Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
1Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
capitolul 1tt

capitolul 1tt

Ratings: (0)|Views: 135|Likes:
Published by Maris Andreea

More info:

Published by: Maris Andreea on Feb 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

01/06/2014

pdf

text

original

 
CAPITOLUL 1.OPERAŢIILE DE BAZĂ ALETRATAMENTELOR TERMICE
1.1.Definirea tratamentelor termice. Terminologie
Tratamentele termice
sunt procedee de prelucrare la cald, care, printr-o succesiune deoperaţii de încălzire, menţinere şi răcire, executate în condiţii bine determinate, conduc laobţinerea anumitor structuri şi proprietăţi impuse produselor metalice.
Scopul 
aplicării tratamentelor termice îl constituie, prin urmare, modificarea structurii şi proprietăţilor iniţiale. Prin aceasta ele se deosebesc de celelalte procedee de prelucrare(deformare plastică, sudare, prelucrări prin aşchiere), care urmăresc modificarea formei şidimensiunilor produselor metalice. Dacă însă, la aplicarea unui tratament termic, apar modificăride formă şi dimensiuni, acestea se produc accidental, în mod nedorit, şi constituie inevitabildefecte de tratament.
 Produsul metalic
este un corp metalic, de tip semifabricat, piesă sau sculă, supus uneianumite operaţii de tratament termic.
 Încărcătura metalică 
constituie totalitatea produselor metalice, supuse simultan aceleiaşioperaţii de tratament. Încărcătura metalică este complet definită, dacă se cunoaşte numărul de produse, care o alcătuiesc, şi aşezarea acestora în utilajul de tratament.Produsele metalice prezino serie de
caracteristici structurale, tehnologice şi deexploatare
, care se modifică pe parcursul operaţiilor de încălzire, menţinere şi răcire, executateîn vederea realizării unui anumit tratament termic.
Caracteristicile structurale
reprezintă totalitatea mărimilor cu ajutorul cărora se poatedescrie complet structura unui material metalic dat. Acestea se referă la numărul, natura, proporţia şi morfologia (forma, dimensiunea şi distribuţia) fazelor şi constituenţilor structurali.
Caracteristicile tehnologice
reprezintă ansamblul mărimilor de material, care definesccomportarea materialului metalic pe parcursul unei operaţii de prelucrare. Aceste caracteristicirezultă, de regulă, prin corelarea mai multor proprietăţi şi se exprimă cantitativ cu ajutorul maimultor indicatori. Astfel, spre exemplu, pentru a aprecia deformabilitatea unui material, trebuiescluate în considerare rezistenţa la deformare şi plasticitatea acestuia.Denumirea caracteristicilor tehnologice este derivată, de obicei, din denumirea operaţieide prelucrare la care se referă. Astfel, comportarea materialelor metalice la deformare plasticăeste evaluată cu ajutorul
deformabilităţii
, pentru sudare se foloseşte
 sudabilitatea
, la turnare seutilizează
turnabilitatea
, iar pentru prelucrarea prin aşchiere se determină
 prelucrabilitatea prinaşchiere
sau
aşchiabilitatea
. Excepţie de la această regulă fac tratamentele termice, unde nuexistă o caracteristică cu denumire generică. Pentru a aprecia comportarea materialelor metalicela diferitele tratamente termice se utilizează mărimi cum sunt:1• temperaturile critice de început, respectiv sfârşit de transformare de fază în stare solidă;2• vitezele critice de răcire, care delimitează intervale ale vitezelor de răcire, care fac posibile anumite transformări; spre exemplu, în cazul transformării martensitice, astfel de vitezesunt viteza critică inferioară (v
1M
), viteza semimartensitică (v
50M
) şi viteza critică superioară(v
100M
);3susceptibilitatea la supraîncălzire;4susceptibilitatea la deformare şi fisurare;5• caracteristici, care definesc afinitatea chimică a materialului, din care este confecţionat produsul, faţă de mediul de încălzire şi menţinere.
Caracteristicile de exploatare
reprezintă ansamblul mărimilor de material, care definesccomportarea acestuia faţă de diferitele solicitări mecanice, fizice sau chimice la care este supus produsul în exploatare. Astfel de caracteristici sunt: limita de curgere, limita de rupere, alungirea,gâtuirea, rezilienţa, conductivitatea electrică sau termică, permeabilitatea magnetică, rezistenţa lacoroziune, etc.
 
Tratamentele termice, care au drept scop obţinerea anumitor caracteristici tehnologice, senumesc
tratamente termice primare.
Acestea se intercalează între operaţiile din fluxul defabricaţie şi pregătesc materialul în vederea executării operaţiei ulterioare aplicării lor.Tratamentele termice, care au drept scop obţinerea anumitor caracteristici de exploatare,se numesc
tratamente termice finale
. Ele se aplică unor produse metalice aflate în stadiile finalede prelucrare (având forma şi dimensiunile finite).
1.2. Clasificarea tratamentelor termice 
Considerând materialul metalic supus unui tratament termic ca fiind un sistemtermodinamic, alcătuit din una sau mai multe faze, starea sa poate fi caracterizată cu ajutorulenergiei libere Helmholtz:F = U - T
S , (1.1)unde: F, [J] energia liberă;U, [J] – energia internă;T, [K] – temperatura ;SJS
 – entropia.Dacă se diferenţiază expresia energiei libere se obţine:dF = dU - T
dS - S
dT (1.2)Din ecuaţia generalizată a primelor două principii ale termodinamicii pentru procesereversibile rezultă: T
dS = dU + p
dV (1.3)Fiind dat faptul că volumul produsului se menţine constant (V = ct.) şi deci dV = 0,relaţia (1.2) devine: dF
 
= −
dT, sau (1.4)dF
 ⁄ 
dT = −S < 0 .(1.5)Întrucât entropia ia numai valori pozitive, rezultă că derivata întâi a energiei libere cutemperatura este negativă, ceea ce înseamnă că, la creşterea temperaturii, energia liberă asistemului scade.Derivata a doua a energiei libere cu temperatura este negativă:(1.6)deoarece entropia caracterizează gradul de dezordine al unui aranjament de atomi şi creşte laridicarea temperaturii (dS/dT>0). În consecinţă, variaţia energiei libere cu temperatura estedescrisă de o curbă F = f(T) descrescătoare şi concavă (fig.1.1).Pentru fiecare stare a materialului metalic se poate trasa câteo curbă de forma celei din figura 1.1. Dacă, într-un interval detemperatură dat, sunt posibile mai multe stări ale materialului, atuncifiecăreia îi corespunde o curbă F = f(T). Dintre acestea, starea pentrucare: F = min. (1.7)reprezintă starea de echilibru stabil. Astfel, spre exemplu, dacă sunt posibile două stări ale materialului, notate cu 1 şi 2 (fig.1.2), aleror curbe de variie a energiei libere cu temperatura seintersectează într-un punct dat (la T
0
), la temperaturi mai mici decâtT
0
va fi stabilă starea 1, iar la temperaturi mai mari decât T
0
, starea 2.Temperatura T
0
, la care energiile libere ale celor două stărisunt egale, se numeşte
temperatură de echilibru.
La aceastătemperatură, stările 1 şi 2 se află în echilibru termodinamic. Dacă însă materialul este răcit latemperatura T
, el va trece în starea 1, întrucât:ΔF
= F
2Tr 
 – F
1Tr 
> 0. (1.8)ΔF
se numeşte
 forţă motrice a transformării,
iar diferenţa dintre temperatura de echilibru şitemperatura de transformare la răcire (T
) poartă numele de
 grad de subrăcire
:
Fig. 1.1. Variaţia energieilibere cu temperatura pentruo stare dată a materialuluimetalic
 
ΔT
= T
0
 – T
, (1.9)Dacă se procedează la încălzirea materialului peste T
0
, spre exemplu la temperatura T
î
, materialulva trece în starea 2. În această situaţie, forţa motricea transformării 1 → 2, produsă la T
î
este:ΔF
î
= F
1Tî
 – F
2Tî
> 0, (1.10)iar gradul de supraîncălzire:ΔT
î
= T
î
 – T
0
.(1.11)Considerând drept criteriu de clasificare atratamentelor termice variaţia cu temperatura adiferenţei de energie liberă dintre starea iniţială (1)şi starea fina(2), tratamentele termice seclasifică în:1recoaceri;2căliri;3• reveniri şi îmbătniri.
 Recoacerile
au drept scop aducerea materialului metalic în stări structurale şi de tensiuniinterne de (sau apropiate de) echilibru. Ele urmăresc diminuarea sau eliminarea completă a unor efecte, apărute în urma operaţiilor de prelucrare anterioare, sau pregătesc operaţii tehnologiceulterioare. După aplicarea unei recoaceri, structura obţinută corespunde indicaţiilor diagramelor de echilibru în ceea ce priveşte numărul, natura şi proporţia fazelor şi constituenţilor structurali.Recoacerile pot fi de două feluri:1• recoaceri
 fără 
transformări de fază în stare solidă;2• recoaceri
cu
transformări de fază în stare solidăÎn cazul
recoacerilor fără transformări de fază în stare solidă,
încălzirea se realizează latemperaturi inferioare temperaturilor critice, astfel încât pe parcursul încălzirii, menţinerii şirăcirii nu se modifinumărul, natura şi/sau proporţia fazelor, care alcătuiesc structuramaterialului. Astfel de recoaceri sunt: recoacerea de recristalizare şi recoacerea de detensionare.Curbele de variaţie a energiei libere, pentru starea iniţiaşi finală a materialului, nu seintersectează în nici un punct (fig.1.3).
Fig.1.3. Curbele de variaţie a energiei libere Fig.1.4. Curbele de variaţie a energiei liberecu temperatura pentru stările iniţială (1), cu temperatura pentru stările iniţială (1)finală (2) şi de echilibru la recoacerile fără şi finală (2) la recoacerile cu transformăritransformări de fază în stare solidă de fază în stare solidă
Aşa cum rezultă din figura 1.3., indiferent de temperatură (T), energia liberă a stăriiiniţiale (F
1T
) este mai mare decât energia liberă a stării finale (F
2T
), deci trecerea materialului dinstarea 1 în starea 2 este posibilă din punct de vedere termodinamic în orice moment. Pentru caaceastă trecere, care se realizează prin difuzie, să se amorseze şi să se producă într-un interval detimp acceptabil, trebuie însă întotdeauna să se recurgă la încălzirea materialului.
Fig. 1.2. Variaţia cu temperatura a energiilor libereale stărilor 1 şi 2

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->