei proteciei drepturilor mamei i copilului n mediul familial; - evidenierea problemelor actuale ale proteciei drepturilor mamei i copilului, n special violenta n familie, abuzul asupra copilului, precum i problema delincventei juvenile.

Capitolul I. DREPTURILE MAMEI I COPILULUI N SISTEMUL DREPTURILOR OMULUI 1. 1. Geneza drepturilor mamei i copilului ca drepturi ale omului Noiunile mama i copil snt cele mai dragi cuvinte cunoscute de civilizaia uman i elogiate n creaiile poeilor, scriitorilor, pictorilor, sculptorilor altor oameni de creaie. Acest grup social (mama i copilul) creat de natura nu poate fi desprit, deoarece dispersarea lui duce la violarea drepturilor copilului care, n virtutea vrstei sale fragede, are nevoie de ngrijire i dragoste [24, p.464]. Din punct de vedere etimologic noiunea mama desemneaz datatoare de viata, nsctoare [II, 84, p.296]. n latin mamma este denumirea glandei mamare, funcia creia este alptarea pentru susinerea vieii n cea mai ginga i vulnerabil perioada a vieii. n acelai timp snt foarte frecvent utilizate i expresiile: mama natural (cea care concepe i nate), mama biologic (donatoare de ovul) i mama - surogat, determinat de Gheorghe Scripcaru n modul urmtor: O mam purttoare sau surogat este acea femeie, care accept s poarte sarcina n locul altei femei i s aib un copil pentru aceasta [28, p.122]. Maternitatea este un tezaur etic i social, unul pe care se sprijin omenirea, i care presupune o rudenie biologica, naturala, responsabilitate pentru copil, de aceea legea perfecteaz aceste relaii necondiionat, le acorda garanii legislative. Maternitatea propriu-zis presupune c femeia a rmas nsrcinat, a purtat i a nscut, a educat copilul sau. Legaturile sociale mama-copil se formeaz permanent. Este nenatural contrapunerea i separarea acestor aspecte ale maternitii. Convenia privind drepturile copiilor, adoptata de ctre Organizaia Naiunilor Unite n 1989, considera copil fiina uman pn la vrsta de 18 ani. La fel i n Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, o persoana este considerata copil din momentul naterii pn la vrsta de 18 ani [6, 11]. Recunoaterea copilului ca personalitate de ctre prinii si a fost una dintre descoperirile trzii ale sec. al XX-lea, fiind legat att de evoluia micrii pentru drepturile omului dup cel de al doilea rzboi mondial, ct i de cercetrile psihologice si neurobiologice, care au contribuit nu numai 3

la descoperirea copilului [17, p.12-15], ci i la argumentarea, pe noi temeiuri, a vulnerabilitii i nevoii sale de ocrotire. Evoluia acestui proces a fost, ns, lenta. De-a lungul secolelor copiii au fost tratai i considerai ca o prelungire a prinilor, fr a deine drepturi, familia (tatl) avnd drepturi absolute asupra lor. Astfel, unele reglementri cu privire la situaia copilului nscut n cstorie le gsim n Codex Hammurapi: copilul, a crui mam este liber, are calitatea de om liber, cel nscut dintr-o mam sclav i tat liber capt calitatea de dezrobit deplin la moartea tatlui su, iar cnd este procreat din prini sclavi are calitatea tot de sclav. Anterior Legii lui Hammurapi, copilul putea fi izgonit fr nici o formalitate; Codul lui Hammurapi limiteaz acest drept doar la cazuri grave i numai cu aprobarea judectorului. La greci cstoria era o surs a puterii printeti. La nceput, autoritatea printeasc a tatlui era foarte mare, el avnd drept de via i de moarte asupra copiilor, drept de a-i vinde copiii n sclavie. Dup epoca lui Solon, puterea tatlui scade, ramnnd doar dreptul de a recunoate sau nu paternitatea i de a-l dezmoteni n anumite cazuri. La romani cstoria monogam apare ca o forma de subjugare a femeii de ctre brbat. eful familiei este numit, n scrierile timpului, pater familias, noiune care evoca ideea de putere. n epoca veche aceasta putere era nelimitata: pater familias putea s-i pedepseasc, s-i vnd, s-i alunge din casa familiala, s-i abandoneze ca pe nite lucruri nefolositoare, s-i cstoreasca fr a-i ntreba i chiar s-i omoare dup ce, n prealabil, se consulta cu rudele mai apropiate, al cror aviz, ns, nu era pentru el obligatoriu. Pater familias este singurul proprietar al patrimoniului familial, unicul judector i preot suprem al cultului familial ancestral. Copiii nscui din concubinaj erau considerai nelegitimi. Pe vremea lui Iustinian situaia acestor copii se mbuntete, ei dobndind dreptul la alimente i la motenire [29, p. 90-91]. Nu se schimba, practic, situaia copiilor i n evul mediu. Ei se gseau n puterea patern: tatl sau mama (ca o reminiscen a matriarhatului) puteau s-i omoare copilul ndat dup natere dac existau motive temeinice n aceast privin. n timp acest obicei dispare. Copiii se gseau permanent sub puterea printeasca i numai cstoria ducea la desfacerea acesteia. n caz de moarte a tatlui copiii treceau sub tutela mamei sau a unei persoane fixate de tata. Sub tutel copiii rmneau pn la 15 ani pentru biei i pn la 12 ani pentru fete. Situaia copiilor ilegali era complicat, recunoaterea lor se interzicea sau era legat de anumite limitri n drepturi [29, p. 138, 146]. Primele reglementri care ncearc s acorde copiilor un tratament special snt legate de pedepsele pentru cei ce au comis infraciuni. Ideea unor limite de vrst, care s diferenieze pe minorul delincvent de infractorul adult este relevat n legiuirile mai multor state ncepnd cu Evul 4

Mediu. Primele legiuiri romneti care se refera la minori trateaz minoritatea printre cauzele ce apr de pedeaps sau micoreaz pedeapsa; de pilda, Pravila lui Matei Basarab (1652, ara Romneasca) prevedea: coconii de tot i cu totul se iart, orice greeal ar grei (glava 355, zac. 2) cocon nsemnnd copilul pn la al aptelea an de vrst; de la 7 ani i pn la pubertate (14 ani bieii i 12 fetele), minorilor li se aplicau pedepse mai uoare [18, p. 8]. Dimpotriv, n Manualul juridic al lui Andronache Donici (1814, Moldova) se arat c minorii, nvinuii de omor, nu erau scutii de pedeapsa capitala, cci cel ce de buna voie e uciga, dup lege, se pedepsete cu pedeapsa de cap, orice vrst ar fi. Sistemului penal englez, n privina faptelor comise de minori, i-a fost caracteristic de-a lungul timpului severitatea excesiv. Dup vrsta de 8 ani minorii erau considerai infractori aduli, fiind trimii la aceleai nchisori nainte de proces, judecai de aceleai instane i condamnai la aceleai pedepse, inclusiv cu moartea, deportarea sau nchisoarea ca i adulii. Din timpul romanilor i pn n Evul Mediu trziu copiii au fost abandonai n numr mare, n ntreaga Europ, de ctre prini din toate categoriile sociale. La sfritul sec. al XVIII-lea copiii nc mai puteau fi vndui de ctre prinii lor, iar un copil de 7 ani putea fi executat pentru furt. Din punctul de vedere al grijii i ocrotirii istoria copilriei este un comar din care abia am nceput s ne trezim. Cu ct ne ntoarcem mai mult n istorie, cu att este mai sczut nivelul de ngrijire acordat copilului, cu att mai mare este probabilitatea ca acetia au fost ucii, abandonai, maltratai i abuzai sexual [17, p. 16]. n societatea medievala ideea de copilrie nu a existat. Odat ce copilul depea dependena biologic intra direct n societatea adulilor. Copiii nu puteau fi deosebii de aduli, deoarece erau mbrcai la fel, se comportau la fel i erau integrai n acelai tip de activiti sociale. Erau ntradevr aduli n miniatura [21, p. 25]. nelegerea copilriei, cel puin dup vrsta de 7 ani, ca perioad ce necesit grij i asisten speciale, a aprut treptat n Europa, ncepnd cu sec. al XVII-lea, ca expresie a raionalismului i umanismului epocii moderne. O contribuie important, n acest sens, au avuto: filozoful englez John Locke, cu lucrarea Cteva cugetri asupra educaiei, Francois Fenelon, cu lucrarea Aventurile lui Telemaque i tratatul Despre educaia fetelor; umanistul i pedagogul ceh Amos Komensky, autor al monumentalei lucrri Opera didactica omnia [II, 42, 290 p.]. n lucrrile citate au fost dezvoltate o serie de idei i concepii noi cu privire la copil, la metodele de disciplin educativ, au fost condamnate abuzul n materie de sanciuni corporale.

La nceputul sec. al XIX-lea apar primele reglementari legislative cu privire la sancionarea juridic a prinilor, care, prin maltratare, ajung s-i omoare propriii copii. Totodat, capt extindere ideea proteciei copiilor btui, abandonai i delincveni. n SUA apar primele asezaminte institutionale denumite Case de refugiu, care aveau drept scopul principal protejarea copiilor de mediile corupte, oferind oportunitati pentru internarea copiilor neglijati sau abandonati de parinti. n esenta, obiectivul lor principal nu consta n protectia reala a copiilor, ci n prevenirea probabilitatii ca acesti copii sa devina delincventi. Tot n sec. al XIX-lea apar primele reglementari n legislatia muncii ce tin de protectia muncii copiilor si femeilor. Astfel n Franta, legile din 1874-1892 interziceau angajarea copiilor de pna la 13 ani si fixau pentru adolescentii de pna la 16 ani ziua de lucru de 10 ore, iar pentru femei si adolescentii de pna la 18 ani 11 ore [II, 63, p. 74]. Primele reglementari n privinta conditiilor de munca ale minorilor si femeilor apar si n Romnia. Acestea sunt legile sanitare din 1885 si 1894 despre interzicerea muncii de noapte si n subteran a minorilor (sub 14 ani) si a femeilor [II, 4, p. 127]. Un pas important n destramarea puterii parintesti absolute asupra copiilor a fost facut la nceputul sec. al XX-lea, prin ntelegerea faptului ca statul are o obligatie fata de copii, interventia sa fiind legata n special de acele situatii n care parintii sunt n imposibilitatea permanenta sau temporara de a-si exercita obligatiile legate de cresterea si ocrotirea copilului. Actiunea pozitiva a statului n domeniul ocrotirii copilului s-a extins si la exercitarea unor responsabilitati sociale cum ar fi educatia si sanatatea. De exemplu, prin Actul Educatiei (1906) autoritatile locale engleze au fost obligate sa asigure masa copiilor care urmau cursurile scolare, precum si examenul medical al acestora. Prin Actul de nregistrare a nasterilor (1907) s-a stabilit obligatia de nregistrare a noilor-nascuti. Actul asupra probatiunii (1907) a reformat si umanizat legislatia penala aplicata minorilor infractori. n anul 1908, prin Actul Copilului, a fost nlaturata fragmentarea legislatiei n domeniul copilului si reglementat abuzul asupra acestuia. Prin doua acte normative din 1909 si 1913 a fost limitata folosirea muncii copiilor [II, 38, p. 40]. La mijlocul sec. al XX-lea majoritatea legislatiilor europene cuprindeau att reglementari cu privire la drepturile si obligatiile parintilor fata de copiii sai, ct si reglementari cu privire la obligatia statului de a interveni n acele situatii n care viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica ale copilului sunt periclitate n mediul familial. Reglementarea egalitatii drepturilor si obligatiilor ambilor parinti n ngrijirea copiilor a avut, de asemenea, o influenta benefica asupra ocrotirii copilului, ducnd, n ultima instanta, la 6

destramarea imperiului tatalui. n acest context, constienti de faptul ca avem ca parte componenta a temei de cercetare drepturile femeii-mame, consideram necesar sa facem o referire evolutiva a pozitiei femeii n societate, ndeosebi n familie. La fel ca si copilul, mama o perioada ndelungata a fost desconsiderata n drepturile sale. Astfel, fundamentul societatilor n cursul diferitelor perioade istorice a fost o familie n care partenerul de sex masculin exercita pozitia de autoritate asupra sotiilor si copiilor. Att n despotiile antice ale Asiei si ale evului mediu, ct si n democratiile Greciei si ale Romei, care, dupa cum stim, a fost permis un oarecare acces la putere a poporului numai pentru barbati [II, 76, p. 7], barbatul a exercitat puterea si autoritatea asupra femeii, ntregul camin apartinnd doar lui. Sotia nu era dect un instrument al meseriei de cetatean si de cap de familie; ea facea copii si mbogatea patrimoniul. Era doar una dintre persoanele casei, din care faceau parte fiii, sclavii eliberati, clientii si sclavii [II, 69, p. 48-50]. n evul mediu, morala si regulile Bisericii crestine, avnd un spirit vadit androcentric si discriminatoriu fata de femei, au consolidat si mai mult dependenta acesteia de barbat, considernd-o fiinta inferioara prin definitie. n acelasi spirit androcentric, Toma dAquino considera violul un mare pacat nu att prin agresarea femeii, ci prin faptul ca violatorul ncalca, n acest mod, dreptul de proprietate al sotului sau al tatalui, idee raspndita alaturi de multe alte conceptii juridice asemanatoare din cursul evului mediu [II, 60, p. 81]. n istoria vechiului drept romnesc este cunoscuta situatia femeii, careia biserica, pna n ultimul timp, i spunea, la cununie, sa se teama de barbat [IV,18, p. 55], acesta din urma fiind ndrituit cu o putere destul de mare pna la bataie n diverse grade, socotita uneori ca semn de dragoste [II, 59, p. 41]. Nu a nregistrat modificari de esenta pozitia femeii n familie si societate nici n perioada moderna. Astfel, contemporanele Declaratiei drepturilor omului si cetateanului au apreciat acest document destul de sceptic. Frantuzoaica Olimpia de Guj, vaznd n Declaratia drepturilor omului si cetateanului o desconsiderare a drepturilor femeii, publica, n 1791, Declaratia drepturilor femeii si cetatenei, fapt pentru care este pedepsita cu moartea. Evenimente asemanatoare au loc si n SUA, unde n 1848, femeile americane publica Declaratia sentimentelor, n care ridica problema drepturilor si libertatilor sociale, civile si religioase ale femeii, subliniind ca revolutia n SUA a facut femeilor promisiuni pe care asa si nu le-a realizat Este semnificativ faptul ca n Franta femeile au obtinut dreptul la vot doar la 150 de ani de la Marea Revolutie Franceza, iar n SUA doar n anii nouazeci ai sec. al XX-lea ele au obtinut dreptul la concediu de maternitate [IV, 11, p. 70-71]. 7

nceputul sec. al XX-lea a fost marcat de perceperea copilului si femeii ca subiecte ce necesita protectie speciala: primul din cauza imaturitatii sale fizice si psihice, ultima, ca mama, din cauza particularitatilor fiziologice, problema ncepnd sa devina o preocupare a comunitatii internationale. Astfel, n anul 1902, au fost semnate la Haga, conventiile internationale privind materia casatoriei, divortului si a supravegherii minorilor; apare un sir de instrumente internationale ce tin de reprimarea comertului de femei si copii: Acordul international din 18 mai 1904 cu privire la reprimarea traficului de femei; Conventia internationala din 4 mai 1910 cu privire la reprimarea traficului de femei; Conventia internationala din 30 septembrie 1921 cu privire la reprimarea traficului de femei si copii; Conventia internationala din 11 octombrie 1933 cu privire la traficul de femei majore [I, 52]. Am vrea sa mentionam ca schimbarile esentiale care au survenit n situatia femeii n societate si familie au fost influentate, n mare masura, si de evenimentele care au urmat n Rusia dupa octombrie 1917 fiind anulate legile ce puneau femeia ntr-o situatie inegala cu barbatul n familie, fata de copii, n dreptul la proprietate, la divort si chiar la alegerea locului de trai. Egalitatea femeii cu barbatul n drepturile politice, civile, culturale a fost proclamata de art. 64 din Constitutia R.S.F.S.R. din 1918, astfel Rusia Sovietica fiind printre primele cinci state ale lumii care au oferit femeilor dreptul de a alege si de a fi alese n organele reprezentative ale tarii. Constitutia din 1936 a proclamat egalitatea femeii cu barbatul n toate domeniile vietii, fapt garantat prin dreptul egal la munca, la remunerare pentru munca, la odihna, la instruire, la protectia de catre stat a drepturilor mamei si copilului si la nlesnirile legate de maternitate [II, 76, p. 8-9]. Si Constitutia Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti din 1938 (art. 89) oferea femeilor drepturi totuna ca si barbatului n toate ramurile vietii gospodaresti, de stat, culturale si obstesti-politice. Posibilitatea femeilor de realizare a acestor drepturi era garantata prin apararea de stat a intereselor mamei si copilului, dnd femeilor n vremea ngreunarii otpuscuri cu pastrarea platei de munca, ct si printr-o mreja larga de casi de nastere, iasle si gradini de copchii [II, 33, p. 239]. Articolul 100 din Constitutia Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti din 1941 pastreaza dispozitiile care acordau femeii drepturi egale cu barbatul n toate ramurile vietii gospodaresti de stat, culturale si obstesti-politice. n calitate de garantii, Constitutia oferea femeii dreptul egal cu barbatul la munca, plata muncii, hodina, asigurare sociala si nvatatura, prin apararea de catre stat a intereselor mamei si copilului, dnd femeii n vremea ngreunarii concedii cu pastrarea ntretinerii, printr-o retea larga de case de nastere, leagane si gradini de 8

copiii [II, 33, p. 261] Constitutia Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti din 1978 (art. 51), pentru prima data n istoria constitutionalismului national, pune familia sub ocrotirea statului. Astfel, statul trebuia sa aiba grija de familie prin crearea si dezvoltarea unei largi retele de institutii pentru copii, prin organizarea si perfectionarea sferei de deservire sociala si de alimentatie publica, prin platirea de ajutoare la nasterea copilului, prin acordarea de ajutoare si nlesniri familiilor cu multi copii, precum si de alte feluri de ajutoare si sprijin pentru familie [II, 33, p. 277] Constitutia Republicii Moldova n vigoare consacra ntr-o maniera noua protectia juridica a mamei si copilului. Astfel, conform art. 50 din Constitutie, mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Toti copiii, inclusiv cei nascuti n afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala. n concluzie tinem sa accentuam, ca drepturile mamei si copilului, dupa cum am remarcat n acest paragraf, au evaluat pe parcursul secolelor destul de anevoios si dureros cu unele diferente de la stat la stat, dar numai n secolul XX au fost recunoscute n calitate de drepturi inalienabile ale omului de catre comunitatea internationala. 2 2. Protectia internationala a drepturilor mamei si copilului. Protectia drepturilor mamei si copilului spre finele sec. al XX-lea a evoluat de la unele reglementari nationale la reglementare pe plan international remediu ntrziat la abuzurile flagrante si persistente asupra copilului si femeii. n acest sens, legislatia internationala porneste de la recunoasterea copilului si a femeii ca subiecte de drept, si n aceasta calitate, a posibilitatii lor de a se bucura de toate drepturile civile, politice, culturale, economice, sociale etc. n acelasi timp, sunt subliniate particularitatile copilului persoana n devenire (respectiv absenta discernamntului si maturitatii intelectuale, care limiteaza competenta sa juridica), - si femeii mame (cu specificul psihofiziologic), ce face necesara instituirea si reglementarea unor masuri de asistenta, protectie si ocrotire, precum si a unor institutii prin intermediul carora acestia si-ar putea valorifica drepturile fara a fi n vreun fel lezati sau prejudiciati. Esenta ntregului mecanism de consacrare si garantare internationala a drepturilor omului consta n acceptarea de catre state a faptului ca drepturile omului nu mai pot fi lasate la discretia fiecarui stat n parte, care sa poata actiona n deplina libertate, ntr-un domeniu pe care si-l 37 rezerva total. Dimpotriva, constiente de necesitatea reducerii riscului unor violari grave, masive si sistematice ale drepturilor omului la nivel intern, sub acoperirea unei suveranitati statale absolute, statele au convenit sa coopereze la nivel international pentru a asigura promovarea si 9

respectarea drepturilor omului [II, 48, p. 122]. Astfel, statul nu mai dispune de putere absoluta asupra indivizilor aflati sub jurisdictia sa, ci dimpotriva, este obligat sa respecte drepturile acestora, consacrate prin norme internationale. Att sub aspectul consacrarii, ct si sub cel al garantarii drepturilor omului, nivelul international de protectie reprezinta un standard multinational. Normele internationale privind drepturile omului constituie cel mai mic numitor comun la care au putut ajunge statele cu sisteme politice, sociale extrem de diferite. Pornind de la nivelul international minimal, statele pot si trebuie sa realizeze o consacrare si garantare superioara a drepturilor omului prin dreptul intern [II, 57, p. 43]. Fara a ne pune obiectivele unei cercetari n domeniul dreptului international contemporan, vom ncerca sa analizam unele acte si mecanisme care stau la baza protectiei internationale a drepturilor omului si, n special, a drepturilor mamei si copilului. Preocuparea internationala pentru situatia copiilor a dus la adoptarea de catre Liga Natiunilor n 1924 a Declaratiei drepturilor copilului primul document international care se ocupa de drepturile copilului si n care gasim o formulare initiala a principiului interesului superior al acestuia. Declaratia subliniaza ca omenirea datoreaza copilului ce-i mai bun din ceea ce ea poate oferi [I, 12, p. 5]. O adevarata revolutie n ceea ce priveste protectia drepturilor femeii si copilului a avut loc n cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. Primele conventii ale OIM, adoptate nca n anul 1919 [II, 8, p. 58], aveau ca obiect protectia femeilor fata de munca de noapte, de muncile manuale grele si de munca n mina si porneau de la necesitatea protectiei femeii ca viitoare mama (concediul de maternitate, asigurarea locului de munca, posibilitatea de a alapta copilul n orele de munca). Doar mai trziu, dupa 1950, devin prioritati accesul egal la munca si tratamentul egal n munca si numai dupa 20 de ani principiul egalitatii sotilor n familie. Documentul international care marcheaza nceputul unei noi etape n domeniul drepturilor omului este Declaratia universala a drepturilor omului (DUDO), adoptata la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generala a ONU [I, 15, p. 110]. Este primul document international de ansamblu si cu vocatie de universalitate n acest domeniu. La mai bine de 50 de ani de la adoptare, Declaratia si pastreaza locul sau de onoare n istoria miscarii pentru drepturile omului. Nici un alt document n-a surprins mai bine momentul istoric, n-a atins aceeasi forta morala sau exercitat influenta mai mare asupra miscarii n ansamblul sau... Declaratia a exprimat ntr-un limbaj elocvent sperantele si idealurile unei lumi eliberate de ororile celui de-al doilea razboi mondial. 38 10

Orict de evident ar parea astazi, Declaratia aduce un mesaj mult mai radical dect au intentionat poate chiar si promotorii nsisi. Ea a repus mereu n discutie doctrinele traditionale din dreptul international, a ndreptat constant discursul relatiilor internationale asupra unor probleme vitale pentru demnitatea umana si pentru pace [IV, 22, p. 45]. Declaratia porneste de la considerentul ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi n care fiintele umane vor beneficia de libertatea cuvntului si a convingerilor, eliberate de teroare si de mizerie este proclamata drept cea mai nalta aspiratie a omului [I, 15, p. 9]. Declaratia aseaza la baza drepturilor si libertatilor omului egalitatea n drepturi, proclamnd ca toate fiintele umane se nasc libere si egale n demnitate si n drepturi. Ca drepturi inerente persoanei umane sunt consacrate dreptul la viata, la libertate si la securitate. Reiesind din acestea, se prevede interzicerea torturii si pedepselor degradante, a arestarii sau detinerii arbitrare, a condamnarii pentru actiuni care nu constituie acte penale n momentul comiterii. O atentie deosebita Declaratia acorda protectiei drepturilor mamei si copilului, recunoscndu-i ca subiecte ce necesita o protectie sporita. Articolul 25 stipuleaza ca mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciale. Toti copiii, indiferent daca s-au nascut n cadrul sau n afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala. Declaratia stipuleaza ca familia, ca element natural si fundamental al societatii, are dreptul la ocrotire din partea societati si a statului. Articolul 26 proclama dreptul oricarei persoane la educatie. Educatia trebuie sa fie gratuita, cel putin n ce priveste nvatamntul elementar si de baza. nvatamntul elementar este obligatoriu. Educatia trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si ntarirea respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale. O alta realizare n domeniu este marcata de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice [I, 37, p. 75] si Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, adoptate de Adunarea Generala a ONU n decembrie 1966 [I, 38, p. 69]. Pactele recunosc si definesc n mod detaliat drepturile prevazute de DUDO si proclama unele drepturi aditionale. Fiecare pact prevede existenta unui mecanism prin care sa supravegheze aplicarea ntocmai a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nscrise n aceste documente si obligatorii pentru statele semnatare. Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale include n primul rnd dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la remuneratie egala pentru munca egala, dreptul la conditii de munca sigure si sanatoase, dreptul la greva, la securitate sociala, dreptul la 11

protectia si asistenta sociala. Pactul afirma ca fiecare om se bucura de un standard de viata 39 adecvat, care include: hrana, mbracaminte si locuinta. Statele parti trebuie sa asigure libertatea si obligativitatea nvatamntului primar si accesul tuturor la nvatamntul secundar si superior. Un rol major este acordat protectiei familiei, mamei si copilului. Articolul 10 al Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale stipuleaza ca o ocrotire si o asistenta ct mai larga trebuie acordata familiei, elementului natural si fundamental al societatii, n special pentru ntemeierea sa si n rastimpul ct are responsabilitatea ntretinerii si educarii copiilor care sunt n sarcina sa. O ocrotire speciala este oferita mamelor, ntr-o perioada de timp rezonabila, nainte si dupa nasterea copilului. Mamele salariate trebuie sa beneficieze n decursul acestei perioade de un concediu platit sau de un concediu completat cu alocatii de securitate sociala adecvata. Masuri speciale de ocrotire si de asistenta trebuie luate n favoarea tuturor copiilor si adolescentilor, fara nici o discriminare din motive de filiatie sau din alte motive. Copiii si adolescentii trebuie ocrotiti mpotriva exploatarii economice si sociale. Folosirea lor la lucrari de natura a dauna moralitatii sau sanatatii, de a le pune viata n primejdie sau de a dauna dezvoltarii lor normale trebuie sanctionata prin lege. Statele trebuie, de asemenea, sa stabileasca limite de vrsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa si sanctionata prin lege [I, 38]. Pactul recunoaste dreptul pe care l are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poate atinge. n vederea asigurarii exercitarii depline a acestui drept, statele parti sunt obligate sa ia masurile necesare pentru a asigura: - scaderea mortalitatii nou-nascutilor si a mortalitatii infantile, precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului; - mbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului si ale igienei industriale; - profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale si a altora, precum si lupta mpotriva acestor maladii; - crearea de conditii care sa asigure tuturor servicii medicale si un ajutor medical n caz de boala. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice cuprinde o lista ampla de drepturi ale omului care, fara a sugera o ierarhie a lor, ar trebui definite, n mod firesc, ncepnd cu dreptul la viata, la libertatea fizica si la integritatea persoanei; n strnsa legatura cu acestea fiind interzicerea sclavajului, muncii fortate, torturii si tratamentelor crude, inumane sau degradante. Aceste drepturi reprezinta, fara ndoiala, o preconditie pentru exercitarea tuturor 12

celorlalte drepturi ale omului. La ele se adauga prevederi speciale legate de pedeapsa cu moartea, care, considerndu-se insuficiente, un al doilea Protocol aditional facultativ a fost adaugat la Pact n 1989, prin care se interzice pedeapsa cu moartea si statele parti se angajeaza sa o aboleasca. 40 n acelasi spirit, dar mai mult, tinnd cont ca femeia-mama si copilul sunt subiecti ce necesita o atitudine deosebita, Pactul consacra: O sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronuntata pentru crime comise de persoane sub vrsta de 18 ani si nu poate fi executata mpotriva unor femei gravide. Numeroase prevederi ale acestui Pact sunt menite sa asigure protectia de exercitiul abuziv al puterii publice prin existenta garantiilor judiciare: egalitatea indivizilor n fata oricarui tribunal si instanta, dreptul ca litigiul sa fie examinat echitabil si public de catre un tribunal competent si impartial, prezumtia de nevinovatie, neretroactivitatea legii, prezenta aparatorului, reguli privitoare la tratamentul persoanelor care ispasesc o pedeapsa privativa de libertate, dreptul de a nu fi supus torturii, unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante etc. O alta prevedere din domeniu este ca tinerii aflati n preventie vor fi separati de adulti si se va hotar n legatura cu cazul lor ct mai repede cu putinta, iar procedura aplicabila tinerilor va tine seama de vrsta lor si de interesul reeducarii lor. Reiesind din faptul ca familia este elementul natural si fundamental al societatii, se consacra ca ea are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului, iar n cazul desfacerii casatoriei, se vor lua masuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesara. n acest sens, articolul 24 al Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale prevede: Orice copil, fara nici o discriminare ntemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine nationala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii si a statului la masurile de ocrotire pe care le cere conditia de minor. Orice copil trebuie sa fie nregistrat dupa nastere si sa aiba un nume. Orice copil are dreptul de a dobndi o cetatenie [I, 38]. Principiile Declaratiei universale a drepturilor omului au fost, de asemenea, dezvoltate si n alte acte internationale. Dintre acestea, un rol esential n protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale l au: Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala (adoptata n 1965, intrata n vigoare n 1969), Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare mpotriva femeii (adoptata n 1979, intrata n vigoare n 1981), Conventia mpotriva torturii si altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante (adoptata n 1984, intrata n vigoare n 1987), Conventia asupra drepturilor copilului (adoptata 13

n 1989, intrata n vigoare n 1990). Documentele internationale mentionate acorda un loc important protectiei familiei, mamei si copilului. Pactele internationale se refera la acordarea unei protectii speciale mamei, nainte si dupa nastere, si la acordarea unui concediu platit si a unor prestatii de securitate sociala adecvate n aceasta perioada. 41 n domeniul protectiei drepturilor copilului un rol decisiv l ocupa Declaratia drepturilor copilului, adoptata de ONU la 20 noiembrie 1959. Declaratia proclama urmatoarele principii: fiecare copil trebuie sa beneficieze de o protectie sociala, acordata prin lege, de natura sa-i asigure o dezvoltare sanatoasa, pe plan fizic, intelectual, moral, spiritual si social, n conditii de libertate si demnitate; dreptul copilului la nume si la nationalitate; dreptul copilului la securitate sociala, inclusiv la hrana, locuinta, timp liber si ngrijire medicala; dreptul copiilor cu handicap la tratament, educatie si ngrijire necesara starii lor; dreptul copilului la o dezvoltare armonioasa a personalitatii sale; dreptul la nvatamntul elementar liber si obligatoriu; dreptul la protectie de oricare forma de cruzime si exploatare; dreptul la protectia mpotriva discriminarii rasiale, religioase sau de alta natura. Declaratia stipuleaza: copilul nu va fi angajat n munca naintea unei vrste minime corespunzatoare; el nu va fi n nici un caz determinat sau nevoit sa se angajeze n orice ocupatie sau serviciu care i-ar prejudicia sanatatea ori educatia, sau care ar dauna dezvoltarii sale fizice, mintale sau morale [I, 13]. Drepturile enuntate n Declaratie trebuie garantate tuturor copiilor, fara nici o discriminare, iar statele parti au obligatia sa adopte masuri pentru aplicarea lor, asigurnd prioritate intereselor copilului. De o protectie speciala beneficiaza mama si copilul n dreptul international umanitar, unde n categoria persoanelor foarte vulnerabile n caz de conflict armat femeile si copiii detin un loc prioritar [I, 11]. Astfel, Protocolul aditional nr.1 cu privire la protectia victimelor conflictelor armate internationale [I, 45, p.570] consacra reguli speciale pentru tratamentul femeilor aflate n puterea inamicului sau pe un teritoriu ocupat si anume: - femeile vor fi protejate n special mpotriva violului, constrngerii la prostitutie si a oricarei forme de atentat la pudoare; - cu prioritate absoluta vor fi examinate cazurile femeilor nsarcinate si mamelor cu copii mici, dependenti de acestea, care sunt arestate, detinute sau internate n legatura cu conflictul armat; - necesitatea detinerii mamelor si copiilor mpreuna ; 14

- femeile nsarcinate sau mamele cu copii, ce depind de ele, vor fi exonerate de pedeapsa cu moartea pentru o infractiune comisa n legatura cu conflictul armat. O astfel de condamnare la moarte nu va fi executata [I, 21, p.97]. Dreptul international umanitar prevede o protectie generala a copiilor n calitate de persoane care nu participa la actiuni militare si o protectie speciala a acestora datorita vulnerabilitatii deosebite a lor. Mai mult dect att, sub protectia normelor de drept international umanitar nimeresc si copiii care participa la actiuni militare. Conventia de la Geneva cu privire la protectia persoanelor civile pe timp de razboi din 12 august 1949 [I, 49, p.512] contine multiple prevederi cu privire la protectia copiilor, fapt ce 42 dovedeste percepea necesitatii protejarii speciale a copiilor n timpul diferendelor militare nca la 1949. n documentul respectiv nu ntlnim, nsa, un principiu expres care s-ar referi la protectia specifica a copiilor. Protocolul aditional nr.1 cu privire la protectia victimelor conflictelor armate internationale din 1977 [I, 46, p.570] completeaza aceasta lacuna, fixnd n art. 77: ...copiii trebuie sa fie obiectul unui respect special si trebuie sa fie protejati mpotriva oricarei forme de atentat la pudoare. Partile la conflict trebuie sa le acorde ngrijire si ajutorul de care au nevoie, tinnd seama de vrsta lor sau de orice alt motiv, astfel fiind expres expus principiul protejarii deosebite a copiilor n timpul diferendelor militare internationale. Protocolul acorda protectiei copiilor un caracter complex, stabilind urmatoarele principii de tratament: - copiii vor trebui sa beneficieze de un regim special si sa fie protejati mpotriva oricarei forme de atentat la pudoare, li se vor acorda ngrijiri si ajutor daca au nevoie, tinnd cont de vrsta lor sau de orice alt motiv; - copiii sub 15 ani sub nici o forma nu vor fi implicati n ostilitatile militare sau sa fie recrutati, sau nrolati n fortele armate; - n cazurile n care partile la conflictul armat nroleaza copii sub 15 ani care devin prizonieri de razboi, acestia vor continua sa beneficieze de protectia speciala acordata;

15

- daca copiii sunt arestati, detinuti sau internati n legatura cu conflictul armat, vor fi pusi sub paza n localuri separate de adulti, cu exceptia cazului n care copiii sunt cazati ca unitati familiale; - copiilor care au savrsit o infractiune n legatura cu conflictul armat si sunt condamnati la moarte nu li se aplica pedeapsa daca nu aveau 18 ani n momentul comiterii infractiunii. Protocolul aditional nr. 2 cu privire la protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international din 1977 [I, 47, p.647] contine stipulari similare ce prevad ca tuturor copiilor li se va acorda ngrijirea si ajutorarea, de care au nevoie, si n special: - educatie, inclusiv educatia religioasa si morala, conform dorintei parintilor sau, n lipsa acestora, a persoanelor care i au n ngrijire; - se vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a se facilita reunirea familiilor separate temporar; - copiii sub vrsta de 15 ani nu se vor recruta n fortele armate si nu li se va permite sa participe la ostilitati; - se vor lua masuri pentru evacuarea temporara a copiilor din zona n care au loc lupte. Puterea ocupanta va asigura, cu concursul autoritatilor nationale si locale, buna functionare a stabilimentelor consacrate ngrijirii si educatiei copiilor, va lua toate masurile necesare pentru 43 usurarea identificarii si nregistrarea filiatiei lor. Daca institutiile locale nu vor fi potrivite n acest scop, puterea ocupanta va asigura ntretinerea si educatia copiilor orfani sau despartiti de parintii lor din cauza razboiului - n lipsa unei rude apropiate sau a unui prieten care ar putea sa-1 ngrijeasca - daca este posibil, cu persoane de nationalitatea, limba si religia lor. Lauzele si copiii sub 15 ani vor primi hrana suplimentara proportional cu nevoile lor fiziologice. Conform Protocolului aditional nr. 1 cu privire la protectia victimelor conflictelor armate internationale cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare umanitare, se va acorda prioritate copiilor, lauzelor si mamelor care alapteaza. n fine, art. 78 al aceluiasi Protocol atrage atentia asupra evacuarii temporare a copiilor n caz de necesitate legata de lecuire sau de acordare a ajutorului medical. Enumerarea tuturor masurilor, prevazute de dreptul international umanitar pentru mentinerea legaturii dintre copii si familiile acestora, ar fi incompleta fara indicarea prevederilor n privinta obligativitatii urmaririi sortii persoanelor protejate si a prevederilor care permit membrilor familiilor sa afle situatia acestora. n 1993, Adunarea Generala a ntarit sistemul promovarii si implementarii drepturilor 16

omului prin crearea postului de nalt Comisar al Natiunilor Unite pentru drepturile omului, mandatat sa coordoneze toate programele Natiunilor Unite n materia drepturilor omului si sa le mbunatateasca eficienta. Pentru asigurarea unei protectii efective a drepturilor omului este esential ca statele sa asigure punerea n aplicare a angajamentelor asumate prin tratate si conventii. n acest context, pentru urmarirea aplicarii conventiilor ONU n sfera drepturilor omului, s-au stabilit mecanisme si proceduri distincte, constituite n baza dispozitiilor conventiilor respective. n 1997, n cadrul unui amplu proces de reorganizare si mbunatatire a eficientei ONU, naltul Comisar pentru drepturile omului si Centrul pentru drepturile omului au fuzionat ntr-o singura structura, Departamentul naltului Comisar al Natiunilor Unite pentru drepturile omului. n cadrul mandatului largit, Departamentul naltului Comisar al Natiunilor Unite sprijina activitatea Comisiei pentru drepturile omului n problemele promovarii drepturilor femeilor si copiilor, combaterii discriminarii rasiale, protectiei grupurilor vulnerabile si ale minoritatilor. Prin tratate au fost create sase comitete specializate mecanisme conventionale pentru monitorizarea actiunilor statelor parti n directia implementarii prevederilor documentelor internationale n materia drepturilor omului: 1. Comitetul pentru drepturile omului monitorizeaza implementarea Pactului international cu privire la drepturile civile si politice. Comitetul examineaza plngerile persoanelor fizice cu privire la ncalcarea drepturilor civile si politice; 44 2. Comitetul pentru drepturile economice, sociale si culturale monitorizeaza implementarea Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale; 3. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale monitorizeaza implementarea Conventiei internationale asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala; 4. Comitetul pentru eliminarea discriminarii mpotriva femeii monitorizeaza implementarea Conventiei asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare mpotriva femeii; 5. Comitetul mpotriva torturii monitorizeaza Conventia mpotriva torturii si altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante; 6. Comitetul pentru drepturile copilului monitorizeaza, ncepnd cu anul 1991, implementarea Conventiei asupra drepturilor copilului. Scopul principal al acestor structuri internationale de garantare a drepturilor omului nu este sanctionarea statelor vinovate, ci respectarea drepturilor omului, adica punerea n drepturile ncalcate si repararea prejudiciilor suferite de victime. 17

Din punct de vedere geografic, protectia internationala a drepturilor omului evolueaza n doua dimensiuni cea universala, despre care am mentionat mai sus, si n dimensiune regionala, despre care credem ca este necesar sa relatam. Pna n prezent sunt cunoscute trei sisteme regionale de protectie a drepturilor omului: european, american si african. Sistemul european de aparare a drepturilor omului a fost creat de Consiliul Europei, organism ce grupeaza n prezent majoritatea statelor Europei, care accepta principiile statului de drept si principiul n virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Principalul document n acest domeniu este Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Elaborata de Consiliul Europei, Conventia europeana a fost semnata la Roma, la 4 noiembrie, 1950, de statele participante si a intrat n vigoare la 3 septembrie 1953. Conventia constituie garantia colectiva pe plan european a principiilor enuntate n Declaratia universala a drepturilor omului. Ea nu se limiteaza la enumerarea acestor principii, potrivit actelor internationale cu caracter de universalitate, ci ofera protectia acestor drepturi, promovnd masuri speciale mpotriva ncalcarii lor. Conventia a creat un sistem de protectie a drepturilor omului, care s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului, cel mai eficient dintre sistemele elaborate pna n prezent [I, 9, p.138]. Dreptul Conventiei este benefic n primul rnd persoanelor individuale, care sunt marii beneficiari ai acestui sistem. De asemenea el exercita o influenta pozitiva asupra drepturilor interne, impulsionnd necesitatea pentru anumite reforme [III, 3, p. 20]. 45 Protocolul nr. 11 la Conventia europeana a drepturilor omului, intrat n vigoare la 1 noiembrie 1998 [II, 57, p. 303], a instaurat o Curte unica permanenta care a nlocuit vechiul mecanism: Comisia si Curtea Europeana. Scopul acestei reforme a fost de a mari eficacitatea mijloacelor de protectie, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul ridicat al problemei drepturilor omului. n baza Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, statele parti si asuma obligatii concrete n ceea ce priveste garantarea drepturilor prevazute prin adoptarea de legi interne si prin activitatea autoritatilor administrative si judecatoresti proprii. n anii urmatori Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului a fost completata cu mai multe protocoale aditionale dintre care am vrea sa mentionam Protocolul nr. 6, adoptat de Consiliul Europei la 28 aprilie 1983 [II, 57, p. 299], la Strasbourg, care cuprinde noua articole ce 18

se refera la abolirea pedepsei cu moartea si Protocolul nr. 7, adoptat de Consiliul Europei la 22 noiembrie 1984 [II, 57, p. 300], care cuprinde zece articole n care sunt dezvoltate drepturile strainilor, conditiile n care ei pot fi expulzati, cererea oricarei persoane condamnate de un tribunal, examinarea declaratiei de nevinovatie; relatiile parintilor cu copiii lor, etc. Desi nu contine stipulari exprese privind copiii, Conventia a fost frecvent aplicata pentru protectia drepturilor acestora n legatura cu viata de familie, dreptul la educatie, protectia mpotriva discriminarii si abuzului. Pe de alta parte, Conventia europeana a drepturilor omului este, n multe privinte, refractara la drepturile copilului. Ea face referiri episodice la copii, de exemplu, n legatura cu natura publica a procedurilor n instantele pentru delincventii minori, dar nu reuseste sa fundamenteze conceptul de drepturi ale omului adaptate copiilor n acel cadru specific copilariei, asa cum a fost dezvoltat mai trziu de Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului [II, 8, p. 116]. Importanta sporita a conceptului de drepturi ale copilului si rolul major atribuit de comunitatea internationala Conventiei cu privire la drepturile copilului fac necesara o mai mare sensibilitate a Uniunii Europene n acest domeniu. Doua dimensiuni necesita o atentie speciala: prima presupune explorarea potentialului de a lansa proiecte-pilot si alte initiative venite sa promoveze drepturile copilului n interiorul Uniunii, a doua se refera la necesitatea aducerii tuturor actelor elaborate de Comisia Europeana a Drepturilor Omului n conformitate cu cerintele Conventiei [II, 2, p.37]. Politicile europene actuale n domeniul protectiei drepturilor copilului acopera un spectru larg de probleme si prioritati, care sunt reglementate, implementate si monitorizate de institutiile si organismele europene n colaborare cu guvernele statelor membre si reprezentantii societatii civile. 46 Una dintre problemele majore care preocupa societatea europeana la ora actuala tine de violenta mpotriva copilului, n special sub forma exploatarii si abuzului sexual. n acest context am vrea sa mentionam Tratatul de la Amsterdam care ncurajeaza cooperarea interguvernamentala n scopul rezolvarii problemelor legate de infractiunile transnationale mpotriva copiilor; programul Stop, destinat curmarii traficului de fiinte umane si exploatarii sexuale a copiilor; programul Daphne, care, n colaborare cu organizatiile nonguvernamentale, intentioneaza sa puna capat violentei mpotriva copilului, tinerilor si femeii. Alta problema tine de interzicerea violentei asupra copilului n familie si n scoli. Am vrea sa remarcam n acest sens ca un sir de state europene Suedia, Danemarca, Austria, Finlanda, 19

Croatia, Norvegia, Letonia, Cipru - au introdus n legislatia nationala norme prohibitive privind pedeapsa corporala a copiilor; iar Comisia Europeana a initiat un program referitor la stoparea violentei n toate institutiile extrafamiliale [IV, 3, p.70]. Obiectul unor proiecte specializate ale Uniunii Europene l constituie problemele marginalizarii si excluderii sociale, ale saraciei si discriminarii, ale participarii copiilor la procesul de decizie, ale educatiei si protectiei mediului. n vederea protectiei drepturilor omului n sistemul european, pe lnga Curtea Europeana a Drepturilor Omului au fost elaborate: Carta sociala europeana, Conventia europeana asupra imprescriptibilitatii crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Conventia europeana de securitate sociala, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale etc [I, 47]. Carta sociala europeana contine dispozitii cu privire la protectia economica, juridica si sociala a vietii de familie prin beneficii sociale, aranjamente fiscale, acordarea de locuinte, beneficii pentru noii casatoriti si alte mijloace adecvate. Carta se refera la acordarea unei protectii speciale mamei, nainte si dupa nastere, la acordarea unui concediu platit si a unor prestatii de securitate sociala adecvata n aceasta perioada, la acordarea de timp liber pentru hranirea copilului, la interdictia de a desface contractul de munca al femeii n aceasta perioada si de a angaja femeile nsarcinate sau care au n ngrijire copii mici la munci neadecvate, periculoase, dure si daunatoare sanatatii. Vizavi de protectia copilului, Carta europeana se refera pe larg la drepturile copiilor si tinerilor n ceea ce priveste procesul muncii: vrsta minima de angajare se stabileste la 15 ani, cu exceptia muncilor usoare, nedaunatoare sanatatii, moralei si educatiei si, respectiv, 18 ani pentru munci considerate periculoase sau daunatoare sanatatii. Statele trebuie sa asigure ca angajarea n munca nu-i va lipsi pe tineri de beneficiul deplin al educatiei, iar pentru cei sub 18 ani sa limiteze timpul de munca n functie de nevoile lor de dezvoltare, mai ales de formare profesionala, sa nu-i 47 angajeze n munci de noapte, sa le acorde si alte facilitati privind concediul anual platit si protectie speciala fata de pericolele fizice si morale la care sunt expusi n cmpul muncii. Carta europeana cere statelor sa ia masuri pentru a asigura copiilor si tinerilor ngrijirea, asistenta, educatia si formarea profesionala necesara prin crearea de institutii si servicii adecvate, protectia lor mpotriva neglijentei, violentei sau exploatarii, protectia, asistenta speciala si asigurarea educatiei primare si secundare celor lipsiti de sprijinul familiei. 20

n concluzie am vrea sa accentuam ca drepturile omului au ncetat a mai fi obiect de preocupare si reglementare doar al statelor. Societatea internationala le-a transformat ntr-un imperativ al democratiei, considerndu-le valori supreme, salvgardate de omenire. Drepturile omului au obtinut nu doar dimensiunile valorilor constitutionale, dar au intrat n circuitul esentelor protejate pe plan international, devenind o norma a culturii si standardului civilizatiei [IV, 26, p. 157]. 2 3 Drepturile copilului consfintite n Conventia internationala cu privire la drepturile copilului Din cele mentionate anterior remarcam, ca situatia copiilor a fost prezenta n atentia comunitatii internationale nca de la nceputul sec. al XX-lea. Declaratii ale drepturilor copilului au fost adoptate att de Liga Natiunilor (1924), ct si de Organizatia Natiunilor Unite (1959), ele fiind centrate pe principiile protectiei si bunastarii copilului. De altfel, copilul nu este considerat o personalitate cu necesitate de autodeterminare . Deci, ramnea necesitatea elaborarii unui document special care, mai nti de toate, sa puna drepturile copilului sub protectia dreptului international si a Organizatiei Natiunilor Unite, iar n al doilea rnd, sa recunoasca copilul ca fiinta umana deplina, dotata cu integritate si personalitate si cu capacitatea de a participa la viata sociala, precum si cu dreptul de a fi ascultat n orice procedura judiciara sau administrativa care-l priveste, fie direct, fie prin intermediul unui reprezentant fapt impus de o puternica miscare de eliberare a copilului din perioada anilor 60-70. n acest scop Comisia Natiunilor Unite pentru drepturile omului a creat n 1979 un grup de lucru al carui nucleu era constituit din reprezentantii guvernelor statelor membre care urma sa elaboreze Conventia cu privire la drepturile copilului. Procesul elaborarii Conventiei a ntmpinat dificultati legate de consensul asupra unor probleme de fond, ntre acestea, definirea vrstei minime a copilului. n cadrul dezbaterilor referitoare la momentul n care ncepe copilaria, s-au conturat doua puncte de vedere unul care pleda pentru momentul conceptiei (de exemplu, cu privire la art.1 al Conventiei, Republica Argentina declara ca acest articol trebuie 48 inerent de interpretat considerndu-se ca numim copil orice fiinta umana din momentul conceperii si pna la vrsta de 18 ani (CDC/C/2/Rev.5, p.12). Originea: Codul civil argentinian, care prevede: Existenta umana ncepe din momentul conceperii n matricea materna; o persoana poate avea anumite drepturi prenatale, ca si cum s-ar fi nascut deja. Aceste drepturi sunt irevocabil dobndite daca fiinta conceputa n matricea materna este nascuta vie, chiar daca 21

recunoasterea lor se produce doar dupa ce ea este separata de organismul matern(Argentina RI, Paragraful 39), iar altul pentru momentul nasterii (Marea Britanie declara ca interpreteaza Conventia ca fiind aplicabila numai n urma nasterii unui fat viu(CDC/C//Rev.5, p.33)) [I, 16, p.3], aceste doua pozitii tinnd de permiterea sau de declararea ilegala a avortului. Formularea care ar fi permis statelor sa rezolve aceasta problema conform standardelor proprii nu a fost admisa. Consensul a fost realizat doar pe precizarea preluata din Declaratia din 1959, care prevedea ca copilul are nevoie de protectie, de ocrotire speciala, inclusiv de protectia juridica, att nainte, ct si dupa nastere. O astfel de protectie juridica poate include, fara nsa a cere n mod expres interzicerea avortului. n formularea finala a articolului 1 din Conventie, totusi, nu sa facut nici o mentiune cu privire la vrsta minima a copilului [II, 8, p. 70]. Alte probleme de fond care au ntmpinat dificultati serioase n realizarea consensului au fost cea a libertatii religioase, precum si cea referitoare la vrsta minima a participarii copilului la conflictele armate. Organizatiile nonguvernamentale, precum si numeroasele guverne au luptat pentru a modifica vrsta de 15 ani sau, cel putin, pentru introducerea unei mentiuni care sa interzica participarea directa a copiilor la ostilitati pna la 18 ani. Finalul a fost departe de a fi satisfacator. La ultima ntlnire delegatia Statelor Unite aparent singura, dar sustinuta tacit de alti delegati a refuzat categoric sa asigure o astfel de protectie copiilor ntre 15 si 18 ani [II, 14, p. 69]. n contradictie cu definitia data copilului de art. 1 din Conventie, cu celelalte prevederi si cu ntreg spiritul documentului, art. 38 coboara vrsta de recrutare n fortele armate nationale la 15 ani. Aceasta prevedere a fost constant criticata de promotorii dreptului copilului si a fost caracterizata ca una dintre marile slabiciuni ale Conventiei. Folosirea copiilor n calitate de combatanti de la aceasta vrsta nseamna, de cele mai multe ori, separare de mediul familial, privare de posibilitatea continuarii studiilor, traume fizice si psihologice, abuz sexual si tortura. De multe ori copiii si pierd viata. De asemenea, n special n tarile n care copiii nu sunt nregistrati la nastere, mentinerea vrstei de 15 ani permite, de fapt, nrolarea unor copii chiar sub aceasta vrsta [I, 16, p. 159]. La mai bine de 10 ani de la adoptarea Conventiei, vrsta minima de participare a copilului la conflicte armate a fost modificata prin Protocolul aditional la Conventia asupra drepturilor copilului privitor la participarea copilului la conflicte armate. Articolul 3 din Protocol mentioneaza: Statele parti vor ridica vrsta minima pentru recrutarea voluntara a persoanelor n 49 fortele lor armate nationale de la cea prevazuta n articolul 38 alin. (3) din Conventia asupra drepturilor copilului, tinnd cont de principiile cuprinse n acel articol si recunoscnd ca, n 22

conformitate cu dispozitiile Conventiei, persoanele sub vrsta de 18 ani sunt susceptibile de protectie speciala [I, 42, p. 671]. Prin adoptarea acestui Protocol s-a dorit corectarea situatiei create de art. 38, care era n contradictie flagranta cu ntregul text si spirit al Conventiei. Conventia asupra drepturilor copilului a fost adoptata n unanimitate de Adunarea Generala a ONU prin Rezolutia 44/25 din 20 noiembrie 1989, beneficiind n prezent de o ratificata aproape universala [I, 10, p. 621]. Este de mentionat ca n martie 2000 era deja ratificata de un numar de 191 de state membre ale ONU, fapt mentionat n Raportul Secretarului General al Natiunilor Unite la summit-ul de la sfrsitul mileniului. La ora actuala doar doua state nu au ratificat Conventia: Somalia si SUA. Nici un alt document n materia drepturilor omului nu a beneficiat de o att de larga ratificare. Este o situatie fara precedent n domeniul drepturilor omului. Prin aprobarea Conventiei pentru drepturile copiilor, guvernele accepta n mod public si se obliga sa contribuie, sa protejeze si sa ndeplineasca drepturile copiilor, dupa cum este indicat n articolele Conventiei. Comitetul Natiunilor Unite pentru Drepturile Copiilor este un organ compus din 10 experti internationali independenti pentru drepturile copiilor, care monitorizeaza implementarea acestor drepturi. Conventia declara ca toti copiii au drepturi care apartin drepturilor omului si aceste drepturi nu trebuie percepute ca optionale, de favoare sau bunavointa fata de copii, ca o expresie de caritate. Aceste drepturi includ obligatii si responsabilitati. Conventia sustine evaluarea copilului ca cetatean, partener n luarea deciziilor n procesul vast de schimbare sociala. Astfel, Conventia privind drepturile copiilor percepe copilul ca membru plenipotentiar al societatii. n stabilirea principiilor si drepturilor fundamentale ale copilului, Conventia porneste de la Declaratia universala a drepturilor omului, de la alte documente si conventii de referinta n materie. Conventia recunoaste statutul special al copilariei si afirma necesitatea protejarii ei prin elaborarea si adoptarea unui ansamblu de norme care sa reglementeze institutiile sociojuridice de asistenta si ocrotire a ei. Conventia asupra drepturilor copilului atinge standarde universale, aplicabile tuturor copiilor lumii, fara nici un fel de discriminare. Totusi, pe fondul recunoasterii si proclamarii acestor standarde comune, Conventia ia n considerare diferentele culturale, sociale, economice si politice dintre state, consfintind dreptul acestora de a stabili mijloacele proprii de implementare a drepturilor comune tuturor copiilor. Conventia reflecta domeniul drepturilor omului sub toate aspectele: civil, politic, economic, social si cultural. Pentru prima oara ntr-un document international referitor la copil a 23

50 fost introdus dreptul la participare, au fost stipulate o serie de inovatii referitoare la interesul superior al copilului (art. 3), pastrarea identitatii (art. 8), libertatea de expresie si opinie a copilului (art. 12), prevenirea abuzului de catre cei care au obligatia de a-i ocroti pe copii (art. 19), referirea la adoptie (art. 21), sanatatea si accesul la asistenta medicala ( art. 24), interzicerea torturii, a detentiei pe viata si a pedepsei capitale (art. 37), tratamentul penal special al copilului (art. 40). Pentru prima oara un document international prevede obligativitatea statului de a populariza informatiile referitoare att la drepturile copilului, ct si la dreptul copilului de a-si cunoaste drepturile. Asimilata unei Carte a drepturilor copilului, Conventia se sprijina pe patru principii fundamentale, formulate n art. 2, 3, 6 si 12. - Principiul nondiscriminarii. Carta Natiunilor Unite mentioneaza expres principiul nondiscriminarii, stipulnd patru criterii ale tratamentului discriminator: rasa, sexul, limba si religia. Declaratia universala a drepturilor omului extinde aceste criterii si mai adauga la cele patru - culoarea, originea nationala sau sociala, proprietatea, nasterea sau alt statut. Articolul 1 din Conventia internationala cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala ntelege prin discriminare rasiala orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta ntemeiata pe rasa, culoare, ascendenta origine nationala sau etnica, care are ca scop sau efect limitarea sau anularea recunoasterii, folosintei sau exercitiului, n conditii de egalitate, a drepturilor si libertatilor fundamentale n domeniul vietii economice, sociale, culturale, precum si n orice alt domeniu [I, 11, p.14]. Principiul nondiscriminarii este formulat n art. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului. n baza lui, statele se obliga sa asigure drepturile prevazute n Conventie tuturor copiilor aflati sub jurisdictia lor, fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alte opinii, origine nationala, etnica sau sociala, avere, handicap, nastere sau alt statut al copilului, parintilor sau tutorilor lor legali. Esenta acestui principiu l constituie egalitatea sanselor baietilor si fetelor, a copiilor refugiatilor, a copiilor din grupe indigene sau minoritare, a copiilor cu handicap sau din grupurile sarace ale populatiei. - Principiul primatului intereselor copilului. Prezenta acestui principiu la nivel international este tot att de veche ca si preocuparea internationala pentru situatia copiilor. Declaratia drepturilor copilului din 1959 precizeaza: Copilul se va bucura de o protectie speciala si i se vor oferi facilitati prin lege si prin alte mijloace menite sa-i asigure o dezvoltare 24

fizica, mentala, spirituala si sociala normale, n conditiile libertatii si demnitatii. n adoptarea legilor necesare realizarii acestui scop se va avea n vedere interesul superior al copilului[I, 19, p.95]. 51 Acest principiu este prezent si n art.16 alin. (1) lit. d) din Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare mpotriva femeii, care prevede ca n toate problemele referitoare la casatorie si relatiile de familie interesul superior al copilului va prevala n toate situatiile [I, 8, p. 64] Declaratia Natiunilor Unite cu privire la plasament si adoptie din 1986 prevede n art. 5 ca n toate deciziile de plasament, interesul superior al copilului, n mod deosebit nevoile sale de afectiune si dreptul la securitate si grija continua, vor prevala[I, 14, p.118]. Principiul primatului intereselor copilului, precum si centralitatea sa n raport cu orice decizie privitoare la copil, a fost expres consacrat n Conventia cu privire la drepturile copilului: n art. 9 n legatura cu separarea copilului de mediul familial, n art. 18 se face referire la responsabilitatea parintilor pentru cresterea si dezvoltarea copilului, n art. 20 si 21 n contextul reglementarii asistentei alternative prin adoptie, precum si n situatiile care implica relatia dintre copil si organele de politie sau ale justitiei. Acest principiu este stipulat expres n art.3 alin. (1) din Conventia cu privire la drepturile copilului: n toate actiunile care privesc copiii, ntreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. Principiul interesului superior al copilului reprezinta mesajul fundamental al Conventiei cu privire la drepturile copilului, iar implementarea lui o obligatie de prim ordin pentru statele membre care au ratificat-o. n acest scop statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ngrijirea necesara n vederea asigurarii bunastarii sale, tinnd seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost ncredintat n mod legal, si n acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare [I, 6, p. 623]. Interesul superior al copilului mai este caracterizat drept nucleul central, principiul diriguitor al ntregii Conventii [II, 8, p. 86]. Acest principiu ndeplineste trei roluri majore: - sprijina, justifica sau clarifica n coordonare cu alte articole din Conventie unele probleme specifice n procesul aplicarii Conventiei. n acest context, ea reprezinta un reper n elaborarea normelor de drept ale omului, precum si un element care trebuie luat integral n 25

considerare n procesul aplicarii altor drepturi; -contribuie la conciliere n rezolvarea conflictului dintre diferitele drepturi ori de cte ori acestea iau nastere n cadrul general al Conventiei; - contribuie la evaluarea legislatiei, practicilor si politicilor referitoare la copil, care nu sunt n mod expres reglementate printre obligatiile din Conventie. 52 Prin intermediul principiului interesului superior al copilului se face posibila interpretarea unor prevederi din Conventie, dar n anumite limite, deoarece acest principiu trebuie sa fie aplicat ntr-un mod compatibil cu respectarea tuturor drepturilor reglementate de Conventia pentru drepturile copilului [II, 2, p. 37-38]. - Dreptul la supravietuire si dezvoltare. Conventia nu se limiteaza la afirmarea dreptului copilului la viata, ci include conceptia supravietuirii si dezvoltarii lui. n Declaratia cu privire la dreptul la dezvoltare se afirma ca omul este subiectul central al procesului de dezvoltare, iar politicile viznd dezvoltarea trebuie sa faca din om principalul participant si beneficiar al dezvoltarii. Art. 1 din Declaratie defineste dezvoltarea ca drept inalienabil al omului n virtutea caruia orice fiinta omeneasca, precum si toate popoarele au dreptul sa participe, sa contribuie si sa se bucure de dezvoltarea economica, sociala, culturala si politica prin intermediul carora toate drepturile si libertatile fundamentale pot fi pe deplin realizate. n asa fel, Conventia nu se limiteaza la afirmarea dreptului copilului la viata, ci include conceptia supravietuirii si dezvoltarii lui, obiectivul fiind de a imprima un caracter dinamic dreptului la viata, interpretat ntr-un sens larg n conformitate cu documentele internationale n materie, incluznd actiuni preventive, spre exemplu vaccinarea, lund n consideratie pericolele la care este supus copilul n primii ani de viata. Termenul dezvoltare confera si o dimensiune calitativa dreptului la viata, referindu-se nu numai la aspectele fizice, ci si la dezvoltarea mintala, cognitiva, emotionala si socioculturala. - Principiul consultarii si respectarii opiniilor copilului. Copiii sunt capabili sa-si formeze propriile puncte de vedere, sa aiba propriile opinii n toate problemele care-i privesc. Acestor opinii trebuie sa li se acorde atentia cuvenita n functie de vrsta si capacitatea intelectuala a copilului. n acest context, art. 12 alin. (1) din Conventie stipuleaza ca statele parti vor garanta copilului cu discernamnt dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care l priveste. n urma asigurarii acestui drept, copilul va avea posibilitatea sa fie ascultat n orice 26

procedura judiciara si administrativa care-l atinge, direct sau printr-un reprezentant ori printr-un organism competent. Prevederile Conventiei referitoare la autonomia copilului sunt considerate ca fiind cele mai vulnerabile din acest tratat. Unii autori motiveaza aceasta prin caracterul relativ recent att al conceptului de drepturi ale copilului, ct si al institutiilor sociojuridice menite sa legitimeze statutul de personalitate al acestuia [IV, 10, p. 97]. Reglementarile Conventiei cu privire la autonomia copilului au avut de nfruntat si rezistenta mentalitatilor traditionale referitoare la puterea parinteasca asupra copilului. 53 Principiul consultarii si respectarii opiniilor copilului necesita schimbari esentiale n atitudini si mentalitati la toate natiunile. n acest context mentionam faptul ca drepturile copilului creeaza adultilor disconfort, deoarece ele reprezinta idei noi sau idei vechi prezentate n forme noi si sugereaza faptul ca adultii si practicile existente trebuie sa fie schimbate [IV, 15, p.1868]. Angajamentul statelor parti de a promova drepturile economice, sociale si culturale ale copiilor n masura maxima a resurselor disponibile, prevazute n art. 4 n coroborare cu dispozitiile art. 6 alin. (2) din Conventie, a generat schimbari semnificative la nivelul politicilor nationale de alocare a resurselor att n tarile subdezvoltate, ct si n cele dezvoltate. n baza art. 43 din Conventie, n anul 1991, a fost creat Comitetul pentru drepturile copilului, care a pus accentul pe directivele date statelor cu privire la ntocmirea rapoartelor privind masurile de ordin general, inclusiv cele cu caracter politic, pentru punerea n aplicare a principiilor si prevederilor acesteia. Conventia reclama masuri legislative, administrative etc., iar n ce priveste drepturile economice, sociale si culturale - adoptarea masurilor antrennd la maximum resursele disponibile, inclusiv cele din cadrul cooperarii internationale. Deci, statele sunt obligate sa elaboreze legi pentru a proteja copilul pe piata muncii, pentru a asigura educatia obligatorie, masuri speciale n domeniul sanatatii, securitatii sociale, alte proceduri de protectie si asigurare a copilului. Un rol important pentru aplicarea Conventiei vizeaza educatia si formarea personalului care lucreaza cu copiii: profesori, pediatri, psihologi, asistenti sociali, colaboratori ai organelor de interne. n ceea ce priveste resursele disponibile, notiunea nu trebuie vazuta n sens static, ci ntr-o perspectiva dinamica, implicnd mobilizarea resurselor, inclusiv pe cele ale societatii civile [II, 35, p. 300]. Mai mult dect att, Conventia acorda o atentie deosebita cooperarii internationale att ca un complement n folosirea la maximum a resurselor disponibile, ct si n vederea crearii de 27

proceduri constructive, care sa fie folosite ca baza pentru asistenta tehnica si cooperarea internationala n promovarea protectiei drepturilor copilului. Consideram o lacuna a Conventiei cu privire la drepturile copilului faptul ca ea nu specifica un sistem de comunicare si remitere a plngerilor formulate de copii sau reprezentantii lor legali. Daca exista dovezi ca drepturile copilului sunt grav ncalcate, Comitetul poate solicita, conform prevederilor art. 44 alin. (4), informatii suplimentare cu privire la aplicarea Conventiei, solutia propusa fiind prea putin suficienta, daca ne referim la valorile protejate copilul si drepturile sale. Raspunznd unor preocupari actuale, Comisia ONU pentru drepturile omului a aprobat doua protocoale aditionale la Conventia internationala cu privire la drepturile copilului, care au 54 fost adoptate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 54/263 la 26 iunie 2000. Primul este Protocolul aditional la Conventia cu privire la drepturile copilului asupra participarii copiilor la conflictele armate, despre care am mentionat mai sus. Al doilea Protocol la Conventie se refera la traficul, prostituarea si implicarea copiilor n industria pornografica, el fiind rodul cooperarii active dintre organizatiile nonguvernamentale, reprezentantii guvernelor si ai Natiunilor Unite. Un rol important n adoptarea acestui Protocol la avut n special Primul Congres Mondial mpotriva exploatarii sexuale si comerciale a copiilor, desfasurat la Stockholm n 1996. n cadrul acestui Congres, n urma unor dezbateri fructuoase a fost adoptata Agenda de actiune mpotriva a trei forme de exploatare a copiilor pe care le-am numit mai sus: prostitutia, pornografia si traficul de copii n scopuri sexuale si ca furnizori de organe interne. Protocolul prevede obligatia statelor de a introduce n legislatia nationala penala si de a aplica sanctiuni penale celor care furnizeaza sau accepta un copil cu scopul de a-l exploata sexual, de a-i folosi organele pentru transplantare; de a-l supune la munca fortata sau obtin ilegal consimtamntul pentru adoptiunea copilului, produc sau difuzeaza sub orice forma materiale pornografice cu implicarea copiilor. Statele se angajeaza sa pedepseasca asemenea infractiuni comise pe teritoriul lor, precum si pe nave nmatriculate de ele si sa considere aceste fapte incluse n tratate de extradare semnate cu alte state [I, 41, p.673]. n conclizie putem sa mentionam ca, desi Conventia cu privire la drepturile copilului, ca si celelalte documente privind drepturile omului, este bazata pe conceptia drepturilor individuale ale copilului, actiunile de baza n favoarea copiilor au un caracter programatic, viznd 28

dezvoltarea de ansamblu si fiind mai putin inspirate de drepturile individuale. 2. 4. Protectia mamei si copilului n actualul context sociopolitic al Republicii Moldova Pornind de la studiile expuse n compartimentele anterioare si lund n considerare afirmatiile facute n literatura de specialitate, printre care: I. Guceac, Curs elementar de drept constitutional [II, 34, p.135]; I. Guceac, Evolutia constitutionalismului si a organizarii de stat n Republica Moldova [II, 33, p.239], Gh. Costachi, I. Guceac, Fenomenul constitutionalismului n evolutia Republicii Moldova spre statul de drept [II, 18, p.88], este evident ca piatra de temelie a constitutionalismului o formeaza conceptia drepturilor omului, deci principalul scop al unei Constitutii rezida n garantarea libertatii si securitatii fiintei umane sub toate aspectele. Deoarece drepturile omului reprezinta un imperativ moral si politic, o institutie constitutional-juridica specifica oricarui stat de drept, n Republica Moldova se contureaza clar 55 tendinta de a crea acele mecanisme si prghii de implementare a unui sistem national de promovare si respectare a drepturilor omului, care se bazeaza, n special, pe instrumente juridice internationale. Pornind de la faptul ca Constitutia Republicii Moldova proclama ca demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea reprezinta valori supreme si sunt garantate (art.1 alin. 3) [I, 4, p.3], trebuie sa recunoastem ca n ultimul timp n Republica Moldova n domeniul drepturilor copiilor s-au produs evolutii relevante. Totodata este un adevar incontestabil faptul ca n conditiile crizei cu care se confrunta republica, copiii sufera cel mai mult. Conform opiniei Giovannei Barberis, reprezentantul UNICEF n Republica Moldova, acest adevar se refera nu doar la copiii din familiile vulnerabile din punct de vedere social, dar si la cei din familiile relativ asigurate material. Declinul general al calitatii serviciilor de educatie si sanatate, oportunitatile limitate pentru dezvoltare si recreare, intensificarea violentei si a instabilitatii generale, riscurile sporite pentru sanatatea tinerilor si raspndirea modelelor de comportament negativ n rndul tinerilor au un impact asupra tuturor copiilor, indiferent de situatia lor sociala [III, 26, p. 4]. Legiuitorul nostru constitutional a recunoscut importanta majora a problematicii drepturilor omului prin nsusi faptul ca i-a consacrat un ntreg titlu Titlul II al Legii Supreme Drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale, n care sunt enumerate drepturile si libertatile fundamentale ale omului, formnd n ansamblul lor un tot unitar. Aceste prevederi constitutionale nu trebuie privite doar ca o constatare solemna si oficiala a drepturilor si libertatilor umane, ele urmeaza sa fie privite ca un act de nastere a unei viziuni ce ne obliga la multe si, n primul rnd, la constatarea ca statul nu e donator de drepturi si libertati 29

personalitatii, ci ocrotitor al lor. n baza legislatiei n vigoare s-a format un mecanism de aparare a drepturilor si libertatilor omului, n special a mamei si copilului. Astfel, n cadrul Parlamentului Republicii Moldova activeaza Comisia permanenta pentru drepturile omului si minoritatile nationale, iar n scopul implementarii Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului si realizarii Legii cu privire la drepturile copilului pe lnga Guvernul Republicii Moldova a fost instituit Consiliul National pentru Protectia Drepturilor Copilului [I, 21]. Consiliul National pentru Protectia Drepturilor Copilului este organul guvernamental, chemat sa contribuie la elaborarea si realizarea politicii de promovare a interesului major al copilului n societate. Sarcinile Consiliului sunt: asigurarea respectarii integrale n Republica Moldova a Conventiei cu privire la drepturile copilului; elaborarea politicii guvernamentale viznd realizarea drepturilor copiilor la nivel national; consolidarea coeziunii sociale n domeniul protectiei drepturilor copiilor [I, 21]. Un mecanism important de garantare si protectie a drepturilor omului n Republica Moldova este institutia specializata a avocatilor parlamentari si Centrul pentru Drepturile Omului 56 - institutie nationala independenta pentru apararea si promovarea drepturilor omului, creata prin Legea nr. 1349 XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari [I, 25]. Centrul pentru drepturile omului din Moldova, n frunte cu avocatii parlamentari, contribuie activ la focalizarea atentiei statului asupra problemelor legate de crearea unor mecanisme eficiente de asigurare a drepturilor si libertatilor cetatenilor garantate prin Constitutie si alte legi interne si internationale. n ce priveste protectia drepturilor mamei si a copilului, ar fi binevenita, dupa parerea noastra, nfiintarea functiei de avocat al mamei si copilului ca garant al acestor drepturi n cadrul institutiei mentionate. n acest sens s-au exprimat si 87 % din respondenti n cadrul sondajului sociologic [Anexa 1]. Legiuitorul Republicii Moldova, constientiznd importanta majora a problematicii asigurarii drepturilor mamei si copilului, stipuleaza n articolul 50 din Constitutie ca mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Toti copiii, inclusiv cei nascuti n afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala, copiii si tinerii se bucura de un regim special de asistenta n realizarea drepturilor lor. Statul acorda alocatiile necesare pentru copii si ajutoare pentru ngrijirea copiilor bolnavi ori handicapati. Exploatarea minorilor, folosirea lor n activitati care le-ar dauna sanatatea, moralitatea sau care le-ar pune n primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise. Autoritatile publice asigura conditii pentru participarea libera a tinerilor la viata sociala, economica, culturala si sportiva a tarii. Reiesind din faptul ca, de regula, copiii sunt 30

educati n familii, iar familia, conform DUDO, este elementul natural si fundamental al societatii ce are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului, Constitutia Republicii Moldova, n art. 48, prevede si ea dreptul familiei la ocrotire din partea societatii si a statului. Protectia drepturilor familiei, mamei si a copilului rezulta si din art. 49 din Constitutia Republicii Moldova, care prevede ca statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri, formarea familiei si ndeplinirea obligatiilor ce i revin. Statul ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, stimulnd dezvoltarea institutiilor necesare. Toate preocuparile privind ntretinerea, instruirea si educatia copiilor orfani si a celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Statul stimuleaza si sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii. Familia, mama si copilul n Republica Moldova au dreptul, conform Constitutiei, la protectie sociala din partea statului. Acest obiectiv este pus n sarcina mai multor organe, cum ar fi institutiile guvernamentale, autoadministratia locala, organizatiile internationale, organizatiile nonguvernamentale locale si altele. La nivel guvernamental protectia sociala a familiei, mamei si copilului este lasata n sarcina mai multor ministere si departamente, fiecare avnd drept obiective anumite aspecte, cum ar fi educatia, sanatatea, protectia sociala. Principalele institutii guvernamentale din acest domeniu sunt: Ministerul Muncii, Ministerul Educatiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Afacerilor Interne, Casa Nationala de Asigurari Sociale, Consiliul National 57 pentru Protectia Drepturilor Copilului. Spre regret, divizarea stricta a responsabilitatii n domeniul protectiei copilului, mamei si familiei ntre diferite organizatii publice si lipsa de cooperare dintre ele au drept rezultat imposibilitatea de a privi problema n ansamblu. Un alt mecanism de aparare a drepturilor omului este sistemul judiciar. Instantele judecatoresti sunt independente de Guvern si de Parlament; nici puterea legislativa, nici cea executiva nu poate influenta deciziile lor. Pornind de la prevederea constitutionala ca justitia se nfaptuieste n numele legii numai de catre instantele judecatoresti (art. 114 din Constitutie), acestea sunt chemate sa decida pentru a apara drepturile si interesele legitime ale mamei si copilului. n acest context, instantele judecatoresti solutioneaza: cazurile referitoare la stabilirea paternitatii sau maternitatii; cazurile despre ncasarea pensiei pentru ntretinerea copiilor si altor membri ai familiei; cazurile despre decaderea din drepturile parintesti a cetatenilor care nu asigura educatia corespunzatoare a copiilor, inclusiv adoptarea deciziei privind luarea cu forta a copiilor pna la solutionarea cazului n fond, cnd se constata ca acestia au ramas fara ocrotirea parintilor sau lasarea lor cu parintii este periculoasa; solutionarea cazurilor despre adoptia copiilor, precum si luarea hotarrii cu privire la ncetarea adoptiei. 31

n cadrul judecarii cauzelor, instantele judecatoresti, prin decizii interlocutorii, atentioneaza organele respective asupra comportamentului incorect al parintilor, precum si asupra inoportunitatii masurilor luate din partea organelor de tutela si curatela pentru apararea drepturilor copiilor. Despre faptele infractionale n privinta copiilor, instanta judecatoreasca anunta procurorul, iar despre ncalcarile si comportamentul antisocial al minorilor comunica Comisiei pentru minori [I, 10, p.150]. O problema majora ce tine de sistemul judiciar n Moldova este lipsa unor judecatorii specializate pe cazurile minorilor, acestea fiind examinate de judecatorii desemnati de presedintele judecatoriei si care, de regula, nu au o pregatire speciala suficienta pentru a rezolva problemele legate de particularitatile de vrsta si de motivatia comportamentului antisocial al minorilor delincventi. Cazurile minorilor sunt examinate alaturi de celelalte cazuri penale, procedura durnd de la cteva luni pna la 2-3 ani, ceea ce ni se pare inadmisibil. Nu este la nivel si reprezentarea minorilor n ceea ce priveste apararea drepturilor si intereselor lor legitime, n acest sens fiind necesara existenta unor avocati specializati n procesele cu minorii. Pentru tara noastra, unde infractionalitatea n rndurile minorilor este o problema acuta, delincventa juvenila manifestndu-se cu o intensitate deosebita, justitia juvenila si specializarea justitiei pe cazurile minorilor ar trebui sa devina un obiectiv de baza al sistemului judiciar. n conformitate cu prevederile Legii Republici Moldova cu privire la politie, apararea vietii, sanatatii, onorii, drepturilor, libertatilor, intereselor si averii cetatenilor de atentate criminale si de alte atacuri nelegitime, mentinerea ordinii publice si asigurarea securitatii publice 58 sunt sarcinile primordiale ale politiei - unicul organ capabil sa asigure asistenta imediata membrilor familiei, ndeosebi copilului. Un rol considerabil n protectia drepturilor mamei si copilului, inclusiv n profilaxia antrenarii minorilor si instigarii lor la fapte ilicite i revine inspectoratului de sector al politiei, a carui activitate este reglementata de Instructiunea Inspectoratului de Sector al Politiei [I, 23]. n Instructiune se prevede un comportament special de activitate cu infractorii minori, parintii si persoanele care i nlocuiesc. Conform instructiunii, inspectorul de sector ia masuri de scoatere a infractorilor minori de sub influenta persoanelor cu comportament antisocial; efectueaza supravegherea minorilor n familie, la locul de studii etc.; acorda ajutor inspectorului de sector pentru minori n desfasurarea activitatii profilactice printre adolescentii reveniti din locurile de detentie; ia masuri fata de cei ce consuma bauturi alcoolice , stupefiante si substante psihotrope; supravegheaza comportamentul parintilor sau al persoanelor care i nlocuiesc si care influenteaza negativ asupra minorilor, nu-si respecta obligatiile n ce 32

priveste educatia lor [I, 23]. De asemenea, n Republica Moldova activeaza o serie de subdiviziuni din sistemul MAI, care au menirea speciala sa desfasoare o activitate de reabilitare si criminologico-preventiva printre minori: centrele de triere ale minorilor, inspectoratul pentru minori ale organelor de interne. Inspectoratele pentru minori ale organelor afacerilor interne iau la evidenta, cu deschiderea fisei profilactice, parintii care favorizeaza comiterea faptelor antisociale de catre copiii minori. Lucratorii de politie viziteaza parintii luati la evidenta nu mai rar de o data pe luna la domiciliu, unde duc convorbiri privind necesitatea schimbarii atitudinii iresponsabile fata de educarea si instruirea copiilor, explicnd urmarile ce pot surveni n urma ignorarii obligatiilor parintesti [I, 36]. De obligatiile de serviciu ale lucratorilor politiei tine si profilaxia vagabondajului printre minori. Ei sunt chemati sa ntreprinda masuri privind rencadrarea copiilor vagabonzi n familiile native, sa previna si sa nu admita parasirea familiei de catre copii. Dupa retinerea minorului vagabond, acesta este condus la organul de politie teritorial, unde este nregistrat si unde se iau masuri pentru identificarea parintilor sau persoanelor care i nlocuiesc. n cazul cnd depistarea acestora este imposibila, minorul este internat n Centrul Republican de Triere a Minorilor, unde li se acorda ajutor de urgenta si de protectie. n aceasta institutie minorii sunt internati pentru o perioada de pna la 30 de zile, iar n cazuri speciale, pna la 60 de zile. n acest centru copiii sunt ntretinuti n regim nchis si supravegheati permanent de lucratori ai politiei. Dupa identificarea copilului, centrul informeaza subdiviziunea de politie teritoriala, parintii sau persoanele care i nlocuiesc, alte institutii despre locul aflarii lui. Daca este imposibila stabilirea identitatii copilului, el este trimis la expertiza medico-judiciara, n baza deciziei careia copilul este transmis spre ngrijire la o institutie rezidentiala. 59 Echipele de patrula si santinela sunt obligate, n conformitate cu Statutul serviciului de santinela al politiei, sa curme infractiunile si cazurile de ncalcare a ordinii publice, efectuate de minor n strazi si alte locuri publice; sa descopere grupurile de minori care comit fapte antisociale si contraventii, precum si locurile lor de concentrare, si sa raporteze ofiterului de serviciu, iar n limita posibilitatilor si inspectoratului pentru minori; sa nu admita realizarea bauturilor alcoolice, a berii si a articolelor de tutungerie persoanelor care n-au atins vrsta stabilita de lege; sa descopere persoanele care atrag minorii n activitatea criminala, betie, narcomanie, cersit, prostitutie, jocuri de noroc si alte actiuni antisociale si sa raporteze ofiterului de serviciu; sa predea inspectoratului pentru minori, parintilor sau persoanelor care i nlocuiesc, 33

iar n caz de necesitate unitatii de serviciu a organului afacerilor interne copiii si minorii vagabonzi, rataciti, n stare de ebrietate si sub actiunea stupefiantelor etc. n pofida faptului ca n legislatia nationala este stipulat ca persoanele care nu au atins vrsta de 18 ani executa pedeapsa cu nchisoarea n penitenciare pentru minori (art. 72 alin. 5 Codul penal) [I, 8, p.24.], nici n perioada detentiei preventive, nici n timpul ispasirii pedepsei, principiul separarii minorilor de adulti nu este respectat. Pe lnga influenta nociva manifestata de delincventii maturi asupra celor minori, nu trebuie neglijat faptul ca n asemenea conditii apar premise pentru abuzul fizic, psihic si sexual fata de minori, cea ce constituie o ncalcare grava a drepturilor copilului. Mentionam ca izolatorul de ancheta preventiva din Chisinau include si un centru de detentie provizorie pentru minori, nsa, din cauza situatiei materiale precare a institutiei, detentia lor separata este imposibila. Acest fapt este extrem de alarmant att din motivul unor ncalcari grave ale drepturilor minorilor delincventi, ct si din cauza ca n asa mod minorii trec printr-o adevarata scoala a infractorilor. Principiul separarii minorilor delincventi de delincventii adulti se ncalca si la colonia penitenciara pentru femei de la Rusca, unde la momentul actual sunt detinute si minore. Desi lor le-au fost acordate dormitoare separate, n realitate ele nu sunt izolate de detinutele adulte. Deoarece mama si copilul sunt subiecte de drept ce necesita ocrotire si atitudine speciale, legiuitorul nostru a ncercat sa reglamenteze n legislatia administrativa si cea penala prevederi de atitudine speciala fata de aceste categorii de cetateni. Astfel, art. 31 din Codul cu privire la contraventiile administrative stipuleaza: Arestul administrativ nu poate fi aplicat fata de femeile gravide, fata de femeile, care au copii n vrsta de pna la 12 ani, fata de persoanele care n-au atins vrsta de 18 ani, fata de invalizii de grupele nti si a doua.... Comiterea contraventiei de catre un minor, de catre o femeie gravida sau de catre o femeie, care are copil n vrsta de pna la un an, se considera circumstante ce atenueaza raspunderea (art. 33). 60 Potrivit art. 12 din Codul cu privire la contraventiile administrative, la raspundere administrativa nu pot fi trase persoane care, pna n momentul comiterii contraventiei administrative, nu au atins vrsta de 16 ani. Fata de persoanele n vrsta de la 16 pna la 18 ani, care au comis contraventii administrative, se aplica masurile prevazute de Regulamentul comisiilor pentru minori aprobat de prezidiul Parlamentului. Persoanele n vrsta de la 16 pna la 18 ani urmeaza a fi trase la 34

raspundere administrativa conform dispozitiilor generale pentru: cauzarea leziunilor corporale usoare, maltratare, aplicarea loviturilor si altor actiuni violente care au provocat dureri fizice sau care au provocat o dereglare de scurta durata a sanatatii sau o pierdere nensemnata, dar stabila, a capacitatii de munca; calomnie, njurari; ncalcarea dreptului proprietatii de stat asupra regnului animal; ncalcarea de catre conducatorii mijloacelor de transport a regulilor de circulatie rutiera; ncalcarea modului de vnzare a armelor individuale; tragerea din arma de foc n centrele populate si n locurile neadaptate pentru aceasta sau prin ncalcarea modului stabilit; nesubordonarea cu rea-vointa dispozitiei sau cererii legitime a colaboratorului politiei; opunerea de rezistenta colaboratorului politiei; ultragierea colaboratorului politiei; refuzul de a se prezenta n fata organelor de ocrotire a dreptului; apelul fals adresat politiei; ncalcarea modului de nstrainare a armelor individuale; ncalcarea regulilor de detinere, port, transport, folosire sau aplicare a armelor individuale; ncalcarea termenelor de nregistrare a armelor individuale; eschivarea de la comercializarea armelor individuale. Tinnd seama de caracterul contraventiei comise si de persoana contravenientului, cazurile referitoare la persoanele mentionate pot fi transmise spre examinare comisiilor pentru minori de sector. Persoanele n vrsta de 16-18 ani pot fi trase la raspundere administrativa conform dispozitiilor generale si n alte cazuri, prevazute n mod direct de actele legislative [I, 39, p. 51]. Huliganismul nu prea grav sau huliganismul comis de preadolescenti n vrsta de la 14 pna la 16 ani, aparitia preadolescentilor n vrsta de pna la 16 ani n locurile publice, n stare de ebrietate, precum si consumarea de catre ei a bauturilor spirtoase atrage dupa sine aplicarea unei amenzi parintilor sau persoanelor care i nlocuiesc (art. 164, 167). n cazul cnd persoanele n vrsta de la 16 pna la 18 ani, care au comis un act huliganic nu prea grav, n-au cstig dobndit prin munca lor, amenda se percepe de la parinti sau de la persoanele care i nlocuiesc (art. 292). Particularitatile raspunderii penale n Republica Moldova: - pentru infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave se aplica pedeapsa ncepnd de la vrsta de 14 ani, iar n cazul savrsirii infractiunii usoare sau mai putin grave, de la vrsta de 16 ani (art. 21 Cod penal) [I, 3, p.10.]; - munca neremunerata n folosul comunitatii nu poate fi aplicata persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I si II, femeilor gravide, femeilor care au copii n vrsta de pna la 8 ani, 61 persoanelor care nu au atins vrsta de 16 ani si persoanelor care au atins vrsta de pensionare (art. 67 alin. (4) Cod penal) [I, 3, p.22.]; - arestul, care consta n privarea de libertate pe un termen de la 3 pna la 6 luni, nu poate fi 35

aplicat persoanelor care nu au atins vrsta de 16 ani, femeilor gravide si femeilor care au copii n vrsta de pna la 8 ani (art. 68 alin. (3) Cod penal) [I, 3, p.23]; - la stabilirea pedepsei pentru o persoana care la data savrsirii infractiunii nu a atins vrsta de 18 ani termenul nchisorii nu poate depasi 15 ani (art. 70 alin. (3) Cod penal) [I, 3, p.23]. Detentiunea pe viata nu poate fi aplicata femeilor si minorilor (art. 71 alin. (3) Cod penal) [I, 3, p.23]; - la stabilirea pedepsei pentru savrsirea infractiunii de catre un minor, de catre o femeie gravida, prezenta copiilor minori n familia vinovatului se considera circumstante atenuante (art. 76 b), c), d) Cod penal) [I, 3, p.25]; - minorii condamnati pentru savrsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave pot fi liberati de pedeapsa de catre instanta de judecata daca se va constata ca scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor ntr-o institutie speciala de nvatamnt si de reeducare sau ntr-o institutie curativa si de reeducare, precum si prin aplicarea altor masuri de constrngere. Internarea minorilor ntr-o institutie speciala de nvatamnt sau ntr-o institutie curativa si de reeducare se stabileste de catre instanta de judecata pe un termen de pna la atingerea majoratului. Prelungirea termenului de aflare a persoanei n aceste institutii dupa atingerea vrstei de 18 ani este permisa numai pna la absolvirea unei scoli de cultura generala sau de meserii (art. 93 Cod penal) [I, 3, p.34]; - femeilor gravide condamnate si celor care au copii n vrsta de pna la 8 ani, cu exceptia celor condamnate la nchisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infractiuni grave, deosebit de grave si exceptional de grave mpotriva persoanei, instanta de judecata le poate amna executarea pedepsei pna la atingerea de catre copil a vrstei de 8 ani. n cazul n care vreuna dintre persoanele mentionate a renuntat la copil sau continua sa se eschiveze de la educarea lui, dupa avertismentul facut de organul care exercita controlul asupra comportamentului condamnatei fata de care executarea pedepsei a fost amnata, instanta de judecata, la propunerea organului nominalizat, poate sa anuleze amnarea executarii pedepsei si sa trimita condamnata pentru executarea pedepsei la locul stabilit de hotarrea judecatoreasca. La atingerea de catre copil a vrstei de 8 ani instanta de judecata: libereaza condamnata de executarea n continuare a pedepsei; nlocuieste partea neexecutata a pedepsei cu o pedeapsa mai blnda; trimite condamnata n institutia corespunzatoare pentru executarea partii neexecutate a pedepsei (art. 96 Cod penal) [I, 3, p.35]. 62 Sistemul de probatiune, ca alternativa a sanctionarii penale a minorului prin detentie, din 36

pacate, este insuficient. Adoptarea Legii serviciului de probatiune, care ar oferi o alternativa pedepsei penale prin munca comunitara, ar fi o masura importanta n tratarea delincventei juvenile. n scopul ameliorarii situatiei din domeniul drepturilor omului, Parlamentul Republicii Moldova, n conformitate cu recomandarile Conferintei mondiale pentru drepturile omului de la Viena, a initiat elaborarea Planului national de actiuni n domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008 [I, 39]. La selectarea directiilor prioritare si la determinarea structurii Planului, Comitetul coordonator a pornit de la ideea ca, din multitudinea de drepturi si libertati ale omului, trebuie evidentiate cele a caror ncalcare poarta un caracter de masa si lezeaza interesele unor mari categorii de populatie: dreptul la viata, integritate psihica si fizica, dreptul la munca si protectia ei, dreptul la protectie sociala, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la un mediu sanatos, dreptul la educatie, dreptul la informatie, libertatea opiniei si exprimarii. Respectarea insuficienta a acestor drepturi afecteaza n egala masura interesele tuturor cetatenilor. Totodata, n societatea noastra exista anumite categorii de populatie ale caror drepturi trebuie protejate n mod special, ntre ele fiind drepturile mamei si ale copilului. n acest context, Planul national prevede un sir de masuri, cum ar fi: - pregatirea ratificarii Protocolului facultativ cu privire la implicarea copiilor n conflicte armate la Conventia cu privire la drepturile copilului; - pregatirea ratificarii Protocolului facultativ cu privire la vnzarea de copii, la prostitutia si pornografia infantila la Conventia cu privire la drepturile copilului; - prezentarea rapoartelor periodice asupra modului de aplicare a Conventiei cu privire la drepturile copilului; - masuri n scopul asigurarii dreptului copilului la sanatate, cum ar fi elaborarea unui mecanism n vederea ridicarii responsabilitatii parintilor fata de viata si sanatatea copilului; - adoptarea si implementarea actului normativ cu privire la protectia si promovarea alimentatiei naturale a sugarilor si la regulile de utilizare a amestecurilor lactate artificiale; organizarea n institutiile medicale a scolii viitoarelor mame n vederea reducerii morbiditatii copilului si a mortalitatii infantile; editarea de pliante si postere pentru promovarea alimentatiei naturale a sugarilor; promovarea unui mod de viata sanatos prin intermediul institutiilor de nvatamnt; asigurarea accesului la informatiile referitoare la sanatatea reproducerii; - n domeniul asigurarii dreptului la educatie: asigurarea scolarizarii pna la 100% a copiilor de 7-16 ani si organizarea alimentatiei si transportului elevilor din clasele I-IV, sporirea 37

accesului la studii superioare al tinerilor prin acordare de credite preferentiale, modernizarea 63 curriculumurilor educationale prin compatibilizarea specificului national cu standardele europene etc.; - dezvoltarea sistemului de servicii sociale adresate copilului si familiei: elaborarea standardelor minime de calitate si a Regulamentului-tip pentru centrele de plasament de tip familial; pentru centrele maternale, centrele de zi pentru copiii cu dizabilitati; - majorarea treptata a garantiilor sociale minime adresate copiilor cu dizabilitati: modificarea Legii privind alocatiile sociale de stat pentru unele categorii de cetateni; echivalarea activitatii unuia dintre parintii care au la ntretinere unul sau mai multi copii invalizi pna la vrsta de 18 ani cu genuri de munca social-utila remunerata; - consolidarea si dezvoltarea capacitatilor institutionale: studierea posibilitatii functiei Avocat al copilului; - dezvoltarea si consolidarea structurilor locale responsabile de protectia copilului si familiei, ncadrate ntr-un sistem unic; - elaborarea mecanismelor de acreditare a institutiilor, organizatiilor publice si organizatiilor nonguvernamentale pentru prestarea serviciilor de asistenta sociala pentru copil si familie; - elaborarea unui program national de reformare a sistemului rezidential de ngrijire a copilului n dificultate; crearea si dezvoltarea serviciilor comunitare pentru copiii si familiile aflate n situatii deosebit de dificile; - crearea institutiilor de alternativa institutionalizarii pentru reintegrarea si reabilitarea copilului n situatii de risc; perfectionarea sistemului de colectare a datelor statistice despre copil si familie si analiza sistematica a datelor segregate pentru toate domeniile acoperite de Conventia cu privire la drepturile copilului, cu accent asupra grupurilor de risc; - consolidarea resurselor umane si formarea opiniei publice vizavi de problemele copilului si ale familiei: pregatirea sistematica a specialistilor care lucreaza pentru si cu copiii (judecatorii, avocatii, angajatii din cadrul organelor de ordine, functionarii publici, cadrele didactice, cadrele muzicale, asistentii sociali, reprezentantii organizatiilor nonguvernamentale), n domeniul drepturilor copilului; - editarea de materiale informative si metodice n domeniul drepturilor copilului; promovarea programelor anuale de sensibilizare a opiniei publice n domeniul protectiei copiilor: institutii, copii cu dizabilitati, copiii strazii, copiii maltratati si traficati; elaborarea si implementarea programului de protectie a copilului mpotriva informatiilor nocive; crearea 38

centrelor de resurse si de informare pentru familii si copii; - asigurarea posibilitatilor copiilor de a-si realiza drepturile n conditii optime: ncheierea de acorduri bilaterale cu alte state n vederea cooperarii n domeniul protectiei copilului, modificarea regulamentului organelor de tutela si curatela; 64 - elaborarea proiectului de lege privind arestarea preventiva a minorilor; perfectionarea procedurilor de interventie judiciara n cazurile n care sunt implicati copii; adaptarea programelor de educatie generala si profesionala, a programelor de reabilitare psihosociala la lucrul cu copiii implicati n sistemul de justitie, cu cei aflati n detentie, etc. Realizarea obiectivelor mentionate va fi posibila doar prin conjugarea eforturilor statului cu cele ale societatii civile, ale organizatiilor nonguvernamentale, ale fundatiilor si programelor, ale cetatenilor de rnd ntru asigurarea luptei mpotriva ncalcarii drepturilor omului, crearea conditiilor pentru respectarea si apararea lor eficienta, pentru formarea culturii juridice si culturii drepturilor omului n tara [I, 39]. 2 5. Cadrul legal al protectiei copiilor de catre Statul Republica Moldova Traditional, pe parcursul evolutiei societatii umane, copilul a fost considerat un membru dependent, pasiv si invizibil al familiei. n tara noastra situatia a suferit schimbari odata cu aderarea Republicii Moldova la Conventia ONU cu privire la drepturile copilului si adoptarea Legii Republicii Moldova cu privire la drepturile copilului [I, 31, p.16-20]. Ca urmare, copilul a nceput sa fie vazut, tendinta fiind n expansiune si urmarind acordarea copilului unui suficient spatiu pentru a fi ascultat si respectat. Legea privind drepturile copilului stabileste statutul juridic al acestuia ca subiect independent, prevede asigurarea sanatatii lui fizice si spirituale, formarea constiintei civice pe baza valorilor nationale si general-umane, acorda o grija deosebita si protectie sociala copiilor lipsiti temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se afla n alte conditii nefavorabile sau extreme. n Preambulul Legii este declarat ca ocrotirea de catre stat si societate a copilului, familiei si maternitatii constituie n Republica Moldova o preocupare politica, sociala si economica de prim ordin. Aceasta Lege, n conformitate cu care o persoana este considerata copil din momentul nasterii si pna la vrsta de 18 ani, constituie un fundament legal prin care copilului i sunt recunoscute drepturile general-umane: dreptul inerent la viata, la nume si cetatenie, la integritate fizica si psihica, la libertatea constiintei, a opiniei si exprimarii, la asociere etc. Tinnd cont de faptul ca n ultimele decenii omenirea trece printr-un proces de 39

constientizare a extinderii violentei asupra copiilor att n cadrul familiei, ct si al institutiilor sau comunitatilor din care fac parte, legiuitorul, n art. 4 din Lege, stipuleaza ca dreptul copilului la viata si inviolabilitatea fizica si psihica este garantat. Nici un copil nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. 65 n acelasi spirit este formulat si art. 6 din Lege, care declara ca statul ocroteste inviolabilitatea persoanei copilului, protejndu-l de orice forma de exploatare, discriminare, violenta fizica si psihica, neadmitnd comportarea plina de cruzime, grosolana, dispretuitoare, insultele si maltratarile, antrenarea n actiuni criminale, initierea n consumul de bauturi alcoolice, folosirea ilicita de substante stupefiante si psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cersetorie, incitarea sau constrngerea de a practica prostitutia, antrenarea n activitatea pornografica, inclusiv din partea parintilor sau persoanelor subrogatorii legale, rudelor. Reiesind din acestea, statul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru protejarea mpotriva oricaror forme de maltratare a copilului, incluznd att stabilirea de programe sociale ce tin de acordarea unui sprijin necesar copilului si celor carora le-a fost ncredintat, precum si urmarirea penala pentru cauze de rele tratamente aplicate copilului. Dupa cum am mentionat deja, legislatia internationala ce tine de protectia drepturilor copilului nu se limiteaza la afirmarea dreptului acestuia la viata, ci include conceptia supravietuirii si dezvoltarii lui, ceea ce adauga si o dimensiune calitativa dreptului la viata, referindu-se att la aspectele fizice, ct si la dezvoltarea mintala, cognitiva, emotionala si socioculturala. n acest spirit Legea cu privire la drepturile copilului recunoaste acestuia dreptul la folosirea celor mai bune tehnologii de tratament, recuperare si profilaxie a bolilor. n cazul n care parintii refuza asistenta medicala pentru copilul bolnav, aceasta se acorda contrar vointei lor, la decizia consiliului de medici, luata n prezenta reprezentantului puterii. Statul este obligat sa asigure mamei, n perioada pre- si postnatala, conditii necesare pentru dezvoltarea sanatoasa a copilului, pentru alimentarea lui rationala si inofensiva, asistenta medicala calificata si gratuita, organizarea masurilor de profilaxie a bolilor, de propagare a unui mod de viata sanatos. n vederea realizarii dreptului copilului de a beneficia de servicii medicale de tratament si de recuperare, statul a luat un sir de masuri legislative si strategii de dezvoltare a sistemului de sanatate, asistenta medicala primara etc., care denota ca legislatia nationala ncearca sa se conformeze legislatiei internationale cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale omului. 40

O alta categorie de drepturi este prevazuta de art. 5 din Legea privind drepturile copilului, care declara ca din momentul nasterii copilul are dreptul la un nume, este nregistrat conform prevederilor Codului casatoriei si familiei si are dreptul la o cetatenie, dobndita sau schimbata n temeiul legii. nregistrarea copiilor este de importanta majora din cteva motive. Mai nti de toate, nregistrarea este prima recunoastere oficiala a existentei copilului; ea reprezinta recunoasterea de catre stat a importantei fiecarui copil si a statutului legal al acestuia. n al doilea rnd, la nivel 66 national nregistrarea nasterii este un moment esential n evaluarea bazei demografice pe care pot fi elaborate diferite strategii. Si n al treilea rnd, nregistrarea este un mijloc de a garanta toate celelalte drepturi ale copilului cum ar fi identificarea lor n caz de razboi, abandon sau rapire, cunoasterea propriilor parinti (daca este vorba de copii nelegitimi), beneficierea de facilitati acordate de stat, prevenirea traficului cu copii si pruncuciderea [I, 16, p. 112]. Conform Instructiunii cu privire la modul de nregistrare a actelor de stare civila [I, 22, p. 21-68], nregistrarea nasterii se efectueaza de catre organele de stare civila de la locul de nastere al copiilor sau de la locul de trai al parintilor, ori al unuia dintre ei, pe baza unei declaratii scrise sau verbale a parintilor sau a unuia dintre ei, iar n caz de boala, de moarte a parintilor sau cnd acestia nu pot din alte motive sa faca declaratia pe baza declaratiei rudelor, a vecinilor, a administratiei institutiei medicale, n care se afla mama n momentul nasterii copilului, si pe baza declaratiei altor persoane. Declaratia cu privire la nregistrarea nasterii copilului trebuie sa se faca ntr-un termen de cel mult o luna din ziua nasterii copilului, iar n caz de nastere a unui copil mort n termen de cel mult trei zile din momentul nasterii. Datele minime nregistrate sunt: numele copilului la nastere, sexul copilului, data nasterii copilului, locul nasterii, numele parintilor si adresa lor, nationalitatea parintilor. Legea privind drepturile copilului stipuleaza dreptul fiecarui copil la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si dreptul la nvatatura. Statul asigura tuturor copiilor posibilitati si conditii egale pentru nsusirea valorilor culturale, sustine nfiintarea diferitelor institutii de stat si obstesti care contribuie la dezvoltarea capacitatilor creative ale copiilor, asigura accesul lor la aceste institutii, sprijina, n conformitate cu legislatia, editarea ziarelor, revistelor si cartilor pentru copii, turnarea filmelor, prezentarea emisiunilor radiofonice si televizate pentru copii (art. 9). Art. 10 din Lege proclama ca fiecare copil are dreptul la instruirea gratuita n limba de stat sau n alta limba n scoli de cultura generala, la continuarea studiilor n scoli tehnicoprofesionale, 41

licee, colegii, institutii de nvatamnt superior, n conformitate cu legislatia. Copiii orfani si copiii ramasi fara ngrijire parinteasca au dreptul la instruire si la ntretinere gratuite n toate institutiile de nvatamnt. La acest capitol trebuie sa mentionam violarea acestui drept n raioanele de est ale Republicii Moldova. Potrivit unui comunicat de presa al Consiliului permanent al OSCE, Rolf Ekeus, naltul Comisar al OSCE pentru problemele minoritatilor nationale, a reamintit ca mai mult de un deceniu problema scolilor din regiunea transnistreana a fost cea mai discutata Conform legislatiei transnistrene cu privire la limba, lor (aproximativ 4000 de elevi - o treime din toti elevii moldoveni din regiune) li se interzice folosirea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca, ncalcnd dreptul parintilor de a alege limba (inclusiv alfabetul ) n care sa fie 67 instruiti copiii lor. El a mentionat ca acest caz este un exemplu de ncalcare cruda a standardelor si drepturilor fundamentale acceptate la nivel international si de escaladare intentionata a tensiunii de catre administratia transnistreana [ IV, 17]. n acest sens, Legea nvatamntului prevede: dreptul la nvatatura este garantat indiferent de nationalitate, sex, vrsta, de originea si starea sociala, de apartenenta politica sau religioasa, de antecedentele penale. Statul asigura sanse egale de acces n institutiile de stat de nvatamnt liceal, profesional si superior, n functie de aptitudini si capacitati (art. 6). Conform Constitutiei si art. 18, 19 si 20 din Legea cu privire la functionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, copiii sau parintii lor au dreptul de a alege limba de educare si instruire la toate nivelurile si treptele de nvatamnt (art. 8). Durata nvatamntului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie a scolii nceteaza la sfrsitul anului de nvatamnt n care elevul atinge vrsta de 16 ani (art. 9). Obiectivul educational major al scolii este dezvoltarea libera, armonioasa a omului si formarea personalitatii creative, care se poate adapta la conditiile n schimbare ale vietii (art. 5). Desi legislatia nationala cu privire la nvatamnt declara ca nvatamntul n Republica Moldova este gratuit, n conditiile crizei economice acest principiu nu poate fi respectat. n aceste conditii educatia nu este accesibila pentru toata populatia, instruirea generala devine tot mai limitata. Deosebit de limitata este instruirea generala pentru copiii din ariile rurale att din cauza costului de ntretinere a elevilor n scoala exagerat de mare n comparatie cu bugetul familiei, lipsa conditiilor pentru sustinerea procesului de nvatamnt, nedorinta profesorilor tineri de a locui n localitatile satesti si abandonarea activitatii n scoala de catre o mare parte dintre 42

profesori din cauza salariilor nejustificat de scazute, ct si folosirea pe scara larga a muncii copiilor la prelucrarea terenurilor agricole, mai ales primavara si toamna. Art. 12 din Legea privind drepturile copilului proclama dreptul fiecarui copil la odihna si timp liber, dreptul de a participa la jocuri si la activitati recreative proprii vrstei sale, participarea la viata culturala si artistica. n acest sens statul stimuleaza si sustine material crearea unei retele largi de institutii extrascolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihna si alte obiective ce contribuie la fortificarea sanatatii copiilor, stabileste nlesniri pentru frecventarea institutiilor de cultura, nvatamnt, sportive si a bazelor de odihna n timpul vacantei. Odihna include necesitatile elementare de relaxare fizica si psihica si de somn, ea este aproape la fel de importanta pentru dezvoltarea copilului, ca si alimentatia, asigurarea unui adapost, ngrijirea sanatatii si educatia elementara. Responsabilitatea parintilor si a statului este de a asigura ca toti copiii sa beneficieze de timpul necesar pentru a dormi si a se relaxa. 68 Timpul liber este un termen larg si nseamna mai mult dect timpul suficient pentru a dormi n timpul noptii. El cuprinde si timpul pentru reflectarea asupra a ceea ce a nvatat, pentru a-si face temele, precum si pentru a se juca si pentru a fi copil [I, 16, p. 420]. Prin activitati recreative se ntelege sfera de activitati efectuate la libera alegere si pentru propria placere (inclusiv o serie de astfel de activitati care pot fi considerate, n anumite circumstante, ca munca, precum sportul, artele creative si de interpretare, mestesugurile, preocuparile stiintifice, culturale sau legate de tehnica). Iar joaca este, probabil, cea mai importanta dimensiune a copilariei, ntruct include activitati care nu sunt controlate de adulti si care nu se conformeaza neaparat vreunei reguli. n realitate joaca este un element esential care contribuie la dezvoltare, iar copiii care sunt privati de aceasta, indiferent de motiv, pot suferi deficiente importante n capacitatile lor sociale si personale [II, 47, p. 248-249]. Spre regret, dreptul copilului la odihna, timp liber, activitati recreative etc., se ncalca brutal adeseori chiar la adapostul legii si n numele reformei sistemului educational. Cresterea numarului de ore de instruire pe zi (7 ore n scoala si minimum 3-4 de autopregatire acasa pentru copiii de 12-13 ani) are efecte negative nu numai asupra timpului liber, a dreptului la odihna si recreare a copilului, a participarii sale la activitati extrascolare, dar si asupra sanatatii sale fizice si psihice. Un adult are n acord cu legislatia interna si internationala n domeniul muncii obligatia de a munci 8 ore pe zi. Aceste 8 ore presupun, de regula, efectuarea aceluiasi tip de activitate, corespunzatoare specializarii profesionale. Spre deosebire de adult, copilul trebuie sa 43

desfasoare n cele sapte ore scolare activitati foarte diferite. Daca mai avem n vedere si faptul ca notele obtinute n liceu conditioneaza admiterea sa la o facultate, copilul ar trebui sa devina un fel de robot ultraperformant, functionnd cu acelasi randament si performante sapte ore pe zi la scoala si cel putin nca tot attea acasa pentru pregatirea maratonului de fiecare zi [II, 8, p. 307]. O viziune noua, care nu trebuie sa fie trecuta cu vederea n Republica Moldova, este ca, n calitatea lor de detinatori ai drepturilor, copiii au de jucat un rol activ nu doar ca beneficiari de drepturi, ci si prin ajutorul acordat la identificarea cailor de realizare a lor. Ei nu mai sunt simpli beneficiari ai actiunilor de caritate si asistenta. Conventia cu privire la drepturile copilului prevede n mod explicit faptul ca drepturile nu sunt doar acordate copiilor, dar includ si participarea lor. Opiniile copiilor sunt importante si vocea lor trebuie sa fie auzita n discutiile privind protectia lor, aplicarea si apararea drepturilor lor. n acest spirit Legea cu privire la drepturile copilului garanteaza dreptul copilului la exprimarea opiniei, la libertatea de gndire, de constiinta, religie, asociere si reuniune pasnica. Statul garanteaza copilului cu discernamnt dreptul de a-si exprima liber opiniile asupra oricarei probleme care l priveste. Opiniile copilului sunt luate n considerare, avndu-se n vedere vrsta si gradul de maturitate. n acest scop copilului i se da posibilitatea de a fi audiat n cursul 69 dezbaterilor judiciare sau administrative care-l privesc fie direct, fie printr-un reprezentant sau organ corespunzator, n conformitate cu legislatia (art. 8). Libertatea de exprimare este un drept fundamental, natural, care presupune dreptul tuturor fiintelor umane la libertatea constiintei si opiniilor privind orice problema care poate sa apara n cadrul unei societati. n scopul asigurarii acestui drept, vor fi luate n considerare opiniile copilului care a atins vrsta de 10 ani privind: viata de familie; viata scolara; justitia juvenila; plasamentul si viata n institutie si alte forme de ngrijire; n procedura de acordare a timpului de joaca; n toate procedurile judiciare; la audiente de judecata de divort, custodie, tutela, adoptie, schimb de nume; depunere de bani; procese penale daca parintii sunt urmariti penal etc. Nici un copil nu poate fi constrns sa mpartaseasca o opinie sau alta, sa adere la o religie sau alta contrar vointei sale. Libertatea constiintei copilului este garantata de catre stat, ea trebuie sa se manifeste n spiritul tolerantei religioase si respectului reciproc. Parintii sau persoanele subrogatorii legale au dreptul sa educe copilul conform propriilor convingeri. Copiii au dreptul sa se asocieze n organizatii obstesti n conformitate cu legislatia. Statul acorda ajutor material organizatiilor obstesti ale copiilor, pune la dispozitia lor localuri, le acorda 44

nlesniri fiscale. Se interzice implicarea copiilor n activitatea politica si asocierea lor n partide politice. Acest drept este confirmat si de Legea cu privire la asociatiile obstesti care stipuleaza ca membri (participanti) ai asociatiilor obstesti de tineret pot fi cetatenii care au atins vrsta de 14 ani. Membri (participanti) ai asociatiilor obstesti de copii pot fi cetatenii care au atins vrsta de 10 ani (art. 15) [I, 24, p.3-13]. Copiii n vrsta de pna la 10 ani nu pot fi membri ai organizatiilor obstesti. Evident, caci dreptul la asociere trebuie garantat numai pentru persoanele cu discernamnt, care lipseste la copiii de vrsta frageda. n ce priveste libertatea constiintei copilului, el are dreptul sa adere la o credinta conform optiunilor sale. Cu toate ca pna la 18 ani copilul nu este obligat sa profeseze religia parintilor, acestia pot dirija convingerile religioase, dar nu prin constrngere. Art. 20 din Legea privind drepturile copilului stipuleaza ca fiecare copil are dreptul la proprietate. Conform acestui articol, copilul beneficiaza de dreptul la proprietate n limitele si n modul stabilite de legislatie. Avnd n vedere ca orice copil, din lipsa de maturitate fizica si intelectuala, are nevoie de protectie si de ngrijire speciala, ndeosebi de o protectie juridica adecvata, nainte si dupa nastere [I, 13 , p.95], protectia drepturilor lui se realizeaza printr-un ansamblu de institutii sociojuridice care vizeaza att ocrotirea persoanei copilului minor, ct si a patrimoniului acestuia. 70 Art. 19 din Legea privind drepturile copiilor stipuleaza ca copiii, membri ai familiei locatarului, au aceleasi drepturi ca si ceilalti membri ai familiei la folosirea spatiului locativ, iar copiii, membri ai familiei proprietarului locuintei, au aceleasi drepturi la folosirea si mostenirea acesteia. Autoritatile administratiei publice locale asigura ntretinerea si reparatia locuintelor copiilor orfani si ale celor ramasi fara ngrijire parinteasca pna la majorat. Copiilor care au crescut ntr-o institutie de stat pentru copii, la rude sau la persoane subrogatorii legale li se atribuie peste rnd spatiu locativ, daca e imposibila instalarea lor n locuinta ocupata anterior [I, 31, p.16-20]. Legea privind drepturile copilului confera dreptului copilului un spatiu destul de vast, recunoscnd acestuia la nivel declarativ drepturi civile, politice, sociale, economice si culturale. Ea urmareste scopul sa-i acorde copilului suficient spatiu pentru a fi ascultat, respectat si protejat. n scopul realizarii ei, respectarii prevederilor conventiilor si acordurilor internationale n domeniul ocrotirii copilului, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul de stat privind asigurarea drepturilor copilului [I, 21, p. 19-21] si noua conceptie nationala cu privire la 45

protectia familiei si copilului din 2002, care urmareste scopul sa puna n aplicare alocarea resurselor umane si financiare necesare pentru implementarea cadrului legislativ existent. n opinia noastra, nsa, reglementarile oferite la moment de legislatia din Republica Moldova nu sunt capabile sa ofere o protectie eficienta tuturor copiilor. Lipsa de reflectare integrala n legislatia nationala, n hotarrile administrative si judiciare, n cele politice si programele relevante pentru copii la nivel central si local ne vorbesc despre lacunele existente n sistemul de drept intern n ceea ce priveste ajustarea legislatiei nationale la standardele internationale n materia drepturilor omului [II, 46, 477]. n aceasta ordine de idei propunem completarea cadrului normativ national cu o serie de reglementari referitoare la: 1. extinderea ariei de reglementare normativa a drepturilor tuturor copiilor, indiferent unde se afla, lnga parinti sau separat de acestia, n scoala sau deja pe piata muncii, n tara sau n strainatate, cu probleme de sanatate, handicap sau comportament, carora, fara nici o discriminare, li se garanteaza exercitarea drepturilor prevazute de Conventia ONU referitoare la drepturile copilului; 2. introducerea n legislatia interna, a unui instrument de lucru (planul individualizat de protectie) obligatoriu pentru o planificare corecta a interventiei n cazul copilului care, din diferite motive, a fost separat de familia sa. Acest instrument de lucru va permite urmarirea actiunilor ntreprinse de serviciile competente, pe de o parte, pentru ameliorarea problemelor cu care se confrunta acel copil (n baza evaluarii complexe a nevoilor lui), iar pe de alta 71 parte, va evidentia munca ntreprinsa cu parintii sau rudele pentru ca si acestia sa depuna eforturi pentru a rentoarce copilul n familia sa naturala sau largita; 3. reglementarea expresa a rolului parintilor n ngrijirea si educarea copiilor, al colectivitatii locale precum si al statului; 4. instituirea si diversificarea serviciilor pentru copil si familie ct mai aproape de domiciliul acestora, cu scopul de a mentine familia unita si de a o ajuta sa-si onoreze ct mai bine ndatoririle fata de cresterea si dezvoltarea armonioasa a copiilor; 5. nfiintarea, la nivel central, a unor structuri noi cu scopul de a coordona activitatea de protectie a drepturilor copilului: Autoritatea Nationala cu mputerniciri pentru Protectia Drepturilor Copilului, de a gestiona problema adoptiilor; Oficiul National pentru Adoptii; si de promovare a conditiei copilului.; 6. adoptarea unor dispozitii care sa prevada expres ca parintii sunt primii responsabili pentru 46

ngrijirea si educarea copilului, precum si faptul ca responsabilitatea colectivitatii locale este subsidiara, rolul statului este complementar, astfel nct sa dispara mentalitatea adnc nradacinata n societate precum ca statul poate substitui oricum si oricnd parintii, prelund responsabilitatile pe care acestia le au fata de copiii lor; excluderea ncalcarilor sau limitarilor n exercitarea drepturilor parintesti prin acte administrative, o serie de competente din sfera administrativa fiind puse n seama instantei judecatoresti. 72 Capitolul 3 PROTECTIA MAMEI SI COPILULUI N FAMILIE 3. 1. Dimensiunea moderna a conceptului de familie n societatea contemporana familia a suferit transformari profunde, astazi termenul familie ncorpornd realitati diferite n urma transformarilor intervenite att la nivel individual, ct si la nivel social. Fiind o institutie ce se transforma foarte lent si anevoios, familia are o independenta relativa fata de contextul social si economic; schimbarile ei nu se fac o data cu schimbarea regimului politic, ci urmaresc succesiunea civilizatiilor. n ultimul secol s-au produs schimbari majore n evolutia familiei, a valorilor, normelor, comportamentelor din aceasta sfera. Procesele de industrializare, de urbanizare, exodul rural, asistenta medicala gratuita, mobilitatea sociala si teritoriala, modificarea relatiilor de proprietate devin componente fundamentale ale unei noi realitati, careia familia a ncercat sa-i faca fata, modificndu-si modul de constituire, dimensiunile, functiile. Schimbarile (politice, sociale, culturale, economice) din societatea occidentala, n ultimele doua decade au fost nsotite de schimbari n sfera familiei, cea mai spectaculoasa fiind trecerea de la familia nucleara (dominanta n perioada anterioara) la o diversitate de modele familiale alternative. Familia formata din cuplu conjugal casatorit (potrivit procedurilor legale) si din copiii acestui cuplu nceteaza sa mai fie model dominant. Acest fenomen a fost denumit a doua tranzitie demografica [II, 36, p. 221]. n literatura de specialitate principalele schimbari din sfera familiei sunt reflectate n urmatoarele planuri [II, 49, p.161]. a) relatia familie-societate. Familia nu mai este recunoscuta o institutie fundamentala pentru supravietuirea individului si reproducerea societatii. Preluarea acestei functii de alte institutii si grupuri sociale a facut ca rolul social al familiei, functiile ei sociale, importanta ei pentru functionarea societatii sa se estompeze continuu; b) comportamentul tinerilor necasatoriti. Relatiile sexuale nainte de casatorie nu mai constituie un tabu, ci o realitate generalizata. Tinerii si amna tot mai mult data casatoriei (sau 47

renunta definitiv la aceasta) practicnd un celibat cu tendinte libertine, ce a devenit un mod de viata destul de raspndit (single-culture). Acestia ncep sa se separe din ce n ce mai devreme de parinti, locuind fie singuri, fie cu prieteni, fie n cuplu. Coabitarea juvenila devine din ce n ce mai frecventa si mai durabila, ncetnd sa fie o forma prealabila a casatoriei; c) comportamente nuptiale. n ultima perioada n procesul de formare a familiilor s-a afirmat un nou model matrimonial n cadrul caruia casatoria nu mai este debutul constituirii uniunilor conjugale si, prin aceasta, debutul procrearii. Paralel cu scaderea ratei nuptialitatii, creste vrsta la prima casatorie, att pentru femei ct si pentru barbati. Reculul casatoriilor a 73 nceput n tarile scandinave n a doua jumatate a anilor '60, dupa care s-a extins n Elvetia, Austria, Germania, pentru a cuceri vestul Europei si, mai trziu, sudul. Se estimeaza ca: 20% dintre femeile nascute dupa 1955 vor ramne celibatare, n Suedia chiar 30%. Circa doua treimi dintre primele uniuni conjugale sunt coabitari si numai o treime casatorii [III, 8, p. VI.] . n aceste conditii, neavnd alt "mobil" dect sentimentele, legaturile familiale devin mai fragile. n medie, coabitarile sunt mai putin durabile dect casatoriile, numarul de copii rezultati din cupluri dizolvate (prin divort sau separare) fiind n crestere. d) comportamente familiale. Dezvoltarea sferei de servicii a promovat activitatea femeilor n afara domiciliului ntr-o proportie fara precedent. Aceasta a provocat o emancipare a femeii att n plan social ct si familial, egalitatea cu barbatul modificnd rolurile n cadrul familiei (tendinta catre familia bazata pe dialog si parteneriat). Tot mai multe femei "fac cariera", preocuparile pentru familie si nasterea copiilor trecnd pe un plan secundar. n general, este prezenta tendinta cresterii vrstei femeilor la prima nastere. Planificarea nasterilor a devenit posibila datorita contraceptiei moderne. Accentul s-a deplasat de la cantitate la calitate - nascuti trziu si n numar mic, copiii sunt doriti, parintii acordnd multa atentie conditiilor materiale si educative. Astfel conditia copilului a trecut prin trei faze [II, 68, p. 119]: - faza premoderna, asociata notiunii de proprietate, n care copilul este considerat obiect si munceste pentru ntretinerea familiei; - faza moderna corespunde unui model de protectie marcata de interventia statului (n educatia si protectia copiilor); - faza postmoderna n care copilul este conceput ca persoana cu drepturi si libertati (de exprimare, de comportament) si n care accentul se pune pe dezvoltarea personalitatii (att la baieti, ct si la fete). 48

n ceea ce priveste distribuirea rolurilor ntre parinti, se constata o mai mare implicare a tatalui (dect n trecut) n cresterea si educarea copiilor, dar, n acelasi timp, datorita instabilitatii crescnde a cuplurilor, tot mai multi tati si abandoneaza familia, lasnd mamei responsabilitatea ngrijirii copiilor; e) noi tipuri de menaje. Societatea contemporana se caracterizeaza prin raspndirea: - menajelor nefamiliale: celibatari; divortati; vaduvi - majoritatea batrne singure (mentionam aici erodarea legaturilor ntre generatii); menaje nefamiliale din mai multe persoane, fara legaturi de rudenie dar care traiesc mpreuna; - familiilor monoparentale, alcatuite din copii si un parinte, n general mama (necasatorita, divortata sau separata). Datorita faptului ca legatura dintre mama si copii e singura legatura "naturala" n relatiile familiale si datorita cresterii 74 instabilitatii cuplurilor, este posibil ca aceasta forma sa devina mai stabila n raport cu cuplul - care de altfel ar fi o situatie provizorie. Pornind de la aceasta, unii autori afirma ca ne ndreptam catre o societate "matricentrica" [III, 16]; - familiilor reconstituite fie prin recasatorie, fie prin stabilirea unor noi uniuni dupa divort sau separare, sunt de asemenea frecvente, inclusiv situatii cnd sunt prezenti copiii rezultati din uniuni anterioare ale ambilor parteneri; - familiilor nucleare. n Republica Moldova ramne dominanta, pe cnd n Occident se extind modele familiale alternative, deoarece casatoriile devin mai rare si mai trzii, fiind raspndite nsa coabitarile si celibatul. Astfel n Republica Moldova familia ramne o institutie sociala fundamentala pentru supravietuirea indivizilor, cu functii sociale de o importanta majora. Pe masura dezvoltarii economico-sociale, relatiile dintre familie si societate se nscriu ntr-un regim din ce n ce mai complex de interdependente. Familia este integrata n societatea globala, viata familiala fiind conditionata de schimbarile economice si sociale, aceasta influentnd, la rndul ei, dinamismul social global. n aceasta ordine de idei se considera ca mutatiile n dimensiunea conceptului de familie au fost determinate de o serie de factori printre care [II, 49, p. 98]: - diminuarea functiilor familiei prin preluarea de catre societate a unei parti a acestora; - cresterea gradului de ocupare a femeilor si a dorintei acestora de promovare sociala; - cresterea independentei economice a tinerilor; - cresterea veniturilor prin care s-a asigurat posibilitatea de a trai singur, reducnd 49

frecventa casatoriilor pe motive de constrngere economica; - cresterea diversitatii politice, culturale si spirituale; - schimbarea moravurilor si cresterea permisivitatii sociale fata de noile forme de comportament nuptial; - preluarea unor modele comportamentale de la un grup la altul si de la o societate la alta. 75 3 2 Caracterizarea unor modele de politici sociale n domeniul familiei n contextul recomandarilor Uniunii Europene Dintre categoriile de cetateni care beneficiaza de prevederi speciale privind protectia lor de catre stat, categoria de care ne vom ocupa n aceasta lucrare o reprezinta copiii. n aceste conditii este oportuna o analiza a cadrului legal al protectiei copiilor de catre stat n Republica Moldova, urmarind evolutia acestuia dupa declararea independentei si concordanta sa cu recomandarile si politica Uniunii Europene cu privire la protectia copilului, analiza, n urma careia s-ar propune ca model alternativ un model de politica social aplicat n statele europene, oferind argumente n favoarea implementarii unui model similar n Republica Moldova, pentru o mai buna realizare a protectiei copiilor de catre stat prin sistemul de alocatii familiale. n literatura de specialitate se mentioneaza existenta urmatoarelor tipuri de politici sociale n domeniul populatiei si familiei [ II, 49, p. 99]: 1. demografice pronataliste. Urmaresc cresterea fertilitatii si sporirea dimensiunilor familiei; 2. antinataliste. Urmaresc scaderea natalitatii si a dimensiunilor familiei; 3. neutre. Urmaresc ameliorarea situatiei familiilor, lasnd acestora libertatea de a hotar numarul de copii; 4. substitutionale. Ofera asistenta familiala; 5. de remediu. Ofera consultanta n domeniul problemelor familiale; 6. ameliorative. Urmaresc mbunatatirea conditiilor de viata ale familiilor. Dupa cum observam, aceste politici n domeniul familiei urmaresc scopuri diferite: asigurarea fortei de munca, mbunatatirea calitatii vietii familiale, asigurarea imortalitatii societatii prin nlocuirea generatiilor si mentinerea trasaturilor nationale specifice, socializarea copiilor n directia pastrarii identitatii culturale sau asigurarea egalitatii sexelor. Constitutia Republicii Moldova (art. 50) statueaza dreptul copiilor si tinerilor la protectie din partea statului: copiii si tinerii se bucura de un regim special de asistenta n realizarea drepturilor lor. Statul acorda alocatiile necesare pentru copii si ajutoare pentru ngrijirea copiilor bolnavi ori 50

handicapati. Alte forme de asistenta sociala pentru copii si tineri se stabilesc prin lege. Recomandarea nr. R(92)2 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei adresata statelor membre privind sistemul alocatiilor familiale are o importanta majora pentru Republica Moldova prin prisma optiunii clare a tarii noastre de integrare n Uniunea Europeana si datorita importantei pe care aceasta institutie o acorda problemei copiilor n Republica Moldova. Recomandarea reflecta principiile asezate de Uniune la baza sistemului de alocatii familiale pentru copii, care se aplica n statele membre, conform urmatorului tabel: 76 Metoda de plata 1. Sistemul alocatiilor familiale trebuie sa cuprinda plati periodice n beneficiul fiecarui copil; Criterii de alocare a beneficiilor 2. Indiferent de metoda de finantare, alocatiile familiale trebuie acordate tuturor copiilor rezidenti pe teritoriul statului respectiv; 3. Beneficiile familiale trebuie acordate n urmatoarele situatii: cel putin pna la ncheierea frecventarii nvatamntului obligatoriu de catre copil sau pna la vrsta de 16 ani; pna la vrsta de 18 ani atta timp ct copilul este ncadrat cu frecventa ntr-un program de nvatamnt superior sau profesional si nu primeste din alte surse venitul minim stabilit prin legislatia nationala. Finantarea sistemului 4. Punerea la dispozitia institutiilor abilitate a resurselor suficiente pentru a atinge obiectivul fundamental al sistemului alocatiilor familiale; 5. n cazul n care contributiile sunt sub forma de taxe, trebuie sa se tina cont de capacitatea contribuitorie a contribuabililor, pentru a nu deveni apasatoare pentru cei cu mijloace reduse; 6. Fiecare stat membru trebuie sa garanteze solidaritatea optima n finantarea beneficiilor familiale, n special n favoarea celor cu venituri scazute. Beneficiarul 51

alocatiei familiale 7. Beneficiarul alocatiei familiale trebuie sa fie persoana n grija careia se afla copilul sau chiar copilul dupa vrsta majoratului. Aceasta Recomandare statueaza principiile calauzitoare pe care ar trebui sa se fondeze sistemele alocatiilor familiale, stabilind ca obiectiv fundamental al acestui sistem asigurarea bunastarii copilului si a stabilitatii economice a familiei acestuia, criteriu cu care puterea economica a cuantumului alocatiei de stat pentru copii din Republica Moldova este n contradictie evidenta. Recomandarile europene privind sursele de finantare dovedesc discrepanta dintre sistemul existent n Republica Moldova cu standardele Uniunii Europene n domeniul protectiei copiilor. Sistemul national contrazice toate aceste principii pentru ca statul nu dispune de resurse bugetare suficiente pentru a stabili un cuantum al alocatiilor de stat pentru copii susceptibile sa asigure bunastarea copilului si stabilitatea economica a familiei acestuia. Sistemul de colectare a fondurilor nu distinge ntre capacitatea contributorie a contribuabililor, iar distributia veniturilor nu variaza nici n functie de veniturile familiei si nici n functie de numarul de membri / copii aflati n ngrijirea familiei. Sistemul existent astazi n Republica Moldova contribuie astfel la adncirea inegalitatii ntre copii provocata de acutizarea diferentierii 77 veniturilor n tara si nu ofera o protectie eficienta a copiilor datorita puterii economice reduse a cuantumului alocatiei. Realizarea protectiei sociale n modelul european de politica sociala este n principal bazata pe relatiile traditionale si pe factorii traditionali (familia, biserica si comunitatile locale), care se constituie adesea n surse majore ale prestarii de servicii sociale. Sistemele securitatii sociale din aceste state nu sunt foarte avansate si nici definitivate coerent, iar asigurarile sociale nu au un caracter general / national ncadrnd aceste tari ntr-un pattern mixt al politicilor sociale, dar s-au transformat si continua sa se transforme n baza recomandarilor Uniunii Europene, fiind mult mai aproape de acestea dect este sistemul nostru actual. Proportia cea mai mare a prestatiilor sociale o suporta angajatorii, iar sistemele de mentinere a veniturilor, bazate pe asigurari si care duc la pensii mari, exclud multe categorii care nu beneficiaza de alte programe. Exista o tendinta de instituire de programe care sa mentina veniturile n baza fondurilor ocupationale si a parteneriatelor sociale, fara ca aceste sisteme sa se implice si n alte programe sociale care nu vizeaza mentinerea veniturilor. Singurul domeniu al asigurarilor sociale cu caracter universal este cel al asigurarilor medicale, a caror finantare tinde sa se bazeze din ce n ce mai mult pe impozite si nu pe contributii. 52

Urmarind clasificarea sistemelor de politica sociala facuta n 1990 de catre G. Esping Andersen, putem ncadra tarile din sudul Europei n modelul conservator / corporatist fara ca aceasta ncadrare sa fie perfecta. Similitudinile dintre modelul sud-european de politica sociala si modelul corporatist se refera la rolul major al factorilor traditionali si la limitarea interventiei statului la formele de protectie sociala pe care celelalte institutii nu reusesc sa le asigure. O alta trasatura a modelului conservator / corporatist, respectiv, originile predemocratice autoritare ale acestor state, si gaseste corespondentul n realitatea istorica a regimurilor autoritare din Spania (Franco, 1935-1973) sau Portugalia (Salazar, 1927-1965). Originea istorica a alocatiilor familiale poate fi identificata n Europa sec. XIX-lea, atunci cnd cteva mari companii au nceput sa plateasca prime muncitorilor cu familii numeroase. Ideea s-a raspndit ntre anii 1920 si 1930 n mai multe tari europene care au instituit astfel de programe. Cele mai multe dintre aceste programe au devenit operationale dupa al doilea razboi mondial si se mentin active pna astazi. Analiza sistemului de alocatii familiale din modelul sudeuropean de politici sociale va fi structurata pe urmatoarele criterii: legi existente n acest domeniu, tipul de sistem de alocare a beneficiilor, persoanele care intra n acoperirea sistemului, sursele de finantare, criteriile de eligibilitate si beneficiile acordate si institutiile care organizeaza si administreaza sistemul. Cea mai veche lege n domeniul alocatiilor familiale este cea a Italiei adoptata n 1937, urmata de Spania (1938), Portugalia (1942) si Grecia (1958). n prezent numai Grecia se mai conduce dupa aceeasi lege, n celelalte state adoptndu-se reglementari mai recente: Italia 78 (1988), Portugalia (1991) si Spania (1994). Toate statele subscrise acestui model de politici sociale au un sistem al alocatiilor familiale bazat pe statutul de angajat, cu reglementari speciale pentru someri, beneficiarii de asistenta sociala si micii ntreprinzatori activi sau pensionari care au n ngrijire unul sau mai multi copii. n Republica Moldova, la etapa contemporana determinata de o criza economica acuta si o politica sociala de proasta calitate, se mai vehiculeaza ideile nostalgice privitor la politica sociala n URSS si RSSM. Aceasta situatie, de fapt, ne obliga sa mentionam ca n privinta politicii familiale datele statistice oficiale din epoca socialista nu arata o diferenta fundamentala ntre lumea capitalista si statele socialiste, ci, mai degraba, ntre tarile socialiste si cele capitaliste, pe de o parte, si lumea a treia, pe de alta parte. Astfel, n 1980, cheltuielile pentru securitate sociala erau n medie 16,6% 53

din P.I.B. n tarile capitaliste dezvoltate, 14,9% n tarile socialiste si numai 3,5% n tarile n curs de dezvoltare [II, 17, p.70]. n privinta numarului mediu al programelor de securitate sociala, n tarile capitaliste dezvoltate acesta era 5, n tarile socialiste -4, 44, n tarile n curs de dezvoltare 2,71. Tot criteriile statistice formale arata prezenta, n politica statelor socialiste, a unor programe pentru mame si copii (alocatii, servicii, concedii etc.) mult mai generoase dect n tarile capitaliste (cu exceptia celor scandinave) [IV, 4]. n continuare vom prezenta cteva trasaturi distinctive ale politicii sociale si familiale a regimurilor comuniste n comparatie cu statele capitaliste: a) Egalitarismul. Regimurile comuniste sustin ideea desfiintarii discriminarilor ntre oameni si a administrarii centralizate si planificate a resurselor economice si noneconomice n scopul dezvoltarii umane. Principalul mecanism al realizarii egalitarismului este redistribuirea, limitnd veniturile primare (din munca) si sustinnd veniturile secundare (din redistribuire) ale familiei. Avnd la ndemna practic n mod nelimitat avutia unei tari ntregi, rezultatele primelor doua decenii de guvernare comunista n privinta protectiei sociale au fost notabile comparativ cu situatia interbelica. Chiar n conditiile de dupa cel de al doilea razboi mondial (cnd venitul national si veniturile populatiei erau foarte reduse) statul a reusit sa sporeasca cheltuielile sociale, sa extinda asistenta medicala si reteaua de nvatamnt. Mortalitatea infantila, morbiditatea, analfabetismul s-au redus spectaculos, iar speranta de viata si nivelul de scolarizare al populatiei au crescut. b) Paternalismul. Statul se implica n cele mai importante aspecte ale vietii familiale si individuale. Instrumentele acestui paternalism erau: - ocuparea completa, n mod artificial, a fortei de munca; - universalismul asigurarilor sociale, care acopereau totalitatea salariatilor de stat (fiind 79 presupus ca, mai devreme sau mai trziu, fiecare va deveni salariat de stat); - accesul gratuit la educatie si asistenta medicala; - sistemul de preturi subventionate, fundamentat pe criterii neeconomice; acest sistem opera n privinta indicilor esentiali ai consumului populatiei: chirii, energie, alimente de baza, transport public, majoritatea serviciilor; acest sistem actiona ca un sistem de beneficii universale, care asigura accesul la realizarea nevoilor fundamentale ale tuturor, chiar a celor cu venituri foarte mici; - sistemul de distribuire a locuintelor prin ntreprinderi. 54

c) Ignorarea nevoilor reale. Desi suna paradoxal, statul comunist a avut o atitudine paternalista fata de majoritatea populatiei, dar a aratat un dezinteres total fata de grupurile cele mai defavorizate. Astfel, sistemul de securitate sociala era dezvoltat asimetric, acceptnd protectia sociala pentru cei ce munceau (asigurari sociale), dar nu si pentru cei care nu erau cuprinsi n sfera activitatii social-economice (asistenta sociala era quaziignorata, subdezvoltata, marginalizata). Statul nu proteja ceea ce nu putea controla. Trei elemente, prezente n statele capitaliste, lipseau n cele socialiste: indemnizatia si ajutorul de somaj; programele de indexare automata a pensiilor; programele universale n general (de exemplu, alocatiile pentru copii, asistenta medicala, pensiile de boala sau incapacitate de munca nu acopereau toti beneficiarii posibili). Conditia pentru a obtine beneficiile de securitate sociala - inclusiv pentru copii - era munca retribuita. Aceasta regula nu facea exceptii nici n cazurile copiilor, ai caror amndoi parintii nu lucrau. Astfel, nevoile individuale sau ale unor grupuri particulare, marginale, nu erau luate n considerare. Saracii si problema saraciei erau neglijate pentru ca, n mod oficial, ele nu existau, fiind rezolvate o data pentru totdeauna. d) Subordonarea obiectivelor politicii sociale si familiale dezvoltarii economice propagandistice, imperativelor si primatului unui stat totalitar coercitiv. Aceasta ndeparta politica statelor comuniste att de modelele orientate catre nevoile populatiei, ct si de modelele orientate spre pragmatism. Fundamentarea predominant ideologica determina caracterul formal al multor prevederi si masuri, facndu-le sa contravina, n mod practic, att dorintelor si nevoilor populatiei ct si necesitatilor unei economii eficiente. Astfel, dupa 1980, cheltuielile social-culturale nregistreaza o scadere lenta, justificata de ratiunea primatului sferei productive n raport cu sfera nonproductiva. Suprasolicitarea statutului de salariat a determinat devalorizarea sociala a statutului femeilor casnice, liber-profesionistilor, taranilor. Daca o problema era considerata rezolvata n plan ideologic (de exemplu, problema locuintelor, a ocuparii fortei de munca, inflatia), societatea nu mai facea nimic pentru a contracara persistenta ei n planul real. 80 e) Centralismul excesiv si excluderea societatii civile de la elaborarea si aplicarea politicii familiale, urmare directa a naturii totalitare a regimului, se traducea prin: - controlul total al statului asupra aspectelor de politica economica si sociala ce influenteaza viata de familie (veniturile, socializarea copiilor, locuinta etc.); - abolirea autonomiei fondului de asigurari sociale; 55

- limitarea cmpului de actiune de nivel local; - inexistenta organismelor nonguvernamentale; - absenta conceptului de drepturi sociale din vocabularul politic; - asistenta sociala discretionara. n concluzie, chiar daca regimurile totalitare au creat sisteme de politica familiala asemanatoare formal cu cele din tarile capitaliste dezvoltate (beneficiile pentru mame si copii, asigurari sociale, nvatamnt, servicii de ngrijire a prescolarilor, asistenta medicala, emanciparea femeii) - rezultatele si efectele acestor sisteme nu au fost aceleasi. Chiar daca n primii ani dupa razboi politica familiala si sociala a comunismului ar fi putut fi justificata (reducnd saracia masiva si unele inegalitati), n ultimul deceniu datele obiective au aratat falimentul acestei politici: deteriorarea nivelului de trai, penuria, scaderea calitatii serviciilor sociale, aspecte critice ale vietii de familie, stagnarea sau chiar scaderea indicatorilor consumului populatiei sau evolutia nefavorabila a unor indicatori demografici (mortalitatea infantila, speranta de viata), administratia publica devenind din ce n ce mai incapabila sa raspunda nevoilor reale ale populatiei (la aceasta contribuind si scaderea performantei economiei) [IV, 4]. Pornind de la analiza situatiei familiei si a politicii familiale existente, a lipsurilor si nerealizarilor aratate mai sus, necesita raspuns trei ntrebari: ce trebuie mentinut asa cum este, ce trebuie adaptat la economia de piata, ce elemente noi trebuie introduse. De asemenea, trebuie facuta o distinctie clara ntre problemele generate de criza socialismului si cele legate de reforma economica si sociala. Asa cum am mai aratat, familia reprezinta un cadru pentru abordarea completa si integrata a politicii sociale, un punct de ntlnire a diverselor abordari sectoriale. Ea ndeplineste functiuni capitale n perioada de tranzitie, ceea ce face din aceasta institutie un pilon ce trebuie consolidat. n aceasta perioada trebuie avuta n vedere mpletirea rolului familiei n asigurarea protectiei, sau chiar a supravietuirii membrilor ei, cu rolul retelelor institutionale si statale. Principiile ce stau la baza suportului statului acordat familiilor se refera la: ntarirea familiei ca institutie, asigurarea bunastarii copiilor; egalitatea dintre barbati si femei. De aceea, principalele obiective ale politicii familiale n aceasta perioada sunt: - sustinerea familiilor n efortul de a face fata rigorilor tranzitiei; 81 - limitarea consecintelor negative ale comportamentului familial modern asupra echilibrului demografic si cel social. 56

Un studiu stiintific L'odyssee de la famille roumaine, efectuat n Romnia de M. Berthier si D. Bonneau, colaboratorii Cf. Smaranda Mezei, a pus n evidenta familiile cu cele mai mari riscuri n ceea ce priveste diminuarea nivelului de trai si saracia. Acestea sunt: - familiile cu cel putin 2 copii si doar o singura persoana ocupata, care au nevoie de 63108% din VSMN; - familiile monoparentale cu cel putin 2 copii, care au nevoie de un complement mediu de 73% din VSMN; - familiile cu someri, care necesita un complement al carui cuantum se situeaza ntre 45% si 53% din VSMN; - familiile cu 3 si mai multi copii, care au nevoie de un complement ntre 20% si 46% din VSMN; - familiile de vrstnici n care exista o singura pensie, care - pentru depasirea pragului de subzistenta - necesita (n medie) 44% din VSMN [IV, 4]. O alta analiza, History of Woman Suffrage [IV, 11], a pus n evidenta riscuri n fata carora familiile nu sunt, actualmente, protejate si a demonstrat ca, deseori, fluxurile transferurilor sociale nu se ndreapta catre tipurile de familii care au cea mai mare nevoie de protectie. Att timp ct nu sunt stabilite n mod clar si justificat prioritatile, protectia sociala va ramne lipsita de eficienta. Astfel, ntr-o situatie foarte grea sunt familiile monoparentale, familiile de someri pe termen lung, familiile cu peste 3 copii. Pentru aceste familii nu exista, n prezent, masuri speciale de protectie, care sa tina seama de specificul situatiei lor si sa contribuie la mentinerea veniturilor, mpiedicnd degradarea iremediabila a nivelului lor de trai. De asemenea, o situatie foarte grea o au si familiile cu copii n care un singur parinte lucreaza, aceasta situatie grea fiind consecinta politicii duse n anii regimului comunist (care forta si stimula femeile sa faca parte din populatia ocupata), precum si a nivelului de trai foarte redus n perioada actuala. Aceasta familie, clasica n societatile occidentale n care, traditional, sotul lucreaza, iar sotia este casnica, a ajuns n societatea noastra un fel de paria. Exista, actualmente, n Republica Moldova, o politica familiala? Noi credem ca eforturile statului n aceasta directie sunt sustinute de reminiscentele politicii regimului anterior, de la care s-au mostenit majoritatea programelor sociale (cu exceptia beneficiilor de somaj). Modificarile recente nu au avut urmari semnificative asupra nivelului de trai al familiilor. n general, toate avantajele noi introduse au fost contracarate de abrogarea sau deprecierea altora. Astfel, sistemul de alocatii pentru copii a devenit universal, iar valoarea reala a acestor prestatii a scazut mult. Sistemul fiscal, desi ncearca sa promoveze impozite progresive, nu protejeaza n mod real 57

82 familiile cu venituri mici (care, n general, au si multi copii). Politica financiara (subventii, credite) n sustinerea familiilor vulnerabile este practic inexistenta, subventiile fiind suprimate, iar creditele neoperationale. Singurele programe sociale care functioneaza ct de ct eficient sunt cele cu regim de asigurari sociale (pensii, beneficii de somaj, beneficii de maternitate). Putem conchide ca statul nu are ca obiectiv explicit si eficient protectia familiilor defavorizate, masurile existente avnd un aspect formal si inconsistent iar respectivele familii lasate, mai mult sau mai putin, sa se descurce singure. Astfel, noile generatii de copii sunt silite, n majoritate, sa creasca n conditii de deprivare economica. Costul ridicat al copilului reiese si din analiza saraciei pe tipuri de familii. Familiile fara copii si persoanele singure sunt astfel situate mult mai bine din punct de vedere material. Nu este deci de mirare prabusirea natalitatii si nici cea a nuptialitatii. n aceasta perioada de tranzitie statul trebuie sa-si asume obligatia constitutionala de a asigura familiile si, n special, bunastarea copiilor, la a caror crestere si educatie contribuie alaturi de parinti. Propunerile noastre vizeaza constituirea unui pachet coerent de transferuri sociale pentru familii, care sa tina seama de tendintele de evolutie a familiei si a ntregii societati n tara noastra, precum si de tendintele n dezvoltarea politicii sociale familiale pe plan mondial. Astfel: 1. Este necesar un nou echilibru ntre universalism si selectivitate. Nu putem ramne la vechiul universalism al regimului trecut, care ar fi ineficient n conditiile unei societati bazate pe diferentierea crescnda a veniturilor familiilor, care departajeaza sever familiile sarace de cele bogate. De asemenea, nu putem adopta modelul protectiei bazate pe programe sociale puternic focalizate, care ar fi ineficienta n conditiile n care saracia are proportii de masa. n actuala perioada trebuie redefinita notiunea de risc social, care, n mod traditional, este contracarat prin asigurari sociale. n perioada de tranzitie au aparut riscuri pe care societatea din Republica Moldova nu le cunostea anterior: somaj, inflatie, lipsa locuintei, cresterea galopanta a pretului la locuinte etc. 2. Singura solutie pentru protejarea n fata acestor riscuri este diversificarea gamei de alocatii Familiale, care sa raspunda unor criterii de eligibilitate specifice. Aceste beneficii ar trebui sa aiba n vedere nevoile specifice pentru diferite tipuri de familii (n special cele cu copii) si nu doar pe ale celor foarte sarace. Alocatii familiale, astfel largite, ar diminua treptat nevoia de asistenta sociala. Desigur, printre alocatiile familiale, un rol primordial l au alocatiile pentru copii. 58

3. n privinta beneficiilor de maternitate, pe plan mondial exista o tendinta de expansiune a lor. 83 n Republica Moldova, directia de evolutie ar putea fi aceea de prelungire a concediului pentru ngrijirea copilului pna la ndeplinirea vrstei de 3 ani a copilului, platit la nivelul cosului de consum. Acest fapt ar avea urmari benefice asupra cresterii si educarii copiilor si a ncurajarii natalitatii si ar slabi presiunea asupra pietei muncii. Fiind conforme documentelor internationale, constitutiile multor state consacra prevederi cu referire la protectia speciala acordata de catre stat familiei, mamei si copilului, precum si prevederi cu privire la drepturile si obligatiile parintilor si ale statului fata de copii. Astfel, Constitutia Republicii Italiene stipuleaza ca este datoria si dreptul parintilor de a-si ntretine, de a-si creste si de a-si educa copiii, chiar daca sunt nascuti n afara casatoriei. n cazul incapacitatii parintilor, legea prevede modalitatile de ndeplinire a acestor obligatii, asigurnd copiilor nascuti n afara casatoriei ntreaga protectie, juridica si morala, compatibila cu drepturile membrilor familiei legitime. Legea reglementeaza normele si limitele pentru stabilirea paternitatii (art. 30). Republica nlesneste, prin masuri economice, formarea familiei si ndeplinirea ndatoririlor acesteia, n special n privinta familiilor numeroase. Republica protejeaza maternitatea, copiii si tineretul, nlesnind dezvoltarea institutiilor corespunzatoare acestui scop (art. 31) [I, 4, p. 95]. n Constitutia Republicii Ungare gasim, de asemenea, prevederi cu privire la sprijinirea mamei nainte si dupa nasterea copilului, ocrotirea femeilor si a tinerelor n cmpul muncii, ocrotirea copilului (art. 66, 67) [I, 49, p. 525]. Prevederi ce tin de protectia familiei, mamei si copilului gasim si n Constitutia Spaniei. Astfel, art. 39 proclama ca puterile publice asigura protectia sociala, economica si juridica a familiei. Puterile publice asigura si protectia copiilor, care sunt egali n fata legii, indiferent de filiatie, si a mamelor, indiferent de starea lor civila. Legea reglementeaza stabilirea paternitatii. Parintii trebuie sa acorde asistenta copiilor n toate domeniile, indiferent daca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia, pe toata durata minoritatii si n celelalte cazuri prevazute de lege. Copiii se bucura de protectia reglementata n acordurile internationale care vegheaza asupra drepturilor lor [I, 5, p.439]. n asa fel, prin traditie legiferata de legislatiile nationale, familiei i revine rolul central n procesul de protectie a drepturilor copilului, parintii fiind acei care asigura asistenta si ocrotirea lor. Ori de cte ori nsa parintii nu pot asigura conditiile si standardele necesare dezvoltarii 59

copilului n mediul familial, statului i revine obligatia de a sprijini ori de a prelua integral ocrotirea drepturilor acestuia. Copiii constituie o categorie de persoane care nu dispun de mijloace de existenta proprii. Izvoarele de ntretinere a copiilor n majoritatea familiilor le constituie salariile si alte venituri 84 provenite din munca ale parintilor, precum si veniturile provenite din gospodaria familiala. Bugetul familial, fiind format din anumite parti depuse de catre unul sau alt membru, n interiorul familiei ele si pierd caracterul individual si sunt ndreptate spre satisfacerea necesitatilor tuturor membrilor. Din aceste considerente, volumul beneficiilor materiale ce i se cuvine fiecarui membru al unei familii concrete depinde att de venitul total al familiei, ct si de corelatia dintre membrii apti si inapti de munca [II, 47, p. 48-49]. Datorita faptului ca copiii, de regula, sunt educati n familie, asigurarea lor sociala se exercita pe calea acordarii de ajutor familiei. Primele regimuri de alocatii familiale au aparut n Belgia si n Franta. n urma valului general de revendicari salariale, industriasii belgieni, n anul 1930, si cei francezi, n 1932, au hotart sa acorde alocatii speciale proportional cu numarul copiilor avuti n ngrijire. Nascut din initiativa privata, acest regim de prestatii va trece n ntregime n grija statului n foarte multe tari. Primul regim de alocatii familiale instituit de stat pe principiul serviciului public a aparut n Noua Zeelanda n 1926. La nceput doar familiile cu venituri scazute aveau dreptul la prestatii, dar aceasta restrictie a fost ulterior scoasa [II, 8, p. 25]. n acest domeniu prezinta interes experienta URSS, care, dupa al doilea razboi mondial, a ncercat sa dezvolte o politica orientata n mod accentuat spre copil, crend un sistem generos de suport social adresat copilului si familiei cu copii. Astfel, ntr-o perioada istorica relativ scurta s-a cristalizat un sistem de protectie sociala a copilului si a familiei, n special prin subventionarea bunurilor pentru familiile numeroase, distribuirea cu prioritate a locuintelor, oferirea unui set de servicii universale gratuite: crese si camine, gradinite, educatie si nvatamnt obligatoriu si gratuit, sistem gratuit de ocrotire a sanatatii, organizarea timpului liber tabere de vacanta, activitati culturale si sportive, precum si un sistem de institutii de stat pentru copiii ramasi fara ngrijire parinteasca [II, 47, p. 105]. n anul 1981, numarul tarilor care au instituit regimul de alocatii familiale, finantate n ntregime de bugetul statului, s-a ridicat la 50, n timp ce n alte 67 de tari, la finantare participau alaturi de stat si patronii [IV, 19, p. 66-67]. Actualmente pentru desemnarea alocatiilor care se atribuie n favoarea familiei se foloseste termenul prestatii familiale. 60

Prestatiile familiale n bani pot mbraca o mare diversitate de forme, fiind diferite ca suma, destinatie, conditii de atribuire. Astfel, alocatiile pentru copii pot fi universale sau conditionate. Ele pot reprezenta o suma fixa sau sunt stabilite n functie de venitul familiei, numarul de copii n ngrijire, sau n raport de vrsta acestora. Valoarea prestatiilor difera de la o tara la alta si poate fi cuprinsa ntre 3% si 25% dintr-un cstig mediu. Legislatiile unor state prevad asa-numitele prestatii progresive, n crestere, ncepnd cu al doilea copil, sau pot fi diminuate sau chiar stopate dupa un anumit numar de 85 copii, n functie de politica demografica pe care o duce statul. De asemenea, difera si vrsta copiilor pna la care se acorda prestatiile, fiind fixata ntre 14 si 16 ani. Aceasta limita poate fi mai ridicata n cazul copiilor care urmeaza o scoala, sunt studenti sau sufera de o invaliditate [II, 31, p. 396]. n unele tari, unde natalitatea a scazut foarte mult, cum este n cazul Frantei, ajutoarele n favoarea familiilor cu multi copii sunt foarte numeroase si diversificate. Acest regim complex cuprinde urmatoarele grupe de prestatii: prestatii de ntretinere (alocatii familiale, complementul familial); prestatii legate de nastere si de mica copilarie (alocatie pentru al doilea nascut, alocatie parentala n scopul educatiei, alocatii de ngrijire a copilului la domiciliu); prestatii de vocatie specifica (alocatie de nceput de an scolar, alocatie pentru o educatie speciala, ajutoare pentru locuinta); prestatii legate de izolare (alocatia de parinte solitar, alocatia de sustinere a familiei), iar din 1990, o noua indemnizatie speciala de asistenta materna, care da posibilitatea tinerelor mame sa-si supravegheze copiii pna la vrsta de 6 ani [II, 21, p. 464-519]. Este impresionant acest efort al statului francez pentru sustinerea familiei n forma sa traditionala, sot, sotie, copii n ngrijire, precum si pentru prentmpinarea unor situatii izvorte din noile stiluri de viata care au dus la aparitia unor mari diversitati ale vietii familiale: familii monoparentale, uniuni libere cu sau fara copii, familii compuse din parinti, ei nsisi divortati sau separati etc. n Statele Unite, unde lupta femeii pentru drepturile sale pe parcursul ultimelor doua secole a luat uneori forme dramatice, dreptul femeii la concediul de maternitate a fost legiferat nu demult. Unii autori americani, preocupati de tema drepturilor femeii, aduc exemple de greve ale barbatilor-profesori care protesteaza contra ncercarii unor state de a fixa concedii de maternitate pentru femeile-profesoare, vaznd n aceasta o ncalcare a drepturilor lor. La nivel federal, problema concediului de maternitate a fost solutionata n Statele Unite doar catre finele sec. al XX-lea, odata cu venirea Presedintelui Clinton la putere [II, 76, p. 117-118]. n Rusia femeile beneficiaza de un concediu de maternitate cu durata de 70 de zile 61

calendaristice pna la nastere si 70 de zile calendaristice dupa nastere (n cazul unor nasteri complicate 86 de zile, la nasterea a doi sau mai multi copii 110 zile (art. 165 Codul muncii). Legislatia Romniei prevede, de asemenea, un sir de masuri de sustinere a familiei, mamei si copilului. Astfel, alocatia de stat pentru copii este una dintre principalele indemnizatii de asistenta sociala ce consta ntr-o suma de bani pe care statul o acorda familiilor cu copii n vederea acoperirii nevoilor de crestere si educatie a acestora [I, 28, p.287]. Legea data are o semnificatie importanta, deoarece confirma principiul universalitatii subventiilor familiale ca principal criteriu legal de acordare a ajutorului de stat pentru copii. Conform acestei legi, de ajutor beneficiaza fiecare copil, indiferent de calitatea de salariat a parintelui. Cuantumul alocatiei reprezinta o suma fixa, indiferent de numarul copiilor. 86 Legislatia Romniei prevede pentru familiile cu copii o indemnizatie familiala de asistenta sociala speciala ce consta dintr-o suma de bani suportata de bugetul de stat n scopul atenuarii consecintelor reformei n domeniul economic [I, 27, p. 335]. Aceasta indemnizatie este adresata familiilor cu doi si mai multi copii n vederea ameliorarii situatiei lor familiale, mai ales n conditiile scaderii semnificative a puterii de cumparare si a veniturilor populatiei. Conform acestei Legi, familiilor cu multi copii urmeaza sa li se plateasca o alocatie suplimentara, ncepnd cu al doilea copil. Cuantumul alocatiei este stabilit ntr-o suma fixa ce se plateste lunar, care se indexeaza prin hotarre de Guvern. n cadrul indemnizatiilor familiale putem enumera si ajutorul care se acorda sotiilor celor care si satisfac serviciul militar obligatoriu, indemnizatia de nastere si ajutorul de urgenta. Astfel, indemnizatia de nastere se acorda mamelor care au nascut mai mult de un copil, pentru fiecare copil nascut ulterior, o singura data, la cerere [I, 29, p. 324]. ntr-un studiu asupra saraciei, efectuat de Banca Mondiala n Romnia si n majoritatea tarilor din regiune, s-a aratat ca saracia este strns legata de dimensiunea familiei si de numarul de copii. Probabilitatea ca o familie cu trei sau mai multi copii sa traiasca n saracie este mare. Datele studiate despre tarile aflate n tranzitia economica arata ca cea mai grea povara a ajustarii economice o sufera copiii. De aceea, alocatiile pentru copii constituie un instrument eficient de transfer de resurse catre familiile pentru care posibilitatea de a fi afectate de saracie este cea mai mare [II, 31, p. 404-405]. n Republica Moldova, reiesind din raportul UNICEF pentru aa. 2000-2001, saracia afecteaza n cele mai multe cazuri familiile mari sau cele monoparentale, lucratorii agricoli si populatia rurala. Familiile cu mai mult de doi copii vor fi, probabil, cele mai expuse riscului de a 62

trai n saracie. Patru sute de mii de persoane din familiile cu cinci sau mai multi membri si duc astfel viata n saracie [III, 26, p.15]. n statele europene este promovata o politica sociala, conform careia beneficiaza de alocatii familiale: angajatii din sectorul public sau privat, beneficiarii de asistenta sociala, somerii si pensionarii care au n ngrijire unul sau mai multi copii. Pentru micii ntreprinzatori si pentru pensionarii din acest sector exista reglementari separate care stabilesc criteriile de acordare a alocatiilor familiale si sursele de finantare ale acestora. n Spania exista o diferentiere a ariei de acoperire a sistemului de alocatii familiale n functie de caracterul contributoriu sau noncontributoriu al beneficiarului. La sectiunea contributorie sunt incluse categoriile enuntate anterior, iar sectiunea noncontributorie cuprinde rezidentii straini legali care nu beneficiaza de alte programe publice. n celelalte tari nu exista reglementari speciale pentru rezidentii straini legali care au copii n ngrijire. n Grecia angajatii sectorului privat, care primesc alocatia echivalenta de la angajator, sunt privati de alocatia platita de catre stat. 87 n sistemele analizate exista trei surse principale de finantare a alocatiilor familiale: angajatii, angajatorii si statul. Procentul contributiei acestora variaza de la stat la stat si exista tari n care nu toti cei trei factori contribuie la finantarea alocatiilor familiale. n Grecia angajatii si angajatorii contribuie cu acelasi procent (1%) din cstiguri, respectiv, din fondul de salarii, n timp ce statul nu contribuie cu nimic la finantarea alocatiilor familiale. n Spania contributia angajatilor este de pna la 4,7% din venituri, iar cea a angajatorilor de pna la 23,6% din cstiguri, procente care variaza n functie de unsprezece categorii ocupationale, statul finantnd sistemul non-contribuitoriu (dedicat rezidentilor straini legali) din veniturile generale. n Portugalia finantarea este asigurata de contributia angajatilor cu 11% din cstiguri, a angajatorilor cu 23,75% din fondul de salarii si a statului cu subventii de 2,8%. Micii ntreprinzatori au o cota contributorie obligatorie de pna la 25,4% din cstiguri si o cota contributorie voluntara de pna la 32%. n Italia angajatii nu contribuie direct la finantarea alocatiilor familiale, fondurile provenind din procentul de 4,84% platit de angajatori din fondul de salarii si din numeroase subventii acordate de catre stat. Procentul platit de angajatori raportat la numarul de salariati care beneficiaza de alocatii familiale trebuie sa depaseasca un plafon minim pentru ca salariatii respectivului angajator sa beneficieze de alocatii familiale. Acest plafon se situeaza sub nivelul salariului minim pe economie, astfel nct ar fi foarte greu ca procentul platit de angajator sa nu satisfaca aceasta conditie si angajatii sai sa nu beneficieze de alocatie [II, 2, p.62]. 63

Criteriile de stabilire a cotei copiilor pentru care se acorda alocatia familiala sunt bazate pe vrsta copilului, gradul de invaliditate, statutul social si statutul parintelui n ngrijirea caruia se afla copilul. Vrsta pna la care se acorda alocatia familiala este de 18 ani n majoritatea statelor, numai n Portugalia limita de vrsta este de 15 ani. Daca este vorba despre un copil cu un anumit grad de invaliditate, nu exista limita de vrsta. n Spania aceasta prevedere este valabila daca gradul de invaliditate depaseste 65%, iar n Portugalia este valabila doar daca respectivul copil nu beneficiaza de pensie speciala pe viata. Pentru situatia n care copilul este student, limita de vrsta variaza de la 22 de ani n Grecia la 25 de ani n Portugalia, iar n Italia si Spania nu exista prelungire a limitei de vrsta pentru studenti [II, 2, p.64]. n conceptia Uniunii Europene alocatiile familiale exprimate n procente fata de produsul global brut dovedeste efortul statului de a sprijini familia si politica sa fata de aceasta celula de baza a societatii. n anii 80, la nivelul Uniunii Europene, se remarca o reducere a procentului alocatiilor familiale datorita sporirii numarului de beneficiari. Factorii relevanti ai sistemelor de alocatii care favorizeaza familia sunt considerati a fi caracterul progresiv al sumei alocate n functie de numarul de copii (Grecia, Italia, Portugalia), majorarea sumei odata cu naintarea n vrsta (Portugalia, dar numai n cazul copiilor cu 88 handicap), stabilirea cuantumului alocatiei n functie de venitul familiei (Grecia, Italia, Portugalia) si limita de vrsta de 18 ani (existenta n Grecia, Spania si Italia). Numai trei dintre statele Uniunii Europene ndeplinesc simultan cele patru criterii considerate favorabile familiei: Belgia, Franta si Luxemburg. Asadar, n baza celor constatate n prezentul paragraf tragem urmatoarele concluzii: - Problema protectiei sociale pe care statul o asigura copilului si familiei este departe de a fi o problema rezolvata chiar si n tarile modelului european de politici sociale, dar-mite n Republica Moldova. Si daca n Republica Moldova schema de alocare universala este una costisitoare si ineficienta n ndeplinirea scopurilor pentru care a fost adoptata, n modelul european schema de alocare selectiva este mult mai eficienta, permitnd apropierea mai clara de obiectivul declarat al echitatii sociale a copiilor pe care sistemele de alocatii familiale si propun sa-l asigure. - Progresul realizat de statele europene dupa aderarea la Uniunea Europeana si adaptarea sistemului lor de alocatii familiale cerintelor Uniunii sunt vectori pe care Republica Moldova i-ar putea prelua si aplica situatiei din tara noastra. Trecerea la o schema selectiva de alocare a beneficiilor, precum si instituirea unui sistem 64

contributoriu, care ar elibera statul de o parte din cheltuielile bugetare pe care acesta le suporta pentru alocatiile familiale, ar permite o mai buna directionare a veniturilor catre un ajutor substantial acordat selectiv acelor familii cu copii care au o reala nevoie de ajutor. - Salariul mediu nu permite un nivel decent de viata. n aceste conditii, statutul muncii casnice nu este reglementat, efortul gospodinei si al mamei ramnnd nerecompensat si nerecunoscut pe plan social. Concluzia foarte clara este ca aceste familii, desi au o situatie deosebit de grea, nu sunt mai protejate. - Mutatiile produse n contemporaneitate n substanta conceptului de familie ar trebui extinse pentru a se putea realiza o protectie sociala eficienta a copiilor, care sunt de fapt grupul tinta al ntregului efort facut de stat n domeniul protectiei sociale prin intermediul politicilor ndreptate catre sprijinirea familiei, care, desi transformata, ramne n continuare o structura sociala pe care se bazeaza stabilitatea si dezvoltarea sociala a oricarui stat modern. 89 3 3. Protectia drepturilor mamei si copilului n mediul familial Protectia drepturilor copilului prin parinti se sprijina pe un ansamblu de principii, pe care le gasim incorporate n legislatiile nationale ale statelor de drept, si anume: - principiul interesului superior al copilului. Include un interes primordial obstesc, conform caruia parintii sunt obligati sa ngrijeasca de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului, de educatia, instruirea si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit capacitatilor lui, spre a-l face util colectivitatii. Aplicarea acestui principiu ntotdeauna trebuie pusa n functie de etapa ontogenetica de dezvoltare a copilului, de nevoile sale speciale. Este discutabila problema cu privire la modul de stabilire a ceea ce trebuie sa se faca n interesul superior al copilului: adultii sau copiii? [II, 25, p. 42-61]. Referitor la tema data exista doua curente majore: paternalismul si autodeterminarea. Reprezentantii paternalismului considera ca ceea ce este bine pentru copil trebuie sa fie stabilit de societate sau de familie n baza convingerii ca anumite conditii sunt considerate a fi n interesul superior al copilului. Adeptii autodeterminarii pledeaza pentru drepturile copilului, pentru posibilitatea juridica acordata acestuia de a-si exprima propriul punct de vedere n deciziile care-i afecteaza direct viata, de a lua hotarri n nume propriu. Consideram, sustinnd de altfel sistemul propus de savantul finlandez John Eekelaar, ca copilul trebuie sa se afle ntr-un mediu protectiv, dar cu influente largi. Pe masura ce se dezvolta, 65

el este ncurajat sa actioneze asupra acestor influente n asa fel nct copilul nsusi sa contribuie la rezultat. Faptul ca rezultatul a fost determinat, cel putin partial, de copil insufla ncrederea ca el este n interesul superior al acestuia [II, 25, p. 47-48]; - egalitatea n drepturi a copiilor fara deosebire sunt ei din casatorie sau din afara casatoriei. Continutul ocrotirii parintesti nu difera este copilul din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie; - egalitatea ambilor parinti n exercitarea drepturilor si ndatoririlor parintesti fata de copii. Este de data recenta n majoritatea legislatiilor europene, fiind, n mare masura, efectul dezvoltarii miscarii pentru drepturile omului, precum si al presiunilor feministe n efortul lor de a distruge inegalitatea dintre sexe. La momentul actual legislatia tarilor dezvoltate stipuleaza ca toate problemele legate de casatorie, inclusiv educatia si nvatamntul copiilor, alegerea locului resedintei, administrarea bunurilor, ncredintarea copiilor etc. se solutioneaza reiesind din principiul egalitatii sotilor, de catre ambii parinti; 90 - independenta patrimoniala dintre parinti si copii presupune ca parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, n afara de dreptul la mostenire si la ntretinere; - exercitarea drepturilor si ndeplinirea ndatoririlor parintesti se fac sub ndrumarea si controlul efectiv si continuu al statului, reprezentnd baza asigurarii ct mai depline a ocrotirii minorului. Implicarea statului n ocrotirea copiilor este de data relativ recenta. Prin traditie, relatiile dintre parinti si copii apartin domeniului, considerat pna nu demult tabu al vietii private. Ideea precum ca statul ar putea interveni n acest proces sau ca ar avea o obligatie n acest sens a trezit nenumarate controverse. De exemplu, unul dintre motivele pentru care SUA na ratificat Conventia cu privire la drepturile copilului (desi a semnat-o n 1995) este amestecul n viata privata de familie. De unele publicatii Conventia a fost apreciata n termeni foarte duri drept cel mai periculos atac la adresa drepturilor parintesti din istoria SUA, ultima tentativa de a anihila drepturile parintilor etc. [II, 8, p. 196-197]. Evident ca viata privata trebuie protejata de interventiile arbitrare, dar chiar daca nu este posibila trasarea unui hotar net ntre privat si public, protectia vietii private se limiteaza la respectul pentru demnitatea si integritatea persoanei [II, 30, p.134]. Controlul statului, prin intermediul unor organisme specializate, asupra modului n care parintii si realizeaza drepturile si ndatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului, dupa parerea noastra, este binevenita, 66

dar fara ca sa se intervina excesiv n viata privata, intrnd n conflict cu dispozitiile legislatiilor nationale si ale legislatiei internationale cu privire la protectia vietii intime, familiale si private. Ocrotirea minorului prin parinti n statele dezvoltate se realizeaza printr-un ansamblu de institutii juridice care reglementeaza drepturile si ndatoririle parintesti att fata de persoana copilului minor, ct si fata de bunurile sale. Printre drepturile si ndatoririle parintilor cu privire la persoana copilului putem cita dreptul si ndatorirea de a ngriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului, dreptul si ndatorirea de a educa copilul, ndatorirea de a asigura nvatatura si pregatirea profesionala a copilului, dreptul de a creste personal copilul, dreptul de a lua anumite masuri disciplinare fata de el, dreptul de avea legaturi personale cu copilul, dreptul de a decide cu privire la ntinderea obligatiei de ntretinere datorata copilului, dreptul de a cere napoierea copilului de la persoana care l tine fara drept, dreptul de a stabili locuinta copilului, dreptul de a consimti adoptia copilului minor ori de a cere desfacerea adoptiei [II, 28, p. 528-529]. Obligatia de a asigura sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului are o dimensiune dubla. Pe de o parte, ea prevede obligatia pozitiva a parintilor de a satisface trebuintele copilului n conformitate cu particularitatile de dezvoltare si cu nevoile sale speciale. Pe de alta parte, ea 91 reprezinta si o obligatie negativa care prevede protectia copilului mpotriva abuzului fizic, psihic si emotional, a neglijentei, a unor practici care ar putea dauna sanatatii sale etc. Dreptul de a lua anumite masuri fata de copil presupune ca parintii, n procesul ngrijirii si educarii copilului, trebuie sa foloseasca metoda convingerii, instructndu-l astfel nct acesta sasi poata da seama de ce este bine si ce este rau si sa aleaga singur calea cea buna. n cazul n care aceasta metoda se dovedeste nesatisfacatoare, parintii au dreptul de a aplica n interesul acestora masuri disciplinare: observatia, mustrarea etc. Parintii pot sa ia fata de copii si unele masuri mai severe, mai exigente, dar acestea nu trebuie sa depaseasca limitele unui comportament firesc al parintelui fata de copil si sa nu primejduiasca dezvoltarea lui fizica, intelectuala, morala ori sanatatea copilului. Masura care depaseste aceste limite n functie de gravitatea si pericolul pe care-l poate prezenta pentru copil justifica fie plasamentul copilului unei persoane sau familii, fie decaderea din drepturile parintesti, fie sanctiunea penala pentru relele tratamente aplicate minorului [II, 28, p. 533]. Societatea moderna modifica esential fundamentul familiei, conferindu-i noi roluri si destinatii. Transformarea familiei nucleare traditionale revolutia familiei, cum o denumesc unii autori s-a produs sub impactul unei multitudini de factori de natura economica, politica, morala 67

si juridica. Evenimentele din lumea contemporana ne pun n fata unei game orbitoare de noi optiuni n materie de relatii familiale, cum ar fi celibatul, cuplul fara descendenti, concubinajul, familia monoparentala, casatoriile deschise, familiile reconstituite, comunitatile si mariajele ntre homosexuali. Aceste transformari si mutatii au influentat direct protectia si ocrotirea drepturilor copilului, au generat schimbari majore n legislatia civila, a familiei si copilului n majoritatea tarilor occidentale. Aceasta influenta a avut efecte att pozitive, cum ar fi legiferarea egalitatii n drepturi a copiilor din afara casatoriei cu cei din casatorie, ct si negative asupra protectiei si ocrotirii drepturilor copilului: cresterea considerabila a numarului de divorturi a avut un impact negativ asupra copilului. Divortul este traumatizant pentru copii, separarea parintilor lor fiind greu de acceptat pentru acestia. Aproape toti copiii vor ca parintii lor sa fie mpreuna sau, cel putin, sa aiba ncrederea ca nici unul dintre parinti nu i-a abandonat si nici nu are intentia sa o faca [II, 55, p. 58]. Trauma este accentuata de implicarea copiilor n procedura judiciara, ei fiind impusi adesea sa se pronunte mpotriva partii adverse. n aceste cazuri este binevenita practica instantelor pentru familie din unele tari europene, din Canada, Australia etc., care judeca numai cauze nascute sau legate de relatiile de familie, printr-o procedura progresiva, centrata pe mediere si conciliere. Aceste servicii sunt asigurate de asistenti sociali, care-si desfasoara activitatea pe lnga instanta. Separarea intervenita ntre parinti prin divort afecteaza decisiv relatiile copilului cu cei doi parinti. Deseori, copiii pierd contactul cu parintele detasat. n situatiile n care cauza divortului a fost violenta domestica, 92 astfel de efecte sunt benefice. Studiile si cercetarile n domeniul relatiilor de familie au evidentiat faptul ca ntretinerea relatiilor cu ambii parinti este esentiala pentru dezvoltarea intelectuala si moral-afectiva a copilului. Din acest motiv, e binevenita pastrarea relatiilor cu ambii parinti si dupa separarea prin divort. n acest scop unele legislatii civile reglementeaza custodia comuna a sotilor [II, 8, p. 215]. Spre exemplu, n Danemarca, legislatia prevede ca n cazul separarii prin divort parintii se pot ntelege asupra custodiei comune a copiilor sau doar a unuia dintre ei. n caz de nentelegere, instanta decide tinnd cont de interesul superior al copilului. n situatia custodiei comune ei au drepturi si ndatoriri egale fata de copiii lor minori [II, 54, p. 74]. Divortul are de asemenea consecinte psihologice dramatice, ducnd, uneori, la comportamente deviante ale copiilor (n special, n perioada pubertatii si adolescentei). Urmarile asupra copiilor din familiile dezorganizate pot fi de durata. Cercetarile arata ca acesti copii ajunsi la maturitate denota un nivel de educatie mai redus, sunt antrenati n munci mai putin 68

prestigioase, cu venituri mai mici dect cei proveniti din familii complete. Tinerele fete care au trait experienta divortului parintilor au tendinta sa se casatoreasca (sau sa concubineze) si sa nasca la rndul lor copii la vrsta prematura. Acest lucru este, n general, caracteristic si baietilor. Copiii din familiile dezorganizate sunt mai predispusi sa-si desfaca propriile lor casatorii. Ca rezultat, influenta divortului asupra echilibrului individual si social ncepe, n multe cazuri, cu multi ani naintea divortului propriu-zis si are repercusiuni cu reverberatii n viata ulterioara. Fenomene deviante - violenta, alcoolismul, delincventa, prostitutia, neglijenta educativa, persecutia parinteasca - reprezinta prioritatile serviciilor sociale pentru familii si ale asistentilor sociali. Sunt necesare, de asemenea, programe de prevenire a acestor fenomene. n concluzie, un rol important n cresterea calitatii relatiilor interfamiliale l au serviciile sociale familiale. Acestea necesita, n tara noastra, o reorganizare fundamentala n urmatoarele directii: extindere; diversificare; ameliorarea administratiei lor; cresterea calitatii; flexibilitatea institutionala; libertatea de a coexista a serviciilor publice si celor private. Actualmente, n Republica Moldova gama serviciilor oferite familiilor n general, si familiilor care trec prin diferite stari de criza, n special, este foarte restrnsa. Caile de patrundere n sistemul de servicii sunt neclare, complexe, birocratice si dificil de parcurs. Majoritatea serviciilor pentru familii sunt axate pe serviciile medicale si nu cuprind problemele sociale ale familiilor: saracia, somajul, lipsa de locuinta, alcoolismul, delincventa. n prezent se impun ndeosebi doua prioritati: - prevenirea institutionalizarii copiilor si crearea serviciilor care sa ajute revenirea lor n propriile familii sau n alte familii permanente (adoptia, plasamentul, ncredintarea); - crearea de servicii care sa sprijine familiile vulnerabile la domiciliu. 93 n opinia noastra, politica familiala trebuie sa aiba n vedere: a) preventia si ameliorarea aspectelor negative imediate n viata de familie, dar sa permita si o abordare pozitiva, de inovare si de atingere a unor obiective de perspectiva; b) sustinerea familiilor, care nu au venitul minim stabilit ca prag oficial al saraciei, contribuie la ridicarea nivelului de trai al acestor familii, fara a le scoate nsa din statutul de saracie; c) simpla crestere a cheltuielilor sociale, fara a creste eficienta utilizarii lor nu este o solutie; d) strategia veniturilor (redistribuirea) amelioreaza temporar situatia familiilor cu dificultati materiale, dar poate avea consecinte negative asupra stimularii economice. Prin urmare, reforma protectiei sociale a familiei trebuie sa cuprinda: - restructurarea bugetara; 69

- strategia institutionala, eliminarea paralelismelor si a golurilor n functionarea institutiilor implicate n protectia familiei; - cadrul juridic legislativ (condamnarea juridica a violentei n familie, reglementarea statutului femeii si a muncii casnice, interventia judecatorilor n caz de abuz sexual sau neglijare parentala, alternative eficiente la institutionalizare, eliminarea confuziei dintre puterea executiva si cea judecatoreasca n aplicarea legislatiei. 3 4 Violenta n familie n 58 la suta din familiile cu copii de pna la 7 ani din satele Republicii Moldova nu exista nici o carte. Media pentru tara la acest capitol este de 44%. Doar patru parinti din zece le spun copiilor povestea de seara, iar tatii o fac n trei cazuri dintr-o suta. Acestea sunt cteva din datele Studiului national "Dezvoltarea timpurie a copilului n Moldova", efectuat cu sprijinul UNICEF. La realizarea acestui studiu au fost intervievati 1184 de familii cu 1503 copii, dintre care 59,5% locuiesc n sate, iar 40,5% - n orase. Studiul mai demonstreaza ca fiecare al patrulea copil de trei-patru ani din Republica Moldova nu deosebeste nici o culoare, iar fiecare al zecelea copil de cinci-sapte ani nu cunoaste nici o figura geometrica. Doar cinci copii din zece sunt pregatiti pentru scoala. Potrivit aceleiasi cercetari, doar opt adulti din zece se joaca din cnd n cnd cu copiii lor, iar sapte din zece o fac foarte rar. Jumatate din parinti au spus ca nu au suficiente jucarii pentru copii. Totodata, n fiecare al treilea caz n care parintii afirmau ca ar avea destule jucarii, copiii aveau doar una sau doua. n opt familii dintr-o suta, copiii nu au nici o jucarie [IV, 6, p. 4]. Situatia copiilor din Republica Moldova se agraveaza n urma exodului masiv al cetatenilor la munca peste hotare. Astfel, o mare parte dintre copiii ramasi acasa devin victime ale unei 94 alimentatii necorespunzatoare, excluderii din scoala, neglijarii si abandonului, precum si ale infractionalitatii juvenile si consumului de droguri si alcool [IV, 24, p. 4]. Familia are responsabilitatea primordiala pentru ngrijirea si ocrotirea copiilor, de la nastere pna la adolescenta. Cunoasterea valorilor culturale si a normelor societatii ncepe n familie. 70

Pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii lor copiii trebuie sa creasca n mediul familial, ntr-o atmosfera de fericire, dragoste si ntelegere. n acest scop, toate institutiile sociale trebuie sa respecte si sa sprijine eforturile parintilor si ale altor ocrotitori legali de a educa copiii n mediul familial [I, 13, p. 173]. n viziunea Parlamentului European, respectarea drepturilor omului trebuie sa faca parte din educatia globala si din demnitatea omului, iar toate tipurile de violenta fizica sau psihica mpotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale [I, 44]. Din punct de vedere clinic, o definitie larg acceptata a violentei domestice este cea formulata de Stark si Flitcraft: Violenta domestica este o amenintare sau provocare, care a avut loc n prezent sau n trecut, o ranire fizica n cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi nsotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau de alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane importante pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ngrijire si protectie. Se numeste violenta n familie orice act vatamator, fizic sau emotional, care are loc ntre membrii unei familii. Abuzul n interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care n unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Desi pna de curnd se credea ca femeia este cel mai des victima violentei n familie, n urma unor cercetari s-a descoperit ca de fapt numarul barbatilor agresati este destul de mare. Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspndit, mult mai raspndit dect arata sondajele, din simplul motiv ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor [III, 5]. Familia, care constituie un teren de manifestare a violentei domestice, devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii. Ele devin sistematizate n ochii celorlalti, fapt ce le face sa se izoleze. Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa ntretina relatii sociale n cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata obtine un sprijin. Pe de alta parte, personalitatea barbatilor violenti este caracterizata prin lipsa abilitatilor si a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenti, comunicarea, n mediul intim al caminului, 95 devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt, n vreme ce la locul de munca ramne o 71

rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat n limitele orelor de serviciu. Functia principala a familiei, ngrijirea si educarea copiilor, este distorsionata cu largi si dramatice consecinte n viitor. Perturbarea acestei functii are loc permanent, ca o stare de boala cronica ce se acutizeaza n momentele critice de violenta. Cercetarile demonstreaza ca traumatizarea copiilor care cresc ntr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu ei sunt victime directe, este mai intensa si cu consecinte mai profunde si de durata dect n cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor [III, 5]. ntr-o familie bntuita de violenta, copiii cresc ntr-o atmosfera n care necesitatile lor de baza (de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate, functiile parentale nu mai pot fi executate. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ngrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sanatate fizica) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice. Coplesita de rusine pentru ceea ce i se ntmpla, de sentimentul esecului n cea mai importanta relatie interpersonala, de teroare, de autoacuzatii, femeia nu mai este capabila sa execute nici unul dintre rolurile impuse de viata familiala. n atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt ramne ntr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur. Aceasta situatie este, probabil, si explicatia numarului mare de accidente domestice ale caror victime sunt copiii. Copiii care cresc n familii violente se deosebesc prin comportament si conditie fizica ce-i face usor de recunoscut. Ei prezinta probleme: fizice, boli inexplicabile; expusi la accidente n casa si n afara casei, dezvoltarea lor fizica este mai lenta; emotionale si intelectuale: anxietate, simtamnt de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mnie, frica de raniri si moarte; psihologice: nencredere n sine, depresie, frustare, comparare cu viata mai fericita a colegilor; de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, insomnie, enurezie, evadari de acasa, relatii pentru a scapa de acasa, automutilare, consum de droguri si alcool, comportament defensiv prin minciuna; scolare: nencredere, eliminare, schimbari bruste n performantele scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; identificarea cu eroi negativi. Un lucru mai putin luat n considerare pna acum este faptul ca n rndul tinerilor se raspndesc tentativele de suicid, conditionate n mare parte de lipsa climatului de comunicare n cadrul familiei. Evaluarile facute de sociologi n domeniul familiei contemporane sunt contradictorii. Pe de o parte, familia este recunoscuta ca un loc de refugiu, un loc privilegiat de manifestare a afectivitatii, iar pe de alta parte, se constata ca familia se afla ntr-o criza, exprimata prin declinul 72

functiilor ei traditionale, cresterea tendintelor ei de instabilitate. Unul dintre cele mai acute 96 aspecte ale acestei crize este intensificarea violentei ntre membri, aplicata ndeosebi asupra copilului si femeii, fenomen care exista n majoritatea societatilor contemporane. Familia este si cel mai activ centru de agresivitate, aici agresivitatea este extrem de puternica, mai puternica dect n oricare alta comunitate, dar, spre deosebire de alte situatii, violenta intrafamiliala constituie un secret de grup, foarte bine pazit. n 1994 n Statele Unite au fost nregistrate un milion de cazuri de abuz si neglijenta fata de copii, ceea ce nsemna o crestere cu 27% fata de 1990. n acelasi an s-au nregistrat 1300 de decese printre copiii abuzati. Copiii proveniti din familii destramate au 60% din sanse sa traiasca aceeasi experienta n existenta lor conjugala [IV, 28]. Violenta familiala este frecventa. Unul dintre domeniile de maxima vulnerabilitate a femeii este riscul violului. 25% dintre femeile si 33% dintre fetitele americane risca un viol si, respectiv, un abuz sexual de catre un adult. Alte studii arata ca ntre 40 si 50% dintre femei au fost implicate n situatii de hartuire sexuala [II, 29, p. 91]. Anual sunt batute de catre sotii lor circa doua milioane de sotii, n medie una la fiecare 16 secunde numai n Statele Unite, dintre acestea 1500 sunt ucise n bataie. n raportul anual asupra starii de sanatate se constata ca violenta domestica este principala cauza de traumatism al femeilor ntre 15 si 44 de ani. Situatia prezentata mai sus este doar o palida descriere a amploarei, suferintei existente n lumea noastra. Violenta domestica nu este o problema noua, cu toate acestea constientizarea ca problema sociala a avut loc de abia n ultimele patru decenii. Cauza principala, pentru care violenta familiala a fost constientizata att de trziu, a fost considerarea familiei drept un spatiu privat cu caracter tabu, n care nu poate fi admisa nici o interventie din afara. Mai mult dect att, exista un consens foarte scazut n ceea ce priveste opiniile publicului sau ale specialistilor asupra definirii violentei domestice ca atare. Nu exista un acord deplin cu privire la linia de demarcatie dintre aplicarea legitima a fortei si actele ilegale de violenta care se manifesta n cadrul familiei. Astfel, pentru multe persoane, inclusiv parinti sau educatori, palma data unui copil ca sanctiune nu este un act de violenta, ci un mijloc de disciplinare firesc si chiar necesar [II, 65, p. 18]. Cu referire la cele expuse mai sus, este interesanta delimitarea dintre doua notiuni: violenta normala si violenta abuziva. Violenta normala se refera la acele acte care urmaresc suferinta fizica a victimei, dar beneficiaza de o larga aprobare sociala, asa cum este cazul unei 73

palme date copilului. Violenta abuziva se refera la acte care au un nalt nivel de risc n ceea ce priveste ranirea sau uciderea victimei. Indiferent de aceste delimitari, ambele forme de violenta sunt nocive, att pentru faptul ca provoaca suferinta victimei, ct si pentru faptul ca violenta induce violenta ca reactie de raspuns sau de aparare [II, 65, p. 20-21]. 97 Dificultati n aprecierea abuzului asupra copilului prezinta si faptul ca aceasta problema este strns legata de contextul sociocultural si poate varia considerabil n timp si n spatiu. Exista, totusi, un concept universal de definire a abuzului asupra copilului: punerea n pericol, intentionat sau neintentionat, a dezvoltarii fizice si emotionale a copilului [III, 5]. Formele de abuz pot fi clasificate n patru categorii [IV, 3, p. 71 -72]: - abuzul fizic consta n acte de violenta fizica practicate intentionat sau neprevenirea unor asemenea acte ndreptate asupra copilului, care afecteaza integritatea fizica a acestuia; - abuzul emotional este supunerea copilului unor severe tratamente emotionale sau de abandon; - abuzul sexual consta n antrenarea silita a copiilor si adolescentilor n activitati sexuale pe care nivelul lor de dezvoltare nu le permite sa le nteleaga pentru a-si da consimtamntul sau care ncalca interdictiile sociale; - lipsirea copilului de grija si ocrotire care nu este altceva dect neglijenta grava n ocrotirea copilului, neglijenta, ce are ca efect deteriorarea grava a sanatatii sau dezvoltarii copilului. Violenta ndreptata contra copiilor este prezenta n istoria diferitelor societati. De-a lungul secolelor copiii au fost supusi la nenumarate umilinte, au fost victimele nenumaratelor abuzuri comise de parinti, educatori sau de alte persoane, istoria sociala a copilariei cuprinznd un lung sir de maltratari si violente, care au mbracat, adeseori, forme oribile. Una dintre cele mai grave forme de abuz asupra copilului este pruncuciderea, cunoscuta din cele mai vechi timpuri n majoritatea societatilor. n Sparta aceste practici erau considerate normale, ba chiar ncurajate de catre reglementarile oficiale (copii care se nasteau cu deficiente sau slab dezvoltati erau aruncati de pe stnca). n China si Japonia cazurile de pruncucidere erau extrem de frecvente, n special atunci cnd nasterile de sex feminin depaseau limitele admise. Pruncuciderea a cunoscut, de asemenea, o mare raspndire n societatile n curs de industrializare, cauza fiind att lipsa unor conditii economice adecvate si absenta contraceptiei, ct si lipsa unei legislatii care sa o sanctioneze. Istoria civilizatiei pune n evidenta faptul ca, spre deosebire de agresiunile individuale dintre adulti, care au fost permanent sanctionate n cadrul unui grup social determinat, diversele forme de violenta exercitate mpotriva copiilor au 74

fost, mai mult sau mai putin, tolerate, chiar aprobate de catre societatea adultilor si ca istoria umanitatii este jalonata de maltratari exercitate contra copiilor. Infanticidul direct sau ocolit, sub forma expunerii la riscuri sau a abandonarii noilor-nascuti, a fost o practica mult timp tolerata si chiar recomandata din motive demografice, eugenice (teoria despre sanatatea ereditara a omului), religioase [IV, 23, p. 107]. Istoria pruncuciderii este parte integranta a istoriei violentei asupra copilului. Din fericire, epoca contemporana cunoaste o tendinta vadita de scadere a actelor de pruncucidere, acestea 98 devenind extrem de rare, comise, mai ales, de persoane caracterizate de tendinte patologice. n societatile contemporane pruncuciderea a devenit o infractiune grava sanctionata de legea penala. O forma la fel de grava de violenta ndreptata contra copiilor este si abandonul, care, lund forma abandonului total, semiabandonului (practicat de unul sau altul dintre parinti dupa o situatie de divort) si abandonului criptic (constnd n respingerea afectiva a copilului de catre mama, n lipsa de interes a acesteia fata de trebuintele lui elementare si n adoptarea unor conduite indiferente sau violente, mergnd pna la maltratarea zilnica a copilului), are adesea ca urmare institutionalizarea, fapt ce perturbeaza n cel mai nalt grad dezvoltarea normala a copilului. O alta forma dramatica de violenta mpotriva minorilor alaturi de maltratare, pruncucidere si abandon este incestul, care devine din ce n ce mai raspndit. Este forma cea mai ascunsa opiniei publice, nefireasca si neobisnuita, dar studiile arata ca este caracteristica multor familii n care mama, sau lipseste din camin, sau nu-si poate exercita ndatoririle conjugale. Este evident ca lipsesc statisticile reprezentative n acest domeniu. Unii cercetatori sustin ca pentru fiecare caz de incest raportat, exista alte 20 de cazuri neraportate. Un studiu sociologic, desfasurat n SUA, a evidentiat ca 19 % din femeile anchetate si 9% din barbatii investigati au declarat ca au fost victime ale abuzului sexual din partea parintilor, iar una din cinci femei si unul din 11 barbati au fost victimizati sexual fie de membrii grupului familial, fie de prietenii familiei. Cele mai frecvente sunt cazurile de incest ntre tatal vitreg si fiica. Vrsta medie a fetelor, care sunt victime ale actelor de incest, este de circa 10,2 ani, o vrsta foarte frageda, la care copilul nu are nici o capacitate de discernamnt si nici puterea de a se opune [II, 29, p. 60]. n timp ce violul este un caz mai izolat, care se manifesta brutal, victimizarea sexuala a copilului (incestul) poate continua luni sau ani de zile, fara ca nimeni sa stie ceea ce se petrece, cu adevarat, n familie [II, 29, p. 62]. Indiferent de formele n care se manifesta (fiind acceptat, 75

tolerat sau obtinut prin violenta, intimidare sau teroare) orice act de incest are multiple efecte traumatice asupra copilului, mai ales n ceea ce priveste dezvoltarea sa ca adult. Pierderea stimei de sine, a ncrederii personale fata de cei vrstnici, frigiditatea fizica si emotionala, incapacitatea de a mai dezvolta relatii normale cu prietenii care au aceeasi vrsta, tendintele ulterioare spre abuz, sinucidere, alcoolism, consum de droguri si prostitutie - iata numai cteva dintre efectele cu implicatii deosebit de dramatice. La toate acestea se adauga atitudinea de stigmatizare adoptata de cei din jur, constituind o forma secundara de victimizare [II, 60, p. 59]. Este semnificativ faptul ca orice act de incest, orice relatie sexuala ntre adult si copil, ntre tata si fiica, ntre mama si fiu, ntre minori si alte rude din familie reprezinta un act de victimizare, de abuz sau violenta, sanctionat de Legea penala din majoritatea covrsitoare a 99 statelor. Astfel, Codul penal romn n articolul 203 incrimineaza raportul sexual dintre rude directe n linie directa sau dintre frati si surori, sanctionndu-l cu o pedeapsa privativa de libertate de la 2 pna la 7 ani. n contextul violentei ndreptate asupra copilului, bataia a reprezentat de-a lungul secolelor unul dintre actele cele mai obisnuite, ba chiar fiind n concordanta cu vechile principii pedagogice, conform carora sanctiunea fizica reprezinta unul dintre mijloacele principale de educatie. Chiar si n prezent n majoritatea tarilor, cu unele exceptii, parintilor si, adeseori, nvatatorilor care predau la clasele mici li se recunoaste dreptul legal de a aplica pedepse fizice. Este curios faptul ca aceleasi sanctiuni fizice aplicate de catre persoane straine, care nu au relatii de tutela sau raporturi educative cu copiii, sunt considerate delicte penale. Practica tratamentului juridic al violentei si abuzului asupra copilului ca actiune incriminata si sanctionata n legislatiile penale este de data recenta si variaza mult de la o tara la alta. n unele legislatii penale incriminarea abuzului are un caracter general, alte legislatii incrimineaza distinct fiecare tip de abuz. n Codul penal din Statul Texas este stipulat ca folosirea fortei, cu exceptia celei care poate aduce moartea victimei, mpotriva unui minor aflat sub vrsta de 18 ani este justificata n urmatoarele doua cazuri: atunci cnd autorul este parintele minorului, un parinte vitreg sau tutorele acestuia si atunci cnd autorul crede, n mod sincer, ca forta este necesara pentru a putea disciplina copilul, ori pentru a-i proteja sau asigura educatia. nsa astfel de reglementare nu poate prevedea limita de la care utilizarea fortei devine periculoasa pentru copil [II, 9, p. 186]. n Anglia sunt incriminate patru categorii distincte de abuz asupra copilului care impun restrngerea drepturilor parintesti asupra copilului: 76

1. neglijenta, care este definita n Actul Copilului din 1989 drept absenta de durata a grijii si ocrotirii datorate copilului sau nendeplinirea obligatiei de a proteja copilul de orice fel de pericole, inclusiv de frig sau foame, care au ca efect deteriorarea grava a sanatatii sau a dezvoltarii copilului, inclusiv afectarea maturizarii biologice a acestuia; 2. abuzul fizic, definit ca prejudiciu fizic provocat copilului fie prin acte intentionate ale parintilor, fie prin neglijenta acestora; 3. abuzul sexual, definit ca exploatare sexuala a unui copil sau adolescent; 4. abuzul emotional, caracterizat ca o forma integratoare, cu efect actual sau potential, asupra dezvoltarii emotionale si comportamentale, determinat de relele tratamente persistente si severe la care este supus copilul sau de abandonarea lui [II, 9, p. 183-190]. Legislatia unor tari, printre care si Suedia, interzice pedepsele corporale aplicate de parinti sau de educatori. Scopul legislatiei n acest domeniu nu consta n sanctionarea celor care ncalca aceste reglementari (motiv pentru care aceasta stipulare nu este ncorporata n codurile penale ale 100 tarilor respective), dar urmareste: a asigura o reglementare unitara n acest domeniu; a identifica acei parinti care au nevoie de ajutor n educatia copiilor lor prin intermediul unor servicii specializate [IV, 23, p. 135]. Vorbind despre violenta ndreptata asupra copilului, ajungem la concluzia ca este dificila stabilirea numarului de copii care sunt abuzati de catre parintii lor din cauza rezervelor evidente ale acestora de a raspunde la ntrebarile anchetelor. n urma unor cercetari efectuate de sociologii americani, care au constientizat mai devreme problema violentei ndreptate asupra copilului, s-a constatat ca circa 2 milioane de copii cad victima violentei fizice a parintilor n fiecare an. Formele tipice de maltratare merg de la simpla palma pna la lovituri cu pumnii, cu batul ori amenintari cu arma de foc sau cutit. Este semnificativ faptul ca majoritatea parintilor care recurg la asemenea agresiuni sunt fie femei agresate de sotii lor, fie barbati care si agreseaza sotiile. n acest sens, exista o probabilitate de 45 la 80% ca barbatii care abuzeaza fizic sotiile lor sa abuzeze fizic si copiii pe care i au. Iar femeile agresate de sotii lor, spre deosebire de cele care nu sunt agresate de soti, au o probabilitate de cel putin doua ori mai mare sa agreseze propriii lor copii [III, 7, p. 33]. Majoritatea studiilor recente centrate pe investigarea abuzului asupra copilului si a efectelor sale pe termen lung se sprijina pe teoria agresiunii preluate si pe conceptiile ca agresivitatea copiilor este determinata adesea de un stil autoritar de educatie, bazat pe pedepse severe. Evidentele arata ca cea mai mare parte dintre parintii care recurg la mijloace violente au 77

crescut si au fost, ei nsisi, educati ntr-un mediu familial caracterizat de violenta, fiind supusi chiar ei maltratarilor. La rndul lor, o parte importanta dintre copiii agresati de acesti parinti vor deveni ei nsisi agresori, daca violenta ca mijloc de disciplinare a fost sprijinita pe convingerile si normele existente n familie [II, 9, p.183]. Exista, de asemenea, o corelatie strnsa ntre tipul de abuz la care a fost supus copilul si cel pe care, la rndul sau, ca adult l va practica. Copiii care au fost maltratati vor practica, la rndul lor devenind adulti, abuzul fizic, cei care au fost victimele abuzului sexual nregistreaza o probabilitate ridicata de a practica tot abuzul sexual etc. Desi violenta familiala nu se limiteaza la o singura clasa sociala, ea pare sa fie mai prevalenta, totusi printre clasele si straturile definite de un statut economic mai scazut, fiind mai caracteristica pentru acele familii n care parintii au un nivel mai scazut de instruire, ocupatii modeste si venituri mici. Acestor familii le sunt proprii rezolvarea dificultatilor si problemelor existente prin mijloace agresive si violente. Violenta n familie este legata de problema saraciei, de dificultatile cu care trebuie sa se confrunte familiile care au un venit sub pragul saraciei [II, 60, p. 44-45]. O problema importanta este, de asemenea, identificarea si raportarea abuzului asupra copilului. Unele legislatii au reglementat obligatia tuturor cetatenilor de a nstiinta organele 101 competente ori de cte ori afla de existenta unui caz de abuz asupra copilului. Abuzul se denota, de regula, printr-o serie de semne exterioare, cum ar fi diferite urme fizice plagi, rani, echimoze, modificari psihocomportamentale, tulburari nevrotice, tulburari de adaptare etc. Odata cu observarea acestor semne de catre persoane din afara familiei si declararea lor organelor autorizate sa intervina, se nasc premisele identificarii abuzului si tragerii la raspundere a persoanelor vinovate. Reactia sociala fata de abuzul asupra copilului a dus la dezvoltarea unei varietati de servicii specializate de interventie de receptie a mesajelor persoanelor abuzate, de protectie, tratament si recuperare a victimelor. Unele dintre aceste organe au ca scop fie sa sprijine victima si sa asigure asistenta n scopul recuperarii, fie sa traga la raspundere agresorul si sa previna comiterea unor fapte asemanatoare pe viitor. Practica raportarii abuzului difera de la o tara la alta. Astfel, n Elvetia nu exista obligatia de a raporta cazurile de abuz, nsa n scopul respectarii interesului superior al copilului, persoanele care au obligatia profesionala de a pastra confidentialitatea informatiilor, sunt exonerate n ce priveste informarea autoritatilor n legatura cu violenta asupra minorilor (art. 358 Cod penal). n Italia asistentii sociali care au aflat de producerea unui abuz sunt obligati sa 78

raporteze cazul; neraportarea se sanctioneaza penal (art. 361, 362 Cod penal); aceeasi obligatie fiind valabila si pentru personalul medical (art. 365 Codul penal). Legislatia Belgiei obliga toti cetatenii, precum si personalul specializat, sa raporteze orice caz de abuz. n Danemarca obligatia de a raporta cazurile de abuz are ntietate fata de orice alta regula referitoare la confidentialitatea profesionala [II, 8, p. 305-306]. n prezent, desi au fost nregistrate progrese palpabile, fenomenul maltratarii copiilor ramne stabil ca amploare. Desi reglementarile legale din mai multe tari dispun aducerea n fata instantelor de judecata pentru abuz, totusi, sentintele sunt blnde si nu se aplica dect n jumatate din cazurile identificate. Recunoscnd copilul ca exponent al viitorului sau, societatea devine responsabila pentru dezvoltarea lui normala, inclusiv prin promovarea unor masuri si politici adecvate de prevenire a abuzului, precum si a unei reactii prompte fata de asemenea acte. Eficacitatea acestor masuri este conditionata de cel putin patru factori: a) recunoasterea statutului copilului ca persoana detinatoare de drepturi per se; b) recunoasterea si sanctionarea n legislatie a abuzului asupra copilului; c) sprijinul financiar acordat de stat pentru prevenirea si controlul abuzului asupra copilului; d) crearea unei structuri adecvate la nivel local si national, spre a preveni si controla abuzul asupra copilului. 102 Pentru moment, nu au fost elaborate legi speciale care sa reglementeze violenta domestica. Codul penal reprezinta dreptul comun n materie de violenta domestica. Autoritatile nu se pot autosesiza n aceste cazuri, deoarece este necesara plngerea prealabila a victimei. Plngerile depuse de victime sunt foarte putine, tendinta manifestata si la nivel mondial. Un studiu realizat de UNICEF n septembrie 1999 arata ca n Romnia violenta domestica este un lucru obisnuit si ca 108 femei din 1000 sunt agresate sexual, iar 41 din 1000 agresate nesexual [II, 60, p. 174]. Violenta mpotriva femeilor este lucrul care ilustreaza cel mai bine interdependenta dintre drepturile femeilor si sanatatea lor, dar si consecintele tragice ale situatiei inferioare pe care o ocupa femeile. n trecut, aceasta problema era privita ca una de interes privat. n timp, violenta mpotriva femeilor a capatat vizibilitate si a devenit o serioasa problema publica. Violenta mpotriva femeilor este manifesta n toate societatile, acasa sau n public si este n mare masura nelegiferata si nereglementata. Violenta mpotriva femeilor se exprima prin incest, prostitutie, viol, batai casnice, hartuire sexuala, violenta n timp de razboi sau alte practici traditionale daunatoare, cum ar fi casatorii fortate, mutilari genitale, arderea mireselor sau a 79

vaduvelor. Un studiu recent sustine ca o femeie din trei sufera de una dintre formele de violenta prezentate mai sus. Violenta domestica este una dintre cele mai des ntlnite forme de manifestare a violentei mpotriva femeilor si este cel mai des cauzata de prieteni sau soti. Abuzul psihic acompaniaza aproape ntotdeauna abuzul fizic si, de obicei, aceste abuzuri se repeta n timp. Multe femei tolereaza aceste acte de violenta, fiindu-le frica de eventualele repercusiuni ce ar putea sa apara n cazul n care ele ar face cunoscute aceste abuzuri. Vulnerabilitatea femeilor n fata violentei este sustinuta si de faptul ca ele depind economic de barbati sau de faptul ca violenta domestica este o norma culturala acceptata si ca nu exista legi care sa sanctioneze aceste acte. Aproape jumatate din cazurile de violenta domestica se manifesta sub forma abuzurilor sexuale (sex fortat). Violenta mpotriva femeilor si are radacinile n inegalitatea de putere dintre femei si barbati. Dupa multe conferinte si ntruniri care au avut loc dupa 1990 cu scopul reglementarii si eliminarii tuturor formelor de violenta mpotriva femeilor, multe state si-au consolidat legile de combatere si pedepsire a acestor acte. Suntem solidari cu opinia profesorului romn Sorin M. Radulescu ca violenta n familie nu este altceva dect un mod de a reproduce n spatiul privat climatul marcat n prezent de tensiuni, conflicte si violenta din spatiul public. De aceea, nici o masura de natura sa previna sau sa diminueze violenta familiala nu poate avea eficienta scontata fara a elimina violenta, care se manifesta la nivelul ntregii societati, si fara a asigura familiei ca institutie fundamentala conditia adecvata de functionare [II, 60, p. 293]. 103 Capitolul 4. PROBLEME ACTUALE ALE PROTECTIEI DREPTURILOR MAMEI SI COPILULUI 4 1. Protectia dreptului reproductiv al femeii ca drept al omului Se considera ca femeia este victima predilecta a egoismului copilului. Acest adevar este demonstrat de faptul ca aproape o jumatate de milion de femei mor anual de afectiuni legate de sarcina si nastere, 90% dintre ele n tarile din lumea a treia sau n curs de dezvoltare, n mare masura datorita neglijentei. Aceasta nseamna cca un deces pe minut. Prapastia dintre statele bogate si cele sarace se reflecta si n aceasta situatie, astfel nct la 100 000 de nasteri n Africa mor 600 de mame, n Asia 400, n America Latina 300, iar n Europa Occidentala si America de Nord doar 10. n timp ce perspectiva decesului matern este 1/20 n Africa, n Statele Unite este 1/6336 [II, 10, p.2]. 80

Aceasta prapastie se datoreaza carentelor de asistenta medicala, neglijarii aspectelor legate de: ngrijirea mamei si copilului, casatorii premature, saracie, lipsa educatiei si analfabetismul, munca grea si carentele alimentare. n timp ce n societatile moderne femeile aloca 14% din existenta lor cresterii copiilor, n lumea a treia acestea si petrec 50% din viata pentru reproducere si ngrijirea copiilor. Multiparele din lumea a treia sufera n mod cronic si constant de carente multiple si mbatrnire precoce. Pentru fiecare deces matern exista nca 15 mame aflate ntr-o stare de suferinta cronica. Cam o jumatate dintre decesele materne se datoreaza, conform unor studii, avorturilor. Conferinta privind drepturile omului tinuta la Viena n anul 1993 a accentuat ca drepturile femeilor si ale fetelor sunt parte integranta a drepturilor omului si ca femeile ar trebui sa se bucure de standarde dintre cele mai ridicate de viata, sanatate, ndeosebi n perioada reproductiva. n baza acestor recomandari, Conferinta de la Cairo a definit sanatatea reproductiva si sexuala ca drepturi recunoscute universal. mbunatatirea sanatatii reproductive implica mai mult dect asigurarea ngrijirii de-a lungul perioadei de reproducere a femeilor [II, 72, p. 93]. Drepturile reproductive mbraca forma anumitor drepturi ale omului, care sunt deja recunoscute n legile nationale, n documentele internationale privind drepturile omului si n alte acorduri si conventii. Aceste drepturi rezida n recunoasterea dreptului elementar al cuplurilor si indivizilor de a decide liber si responsabil asupra numarului, spatiului si timpului de concepere a copiilor si de a avea informatiile necesare pentru a proceda n acest sens, precum si dreptul de a lua decizii n ceea ce priveste reproducerea libera fara discriminare, constrngere sau violenta, 104 asa cum se stipuleaza n documentele aferente drepturilor omului. n exercitarea drepturilor sale, omul trebuie sa ia n considerare conditiile proprii de viata si viitorul copiilor, dar si responsabilitatile fata de comunitate. Totodata, n procesul reglementarii normative a dinamicii demografice trebuie sa tinem cont si de libertatea de a procrea. n doctrina dreptului constitutional, libertatea de a procrea este privita sub doua aspecte esentiale: 1) libertatea constienta de a procrea si 2) dreptul de a refuza procrearea [II, 19, p. 93.]. Libertatea constienta de a procrea este garantata de Conventia europeana a drepturilor omului care (art. 12) dispune ca, ncepnd de la vrsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a ntemeia o familie. n mod logic poate fi trasa concluzia ca dreptul de a ntemeia o familie presupune n acelasi 81

timp si pe cel de a procrea. Pornind nsa de la faptul ca dreptul de a procrea este conditia sinequanon a dreptului la viata care se manifesta prin dreptul de a transmite viata, pivotul dreptului de a procrea poate fi gasit n continutul art. 8 din Conventia europeana care prevede respectul vietii private si familiale. n acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca dreptul de a procrea nu este un drept absolut, situatie care rezulta chiar din continutul art. 12 din Conventie, potrivit caruia nu orice persoana este capabila de a procrea (Rezolutia privind carta europeana a drepturilor pacientului, adoptata de Parlamentul European la 19 ianuarie 1984). Acest drept este prevazut si n actele normative internationale. Astfel, Declaratia asupra progresului si dezvoltarii n domeniul social, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite n anul 1969 [II, 72, p. 68] (art. 4) stipuleaza ca parintii au dreptul exclusiv de a determina liber si cu toata responsabilitatea numarul si esalonarea nasterilor. Pornind de la cele mentionate, putem concluziona ca comunitatea umana admite totusi un control asupra procesului de procreare. Dupa cum vedem nsa acest drept este rezervat n exclusivitate membrilor cuplului familial n virtutea carui fapt doar acestia pot decide cnd viata lor sexuala trebuie sa conduca la procreare [II, 19, p. 94]. Cu att mai mult, membrii cuplului familial trebuie sa constientizeze ca dreptul de procreare poate fi realizat numai n conditii care exclud transmiterea unor boli patogene viitorilor copii. Pentru evitarea nasterilor unor copii defectuosi, legislatia statelor poate introduce anumite impedimente n realizarea dreptului de procreare. Astfel, Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului (art. 15) consacra n mod expres obligatia parintilor de a naste copii sanatosi. Pentru aceasta Legea obliga persoanele care depun cerere de casatorie sa treaca examinarea medicala n scopul depistarii bolilor ereditare sau agentilor patogeni ce pot fi transmisi copiilor. 105 n scopul realizarii acestor prevederi, ncepnd cu 1 ianuarie 1996, organele starii civile din Republica Moldova efectueaza nregistrarea casatoriei tinerilor numai dupa prezentarea unor certificate medicale eliberate de institutiile medicale din republica. Regulamentul Ministerului Sanatatii si al Ministerului Justitiei privind organizarea examinarii medicale a tinerilor nainte de casatorie [I, 43] determina ca n scopul depistarii maladiilor ce pot fi transmise viitorilor lor copii si n scopul profilaxiei nasterii copiilor cu dereglari grave fizice si psihice sunt supuse examenului medical persoanele de vrsta reproductiva ce au depus cereri de casatorie. Regulamentul dispune ca n cazul depistarii la ambii tineri a dereglarilor genetice, ce pot 82

provoca dezvoltarea unei maladii ereditare grave la viitorii lor copii, consiliul medicilor geneticieni elibereaza un certificat medical despre contraindicatia nasterii copiilor la cuplul dat. Totodata, Legea privind drepturile copilului (art. 15) nu interzice casatoria n caz de depistare a unor boli, agenti patogeni, dereglari genetice transmisibile, dar nasterea copilului, n aceste cazuri, nu este recomandata. n legatura cu dreptul de a procrea al femeii apar unele dificultati legate de realizarea acestuia, mai ales n cazuri de sterilitate. n literatura din domeniu se considera ca o asemenea stare conduce la probleme etice si juridice foarte complexe pe care legislatia le ignora [II, 19, p. 95]. Remediul oferit pentru depasirea acestei stari este procrearea artificiala care, dupa cum consemneaza savantul obstetrician J. Robert, a condus la o fragmentare a procrearii, la o pluralitate de participanti si pe cale de consecinta va avea n vedere folosirea sa chiar pentru o femeie care nu este sterila. Aceasta revolutie genereaza a serie de probleme pentru doctrina juridica si anume: - procrearea artificiala admite nu doar separarea actului sexual de fecundare, ci si fecundarea de gestatie; - copilul poate fi conceput n afara organismului unei femei (in vitro); - femeia care a donat ovulul nu n toate cazurile este cea care va purta sarcina; - nou-nascutul poate fi dat dupa nastere unei a treia femei, asa-numitei mame sociale. n Republica Moldova drepturile persoanelor la reproducere sunt reglementate de Legea cu privire la ocrotirea sanatatii reproductive si planificarea familiala nr.185-XV din 24.05.01 [I, 26]. nsa, n conditiile progresului social si stiintific, consideram, ca ar fi binevenita o lege cu privire la drepturile reproductive si realizarea acesteia ar reprezenta una dintre cele mai efective garantii privind protectia drepturilor mamei si copilului. n acest act normativ trebuie sa fie consacrata si garantata realizarea unor drepturi constitutionale, precum: dreptul la ocrotirea sanatatii mamei si copilului; dreptul de a beneficia de ajutor special medico-social n domeniul realizarii functiilor reproductive, dreptul mamei si copilului la protectie din partea statului; dreptul femeilor la examen medical si de a decide liber si responsabil asupra unor probleme 106 legate de sexualitatea lor, inclusiv de sanatatea sexuala si reproductiva, fara discriminare, violenta sau constrngere; dreptul la inviolabilitatea vietii private, secretul personal si al vietii de familie. n cuprinsul acestui act normativ ar putea fi incluse unele principii - cheie ale drepturilor reproductive printre care: 83

- dreptul la viata, libertate si securitate; - dreptul la sanatate, sanatate reproductiva si planificare familiala ; - dreptul de a decide timpul si numarul de nasteri; - dreptul de a consimti casatoria si egalitatea n casatorie; - dreptul la intimitate; - dreptul de a fi liber de orice discriminare pe anumite criterii; - dreptul de a modifica traditiile si obiceiurile care violeaza drepturile femeilor; - dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente crude, inumane sau tratamente degradante incompatibile cu statutul de om; - dreptul de a fi liber de orice violenta sexuala; - dreptul la roadele progresului stiintific si de a consimti noi experimente. Pentru tarile aflate n tranzitie din Europa Centrala si de Est sanatatea reproductiva ramne a fi o problema foarte importanta : metoda cea mai frecventa n reglarea nasterilor este avortul; contraceptivele se utilizeaza rar n principal din cauza lipsei de informatie cu privire la rezultatele benefice pentru planificarea familiei; cresterea rapida a numarului de persoane infectate cu HIV/SIDA si cu alte boli transmise pe cale sexuala. Aceste probleme se manifesta cu preponderenta la tineri. Sanatatea reproductiva subreda n rndul mamelor din Republica Moldova pune adesea n pericol att supravietuirea mamei, ct si a copilului. ntr-un studiu realizat recent se mentioneaza ca numarul mare de avorturi si complicatiile provocate de acestea, alaturi de practicile contraceptive neadecvate, pun peste 50 la suta din femei n situatia de a se confrunta cu probleme n domeniul sanatatii reproducerii [III, 27, p. 9]. Utilizarea mijloacelor contraceptive moderne n republica nu este suficient de populara, avortul, dupa cum mentionam mai sus, fiind principala cale de ntrerupere a sarcinii. Datorita nivelului redus al serviciilor medicale, printre consecintele avorturilor repetate se numara cresterea ratei mortalitatii si infertilitatii. O alta problema importanta este cea a transmiterii bolilor pe cale sexuala si cresterea riscului raspndirii HIV/SIDA mai ales printre persoanele tinere, copii si femei. Datele statisticii oficiale monstreaza ca persoanele tinere din republica au mare nevoie de protectie n domeniul sanatatii si drepturilor reproductive. 107 O problema grava a societatii cu implicatii enorme n domeniul drepturilor reproductive este prostitutia. Legislatia prevede prostitutia drept contraventie, ncercndu-se legalizarea si 84

sanctionarea acesteia ca infractiune n cazul n care nu se desfasoara n conditiile dictate de lege. Cu toate ca se fac pasi importanti n reglementarea acestor aspecte legate de drepturile reproductive, nu se ntrevad masuri concrete care sa duca la ntarirea infrastructurii serviciilor de asistenta sociala ce au ca scop informarea si protejarea persoanelor ale caror drepturi reproductive sunt ncalcate. Asadar, drepturile reproductive nu au o reglementare speciala n Republica Moldova, deoarece mediile politice, sociale si culturale sunt prea putin interesate de problemele cu care se confrunta femeile. S-au facut totusi demersuri n ceea ce priveste alinierea legislatiei nationale la cea europeana n perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Republica Moldova a ratificat pna acum urmatoarele conventii si tratate internationale n domeniu [III, 27, p. 9]: - Declaratia universala a drepturilor omului (HP nr.217-XII din 28.07.1990); - Conventia OIM nr.103/1952 cu privire la protectia maternitatii; - Conventia OIM nr.156/1983 privind sansele egale si tratamentul egal pentru lucratorii barbati si femei: lucratori cu responsabilitati familiale; - Conventia OIM nr.89/1948 privind munca de noapte a femeilor care lucreaza n industrie; - Protocolul din 1990 la Conventia revizuita privind munca de noapte a femeilor, 1948; - Conventia OIM nr. 100 privind egalitatea n remunerare a minii de lucru masculine si minii de lucru feminine pentru o munca de valoare egala; - Declaratia privind protectia femeilor si copiilor n perioadele exceptionale si de conflict armat, 1994; - Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei (HP nr.87-XII din 28.04.1994, n vigoare din 31.07.1994); - Conventia europeana n materia adoptiei de copii, 1968; - Conventia europeana privind statutul juridic al copiilor nascuti n afara casatoriei, 1975. La acest proces lent contribuie si alti factori, care nu tin de mediile mai sus enumerate: educatia (nivelul educational si domeniile), traditiile si stereotipurile societatii, lipsa mijloacelor de informare, proasta dezvoltare a serviciilor medicale, de consiliere familiala, dezinteresul manifestat de anumite categorii sociale fata de aceste probleme. Problema reglementarii drepturilor femeilor este privita ca avnd o mai mica importanta n comparatie cu problemele cu care se confrunta Republica Moldova astazi saracie, somaj, dezvoltare economica scazuta, fiscalitate excesiva, coruptie. Cu toate ca rezolvarea acestor probleme este prioritara, ele nu ar trebui separate de cele ale drepturilor femeilor, avnd n 108 85

vedere faptul ca saracia si somajul afecteaza ntr-o mai mare masura populatia feminina din Republica Moldova. n opinia noastra, legislatia nationala trebuie sa nsereze un cadru de norme juridice care sa consacre garantiile de realizare a drepturilor reproductive printre care: masurile ce privesc sustinerea maternitatii, protectia drepturilor, intereselor si sanatatii mamei si copilului. Esentialmente este vorba despre necesitatea crearii unor conditii care ar asigura fiecarei familii posibilitatea de a lua decizia privind numarul si intervalul de nastere a copiilor. 4 2. Dreptul copilului la viata, supravietuire si dezvoltare Dreptul la viata, dezvoltare si supravietuire este un drept fundamental, o preconditie a libertatii, progresului, justitiei si creativitatii. El este alpha si omega drepturilor omului, primul si ultimul drept al omului, nceputul si finalitatea, mijlocul si scopul drepturilor omului, pe scurt este dreptul central din care se nasc toate celelalte [II, 11, p. 182]. Dreptul la viata si dezvoltare, fiind dreptul central al oricarei fiinte umane , a fost reiterat si n Declaratia universala cu privire de supravietuirea, protectia si dezvoltarea copiilor, adoptata de summit-ul international pentru copii din 30 septembrie 1990 [I, 16, p. 93]. Printre obiectivele prioritare, Declaratia mentioneaza: reducerea mortalitatii infantile, situatia copiilor handicapati si protectia acelor aflati n dificultate, asigurarea dreptului la educatie, protectia familiei ca grup fundamental si mediu natural pentru cresterea si dezvoltarea copilului, precum si sansa copiilor de a-si descoperi identitatea personala ntr-un mediu protectiv, asigurat de familie sau de alte organe de asistenta, dedicate asigurarii bunastarii copiilor [IV, 10, p. 93]. Prin aceasta Declaratie, statele semnatare s-au obligat sa acorde prioritate drepturilor copilului si sa elaboreze un program de activitate ce ar mbunatati radical situatia copiilor n deceniul care va urma. Dreptul roman prevedea dreptul la viata al fiintei umane din nsasi obrsia ei: ,,Copilul conceput este considerat ca nascut ori de cte ori e vorba de interesele acestuia"[II, 69, p. 3]. Stiinta medicala, bazata pe experienta, este si ea n consens cu aceasta idee aratnd n anii '90, ca ,,omul exista ca om din clipa conceptiei". Profesorul francez de genetica Jerom Lejeune scrie: ,,Sunt si eu convins ca fiinta omeneasca ncepe sa existe din momentul fecundarii ei. Acest fat, n a sasea sau a saptea zi a vietii sale, cnd are abia 1-2 mm naltime, este deja capabil sa se ngrijeasca de destinul sau. Acesta produce ntreruperea menstruatiei mamei, determinnd-o astfel pe mama sal protejeze". n alt loc, acelasi remarcabil savant Lejeune spune: Omul este om din momentul conceperii. n zilele noastre s-a dovedit clar ca viata umana ncepe n momentul conceptiei (conceptie-fecundatie). Recentele progrese ale stiintelor biologice dovedesc clar ca noua fiinta, chiar de la conceptie, poseda un cod genetic propriu, independent de codul genetic al mamei si 86

109 de cel al tatalui, deci chiar de la conceptie ea este fiinta umana. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltarii umane si contine: sexul copilului, culoarea parului si a ochilor, naltimea, nuanta tenului, forma fetei, forma nasului etc., practic toate trasaturile umane n forma incipienta. n momentul n care spermatozoidul patrunde n ovul, cei doi gameti formeaza o noua entitate biologica, zigotul, care poarta n el un nou program individualizat, o noua viata individuala [IV, 12]. n acest nou ciclu vital nu exista vreun salt calitativ, nu exista trecere de la o forma de viata vegetala la una animala si apoi la forma de viata umana. Prin urmare, ce se distruge prin avort este o viata umana: ceea ce se arunca la lada de gunoi sau se arde n crematoriu este o fiinta umana. n fata fiintei umane care s-a zamislit n mediul matern, omul de stiinta si pleaca fruntea cu respect ca n fata unui mister sacru. Profesorul genetician Jerome Lejeune compara zigotul ce nu masoara mai mult de un milimetru jumatate, cu cele 23 de perechi de cromozomi care au fuzionat si care cuprind un numar att de mare de informatii nct nici memoria unui computer din lume nu ar putea sa le cuprinda, cu o minicaseta invizibila pe care este nregistrata o simfonie. n momentul conceperii, cnd noua fiinta umana si ncepe cariera, ncepe derularea; aceasta minicaseta pe care este nscrisa simfonia vietii, daca nu este distrusa, se va termina de derulat n clipa mortii [IV, 13, p. 99]. ntrebarea fundamentala din ce moment o fiinta conceputa este considerata existenta si persoana umana omenirea si-a pus-o din vremuri stravechi. Sfnta Scriptura, Sfintii Parinti ai Bisericii si legi ale Dreptului Antic certifica realitatea vietii personale si drepturile la viata din momentul zamislirii vietii, chiar nainte de aceasta prin tainica prevedere a lui Dumnezeu, asa cum se ntelege din urmatoarele versete : ,,nainte de a te fi zamislit n pntece, te-am cunoscut si nainte de a iesi din pntece, te-am sfintit si te-am numit proroc pentru popoare" [II, 12, Ieremia 1.5]. Cercetarile stiintifice arata ca la 18 zile se fac simtite bataile inimii fatului; la cinci saptamni apare fizionomia acestei fiinte noi (obrajii, degetele); la sase saptamni se manifesta sistemul nervos ntr-un schelet clar organizat si ficatul, rinichii, stomacul si ndeplinesc menirea; la sapte saptamni se fac simtite undele cefalice - semn si criteriu fundamental al afirmarii vietii, criteriu prin care si la o persoana adulta se face constatarea daca se afla din punct de vedere nervos n viata sau nu. La zece saptamni fatul are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa normala. Iar la trei luni aceasta faptura umana are atta viata nct reuseste sa-si miste capul, sa-si schimbe expresia fetei, sa strnga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga 87

degetul. Daca omul este fiinta din clipa conceptiei, asa cum sustin att teologii ct si medicii, atunci rezulta n mod evident ca avortarea este o crima. Marturie sta un film documentar n care se arata 110 avortul unui fat de 12 saptamni. Spectatorii pot vedea cum copilul nu vrea sa moara, se fereste de instrumentele pentru avort si cnd constata ca nu mai are unde sa se fereasca, deschide gura larg, ntr-un strigat mut; apoi este taiat n bucati si extras din uter bucata cu bucata. Documentarul este realizat de medicul american Bernard Nathanson. Acest medic fusese directorul celei mai mari clinici de avorturi din SUA si presedintele unei organizatii pentru dreptul la avort, numita NARA. Dupa ce si-a facut un proces de constiinta, doctorul Nathanson a ncetat sa mai faca avorturi si a realizat acest documentar pentru sensibilizarea oamenilor n privinta avortului [III, 30]. Dreptul la viata copilul l are chiar din primul moment al conceperii sale. Un document recent din 1987 a Congregatiei pentru Doctrina Credintei al Bisericii Catolice referitor la dreptul la viata, intitulat Donum vitae (Darul vietii) [III, 6], precizeaza: "Drepturile inalienabile ale persoanei vor trebui recunoscute si respectate de societatea civila si de autoritatea politica. Drepturile omului nu depind nici de indivizi, nici de parinti si nici macar nu reprezinta o concesie din partea societatii si a statului; ele apartin naturii umane si sunt inerente persoanei n puterea actului creator n care ea si are originea. Printre aceste drepturi fundamentale, trebuie numit dreptul la viata si la integritatea fizica a oricarei fiinte umane de la concepere pna la moarte". Acest document sugereaza ideea ca statele sau parlamentele nu au dreptul sa aprobe sau sa legalizeze avortul, adica moartea fiintelor nevinovate. n aceasta ordine de idei statul trebuie sa recunoasca, sa promoveze, sa apere drepturile fundamentale ale tuturor cetatenilor n mod egal. Un stat care se aliaza la o categorie de cetateni mai puternici spre a suprima o alta categorie de cetateni neajutorati si nevinovati, cum este cazul legalizarii avortului, si pierde legitimitatea, se descalifica si nceteaza sa mai fie un stat de drept. Documentul Bisericii amintit mai sus noteaza: n momentul n care o lege pozitiva priveaza o categorie de fiinte umane de protectia pe care legislatia civila trebuie sa le-o acorde, statul neaga egalitatea tuturor cetatenilor n fata legii. Cnd statul nu-si pune puterea n slujba drepturilor fiecarui cetatean, ndeosebi ale celor mai slabi, nsusi fundamentul unui stat de drept este amenintat. Ca o consecinta a respectului si a protectiei care trebuie asigurate copilului nca din momentul conceperii lui, legea va trebui sa prevada sanctiuni penale pentru orice violare deliberata a drepturilor lui. 88

Dreptul copilului la viata nu depinde nici de parinti, caci nici un om nu poate fi proprietatea altui om. Dreptul la avort este reclamat n timpurile noastre de miscarea feminista n numele emanciparii femeii, cu pretentia ca femeia este stapna propriului corp. n noua societate, femeia si revendica dreptul de a dispune de viata copilului pe care l avea n vechea societate romana pater familias - tatal copilului. Femeia, e adevarat, poate sa dispuna de propriul corp, dar trupul pe care l poarta n ea, apartine altei fiinte umane, nu este al ei. Ovulul fecundat, policelular si, 111 ulterior, embrionul uman, este o noua fiinta umana cu un cod genetic complet diferit de al mamei. Realizarea dreptului de a ntrerupe voluntar sarcina este conditionat de sfera de extindere a dreptului la viata. Astfel, daca dreptul la viata consacrat n Constitutia Republicii Moldova (art. 24) se ntinde si asupra fatului nenascut, drept de a ntrerupe voluntar sarcina nu poate exista. ntr-o asemenea situatie, femeile care accepta o asemenea interventie pot fi trase la raspundere penala, deoarece prin actiunile savrsite se atenteaza la viata unei alte persoane. Dreptul la viata al copilului nu depinde nici de medici. Acestia sunt n slujba vietii, nu a mortii. Ucignd copii nenascuti, medicul nu numai ca si abroga dreptul de a decide asupra vietii si mortii, dar si tradeaza propriul angajament exprimat n juramntul lui Ippocrate prin aceste cuvinte: "Nu voi accepta cererea de a administra otrava cuiva, nici nu voi da sfaturi de acest fel. De asemeni nu voi da la nici o femeie pessariu abortiv" [II, 71, p. 85]. Convingerea ca avortul voluntar este un delict moral si preocuparea de a apara prin lege viata copiilor din snul matern au existat la toate marile civilizatii, din zorile omenirii pna n timpurile noastre. Potrivit Codului lui Hammurapi (Hammurapi- rege al Babilonului ntre 1792-1750 p.H.), hititii pedepseau avortul cu amenda, iar n unele cazuri cu moartea. Aceleasi pedepse severe existau la asirieni si la babiloneni [II, 79, p. 232]. La indienii Americii Latine (atteci, maia) n textele descifrate recent este prescris ca avortul este un pacat, pentru care nu este iertare [II, 79, p.156]. Codex Manu sau Manu-smrite (tin de sec.VI p.H., n India Antica ) considera uciderea copiilor n snul matern pacat la fel de grav ca si uciderea parintilor [II, 81, p. 26]. E adevarat ca avortul, ca si infanticidul, s-a practicat la multe popoare, dar numai n momentele de decadere morala a acestora si fara sa dispara constientizarea si convingerea ca avortul, chiar daca este practicat, este un delict, un act imoral. Chiar celebrul legiuitor spartan Licurg, care propaga selectia naturala a copiilor, prin eliminarea copiilor diformi, a dat legi drastice mpotriva avortului, numind femeia care avorteaza fiinta detestabila. La Roma avortul 89

s-a practicat n perioada de decadenta a Imperiului. Ovidiu descria cazul Carinei, care si-a facut avort, riscndu-si viata pentru a-si mentine farmecele fizice. Dar chiar si acest poet frivol le condamna pe abortiste pentru macelul pe care l provocau. Scriitorul Suetoniu i reproseaza mparatului Domitian faptul de a fi avut relatii sexuale cu nepoata sa Iulia si l gaseste vinovat de moartea acesteia provocata de avortul pe care a ndemnat-o sa-l faca. Iar Seneca aduce elogii mamei sale pentru ca nu s-a lasat victima marilor coruptii morale ale epocii, si anume: dispretului fecunditatii, rusinii de a ramne nsarcinata, obsesiei frumusetii corporale si avortului [II, 82, p. 199]. 112 Ovulul fecundat si embrionul care se dezvolta n uter, fiind o fiinta umana cu un tipar genetic nou, independent de cel al mamei si al tatalui, nu este proprietatea mamei, nici a tatalui, nici a unui alt om, nici a statului, nici nu este un organ, o parte din corpul mamei. Nici mama, nici tatal si nici un alt om nu au dreptul sa dispuna de viata acestei noi fiinte umane, deci nu au nici un drept sa hotarasca daca sa traiasca sau nu. Nici un om nu poate fi proprietatea altui om, chiar daca acel om este copilul sau. n literatura de specialitate se mentioneaza ca avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, dupa cum nu poate fi un drept al nimanui sa ucida un adult [III, 30]. Genetica arata ca, din primele momente ale evolutiei proceselor biochimice, ce se declanseaza dupa actul conceperii, embrionul este nzestrat cu o bogatie de date cu nimic mai prejos dect cea a omului matur. Cuvintele proorocilor, care marturisesc prezenta lui Dumnezeu la concepere, contin aceleasi mesaj ca si cel al geneticienilor. Tehnologia moderna a permis studierea comportamentului individual al copilului n uter. Caracteristicile fatului au aceeasi pregnanta ca si cele ale copilului deja nascut. Viata umana ncepe n momentul conceptiei, n momentul cnd ovulul este fecundat. Atunci ncepe o viata noua, care nu este nici a tatalui, nici a mamei. Ia nastere o fiinta umana, care se dezvolta separat, care trebuie sa se bucure de demnitate si sa-i fie asigurate drepturile ce decurg de aici [II, 16, p.14]. Asadar, fiinta conceputa n pntecele matern e o fiinta umana complet noua, diferita, unica, independenta, cu drepturi egale cu ale fiecaruia dintre noi. Nasterea nseamna parasirea uterului matern, taierea cordonului ombilical, existenta noului-nascut n afara organismului mamei si separat de el. Dar nu este nici o diferenta revolutionara ntre copilul din uter si copilul de dupa nastere. Singura schimbare se refera la metoda de alimentatie cu hrana si oxigen: nainte de nastere, hrana si oxigenul erau preluate de la mama prin cordonul ombilical; dupa nastere 90

oxigenul este luat din atmosfera prin plamni si hrana prin stomac, daca noul-nascut este destul de matur pentru a fi hranit n acest fel. Daca este prematur, hrana continua sa-i fie administrata prin sisteme artificiale ntr-o forma asemanatoare cu cea pe care i-o acorda cordonul ombilical. Dupa cum am vazut mai sus, ovulul fecundat are aceeasi valoare de persoana umana ca si un copil dupa nastere sau ca si un om matur. Omul adult de astazi e acelasi ca si cel din momentul conceptiei si are acelasi cod genetic ca si n acel moment. De la conceptie pna la moarte codul genetic al omului ramne acelasi (nu este supus variatiilor). Fiinta umana ramne fiinta umana indiferent de dimensiunile pe care le are si de mediul n care traieste. Omul nu are nevoie de timp ca sa devina om, ci are nevoie de timp ca sa dezvolte ceea ce este deja din momentul conceptiei. Geneticianul Lejeune, la care am facut referinte anterior, afirma: Fecundatia determina o noua constitutie personala, absolut tipica a acestei noi fiinte umane, o 113 constitutie unica ce nu s-a ntlnit n trecut si nu se va repeta n viitor. E vorba de o noutate absoluta. Cantitatea de informatii pe care le contine ovulul fecundat, ce nu poate fi vazut dect la microscop, e att de mare nct nu poate intra n memoria nici unui computer facut de mna omului, nici n cel utilizat de NASA pentru programele zborurilor spatiale [IV, 13, p.99]. Nu poate fi adus ca motiv faptul ca femeia are dreptul inviolabil de a dispune de propriul ei trup. Datorita comportamentului agresiv si abuzului fata de o alta fiinta umana, o atare femeie pierde dreptul constitutional n virtutea caruia nimeni nu se poate amesteca n treburile ei personale. Acelasi principiu e valabil n cazul avortului. n unele state dreptul la viata a copiilor nenascuti este garantat prin legislatie. Exemplu la acest capitol serveste amendamentul 8 la Constitutia Irlandei, votat prin referendum n 1983, care dispune urmatoarele: Statul recunoaste dreptul la viata al copiilor nenascuti si, n ceea ce priveste dreptul egal la viata al mamelor, garanteaza prin legile sale sa respecte si, n masura n care este aplicabil n practica, sa apere si sa sustina acest drept [I, 54, p. 812]. Dar chiar si aceasta practica pozitiva a lasat fara raspuns mai multe probleme. Astfel, constituantul irlandez n-a specificat n mod expres cum anume va legifera statul presupusele drepturi egale ale copiilor nenascuti si ale mamelor si nici sensul frazei: n masura n care este aplicabil n practica. Constitutionalistii din Irlanda privesc critic acest amendament considernd ca statutul de cetatean al femeilor a fost grav afectatprin faptul ca drepturile lor constitutionale la intimitate, asociere, libertate de exprimare si de miscare au fost reduse drastic[II, 64, p. 109]. n viziunea noastra, avortul poate fi evitat prin instituirea urmatoarelor solutii alternative: - crearea unor centre maternale unde ar putea fi primite femeile, tinerele si adolescentele 91

nsarcinate care au probleme familiale sau diferite alte probleme. Ele ar putea ramne n aceste centre maternale cu hrana si cazarea gratuite pna la un anumit timp dupa nastere, iar apoi fiind ajutate material, pentru a-si putea creste mai usor copilul; - plasarea n regim de asistenta maternala a copilului (ncredintarea lui pentru un timp unei familii care nu poate avea copii sau care are deja si vrea sa ia si un alt copil n ngrijire maternala). Aceasta ar permite mamei naturale sa-si ia copilul napoi dupa un anumit numar de luni sau ani, cnd reuseste sa-si faca o situatie materiala acceptabila; - ncredintarea copilului spre adoptie unor familii care nu pot avea copii sau care au, dar vor sa mai adopte. Dect sa faca avort, e preferabil ca mama sa transmita n mod legal copilul unor parinti adoptivi, care i vor oferi o familie; - ncredintarea copilului unui centru de plasament regional, temporar sau definitiv; - organizarea unor consultatii preavort si postavort, direct sau prin e-mail; - oferirea ajutorului material de urgenta, nainte si dupa nastere. 114 Analiznd statisticile n privinta avorturilor din 1994, observam urmatoarea situatie: pe primul loc n lume se situa Romnia cu 172,4 avorturi la mia de femei avnd vrsta ntre 15 si 44 de ani, urmata de Rusia cu 119,6, Cuba cu 56,5, China cu 37,5, SUA cu 26,4, pe ultimul loc fiind Polonia cu 3,6 [III, 30]. Conform datelor, de care dispune Centrul Stiintifico-Practic Sanatate Publica si Management Sanitar din Republica Moldova (fara raioanele de est), n republica se nregistreaza o scadere a avorturilor de la 58 777 n 1994 la 14 603 n 2002. n acelasi timp, a crescut ponderea avortului la: primigeste (prima sarcina) de la 6,6 % n 1997 (anterior nu sunt date) la 12,8% n 2002, grupa de vrsta 15-19 ani de la 9,8 % n 1997 la 11,1% n 2002, pe cnd numarul de avorturi la fetitele de pna la 15 ani a scazut de la 81 n 1994 si 115 n 1995 la 33 n 2002. n Declaratia drepturilor copilului se afirma: Datorita lipsei sale de maturitate fizica si mintala copilul are nevoie de ngrijire si protectie speciale, inclusiv de asistenta juridica adecvata, att nainte ct si dupa nastere[II, 57, p. 152]. Curtea Suprema a Statului Missouri din SUA, n octombrie 1972 afirma: Copiii nenascuti au toate calitatile si toate atributele adultilor, de care se deosebesc numai prin vrsta si maturitate; din punct de vedere medical, viata umana este un fenomen continuu de la conceptie pna la moarte[III, 30]. Actualmente, dreptul de a ntrerupe voluntar sarcina este o problema controversata mai n toate sistemele juridice, inclusiv n cel apartinnd Republicii Moldova, si aceasta stare este 92

determinata de importanta deosebita a acestui subiect, care influenteaza n mod direct natalitatea si sporul populatiei. Dezbaterile stiintifice privind dreptul de a ntrerupe voluntar sarcina devin si mai complicate sub influenta progresului n medicina, care astazi a atins un grad de dezvoltare ce permite stabilirea unui diagnostic prenatal care exclude nasterea unor copii cu deficiente nnascute. Autorii semnaleaza ca acest progres permite utilizarea fetilor pentru practici care ncalca cea mai elementara etica, cum ar fi fabricarea de cosmetice, fabricarea de arme bacteriologice, cultura pancreasului prelevat n vederea unei grefe ulterioare etc.[II, 20, p. 99]. n Republica Moldova, conform art. 32 din Legea ocrotirii sanatatii, ntreruperea sarcinii poate fi efectuata pna la sfrsitul primelor 12 saptamni de sarcina. Modul de efectuare a acestei operatii este reglementat de Ordinul nr. 152 al MS din 3.08.94 Despre ocrotirea sanatatii [I, 35]. n art. 61 alin. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului se mentioneaza despre obligatia statelor parti de a asigura prin toate masurile posibile supravietuirea si dezvoltarea copilului, drept care reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale acestei Conventii. Copilaria si chiar adolescenta sunt etapele cele mai vulnerabile ale dezvoltarii, copiii cu anumite dizabilitati fiind expusi unui nivel de risc avansat. Sanatatea materna, incidenta mortalitatii si 115 morbiditatii si accesul la ngrijire primara preventiva si curativa pentru aceste grupuri de mare risc constituie indicatorii de baza pentru implementarea acestui drept. Conform datelor oferite de Centrul Stiintifico-Practic Sanatate Publica si Management Sanitar din Republica Moldova (fara raioanele de est), mortalitatea perinatala scade de la 14,8 n anii 1997-98 pna la 11,4 n 2003 (la 1000 nascuti vii si morti ); mortalitatea neonatala scade de la 9,8 n 1997 pna la 7,4 n 2003 (la 1000 nascuti vii ). Astfel, Legea ocrotirii sanatatii prevede ca familia are dreptul la ocrotirea sanatatii membrilor ei si la protectia sociala. Pentru ocrotirea sanatatii persoanelor care se casatoresc si a urmasilor lor, unitatile medico-sanitare acorda consultatii prenuptiale referitoare la casatorie si la planificarea familiei, efectueaza, cu consimtamntul lor examene medicale. Persoanele care doresc sa se casatoreasca, pot sa-si faca un examen medical si sa ia consultatii medico-genetice n unitatile medico-sanitare respective pentru depistarea alterarilor genetice din cariotipul lor, care duc la malformarea viitorului copil. Articolul 47 din Legea ocrotirii sanatatii stipuleaza ca parintii sunt obligati sa aiba grija de sanatatea copilului, de dezvoltarea lui prenatala si postnatala, de educatia lui fizica, spirituala si morala, sa-i cultive un mod sanatos de viata. Parintii, alti reprezentanti legali, la solicitarea 93

unitatilor medico-sanitare, trebuie sa prezinte copilul pentru examinarea medicala si aplicarea masurilor de profilaxie. Nendeplinirea acestor obligatii este pedepsita de lege. Statul stimuleaza maternitatea, ocroteste sanatatea mamei si a copilului. Femeilor li se creeaza conditii de mbinare a muncii cu maternitatea, li se garanteaza apararea drepturilor, sustinerea morala si materiala. Unitatile medico-sanitare asigura asistenta medicala calificata femeii n cursul sarcinii, la nastere, dupa nastere si ajutor curativ-profilactic mamei si nounascutului (art. 49, Legea ocrotirii sanatatii). Copilul se bucura de o atentie deosebita din partea statului si societatii si beneficiaza de ocrotirea sociala. Statul apara interesele si drepturile copilului, inclusiv la conditii de viata propice dezvoltarii lui fizice si spirituale (art. 48, Legea ocrotirii sanatatii). Institutiile curativ-profilactice si de asanare (policlinici, spitale, dispensare, sanatorii etc.) acorda asistenta medicala copiilor si adolescentilor. Lor li se acorda periodic supraveghere medicala activa. Copiii de vrsta frageda sunt asigurati cu produse alimentare speciale, inclusiv gratuit n modul stabilit; copiilor li se acorda gratuit foi de tratament n sanatoriu. Lucratorii medicali sunt obligati sa informeze parintii, tutorele sau curatorul despre boala copilului si despre tratament. Controlul asupra asigurarii sanatatii copiilor n crese, gradinite, scoli si n alte institutii pentru copii este exercitat de unitati medico-sanitare si de nvatamnt. Principalele cheltuieli de ntretinere a copiilor n crese, gradinite, scoli si n alte institutii pentru copii se fac din surse bugetare, precum si din mijloacele unitatilor economice, 116 sindicatelor, altor organizatii obstesti si ale unor persoane particulare. Copiii si adolescentii cu deficiente n dezvoltarea fizica sau psihica sunt ntretinuti de stat n case si camine de copii, n alte institutii specializate pentru copii. Lista indicatiilor medicale referitoare la aranjarea copiilor si adolescentilor n case si camine de copii si n institutii instructiv-educative este aprobata de Ministerul Sanatatii. n cazul imposibilitatii spitalizarii sau lipsei de indicatii pentru tratament n stationar, mama sau un alt membru al familiei care ngrijeste copilul bolnav poate fi scutita de lucru n modul stabilit, acordndu-i-se indemnizatii pe linia asigurarilor sociale. n cazul tratarii n stationar a copilului n vrsta de pna la trei ani sau a copilului grav bolnav de o vrsta mai mare care are nevoie, conform avizului medical, de ngrijire suplimentara, mama (tatal) ori o ruda are dreptul sa fie alaturi de copil n unitatea medicala si sa primeasca, n modul stabilit, indemnizatii pe linia asigurarilor sociale [I, 30, p.11]. S-ar parea ca totul e bine, dar, spre regret, mecanismele de implementare a acestor prevederi legislative functioneaza extrem de slab. Accesul copiilor la asistenta medicala 94

spitaliceasca a scazut brusc odata cu adoptarea Legii privind minimul de asistenta medicala gratuita, garantat de stat. Conform acestei Legi, de tratament gratuit n stationar beneficiaza doar copiii pna la vrsta de cinci ani, copiii invalizi si orfani [I, 34, p. 27-76]. Ceilalti copii de la 5 pna la 18 ani au nlesniri numai n cazuri de urgenta. Astfel, deseori din lipsa de bani, copilul ramne mult timp bolnav acasa, fiind spitalizat trziu cu complicatii grave, care deseori duc la invaliditate sau chiar la deces. Situatia se complica si n legatura cu accesul limitat la tratamentul de reabilitare, cauza fiind lipsa tratamentului de reabilitare gratuit n Republica Moldova si a preturilor exagerate n raport cu veniturile populatiei. Printre alte masuri prevazute de stat n vederea realizarii drepturilor copilului de a beneficia de servicii medicale de tratament si de recuperare am putea numi: - Programul national de sanatate orala la copii pentru anii 1998-2007, cu scopul principal n asigurarea sanatatii copiilor prin intermediul preventiei principalelor afectiuni stomatologice: cariei dentare, afectiunilor parodontiului, fluorozei etc. si micsorarii numarului de complicatii; - Programul National Alimentatia copiilor, printre obiectivele caruia putem mentiona: reducerea mortalitatii infantile de la 19,9 la o mie de nou-nascuti n 1997 pna la 15,0 n anul 2003; reducerea cu cel putin o treime a afectiunilor distrofice si anemice la copii cu vrsta de pna la un an; reducerea cu o treime a numarului de adolescenti cu retard n dezvoltarea fizica; formarea unui sistem de asigurare a copiilor institutionalizati cu alimentatie corespunzatoare normativelor fiziologice; crearea unui sistem eficient de alimentare rationala a copiilor din institutiile de nvatamnt si prescolare; implementarea noilor tehnologii de fabricare a produselor alimentare speciale pentru copii; asigurarea 117 pietei interne cu produse alimentare speciale de calitate nalta si la pret redus, vital necesare n consumul alimentar al copiilor; reducerea cotei de necorespundere a indicilor sanitaro-igienici si microbiologici ai calitatii produselor alimentare, la fabricarea si comercializarea lor. Programul este bazat pe conceptia Conventiei internationale privind drepturile copilului, pe Rezolutia summit-ului mondial n problemele sanatatii copiilor (ONU, 1990), pe principiile de prioritate ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii si ale Fondului Natiunilor Unite pentru Copii privind sanatatea populatiei catre anul 2000 [I, 19, p. 23-30]; - Programul National de ameliorare a asistentei medicale perinatale pentru anii 1997-2002 printre obiectivele caruia putem mentiona reducerea mortalitatii perinatale de la 15,2 95

pna la 12,0 la o mie de nou-nascuti catre finele anului 2003; reducerea mortalitatii neonatale precoce de la 7,8 pna la 6,0 la o mie de nou-nascuti, reducerea mortalitatii materne de la 40,2 pna la 20,0 la 100 000 de nou-nascuti vii; instituirea unui sistem regionalizat de asistenta medicala neonatala; implementarea tehnologiilor aprobate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii drept cost-efective la toate nivelurile de asistenta medicala de verticala. Cheltuielile financiare necesare pentru implementarea acestui Program au fost suportate partial de asistentele internationale prin intermediul agentilor lor pentru dezvoltare [I, 17]; - Programul National de imunizare pentru anii 2001-2005, obiectivele de baza ale caruia sunt reducerea, eliminarea sau eradicarea bolilor transmisibile, prevenibile prin vaccinare [I, 20]; - Programul National de asistenta n planificarea si protejarea sanatatii reproductive [I, 40]; - instituirea birourilor de consultatii republicane si raionale psihologo- pedagogice pentru copiii cu deficiente fizice si mintale; - lista bolilor si starilor patologice care acorda copiilor pna la vrsta de 16 ani dreptul la dobndirea statutului de copil-invalid si la alocatiile de stat conform legislatiei; - regulamentul cu privire la organizarea tratamentului balneo-sanatorial si odihnei salariatilor, odihnei copiilor lor n institutiile de reconfortare a copiilor si ntretinerea scolilor sportive pentru copii si adolescenti. La finele acestui paragraf mentionam ca actualmente n Republica Moldova nu este adoptat un act normativ care ar asigura o protectie speciala a persoanelor cu handicap. n acest context consideram oportuna elaborarea unei legi care ar defini persoana cu handicap, ar stabili masurile de protectie speciala, drepturile, de care trebuie sa beneficieze 118 persoanele, care au n ngrijire un copil cu handicap. n continutul acestei legi s-ar putea consacra: - scutirea de plata taxelor de abonament pentru detinerea aparatelor de radio si televiziune n conditiile gradului I de invaliditate; - alocatia de stat pentru copii n cuantumurile prevazute de lege sa fie majorata cu 100% ; - alocatia de stat, chiar daca parintii lor nu se ncadreaza n categoriile prevazute de lege pentru acordarea alocatiei; - daca sunt n plasament familial sau ncredintati unei persoane sau familii, pe baza prevederilor legale, au dreptul la alocatia de ntretinere la nivelul unui salariu minim 96

brut pe tara, pe toata perioada ct se afla n ntretinerea completa a unei institutii de ocrotire. 4 3. Protectia copilului aflat n dificultate Conform art. 20 din Conventia Natiunilor Unite privind protectia drepturilor copilului, Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care n propriul sau interes nu poate fi lasat n acest mediu, are dreptul la protectie si ajutor special din partea statului si o astfel de ocrotire poate include plasarea ntr-o familie, adoptia sau, daca este necesar, plasarea n institutii adecvate ngrijirii copiilor. Unele state au acceptat formule proprii ale expresiei copilului aflat n dificultate. Astfel, Legea Romniei nr. 108/1998 de aprobare a Ordonantei de urgenta nr. 26/1997 [I, 32, p. 343] stabileste ca copilul se afla n dificultate daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitata. Documentul mentionat distinge doua situatii: a) copiii a caror dezvoltare fizica sau morala este primejduita, deoarece parintii nu-si ndeplinesc n mod corespunzator drepturile si ndatoririle lor cu privire la persoana copilului, facndu-se vinovati de neglijenta n exercitarea ocrotirii parintesti, dar fara caracter de gravitate ori abuz. Daca parintii se fac vinovati de neglijente grave sau purtare abuziva n exercitarea drepturilor parintesti, se va lua o masura de protectie a copilului si apoi se va cere decaderea din drepturile parintesti. Copilul se afla n situatia de a fi amenintat n dezvoltarea sa fizica si intelectuala si n urmatoarele cazuri [art. 8 alin. (1)]: 1) parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati prin judecata morti sau disparuti ori decazuti din drepturile parintesti, deci copilul este lipsit de ngrijirea parinteasca, deoarece exista o cauza de instituire a tutelei, fara sa se fi instituit tutela; 2) copilul a fost declarat abandonat prin hotarre judecatoreasca definitiva si 119 irevocabila; 3) instanta judecatoreasca nu a hotart ncredintarea copilului unei persoane sau familii, n conditiile legii, desi trebuia ncredintat. b) copiii a caror integritate, fizica sau morala, este periclitata, deoarece sunt lipsiti de ocrotirea parinteasca pentru aceleasi motive ca si n cazul copiilor din prima situatie. n viziunea noastra, din categoria copiilor aflati n stare de dificultate fac parte si: 1. Copiii care au savrsit fapte penale, dar nu raspund penal. Potrivit art. 474-487 din Codul de procedura penala [I, 2, p. 309-314] al Republicii Moldova, minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu raspunde penal. Copilul care a savrsit o fapta penala, dar nu raspunde penal, ar trebui sa beneficieze de protectie prin luarea unor masuri educative, la sesizarea oricarei 97

persoane, a procurorului, a organelor de politie sau a parintilor acestuia. 2. Copiii care au savrsit infractiuni si sunt condamnati. Minorul care are vrsta ntre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savrsit fapta cu discernamnt, iar minorul care a mplinit vrsta de 16 ani raspunde penal. 3. Copiii cu handicap (invalizi); 4. Copiii abandonati. Un alt simptom al egoismului lumii moderne sunt copiii abandonati. Abandonul constituie actiunea de parasire a unei fiinte, lipsa de preocupare pentru soarta acestuia. De altfel, orice situatie care se soldeaza cu anularea unor trairi afective poate fi traita ca un abandon. Notiunea de abandon se poate aplica si n cazul parasirii copiilor n institutii de protectie a copilului de catre parinti, situatie ce are grave repercusiuni asupra dezvoltarii psihice, fizice si sociale a acestora. n Romnia acest fenomen este reglementat prin Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii. Conform art. 1 din aceasta Lege, Copilul aflat n ngrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire legal constituita sau ncredintat n conditiile legii unei persoane fizice, poate fi declarat prin hotarre judecatoreasca abandonat, daca parintii sau dezinteresat de el, n mod vadit, o perioada mai mare de sase luni [I, 33, p. 285]. n acest context, dezinteresul este definit ca ncetarea oricaror legaturi ntre parinti si copil care sa ateste existenta unor raporturi afective normale. Definitia abandonului este data de perspectiva psihologica, sociala, psihiatrica. Conform acesteia din urma abandonul este considerat ca fiind absenta, slabirea sau ruptura unei legaturi afective de sustinere. Confuzia morala, daunele sociale cauzate victimei sunt conditii favorabile aparitiei unor tulburari nevrotice sau psihice la acesta. n viziunea noastra, abandonul are un caracter complex, determina pierderea treptata a coerentei actelor interne si externe ale abandonatului, martor al pierderii propriei identitati. 120 n legatura cu procesul de adoptie, vom avea n vedere att cauzele ct si efectele fenomenului de abandon al copilului. Daca ne referim la cauzele abandonului, nu putem exclude lipsa de educatie contraceptiva, ce intra n notiunea de planning familial si care vizeaza, n primul rnd, metodele de prevenire a sarcinii. O alta cauza este reprezentata de nivelul economic extrem de scazut al societatii noastre contemporane, aceasta trecnd prin asa-numita perioada de tranzitie, perioada n care creste numarul de familii dezorganizate, familii cu mari probleme sociale (somaj, alcoolism, droguri, 98

diverse abuzuri, divort). De asemenea capacitatea scazuta de administrare a veniturilor, dificultatile de comunicare si relationare a membrilor familiei, marimea ei, tipul familiei, gradul de instruire al parintilor sunt factori care i determina pe parinti sa-si abandoneze copiii n spitale, institutii de ocrotire. Institutionalizarea e determinata de: - lipsa de venituri (lipsa de sprijin financiar, saracie extrema); - decompletarea sau dezorganizarea familiei (parinte solitar, tatal nu recunoaste copilul, mama/tata a abandonat familia, mama/ tata bolnav(a) n spital, mama/ tata decedat(a), mama/ tata n nchisoare); - atitudinile parentale, n special cele maternale (mama adolescenta, mama prostituata, mama violata, mama recasatorita, copil nedorit, mama/tata alcoolic, copil maltratat/ violenta n familie); - probleme legate de copii (probleme de sanatate ale copilului, probleme de comportament ale copilului); 5. Copiii ramasi fara ocrotire parinteasca. Din cele expuse anterior, cresterea si ocrotirea copilului se realizeaza n familie, de catre parinti sau de catre unul dintre ei. Exista, nsa, situatii n care acestia au decedat ori, desi sunt n viata, se afla n imposibilitatea de a-si exercita drepturile si ndatoririle cu privire la copil. Unele dintre masurile de asistenta alternativa a statului poarta un caracter temporar de protectie a drepturilor copilului, fiind aplicate concomitent cu strategii de sprijinire a familiei n scopul reintegrarii copilului; altele reprezinta masuri cu caracter permanent (de exemplu, la decesul ambilor parinti). La alegerea unei masuri, organismele abilitate trebuie sa asigure copilului cu discernamnt dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra masurii de protectie propuse. Drept model de reglementare a masurilor de asistenta alternativa poate servi dreptul romn, unde este prevazut un ansamblu de institutii sociojuridice menite sa asigure, n functie de situatia concreta a copilului, protectia drepturilor sale prin asistenta alternativa. Aceste masuri sunt: tutela, curatela, ncredintarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat 121 autorizat, ncredintarea n vederea adoptiei, plasamentul la o familie sau persoana, la serviciul public specializat sau la un organism privat specializat, plasamentul ntr-o familie asistata, plasamentul n regim de urgenta si adoptia. Paralel cu institutiile traditionale tutela, curatela, adoptia legiuitorul romn a 99

reglementat si institutii, care prevad distributia drepturilor si obligatiilor de protectie a drepturilor copilului ntre stat (prin reprezentantii sai autorizati de la nivelul colectivitatilor locale) si familia alternativa sau organisme private autorizate. Ia nastere o institutie originala o cotutela n cadrul careia statul si familia alternativa sau organismul privat autorizat exercita n comun drepturile si obligatiile de protectie si ocrotire a copilului [II, 8, p. 229] . Astfel, ncredintarea este un instrument de protectie si ocrotire a copilului aflat n dificultate ai carui parinti sunt n imposibilitatea permanenta de a-si manifesta vointa, si poate fi instituita daca sunt ntrunite urmatoarele conditii cumulative: - parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati morti, disparuti sau decazuti din drepturile parintesti, copilul a fost declarat abandonat prin hotarre judecatoreasca definitiva; - n privinta copilului nu a fost luata o masura de ocrotire, n sensul ca nu a fost instituita tutela si nici nu a fost dispusa, prin hotarre judecatoreasca, ncredintarea minorului unei familii sau unei persoane. Daca nu s-a gasit o familie sau o persoana corespunzatoare, comisia pentru protectia copilului poate hotar ncredintarea minorului fie serviciului public specializat, fie unui organism privat autorizat. Masura are caracter subsidiar si, de asemenea, caracter temporar, pentru ca dureaza pna n momentul n care se va putea realiza ncredintarea copilului unei familii sau unei persoane, ori ncredintarea acestuia n vederea adoptiei. Persoanele fizice sau juridice carora le-a fost ncredintat copilul au fata de acesta numai drepturile si obligatiile parintesti referitoare la persoana copilului. Pe durata ncredintarii, domiciliul copilului se afla la persoana careia i-a fost ncredintat. Educatia scolara a copilului nu poate fi schimbata dect n interesul acestuia si numai cu aprobarea comisiei; credinta religioasa n care a fost educat copilul nu se poate schimba dect n cazuri exceptionale, cu aprobarea speciala a comisiei pentru protectia copilului. Pe baza studiilor psihosociale care au evidentiat efectele negative ale mediului din institutiile de ocrotire asupra dezvoltarii copilului si faptul ca mai presus de orice copiii simt nevoia unui mediu familial stabil, precum si faptul ca acest rol poate fi ndeplinit n mod adecvat de parinti alternativi sau de parinti adoptivi [II, 41, p. 11], legislatiile nationale s-au orientat catre solutii centrate pe valorile continuitatii si stabilitatii ocrotirii copilului n mediul familial alternativ ncredintarea pe termen lung sau adoptia. 122 Adoptia este o masura importanta de protectie a drepturilor copilului aflat n dificultate cu 100

caracter permanent. Radacinile istorice ale adoptiei se regasesc n dreptul roman, prin care se crea patria potestas, scopul principal al adoptiei era de a permite persoanei fara descendenti legitimi de a primi n familia sa copii care dobndeau astfel numele adoptatorului, continuau cultul stramosilor si veneau la succesiune ca si un copil provenit din casatorie [II, 31, p. 179]. Sensul actual al institutiei sociojuridice a adoptiei, ca masura de protectie si ocrotire a copilului prin mijloace cu caracter permanent, s-a conturat doar n sec. XX, cnd scopul adoptiei s-a deplasat de la interesul predominant al adoptatorului spre interesul copilului lipsit de ngrijire parinteasca. Ideea de a da un copil familiei care nu are copii s-a transformat n aceea de a da o familie copilului lipsit de un mediu familial. Astfel, legislatiile statelor au evoluat consacrnd principiul potrivit caruia adoptia trebuie sa se realizeze n interesul copilului, ca o masura de protectie a acestuia [II, 6, p. 93]. Legislatiile nationale reflecta atitudini diferite fata de adoptie, n raport cu conceptiile religioase, traditiile familiale, moravurile sau istoria statelor. n acest context se pot remarca doua tipuri de sisteme de drept: care ignoreaza sau chiar interzic adoptia si care reglementeaza si ncurajeaza aceasta institutie. Din prima categorie fac parte legislatia din Vietnam si din unele tari din America de Sud, care nu reglementeaza adoptia, si dreptul tarilor musulmane, care interzic adoptia. n dreptul musulman exista, totusi, unele institutii care se apropie de adoptie, cum ar fi kafalah, prin care un barbat ia n ngrijire un copil, si tranzil, prin care un copil este luat pentru a veni la mostenire n calitate de descendent, fara nsa a se crea legaturi de rudenie [II, 78, p. 29]. n cadrul sistemelor de drept care reglementeaza adoptia, se pot identifica trei tipuri de solutii legislative n raport cu extinderea efectelor adoptiei: legislatii care reglementeaza numai adoptia cu efecte restrnse, unde alaturi de legaturile de rudenie create prin adoptie (numai ntre adoptat si adoptator sau sotii adoptatori), se mentin si legaturile de rudenie ale copilului cu familia biologica; legislatiile care reglementeaza numai adoptia cu efecte depline, cnd se creeaza legaturi de rudenie ntre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, totodata nceteaza legaturile de rudenie cu familia biologica; si legislatii care reglementeaza ambele feluri de adoptie [II, 6, p. 92]. Prin traditie, ntreruperea oricarei relatii dintre copilul adoptat si parintii sai naturali a fost socotita o preconditie a reusitei integrarii copilului n familia adoptatoare. Legislatiile multor state prevad masuri care asigura confidentialitatea identitatii parintilor. n practica judiciara recenta a unor state sunt cazuri n care instantele au acordat parintilor naturali ai copilului adoptat dreptul de a-l vizita n noua familie. Un numar redus de state, de exemplu Noua 101

123 Zeelanda, au transformat toate adoptiile n adoptii deschise, pe temeiul respectarii interesului superior al copilului [II, 36, p. 188]. Dupa cum am mentionat deja, Conventia cu privire la drepturile copilului a modificat radical viziunea asupra copilului, considerndu-l persoana detinatoare de drepturi per se [II, 7, p. 268]. Ea si-a lasat amprenta asupra tuturor documentelor juridice elaborate ulterior, fie n sistemul universal, fie n diferite sisteme regionale, care privesc drepturile copilului. n spiritul acesteia a fost elaborata si Conventia asupra protectiei copiilor si a cooperarii n materia adoptiei internationale ncheiata la Haga la 29 mai 1993 [I, 21, p. 274]. Conventia are ca obiective: stabilirea de garantii pentru ca adoptiile internationale sa se nfaptuiasca n interesul superior al copilului; crearea unui sistem de cooperare care sa previna rapirea, vnzarea sau traficul de copii; asigurarea recunoasterii n statele contractante a adoptiilor realizate potrivit Conventiei (art.1). Adoptia internationala, fiind o masura exclusiv subsidiara n raport cu celelalte masuri de protectie a copilului, consideram necesara crearea n fiecare stat a mecanismului juridic adecvat pentru a constata si verifica daca adoptia internationala reprezinta pentru copil unica solutie pentru a-i asigura un mediu familial. Mai mult dect att, n cazul adoptiei internationale trebuie sa se constate nu doar legalitatea adoptiei copilului, ci si faptul daca sunt ndeplinite conditiile psihosociale de adoptabilitate, adica daca copilul poate nfrunta dificultatile create de schimbarea mediului cultural, lingvistic, religios [II, 6, p. 142]. 6. Copiii strazii. Din ratiuni care tin de metodologia sociologica de investigare, copii ai strazii" au fost considerati subiecti sub 18 ani, care traiesc n mediul stradal o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Ei sunt acei copii care hoinaresc din loc n loc si care se asociaza n grupuri al caror principal mediu de viata si actiune este strada. Oficial acesti copii pot avea drept adresa domiciliul parintilor sau al institutiei de ocrotire [II, 2, p. 13]. Deoarece copiii strazii" sunt caracterizati prin mobilitate si dificultatea urmaririi, culegerea unor date consistente ridica probleme aproape insurmontabile. Ca urmare, desi sunt unele date att la nivel institutional ct si neguvernamental, pna n prezent nu exista totusi statistici pertinente. n urma unor sondaje s-a alcatuit o tipologie a copiilor strazii: - copiii care se afla n strada n cea mai mare parte a zilei si care au abandonat scoala. - copiii care sunt prezenti n strada, numiti fugari", iar situatia temporara poate dura de la cteva zile pna la cteva luni; 102

- copiii permanenti sau quazipermanenti (cei care au abandonat aproape definitiv institutiile de ocrotire sociala, desi n unele cazuri mai pastreaza contacte sporadice cu familiile sau cu institutiile respective). Aceste grupuri de copii sunt cel mai dificil de controlat, avnd mare 124 nevoie de asistenta sociala, deoarece au un comportament deviant structurat, fiind considerati aproape irecuperabili. n prezent se face distinctia dintre copiii strazii" si copiii din strada" (primii fiind considerati nascuti si crescuti n strada) al caror numar nu este semnificativ, dar este n crestere [II, 2, p. 203]. Cercetarea a pus n evidenta, cu claritate, faptul ca n ultimii ani politia a contribuit efectiv la cunoasterea fenomenului copiii strazii, a ncercat prin diverse tipuri de activitati sa identifice copiii problema si sa sprijine orientarea lor catre familii sau institutii. n scopul controlului, restrngerii si excluderii treptate a fenomenului copiii strazii, consideram oportune urmatoarele masuri: - realizarea si punerea n practica a unei strategii nationale de prevenire, control si reducere a fenomenului, precum si a unor structuri guvernamentale si neguvernamentale eficiente cu rol de coordonare la nivel raional; - sensibilizarea conducerii institutiilor de ocrotire a minorilor pentru ntarirea pazei si supravegherii copiilor care parasesc frecvent aceste unitati pentru vagabondaj sau cersit; - triajul eficient si rapid al minorilor pentru orientarea lor catre institutiile specializate cele mai adecvate; - sprijinirea fundatiilor si organizatiilor neguvernamentale care actioneaza pe diferite paliere pentru diminuarea fenomenului copiii strazii" si exercitarea unui control eficient asupra concordantei dintre prevederile statutului aprobat si activitatea concreta a acestora; - sensibilizarea opiniei publice si n mod deosebit a comunitatilor locale cu privire la acest fenomen si la consecintele sociale grave pe care le poate genera. Stimularea civismului si a curentelor de opinie favorabile interventiei si sprijinirii institutiilor statale si organizatiilor neguvernamentale implicate n reducerea acestui fenomen; - instituirea unui sistem de apreciere a eficientei activitatii institutiilor guvernamentale implicate n controlul fenomenului copiii strazii", urmarindu-se evolutia cazurilor de la depistare pna n momentul solutionarii lor definitive; 103

- organizarea unor comisii raionale de profilaxie a fenomenului copiii strazii subordonate presedintelui raionului; - nfiintarea pe plan local a unor servicii speciale de sprijin a familiilor cu multi copii si cu situatie socioeconomica precara; - crearea de noi centre de ocrotire sau a unor locuri de cazare de tip azil de noapte pentru minorii dezavantajati paralel cu suplimentarea cantinelor de ajutor social; 125 - nfiintarea unor camine de nefamilisti pentru cei care depasesc vrsta de 18 ani si care provin din casele de copii; - organizarea unor clase serale pentru nvatamntul primar si gimnazial destinate copiilor strazii", ntruct majoritatea acestora depasesc vrsta scolara corespunzatoare; - intensificarea si coordonarea activitatilor specifice desfasurate de organele de ordine publica pentru a asigura un control sistematic asupra copiilor strazii" n contextul situatiei operative la nivel local si national; - ameliorarea si diversificarea cooperarii dintre organele de politie si institutiile guvernamentale cu rol de protectie si asistenta sociala pentru aceste categorii de minori. 126 NCHEIERE Secolul al XX-lea a fost marcat de constientizarea faptului ca femeia-mama si copilul sunt subiecte ce necesita protectie si ocrotire speciala, producnd o revolutie n acordarea drepturilor acestora de la unele reglementari nationale la reglementari pe plan international remediu ntrziat la abuzurile flagrante si persistente asupra copilului si femeii. n acest sens, legislatia internationala porneste de la recunoasterea copilului si a femeii ca subiecte de drept, si n aceasta calitate, a posibilitatii lor de a se bucura de toate drepturile civile, politice, culturale, economice, sociale etc. Totodata, ncep sa fie evidentiate particularitatile copilului ca personalitate n devenire (constatnd absenta discernamntului si maturitatii intelectuale, care limiteaza competenta sa juridica) - si femeii mame (cu specificul psihofiziologic), ce face necesara instituirea si reglementarea unor masuri speciale de asistenta si protectie, precum si a unor organe prin intermediul carora acestia si-ar putea valorifica drepturile fara a fi n vreun fel lezati sau prejudiciati. Sinteza rezultatelor obtinute. Cercetarea reglementarilor internationale si nationale n 104

domeniul protectiei drepturilor mamei si copilului trezeste un viu interes nu numai din punct de vedere teoretico-stiintific, dar si practic. Investigatiile efectuate n cadrul prezentei lucrari au pus n lumina actualitatea si importanta temei cercetate. n concluzie se mentioneaza: a) dezvoltarea sociala stabila reprezinta n primul rnd o problema de ordin umanitar, punctul de pornire si scopul final fiind omul cu interesele si necesitatile sale; b) drepturile omului reprezinta reperul de baza si valoarea suprema de care ar trebui sa tina cont orice stat. Poate fi considerata stabila si constanta societatea n care asigurarea drepturilor omului si cetateanului este datoria primordiala a puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca; c) fiecare etapa de dezvoltare a proceselor sociale a dat nastere la generatia proprie de drepturi ale omului, chemata sa depaseasca instabilitatea sociala si sa stabilizeze progresul; d) cauza principala a instabilitatii dezvoltarii societatii din Republica Moldova tine de faptul ca actualmente nu reprezinta un stat de drept, iar drepturile si libertatile omului n-au devenit n realitate valori sociale supreme; e) asigurarea dezvoltarii sociale stabile si a unui nivel nalt de viata pentru toti cetatenii Republicii Moldova presupune elaborarea unor dispozitii conceptuale privitor la politica demografica nationala, orientata spre crearea conditiilor favorabile pentru cresterea numarului populatiei, reducerea mortalitatii, cresterea natalitatii, cresterea longevitatii; f) legislatia nationala trebuie sa asigure fiecarei familii dreptul de a lua decizia privind numarul si intervalul de nastere a copiilor; 127 g) legislatia cu privire la drepturile reproductive si realizarea acesteia trebuie sa garanteze realizarea unor drepturi constitutionale, precum: dreptul la ocrotirea sanatatii mamei si copilului; dreptul de a beneficia de ajutor special medico-social n domeniul realizarii functiilor reproductive, dreptul mamei si copilului la protectie din partea statului; dreptul femeilor la examen medical si de a solutiona liber si responsabil problemele viznd sanatatea lor sexuala si reproductiva, fara discriminare, violenta sau constrngere; h) cuplul natural mama-copil este indispensabil si necesita protectie speciala din partea statului si a societatii; i) familia este elementul natural si fundamental al societatii cu rolul central n procesul de ocrotire a drepturilor copilului si are dreptul la protectie speciala din partea societatii si a statului, mai ales pe perioada n care asigura ntretinerea si educarea copiilor; j) ori de cte ori parintii nu pot asigura conditiile si standardele necesare dezvoltarii copilului n 105

mediul familial, statului i revine obligatia de a sprijini ori de a prelua integral ocrotirea drepturilor copilului; k) pentru tara noastra, unde infractionalitatea n rndurile minorilor este o problema acuta, delincventa juvenila manifestndu-se cu o intensitate deosebita, justitia juvenila si specializarea justitiei pe cazurile minorilor ar trebui sa devina un obiectiv de baza al sistemului judiciar. Investigatia stiintifica, efectuata n cadrul prezentei lucrari, ne obliga, n vederea ameliorarii situatiei n domeniul protectiei drepturilor mamei si a copilului pe plan national, sa venim cu un complex de recomandari: 1. A introduce n Republica Moldova functia de avocat parlamentar al mamei si copilului, pentru protectia mai eficienta a drepturilor mamei si copilului. 2. A recomanda Ministerului Educatiei, Tineretului si Sportului sa coordoneze programele de educatie generala cu dreptul copilului la odihna, timp liber, prevazut de art. 12(1) din Legea cu privire la drepturile copilului si legislatia interna si internationala n domeniul muncii, care prevede ziua de munca de 8 ore. 3. A introduce ciclu de specializare a avocatilor pentru procesele cu minori. 4. n scopul protectiei mai eficiente a copilului pna la nastere n preambulul Legii privind drepturile copilului dupa cuvintele Ocrotirea de catre stat si societate a copilului, a introduce expresia copilului nenascut, atribuindu-i acestuia dreptul la viata si asistenta medicala pna la nastere; 5. A introduce n Legea privind drepturile copilului urmatoarele modificari: - n art. 10 (3) dupa cuvintele n conformitate cu legislatia a introduce urmatoarea fraza: n scopul asigurarii dreptului copilului la educatie si ridicarii nivelului 128 scolarizarii copiilor de 7-16 ani se introduce o alocatie de nceput de an scolar n marimea a cinci salarii minime; - n art.15 (3) dupa cuvintele Femeia gravida ndeplineste neconditionat indicatiile medicilor pentru asigurarea dezvoltarii normale a fatului a introduce urmatoarea fraza: Pentru a stimula dispensarizarea femeilor gravide la termen, se introduce o alocatie unica tuturor gravidelor, care au fost luate la evidenta n primele 12 saptamni; - n art. 18 (3) dupa cuvintele pentru a-si apara drepturile si interesele a introduce urmatorul text: Pedepsele corporale aplicate copiilor de catre parinti sau educatori 106

sunt interzise si sunt pedepsite conform legislatiei n vigoare; - n art. 18: (4) dupa cuvintele n conformitate cu legislatia a introduce urmatoarea fraza: Persoanele din afara familiei sunt obligate sa declare organelor competente cazurile de abuz intrafamilial cunoscute; - n art. 21 (2) dupa cuvintele si compensatii prevazute de legislatie a introduce urmatoarea fraza: Indemnizatia lunara pe durata concediului pentru ngrijirea copilului pna la vrsta de 3 ani este la nivelul cosului minim de consum; - n art. 22 (2) dupa cuvintele sunt nfiati sau plasati n alta familie sau n institutie de stat pentru copii a introduce urmatoarea fraza: Copii orfani si copiii ramasi fara ngrijire parinteasca pot fi nfiati inclusiv de catre cuplurile de concubini; - n art. 24 (2) dupa cuvintele Statul asigura copiii invalizi cu pensii de invaliditate a introduce urmatoarea fraza: Pensiile sociale minime adresate copiilor cu dezabilitati sunt la nivelul cosului minim de consum; 6. n scopul instituirii unor dispozitii privind consilierea solicitantelor de a-si ntrerupe sarcina pentru a reduce numarul de avorturi si a creste numarul de nasteri, propunem: (a) reformularea titlului Legii Republicii Moldova cu privire la ocrotirea sanatatii reproductive si planificarea familiala astfel: Lege privind sanatatea reproducerii si reproducerea umana asistata medical. (b) a reformula aliniatul 2 din Preambulul Legii dupa cum urmeaza: Prin prezenta lege sunt recunoscute, reglementate si garantate drepturile privind sanatatea reproducerii populatiei, precum si regimul juridic al reproducerii umane asistate medical prin metoda nsamntarii artificiale sau metoda fertilizarii in vitro. (c) a completa articolul 1 cu urmatoarea dispozitie: Activitatea de consiliere acordarea asistentei de specialitate femeii nsarcinate n scopul protectiei sale si a copilului; (d) a completa articolului 1 dupa cuvintele au urmatorul nteles cu urmatoarele notiuni: 129 - dreptul la reproducere - dreptul cuplurilor si indivizilor de a decide liber si responsabil numarul, frecventa si momentul n care doresc sa aiba copii, precum si dreptul de a avea acces la informatie, educatie si mijloace pentru a lua o asemenea decizie; - sanatatea reproducerii umane - starea de bunastare fizica, mintala si sociala, n masura deplina, care nu poate fi definita doar prin absenta bolii sau infirmitatii, dar care este legata de tot ceea ce tine de sistemul reproductiv, functiile sau procesele 107

ndeplinite de acesta; - reproducere umana asistata medical - actul medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor si procedurilor de nsamntare artificiala sau de fertilizare in vitro, de manipulare medicala n laborator a materialului genetic feminin si masculin, n scopul fecundarii artificiale a ovulelor, manipulare a spermei si/sau a embrionilor proveniti din fecundarea extracorporala si implantarea acestora; - sanatatea sexuala - mentinerea sau mbunatatirea functiilor sexuale si de reproducere, precum si a relatiilor dintre partenerii de cuplu; - planificare familiala - capacitatea indivizilor si a cuplurilor de a anticipa si de a hotar asupra numarului de copii, datei si perioadelor dintre nasteri; - ntreruperea voluntara a sarcinii - metoda de curmare, la cererea femeii, a unei sarcini neplanificate sau nedorite; - tehnologii de asistare medicala a reproducerii umane - un complex de servicii medicale orientate spre corectarea starii de infertilitate, incluznd nsamntarea artificiala, fertilizarea in vitro si transferul de embrioni; - informare - furnizarea de date esentiale, ntr-o modalitate pe care pacientul sa o nteleaga si la care sa poata face referire; scopul informarii este sa ofere pacientului posibilitatea de a lua de sine statator decizia convenabila si sa obtina accesul legal la anumite proceduri medicale. (e) a completa Capitolul I cu articolul 5: Art. 5. Atributiile Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale n domeniul sanatatii reproducerii: (1) Activitatile privind sanatatea reproducerii umane organizate si coordonate de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale sunt: - servicii informative, consultative si de tratament n domeniul planificarii familiale; - servicii pentru ntreruperea sarcinii n conditii de siguranta; - asigurarea maternitatii fara risc, precum ngrijirea pre- si postnatala. 130 (2) Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale elaboreaza si raspndeste note informative, brosuri, materiale ilustrative, petrece seminare, discutii publice, etc. despre: - alimentatia corecta a copilului; - prevenirea si tratamentul bolilor cu transmitere sexuala si a infectiei cu HIV; - sanatatea reproducerii si sexualitatii la adolescenti si tineri; 108

- sanatatea sexuala a persoanelor n vrsta; - diagnosticarea precoce si tratamentul cancerului genito-mamar; - prevenirea si tratamentul infertilitatii; - reproducerea umana asistata medical. (3) n domeniul sanatatii reproducerii umane, Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale n colaborare cu Ministerului Educatiei, Tineretului si Sportului au urmatoarele atributii: - serviciul umanitar, care include servicii de consiliere, de informare, educatie familiala; - asigurarea educatiei sexuale si pregatirii pentru viata de familie a adolescentilor si tinerilor; - elaborarea de acte normative privind reglementarea activitatilor din domeniul sanatati reproducerii, inclusiv profilaxia bolilor cu transmitere sexuala si a infectiei cu HIV. n final, trebuie sa apreciem eforturile depuse de statul nostru pentru asigurarea conformitatii legislatiei nationale cu prevederile internationale n domeniul protectiei drepturilor mamei si copilului, nsa problemele crizei economice si sociale, cu care se confrunta actualmente Republica Moldova si lipsa unor traditii democratice n atitudinea fata de femeie si copil duc deseori la ncalcarea drepturilor elementare ale acestora. Statul nu reuseste sau, uneori, aflat si el n plina transformare, nu stie cum sa protejeze drepturile mamei si copilului. n aceste conditii sunt necesare actiuni orientate la crearea de noi resurse umane si materiale, care ar permite sa se produca o schimbare n comportamentul si atitudinea societatii si comunitatii, astfel ca dintr-o prioritate declarata protectia drepturilor mamei si copilului sa devina o prioritate reala.

109