Constelatii Diamantine, Nr. 18 / 2012

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.
Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 2 (18)
Februarie 2012
Iman Maleki - Composing Music Secretely
Giotto - JUDECATA DE APOI (detaliu)
Dumitru Hurub, n prag de An Caragiale
..........................................................................pp.3,4
George Popa, Ritmuri antice ..........................p.5
Doina Drgu(, ]iganii, aurul i diamantele ...p.6
Janet Nic, O pinie, dou pinii ......................p.7
Florin Mceyanu, Duecento i trecento
florentin...............................................................p.8
George Filip, Parodii diamantine ...........pp.9,10
Iulian Chivu, Formal contra informal n
factualitate ...............................................pp. 11,12
Marius Robu, Vocatia poporului romn n
viziunea lui C. Rdulescu-Motru .................p.12
Florentin Smarandache - doctor honoris causa
n China! ............................................................p.13
Adrian Botez, Lupta Alchimic a Magului Zal-
moxian, cu... Arheopterixul din Om ......pp.14-16
Diana Iacob Sptaru, Geheim........................p.16
Dan Lupescu, Nicolae Dan Fruntelat, ntre
diversiune i realitate.............................pp.17-21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier ......................................................pp. 22,23
$tefan Doru Dncuy, Lucrnd la reactivarea
fondului sufletesc uman..................................p.23
$tefan Dumitrescu, Civilizatia uman - o
civilizatie sinuciga? ............................pp.24,25
Any Drgoianu, Poeme...................................p.25
Patricia Lidia, Despre... ..................................p.26
Cornel Galben, Crucificarea ntru poezie ..p.27
George Petrovai, Suferinta mntuitoare - motiv
statornic n opera lui Dostoievski ........pp.28-31
Al. Florin Tene, Poeme ...................................p.32
Menu( Maximinian, Noduri n haos .............p.33
Mihai Batog-Bujeni(, Despre umor i
rs.................................................................pp.34,35
Vasile Anton, Departe, foarte aproape... de
spatiul pur ................................................pp.36-38
Viorel Martin, Un nou nceput ..............pp.39,40
Laura Rushani, Poeme ...................................p.40
Ion Nlbitoru, Comoara blestemat .............p.41
Iulia Ruxandra Cevei, Poeme........................p.42
Gheorghe A. Stroia, Jurnal stelar .........pp.43,44
Sorin Voinea, Poeme .......................................p.44
Cristian Groman, Nanopoeme ......................p.45
Octavian Lupu, Puterea cunoaterii ce
preschimb lucrurile ..............................pp. 46,47
Monica Grosu, Zbor ntrerupt .......................p.47
Boris Marian, Eugen Ionescu - ntre cotidian
i genial ....................................................pp.48-51
Virgil Stan, Rtciti pe mare ................pp.52,53
Ion Diviza, Constelatii epigramatice ..........p. 54
Nicolae Blaya, Sara...............................pp.55,56
Florina Dinescu, Constelatii epigramatice ...p. 57
Constantin E. Ungureanu, Actori celebri, inter-
pretii unor personaje din creatiile dramatice
ale lui Ion Luca Caragiale ....................pp.58-60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 2(18)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
www.scribd.com/doina_dragut
Ilustra(ia revistei: duecento yi trecento
n pictura florentin
3
Ne aflm la nceputul Anului
Caragiale!
Au trecut 100 de ani de la
moartea si 160 de la nasterea celui
pe care, mai n glum mai n se-
rios, Delavrancea l acuza de zo-
lism, iar Anton Pann si Nicolae
Filimon de balcanism... ns,
exact ca n anecdota cu rabinul,
fiecare avea dreptate, dar si, mai
ales Caragiale, transmitnd lumii,
prin opera sa, spiritul romnesc,
structura psiho-latin, dar si, de
ce s nu recunoastem?, pe cea...
balcanic. Aceast latur sufle-
teasc a romnului extracarpa-
tic se lipea cu mult mai bine de
verva si spiritul su dect mol-
comia ardeleneasc sau senti-
mentalismul excesiv moldove-
nesc, ceea ce nu l-a mpiedicat
ca, n proza Un pedagog de coa-
l nou s satirizeze dur dialectul
latino-abuziv-ardelenesc al das-
clului. Desele sale vizite la Bra-
sov unde, la piat, tria volupta-
tea comunicrii prin coborrea
intentionat a dialogului la ni-
velul vnztoarelor la tarab, un-
guroaice, cu care se certa pentru
cte-un produs de nimic ore n
sir, erau, de fapt, acumulri n ve-
derea constructiei de personaje
pentru opera sa. Si, dac n vre-
mea lui, la o sindrofie, Caragiale
a administrat o lectie dur unui
snob francofil, tnr si pretins
critic de art, dar slab cunosctor
al limbii franceze, acum spiritul
su este sigur revoltat de anglo-
filismul manifestat de mult lume
care se descurc greu cu limba
matern - romna -, ca s nu vor-
bim si de funia gramaticii n casa
agramatilor...
De-aceea, sunt sigur c spi-
ritul su, plutind majestuos peste
si printre noi, se bucur sardonic
si sarcastic de substantialele
apucturi occidental-americ-
nesti ale unora, n timp ce abia-
abia reusesc s ncropeasc o
propozitie-dou ct de ct in-
teligibile. ns, este probabil c
l ntristeaz faptul c opera sa,
n loc s ajute la ndreptarea mo-
ravurilor si prostiei, este ignorat
tocmai de cei care ar trebui s
nvete de la ea. Pentru c el este,
n fond, purttorul de cuvnt
al romnului neaos de ieri, de azi
si pentru totdeauna; personajele
sale sunt att de... autohtone, n-
ct ne vine foarte usor s le des-
coperim la tot pasul ncepnd de
la functionarul-trepdus pn la
personajul arogant ocupnd o
functie important pe care nu o
merit... Argumentele se citesc,
se aud si, ce e mai grav, se si vd
pe ecranul televizorului unde,
prin studiouri, se perind si si
manifest putintele fizico-vesti-
mentare si neputintele intelec-
tuale, toate zoaiele unei societti
aflat n cdere spectaculoas
spre nivelul Mrii Moarte, adic,
sub cota zero, ca s spun lucruri-
lor pe nume.
Dar, s revin la Caragiale, fi-
indc, oricum, tvlugul incul-
turii, odat pornit imediat dup
89, nu mai poate fi oprit din mo-
ment ce toate articulatiile i sunt
gresate minut de minut cu va-
selina prostiei distribuit gene-
ros de guvernele postdecem-
briste, de mass-media sau de
otrvitoarele si spurcatele guri
ale unui politicianism reprezentat
de insi crora ar trebui s li se
arate un anumit loc la Trgo-
viste... La toate astea, cum ar ex-
clama Caragiale din nou: Toat
viata n-am putut s sufr pros-
tia... Sracu de mine, m biete,
cnd vd cte-un prost m
doare... Zu, am dureri fizice...
M ia cu rece aici n cretet...,
i se plngea adesea lui Octavian
Goga. Nu cred c acum ar fi altfel,
pricepnd lesne, scopul respec-
tivelor deversri de incultur fi-
nalizate cu nasterea unui popor
de idioti care s poat fi manipu-
lat cu momeala unui bine demo-
cratic din ce n ce mai utopic. Din
acest punct de vedere, cred c
spiritul lui Caragiale, plutind
peste marea si consistenta de-
gringolad national, exult. M
rog...
Mucalit si farsor de cea mai
agreabil, dar si mai... antipatic
spet, posesor al unui bagaj ling-
vistic atotcuprinztor-inepui-
zabil, nu totdeauna ortodox, dar
lipsit de vulgaritate, I. L. Cara-
giale s-a nscut la 30 ianuarie
1852, ntr-un sat al crui nume l-
a predestinat, ntr-un fel, spre ce-
lebritate: Haimanale (azi I. L.
Caragiale), si s-a stins din viat
la Berlin, la 22 iunie 1912.
Autorul fermectoarelor, aci-
delor si dragelor noastre Mo-
mente yi schije, a crescut ntr-
un mediu care urma s aib un
rol extrem de important n cariera
sa literar, n plus el fiind si
nepotul lui Costache Caragiali
(1815-1877), dramaturg, poet si
prozator, si al lui Iorgu Caragiali
(1826-1894), dramaturg.
Pornirile viitorului mare
_n prag de An Caragiale
Dumitru HURUB~
I
.

L
.

C
a
r
a
g
i
a
l
e
dramaturg spre literatur, spre
dramaturgie n special, au ca
punct de plecare angajarea sa ca
sufleur la Teatrul National din
Bucuresti (1870) dup ce a re-
nuntat la functia de copist deti-
nut la Tribunalul Prahova. Este
nceputul unui deceniu care va
nsemna, de fapt, perioada lans-
rii sale ca autor-creator de lite-
ratur satirico-umoristic cola-
bornd la mai multe publicatii de
gen: Ghimpele, Telegraful, As-
modeu, Alergtorul liber, dar si
la Timpul si Convorbiri literare...
Ar fi trebuit s spun de la
nceput, dar o fac acum: aceste
nsemnri ncearc s aduc n
fata cititorilor un Caragiale poate
mai putin cunoscut, respectiv pe
omul Caragiale care, de exemplu,
n calitate de director general al
Teatrului National din Bucuresti,
se... preta pn si la a juca farse
chiar si actorilor din subordinea
sa. Este notoriu faptul c pe ac-
trita Frosa Sarandy, una dintre
cele mai importante ale acelui
timp, a amendat-o pentru ntr-
ziere la repetitie, ntrziere pe care
nsusi o pusese la cale... Sau: vi-
zitnd prima expozitie interna-
tional de pictur din Bucuresti,
n anul 1896, ajuns n dreptul unei
picturi semnate de Puvis de Cha-
vannes, a reprodus primul nume
al pictorului printr-o paronim
care a fcut s izbucneasc n rs
vizitatorii mai apropiati, noul cu-
vnt fiind lesne de ghicit...
Cei care l-au cunoscut, spun
c autorul celor mai desvrsite
comedii, era un om de o sensibi-
litate si de-o mare tristete sufle-
teasc, ceea ce nu-l mpiedica s-
si reverse verva satirico-umoris-
tic n orice ocazie... Astfel,
odat, mpreun cu Goga, l as-
teptau acas la Vlahut pe De-
lavrancea si, suprat c acesta
ntrzia s se arate, pune mna
pe telefon si sun. Rspunde ne-
vasta lui Delavrancea care-l l-
mureste c sotul ei e bolnav si
c are temperatur.
Aa! mgaru are tempe-
ratur! Exclam el. Spune-i c
vreau s-l vd numaidect, s-
mi deie i mie cteva grade; c
eu n-am deloc temperatur.
Apoi, erau bine cunoscute
permanentele ciondneli dintre
Caragiale si Delavrancea, mai
ales dup ce ultimul ncepuse s
scrie piese de teatru. Evident si
explicabil, Caragiale nu a scpat
prilejul acuzrii autorului de me-
teorologism n dramaturgia ro-
mneasc referindu-se la Viforul,
Luceafrul, Apus de soare, ur-
mnd, dup prerea sa, piese cu
titlu precum: Trznetul, Furtu-
na, Ceaja...
Odat ajuns s-si constienti-
zeze valoarea, Caragiale a nceput
concomitent s sufere pentru ne-
recunoasterea ei de ctre con-
temporanii si, mai ales cei din
zona politicului care, binenteles,
se rzbunau n acest fel pentru
c se vedeau ca ntr-o oglind n
personajele operei lui. La un mo-
ment dat si-a manifestat dorinta
s ocupe un loc de deputat, ns
a fost refuzat pentru... lips de
ncredere. Postdecembrist vor-
bind: s-au schimbat cu ceva lu-
crurile? Ar fi fcut-o si pentru c
mijloacele sale de existent erau
destul de modeste, de-aceea
obisnuia s spun:
- Am muncit o viat n-
treag, mi-am cheltuit averea
ca s triesc, am dat, n mine,
un om celebru pentru Romnia,
dar un om celebru care ar muri
de foame dac ar trebui s tr-
iasc din munca lui.
Acesta este unul dintre moti-
vele, principalul, se spune, care
l-a fcut s refuze srbtorirea a
60 de ani de viat autoexilndu-
se la Berlin...
n general se cunoaste c au-
torul Scrisorii pierdute era un
mare meloman, chiar un fin cu-
nosctor ntr-ale muzicii. Cella
Delavrancea (15 decembrie 1887
- 9 august 1991), pianist, scri-
itoare si profesoar romn de
pian, fiica cea mare a scriitorului
Barbu St. Delavrancea), poves-
teste c la fiecare din vizitele f-
cute acas la tatl su, Barbu De-
lavrancea, primul lucru pe care-l
Icea era s-o oblige s cnte la
pian, ncepnd cu Scarlatti si con-
tinund cu Beethoven despre
care era n stare s vorbeasc ore
n sir. Dar spiritul su critic era
neierttor cu Chopin si Cezar
Franck, pe ultimul numindu-l,
pentru temele sale melancolice,
un ceretor la colt de strad,
cu terta lui minor ntins ca
s ne fie mil de el. Una din
marile lui plceri era s asculte
compozitii de Bach, Schumann
si, binenteles, Beethoven pe
care, nu se sfia s mrturiseasc,
l adora de-a dreptul.
Omul Caragiale era nscut
pentru teatru. Era un adevrat
actor, si si interpreta personajele
(sau viitoarele personaje) cu o
art desvrsit, indiferent c
acestea erau pozitive sau nega-
tive. Trecea cu mare usurint de
la a ridiculiza pe unul dintre ei la
un sentimentalism nduiostor
atunci cnd un personaj era, sau
urma s fie omul de rnd, obis-
nuit aflat sub nedrepttile vre-
murilor. Ca si n scris, cu prima
categorie este necruttor, caus-
tic si nu iart nimic, mai ales cnd
era vorba despre infatuare, des-
pre oamenii politici sau din ad-
ministratie. n schimb, si fapt mai
putin sesizat si comentat, atunci
cnd personajul este... femeie,
atitudinea lui Nenea Iancu de-
vine mai mpciuitoare, ba am
putea spune c se simte chiar o
anume gingsie n tratarea re-
prezentantelor sexului frumos, o
ntelegere si aprobare tacit
fat de pornirile lor amoroase...
Rezistenta creatiei dramatice
caragialiene n timp se datoreaz
n mare msur, sau n egal m-
sur cu talentul su, contactului
permanent cu realitatea imediat
din care si culegea modelele
pentru personaje. Contemporanii
si au lsat posterittii informatii
si detalii n acest sens ntre care,
se spune c Brasovul era unul
dintre orasele preferate de Cara-
giale pentru racolarea de tipo-
logii, n spet Piata unde, cu mare
desftare se certa minute n sir
cu unguroaicele pentru cte un
produs fr valoare. Aprea ca
un ins ciclitor si prost, nfuria la
culme vnztoarele, atrgea alti
cumprtori si lumea din jur
iscnd un mic spectacol pe care,
apoi, l exploata magistral n cre-
area tipologiilor umane.
La ndemnul lui Delavrancea,
dup ce se hotrse definitiv s
plece din tar, Caragiale a fcut
o vizit la Paris cu scopul de a se
muta n orasul-lumin. Cu toate
insistentele prietenului su si
lucru bizar pentru foarte mult
lume, autorul Scrisorii pierdute
- iubitorul de lume n miscare,
de interminabile conversatii si
contraziceri, de cunoasterea
tuturor cotloanelor sufletului
omenesc - nu a suportat agitatia
Parisului. S-a mutat la Berlin, ntr-
un cartier de la marginea orasu-
lui, cu strzi curate si linistite si
unde, cu mare satisfactie i po-
vestea lui Delavrancea, i se spu-
nea Herr doctor. Cella Delavran-
cea, care l-a cunoscut personal
pe Caragiale, povesteste c, la
Berlin acesta era considerat un
om exceptional.
Una din marile plceri ale lui
Caragiale era cutreieratul cr-
ciumilor unde gsea la discretie
materie prim pentru momen-
tele, schitele, nuvelistica sa ori,
mai ales, pentru piesele sale de
teatru. C se mai petreceau si
abateri... accidentale, era n firea
lucrurilor. Astfel, se zice c, n
tinerete, mergea deseori la o
astfel de crcium aflat undeva
n spatele Cismigiului si unde, i
povestea lui Panait Cerna, era o
crsmrit de toat frumusetea
creia - odat i-am zis uitndu-
m lung i gale la dnsa:
- Fie, c stranici ochi ai,
coan Marghioalo!
Ei, ce crezi c mi-a rspuns?
- Nu, nu se poate, coane
Iancule, c mi-e fric de br-
batu-meu.
Episodul se petrecea, proba-
bil, nainte de cstoria sa cu
frumoasa Alexandrina Burelly...
Caragiale era ndrgostit de
muzica lui Beethoven si nu scpa
nici o ocazie de a-i asculta com-
pozitiile, mai ales dup plecarea
la Berlin unde mergea deseori la
concertele organizate la Gewand-
haus (sal de concerte). Asculta
cu evlavie, iar uneori scotea ex-
clamatii de mare multumire su-
fleteasc. Asa s-a ntmplat si la
unul din spectacole la care par-
ticipa mpreun cu poetul Panait
Cerna si o parte a familiei Dela-
vrancea. Se cnta Simfonia a IV-
a cnd, dinspre locul ocupat de
Caragiale s-a auzit o plescitur
si cuvintele spuse cu voce tare
n linistea de mormnt a slii:
- M, superb e!.
Fapta a fost mai mult dect
semnificativ: marele dramaturg,
n culmea entuziasmului, si ddu-
se o palm zdravn peste frunte...
44
5
Ctre Eter
O, subtil Eter ! Tu, eonul nobil
Mai sus de Olimp - de ai ptimirii
Zei, care pizmasi, omul prometeic
l pun n lanturi.
Focul ai creat, ilumin-a mintii,
Si-a ntregii firi. Lutul zmislit-ai,
Sn al formelor. Si-ai nscut miscarea,
Unda etern -
Magic modulnd viata si vecia
Si n ritm de cnt moartea o ntrece.
Spre-a re-nnoi, tu i drui lumii
Fulgerul, geniul.
Din abis spre cer suflu-i toate schimb
Pe altaru-i sfnt n mai pure sensuri.
Si n sine-ntors, geniul se absoarbe
Una cu tine.
Ctre Natur
Svetlanei Paleologu Matta
Suflu d-mi, Orfeu, s slvesc Natura,
Peste om si zei sfnta Deitate.
A toate izvor si-ntrupare-a unei
Pururea Dharme.
Tu mi-ai fcut dar, Nobil Putere,
Marele Deschis si aripi ct cerul,
Zboru-mi sgetnd, n extaz cu tine,
Zrile Tainei.
Vzul meu uimit sufletul tu este,
Gndu-mi furar - magic oglind
Unde-n ceas de har te druiesc tie-ti
Si mai sublim.
Timpul meu l-ai smuls din eternitate.
Cnd transfigurat, n ea se va-ntoarce,
Cer, pmnt si om din lumin nou,
Se vor renaste.
La Delphi
Lui Traian Diaconescu
Delphi - sanctuar al sofiei sfinte !
Pe sublim suis, Parnasul ngn
n pindaric imn basmul fr moarte-al
Anticei Grecii.
Tolosul altar al Zeiei Pronaia,
Logosu-absolut n viers de coloane
l proclam, dnd binecuvntarea
Pentru-nltare.
Ne purificm n fntna sacr
ACastaliei spre-a urca la Templul,
Unde Pythia om si zei n trans
Moirei jertfeste.
Sus, n Teatru-apoi, oamenii nvat
Jocul de-a fi zei. Fulgerul lui Zeus -
Prometeic dar, e n om lumina
Judecnd cerul.
Iar pe stadion, cel ce-a-nvins devine
Semizeu, slvit de Apollo-n lira-i -
Pe cnd Sfinxul semn de-ntrebare-aseaz
Pe-ntreg Omflos.
ntoarcerea din exil
Pururi n eter gndul ni se-nalt
Cer nou deschiznd pentru zei si raiuri.
Vietuim pierduti dincolo de noi
n ceruri mute.
Dar n-auzi un glas ce-napoi ne cheam,
Din alt cer mai nalt, din care smulsi suntem?
Din ce orb impuls o ascuns mn
n hu ne-arunc?
Cu noi e zvrlit tot frumosul lumii,
Astre si-aurori, mri de cnt si raze.
Mortii spre-a fi dat. A fi e o vin?
E-n neant ran?
S se-ngne cum aripile noastre
Cu sublimul cnt din adncul Tainei?
A fi si-a nu fi ntrecnd ne-ntoarcem
n ne-nceputuri.
George POPA
Fresc n Bazilica Interioar din Assisi
Poezii @n ritm safic
6
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 2(18)/2012
Doina DR~GU}
Scrise la Paris si editate n
Romnia, n anul 2011 (vol. I, la
Ed. Singur, Trgoviste, si vol. II,
la Ed. ZIP, Bucuresti), cele dou
volume ale lui Samson Iancu,
intitulate sugestiv Tiganii, aurul
si diamantele descriu, dincolo
de aventura unui individ plecat
s-si caute locul, ciudata pa-
tim a tiganilor de a strnge aur
si a-l lsa mostenire urmasilor.
Primul volum are pe coperta
I imaginea unei pendule - creatie
realizat de autor din metale si
pietre pretioase -, iar la pagina 8
gsim o dedicatie emotionant:
..copiilor mei, cele mai scumpe
diamante...
Volumul ncepe cu plecarea
autorului, dup evenimentele din
1989, asa cum au fcut-o sute de
mii de romni, s-si caute noro-
cul, cu doar 11 dolari n buzunar
si cu fiul cel mic, ct o rotit de
la ceas, n rucsac. A trecut re-
pede prin Ungaria, Polonia si
Germania, unde drumurile lui s-
au intersectat cu cele ale unor
cunoscuti plecati din Romnia,
a trit n lagre, si-a fcut drep-
tate cu pumnul si cutitul, a cunos-
cut disperarea, abrutizarea, foa-
mea, a trecut fraudulos granite
si a ajuns n Franta, unde a reusit
s se integreze, ba chiar s des-
chid un magazin de bijuterii la
Paris si s devin un expert n
pietre pretioase. S nu credeti c
eroul acestei crti era vreun poli-
glot; era pur si simplu un absol-
vent de liceu, dar ambitia si cu-
rajul, instinctul lui de nomad si
mai ales caracterul su puternic
l-au fcut s nving toate ob-
stacolele ce i-au stat n cale.
nc de la nceput, cititorul
este prins n mirajul evenimen-
telor ce se succed, ntr-o lume n
care puterea banului este mai
presus de orice, o lume n care
se minte, se fur, se ucide. n uni-
versul tipic al aventurii perso-
nale, pe care eroul o trieste cu
dezinvoltur n goana lui spre
Occident, n ideea cldirii unei
vieti mai bune, pentru el si copiii
lui, ceea ce pn la urm, ajutat
de un destin generos, gseste,
descoperim o lume fantastic,
despre care poate doar n legen-
de am auzit.
Volumul II este scris n ace-
easi manier ca si primul si este
la fel de captivant, cu o structur
ntesat de ntmplri si eveni-
mente, cu indivizi care stiu s
chefuiasc, s fac dragoste ori-
unde si cu oricine, s fure, s uci-
d, dar s fie si generosi.
Se simte maturitatea autoru-
lui si experienta n mnuirea con-
deiului, ntelepciunea pe care a
cptat-o, odat cu naintarea n
vrst, dar mai ales dup ce a tre-
cut ntr-o alt lume - aceea a celor
care nu duc grija zilei de mine,
adic a celor bogati.
Samson Iancu, fin observator
si bun narator, are puterea si pro-
funzimea de a analiza universul
interior al diferitelor personaje
ce-i populeaz crtile, dar mai
ales ptrunde n propria-i psi-
hologie de viat si scoate de aco-
lo diamantele, pe care, cu mo-
destie, spune c le detinem fie-
care dintre noi, dar nu suntem
constienti de acest lucru.
Asteptm cu interes cel de-
al treilea volum!
Sunt nscut n Bucureyti, am urmat $coala
General la Trgu Jiu, apoi Liceul de Filologie din
Craiova. Tinere(ea mi-am petrecut-o ntr-o cas de
copii din Tg. Jiu, fiind bibliotecarul acestui loc ne-
fericit timp de 6 ani. Aici mi-am descoperit o mare
atrac(ie pentru literatur yi art. Cr(ile au fost
primii mei prieteni adevra(i. Pasiunea mea se va
transforma ntr-o bun zi ntr-un mare interes pentru
bijuterii yi gemologie (studiul pietrelor pre(ioase).
Dup emigrarea n Fran(a, am descoperit c acest
domeniu este aproape inexistent n Romnia (stu-
diul pietrelor pre(ioase yi semi-pre(ioase). Sunt sta-
bilit n Paris de 20 de ani, unde am o familie fericit
yi un magazin n care meyteyugesc yi creez bijuterii.
M-ay caracteriza ca un aventurier, neobosit cut-
tor de aur yi pietre pre(ioase, sunt mprytiat peste
tot, gata s urc direct spre strlucirea razelor de
soare. mi place s colind prin pdurile rcoritoare
de pin, s strbat mun(ii yi s m bucur de minun(i-
ile pierdute de oamenii de altdat. Iubesc pe to(i
aceia care nu s-au trezit odat cu soarele, s-yi cons-
truiasc o cas nou, ca yi psrile pe care le vede(i
prin copaci.
Samson Iancu
7
Anul III, nr. 2(18)/2012
CRISTALINITATE
Cu Dumnezeu nu se poate nici comunica,
nici discuta.
Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.
Limbajul, cu toate caratele lui, este cocosat,
zbrcit si srac.
Combustibilul limbajului - SENSUL -
nu propulseaz racheta cuvntului pn n tara divin.
Cile de acces la Dumnezeu sunt tcerea, mutenia,
ncremenirea.
La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalc,
nici mcar cu trupul.
Trebuie s te desfrunzesti de instincte, de carne, de snge,
de oase si de alte alea.
S te desfrunzesti de cuvinte, de formule, de definitii,
pn devii punct inodor, incolor si insipid.
Tu, CINEVA, aici, trebuie s ajungi NIMIC,
Ir ncrctur, pentru a fi acolo.
Nici fumul de tmie nu are pasaport ceresc.
Mirosul de smirn nu atinge nici mcar zborul ciocrliei,
necum al vulturului carpatin.
Rugciunile noastre, aruncate n vzduh, sunt pietre care,
grele de pofte, cad la pmnt.
Nu ajungi la Dumnezeu cernd pinea cea de toate zilele,
ci renuntnd la hambarele lui A AVEA
pentru cristalinitatea lui A FI.
Narativitatea si lirismul nu sunt poteci spre Dumnezeu.
Nici ptaniile filosofiei nu sunt drumeaguri de urmat.
La Dumnezeu ajungi prin nghetare instantanee,
prin fulgeratie nonverbal, prin scurt-circuit de memorie,
prin uitarea brusc a posesiei.
Se spune c Sfntul Augustin
s-a hrnit, cteva sptmni, cu cntecul unui greier.
Se pare c la CRISTALINITATEA DIVIN se ajunge
nu cu ntrebarea - care asteapt un rspuns - ci cu
EXCLAMATIA,
nu cu calcule de creier, ci cu cntec de greier !
UR, URRI, URTURI $I MURTURI
n preajma Crciunului, toate urrile
vizeaz, din culinar motiv, mai mult direct dect aluziv,
sntate, c-i mai bun dect toate, poft bun
si destrblare laringo-faringian si stomacal,
invitatie ftis la dezmt national pentru toate
instinctele care se exist. Zvcul festiv se distribuie
cu generozitate spre toate elementele gonflabile
ce duc la obezitate, aciditate si ncptnate indigestii.
Dac sunteti cuminti, bunttile v vor ndulci
musttile. Frumoase, blnde, seductoare
si flexibile ca niste trestii,
n inconstienta lor, aceste urri de bine sunt, n fapt,
urri de ru.
Dup excesul de senzatii rustice sau exotice,
vine excesul autohton de lehamite.
O vegetatie crnoas
si carnal inund luncile stomacului, rupe venele
si arterele si instaureaz starea de urgent
a organelor interne. S vin pompierii! S vin
soldatii! S vin grzile patriotice!
Din respect si consideratie pentru tensiunea voastr
arterial, artezian si artizanal, eu v urez orez si urturi
cu murturi. Mncati, mai bine, sorici de epigram,
fictei de doine populare, muschiulet de ptrunjel
prjit n untur de metafor picant,
sunc de ghicitori, sarmale de umor alb,
cozonaci de trohei nsiropati cu tril de privighetoare,
mujdei de epitete ornante, crnati epici si gogonele lirice,
toate acestea, din vetrele noastre
culturale, din bidoanele noastre
literare, pstrate din mosi-strmosi si din muici-strmuici,
alturi de vin divin si nemuritoare tuici.
S-aveti poft schioap!, saliv, ioc!,
crampe, neam-deloc!
S ne vedem la anu mai usori
si cu capul, plin de fluturi, n nori!
O PINIE,
DOU{ PINII
Janet NIC~
8
Anul III, nr. 2(18)/2012
Florin M~CE{ANU
Duecento [i trecento
\n pictura florentin#
Exemplul mozaicurilor
romane si florentine i
ndeamn firesc pe pictori,
unii dintre ei fiind mozaicari,
s-si revizuiasc schemele
acceptate si s sparg
canoanele bizantine. Guido da
Siena si Cimabue au fost
primii pictori ai duecento-ului.
Fecioara era tema central
a celei mai vechi arte sieneze,
fapt semnificativ. Mai trziu,
scoala din Siena va putea fi
identificat dup eleganta
liniilor, acordul rafinat al
culorilor, emotia poetic si
zborul imaginatiei.
Cimabue, initiatorul
florentin, si-a fcut
nceputurile n echipa
mozaicarilor de la
Baptispieriul din Florenta, iar
la 30 de ani l gsim la Assini,
laboratorul central al picturii
italiene, unde las o Fecioara
cu Sfntul Francisc n
biserica inferioar si fresce, n
biserica superioar de o
extraordinar sigurant,
solemne si nsufletite.
Moare n 1302, la Pisa,
lsnd n urma lui pe celebrul
Giotto, fostul lui ucenic, care
inaugureaz intrarea n
Trecento-ul florentin. n
Capela Scovegni din
Padova (1303-1305), Giotto
avea s dea definitia
durabil a artei sale: o
simpl sal boltit cu peretii
n ntregime acoperiti de
fresce care povestesc viata
lui Cristos si a Fecioarei n
scene juxtapuse, rnduite n
trei etaje. Pe peretele vestic
picteaz o Judecata de
Apoi si pe arcul de triumf,
o Bunavestire.
Spatiul lui Giotto nu
fuge n adncime si nu
sparge suprafata pictat. E
mai curnd o scen strmt,
paralel cu zidul. Actiunea
se desfsoar si ea paralel,
acesta fiind mijlocul prin care
se evit contradictia dintre
volumele masive ale figurilor
si functia lor de decoratie
mural. Operele florentine
ulterioare: Madona
tronnd de la Uffizi,
decoratia capelelor Bardi si
Peruzzi de la Santa Croce
reprezint desvrsirea
clarittii sale clasice si a
obiectivittii linistite.
Maestrul moare n 1337
nconjurat de un prestigiu
nemaiauzit, lnsnd un
atelier ce-a alunecat repede
spre pitoresc si gratios,
tendinte ce caracterizeaz
goticul minor din secolul al
XIV-lea.
Giotto - SRUTUL LUI IUDA
Cimabue - MADONA CU NGERI $I SF. FRANCIS
9
Anul III, nr. 2(18)/2012
George FILIP
(Montreal)
DUMNEZEUL SUSPECT
...un mag hulit de pe pmnt
c i prin rai se poart vagabonzi
deosebirea e c printre noi
ornduirea nate-adesea... blonzi
pistoale au, putin minte - Nu!
cu bani murdari i cumpr chiar fal
cnd ies din staulele-cabinete
la fuste cuvioase dau nval
a fost la mod s se poarte blonzi
contiinta proletar-i ca rchita
i foaie verde lemn de os cinesc
rsare-n poezii cte-un Nikita
cu corifeul am but alcool
ct bea un preedinte ntr-o viat
de multe ori am vomitat poeme
n epoca lui... mama ei de viat!
i ne doream adesea un streag blond
fceam pe incognito printre atri
dar ne-arestau la fiecare gnd
acei cu muchi striati i ochi albatri
mi blestemam printii c nu-s blond
eram brunet ca un bastard de-a gata
din crciumi m umflau bietii blonzi
fiindc uitam adesea s fac plata
dar voi plti cnd m voi duce-n cer
s-l cert pe creator c nu sunt blond
ns nstrunic - cum l tim pe moul
poate-i i El - poet... sau vagabond...
DE CE M MOR...
de ce mor eu numai prin ani bisecti...
habar nu are lumea c pe lume
sunt unii indivizi - aceia care
triesc mai dens i nu au timp de glume
coclaurile mi-au fost cuib de-amor
acolo mi-am riscat ntia viat
am cheltuit metafore i banii
i risipeam - pn spre dimineat
dar nu regret... a fost urt... frumos
patroana publica jurnal politic
i-ndoctrinat cu platforme roii
simpatiza cu ori ce sifilitic
beniuci, delii, dineti i adrieni
o epoc pierdut-n galaxie
n care cei mai legitimi bastarzi
rstlmceau mahorca-n poezie
spuneam c m-am murit de multe ori
dar am avut i parte de suplicii
ademenindu-m cu vin i bani
femelele m-au devorat prin vicii
ii bate Hefaistos nicovala
e prea devreme pentr-un testament
o tie foarte bine omenirea
c eu am fost poet efervescent
i dac cititorii-mi bat n poart
i de jandarmii lumii mi dau roat
lng valiza mea cu manuscrise
eu, lume bun: m mai mor odat...
POEM INSINUANT
poetei Doina Drguj
am czut pe o diagonal
pe pmnt erau flori, mgari i poeti
prima cin a fost mai frugal
i n opozitie doar ctiva scapeti
prin zodia mea imberb - berbec
pstorisem fecioare, multe sabine
mai tnr am tras vrtos la edec
visnd constelatii diamantine
pe-acolo doina umbla cam descult
drgut era zbirul de la cazarm
vai... am chefuit cu multii satrapi
spernd s-mi dea pe poeme - o arm
din magazia divin de scule
Dumnezeul m-a dotat cu o lir;
nu-mi trebuiau argumente fudule
ntr-o epoc aa de vampir
cel mai mult am adorat goarnele
ce propovduiau zodii de pace
m vram prin politici cu coarnele:
haida-ha... ntrt-mi-i drace!
am rezistat cam o viat de Om
dup care am czut n spre sus
ngrozit c pe Pmntul policrom
putine s-au scris din cte s-au spus
poate voi mai scrie un reportaj
despre diamantine constelatii
i-am s-l ascund n clandestinul bagaj
cu care s fug de pe Terra n spatii...
D.D.: Cum te mai simji, Poete, pe la cei 73 de cotolani?
G.F.: Bine, stimat Doamn, chiar foarte bine.
Dar de ce m-ntrebi, dai ceva de but?!?
10
IARMAROC
dar metaforic iarmaroc nseamn
un fel de blci, cum se purta odat
tovrescul meu bun simt m-nvat
s nu las spusa mea neexplicat
pe lume sunt minuni ca axioma
care nu cer suport explicativ
ca ce e TUZLA, de ce-i ROMA... Roma
sau cine-i adjectivul rogvaiv
ns n cer sunt multe iarmaroace
prin care sfintii vnd i mari minuni
ca de exemplu: drac n cinci cojoace
sau un marxist - tuind prin rugciuni
la iarmaroc noi mai tocmim cdelniti
i-am cumprat fecioare la bucat
acolo se nasc marile rzmeriti
i toate ni le iart - Sfntul Tat
dar cel mai trist e semnul de-ntrebare
hotii de buzunare au un ic
glodul pitic rstoarn carul mare
i Dumnezeul... nu face nimic
nu-l chem pe creator la judecat
c nu sunt chiar aa de ipocrit
dar ca poet m-ntreb: cerescul Tat
despre TRAIAN BSESCU... a auzit?
m-nchin acestor vreri totalitare
la iarmarocul vietii v invit
veniti drogati ai clasei proletare
marxismul mondial s-a revopsit...
la Montreal - 2012
HOMO ORATORUS
lui dan puric
ce o mai face, lume, bietul puric
cel ce-ncerca s stea pe vertical
cu-o mn-n buzunar, ca oratorii
hipnotiznd bipezii de prin sal?
m-am dus la Dumnezeu s cer iertare
dar secretara Lui era gravid
aa c mi-a cedat audient
o alt sfnt-doamn - individ
eu eram prost cum sunt toti credincioii
nite arhangheli m priveau cu sil
ei tiu c pn-n ceruri Omul urc
doar s cereasc vreun coltuc de mil
ns aveau n fata lor MORALA
culeas din arade - pre pmnturi
c un nea terchea-berchea oarecare
urcase-n cer, din cele patru vnturi
mai ntr-un colt stteau i proorocii
discursul meu mi rmsese-acas
i-am nceput s-ndrug la baliverne;
tiam eu c la mahri nu le pas
am demonstrat c fac i pantomim
s zgudui lumea se brodea momentul
tiam c maica - prin periferie
m admira cu-ntreg... apartamentul
i astfel am rmas pe vertical
s moar-n spume toti clevetitorii
hipnotiznd bipezii de prin sal
cu-o mn-n buzunar - ca oratorii...
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universit(ii din Bucureyti,
n colaborare cu British Council yi
Institutul Cultural Romn
Anunt publicarea volumului
The AfterMode.
Present Day English Fiction,
de Lidia Vianu.
(ISBN 978-606-8366-13-5)
Literatura a nceput cu o Poveste si un oftat.
Atunci cnd ea a devenit joc, s-a nscut cri-
tica literar. Cnd Vorba a luat locul Povestii,
s-a nscut Joyce.
Acest AfterMode al scrisului din ziua de azi
este colacul de care au izbutit scriitorii s se
agate dup Potopul numit Joyce.
Cartea Lidiei Vianu se adreseaz tuturor celor
ce vor s nteleag literatura contemporan.
Autoarea urmreste soarta Povestii n ro-
manul englez de azi. Jocul cu naratiunea, cu
uneltele ei traditionale, are attea chipuri cti
scriitori exist. Volumul de fat alege pentru
analiz urmtorii romancieri n ordine alfa-
betic: Peter Ackroyd, Martin Amis, Julian
Barnes, Malcolm Bradbury, A.S. Byatt,
Angela Carter, Tracy Chevalier, Jonathan
Coe, Helen Fielding, Laura Hird, Kazuo
Ishiguro, Hanif Kureishi, Doris Lessing,
David Lodge, Ian McEwan, Timothy Mo,
Salman Rushdie, Graham Swift, Rose
Tremain s,i Jeanette Winterson.
Acestia sunt cu totii ucenicii-vrjitori ai lui
James Joyce. Contemporary Literature Press
s-a ocupat pe larg de Finnegans Wake n trei
Lexicoane - german, romn si scandinav (se-
ria continu).
The AfterMode urmreste un singur lucru,
de fapt: s analizeze povestirea cu unelte
usor de mnuit. Autoarea ocoleste cu bun
stiint limbajul critic al anului 2012. Joyce,
Eliot si Ezra Pound erau ndrepttiti s cultive
jocul cu vorbe, asa cum sunt ndrepttiti s
jongleze cu povestirea scriitorii de azi.
Materia prim a scriitorului sunt Povestea si
Cuvntul. Regula dup care merge volumul
de fat este aceea c un critic literar, pe de
alt parte, are o obligatie fat de limbaj.
Obiectul muncii lui este n final s explice
celor care l citesc Jocul Autorului.
Volumul The AfterMode. Present Day
English Fiction, de Lidia Vianu poate fi
consultat si descrcat la adresa de
internet:
http://editura.mttlc.ro/Lidia.Vianu-The-
AfterMode.html
11
Anul III, nr. 2(18)/2012
Iulian CHIVU
Form/formal/, formaliza/
formalizat - lexeme care, dincolo
de o justificat valoare seman-
tic, se rsfrng ca acte n exis-
tent doar ntr-o aparent relatie
formal cu a informa/ informal/
informalizat. Si aceasta fr a ne
gndi neaprat la sirurile produse
de o anumit gramatic formal
ca n ierarhia lui Chomsky si fr
a exclude din discutie raportul
form/ continut, n jurul cruia
esteticienii au struit destul. M
gndesc ns la formalul si infor-
malul din viata cotidian.
Reputatul lingvist american
Avram Noam Chomsky (n.1928),
cunoscutul initiator al gramatici-
lor generative, fr a se rupe radi-
cal de viata social, pornea de la
cele dou aspecte pe care le pre-
supune studiul sincronic al lim-
bii, respectiv reductia fenomene-
lor concrete, variabile si nelimi-
tate n lantul vorbirii (1) si, im-
plicit, determinarea posibilittilor
si limitelor de combinare ale re-
zultatelor reductiei (2).
De aici au derivat perspectiva
analitic (morfologic) si cea sin-
tetic (sintactic), respectiv des-
compunerea ntregului n prtile
lui constitutive, ori indicarea de-
pendentelor, interdependentelor
si a limitelor combinatorii n re-
alizarea ntregului. Din unghiul
formal, lucrurile conduc spre a-
cele categorii care vizeaz struc-
tura intern si extern a unui con-
tinut, gratie modului de organi-
zare a componentelor procesuale.
O aplicatie a sensului se n-
tlneste, potrivit dictionarelor si
practicii lingvistice, inclusiv n
formele constiintei sociale, de-
finit si ea ca form aparte de or-
ganizare a elementelor vietii spi-
rituale ale unei societti ce rezid
n functia specific de reflectare
a socializrii existentei.
Semantic, lucrurile s-au de-
plasat liber spre mod de organi-
zare, mijloace de expresie, dis-
pozitie de procedur etc, dicti-
onarele incluzndu-le n clasa
adjectivului n termeni ca: (1) pri-
vitor la, (2) formulat precis, ex-
pres, (3) ptruns de formalism,
Icut de form, (4) referitor la ti-
pizatul consacrat n unele acte
juridice. ntr-o alt ordine de
sensuri si mai adaug: ceremo-
nios, solemn, superficial, n apa-
rent. Gramatica formal a adus
ntr-un domeniu de specialitate
sensul de limbaj generat (grama-
tica generativ).
Potrivit acesteia, gramaticile
dependente de context generea-
z limbaje dependente de con-
text, iar cele independente de
context genereaz limbaje simi-
lare. Un al treilea tip de gramatici,
cele regulate, genereaz limbaje
regulate, utilizate n general pen-
tru a cuta sabloane, precum si
n structura lexical a limbajelor
de programare, potrivit ierarhiei
lui Chomski.
Iar dac am mai aduga c
aceste limbaje sunt incluziuni
stricte pentru c presupun lim-
baje recursiv enumerabile, dar
care nu sunt recursive, dar si lim-
baje recursive care nu sunt de-
pendente de context, ori limbaje
independente de context care nu
sunt regulate, am ptrunde prin
contiguitate n cibernetic.
Revenind ns n semantica
curent (deci legtur intrinsec
cu viata), a formaliza si exprim
tranzitivitatea n a realiza o for-
malizare si reflexivitatea n a se
supune sau a accepta unele re-
guli de politete ndoielnice. n se-
cundar, a formaliza mai nseam-
n, tranzitiv, a reduce la un sis-
tem formal de simboluri prin pro-
cedeele logicii moderne. Polise-
mantismul adjectivului informal
(-i,-e) aduce ca sens principal,
potrivit dictionarelor, ceea ce se
desfsoar n absenta determi-
nrilor cadrelor institutionale ofi-
ciale, formale, dar si neoficial,
neprotocolar, familiar.
Cuvntul vizeaz si artele
plastice, pictura n special, si se
refer la lipsa organizrii cano-
nice a materiei picturale. Tendinta
de a apropia prin sens cuvntul
informativ de informational nu se
justific pentru c n limb nicio
deosebire nu este de prisos, ori-
ct ar ncerca uzul s fac nivelri
semantice.
Or aceste chestiuni ar rm-
ne absolut n domeniul abstract
al filologilor, al matematicienilor,
n cibernetic dac sociologia nu
le-ar da viat n exprimarea cau-
zalittilor sociale, n simularea
unor fapte de viat, n statistic.
Ea nu abordeaz problema formei
sau a formalului, ci a formalizrii,
aceasta nsemnnd n sens larg
strategia de observare a fenome-
nelor sociale pe baza unor teh-
nici probabilistice, algebrice si
mai ales statistice. Sociologia
opereaz, prin natura ei, cu for-
malizarea informatiei prin tehnici
matematice (probabilistice, teh-
nica grafelor etc).
La nivelul spiritului ns, for-
malul se confrunt cu informalul
nu ca s se exclud, ci numai ct
s se verifice si s se confirme n
factual. Imanentul este informal
nainte de a avea determinare; cu
alte cuvinte este continutul care
caut forma.
Existenta n sine este infor-
Formal contra informal
\n factualitate
mal, n timp ce existenta ca atare
este formal si n tranzitivitate si
n reflexivitate. Sociologic, a-
ceasta se demonstreaz prin o-
perarea predominant n planul
limbajului simbolic pstrnd
numai partial raporturi cu dome-
niul semantic; existenta nu este
o dimensiune sociologic, ci una
simbolic, pe cnd existentul face
obiectul raportului cu domeniul.
Formalizarea cunoaste o a-
numit dependent progresiv
de metoda limbajelor simbolice
care o ajut n prezentarea unei
teorii valide, desi prin aceast
metod nu creste mrimea de
adevr, ci doar cea de precizie,
gratie relatiei dintre semn si
semnificatie.
De pild, antropologul Em.
Durkheim prefigura aceast me-
tod cnd punea n relatie nivelul
densittii morale a unei etnii n
sincronie cu schimbarea densi-
ttii morale n diacronie, ceea ce
l-a ajutat pe K.C. Land n socio-
logia cauzelor diviziunii muncii
n societate. ns cele mai con-
cludente aplicatii n analiza si
prelucrarea datelor se arat a fi
n sociologia organizrii si con-
ducerii n strategiile decizionale,
preponderent prin metoda gra-
ficelor. Aici se poate aduga
construirea de algoritmi coerenti
de operatii derulate n contextul
conditiilor formulate de o multime
finit de reguli. Societtile crora
nu le este indiferent perspectiva
dau importanta cuvenit acestor
determinri.
Dup identificarea proble-
melor se evidentiaz algoritmic
relatiile dintre constante si va-
riabile. Cu acest prilej pot fi in-
troduse structuri sintactice n do-
12
meniul semantic al teoriei si ope-
ratii cu simboluri formaliznd
progresiv domeniul de semnifi-
catii ale simbolurilor respective.
Asa, de pild, se poate stabili
structura formal a actiunii deci-
zionale pornind de la un aspect
informai, privind un caz empiric
particular, altfel se trieste lut-
reste, dup simt, nu dup ratiune.
n factual, opozitia formal/in-
formal traverseaz inclusiv uni-
versaliile platonice (universalia
ante/in/post/rem), din a cror
dezbatere s-au ntemeiat realis-
mul, nominalismul si conceptu-
alismul.
Si nu n ultim instant, nssi
personalitatea, n dinamica ei va-
riabil n functie de determinatii
si conjuncturi, se relev n fac-
tual cnd preponderent formal,
cnd informal; existenta ca func-
tie constant (independenta de
argument), ca functie identitar
(cu transformarea argumentului
n el nsusi) sau ca functie liniar
(cu graficul sub forma unei
drepte).
De pild, l ascult pe Richard
Wagner cu Preludiul la Tristan
i Isolda, cu torentialul Siegfried
si apoi n Parsifal, pe Claude De-
bussy cu Clar de lun, iar dup
el pe Johann Sebastian Bach, de
pild, cu Concertul nr. l Bran-
denburg si nteleg c nssi exis-
tenta este un lung discurs al
contiguittilor si contradictiilor
(Husserl ar fi numit evadarea din
presiunea acestora suspendare
a oricrei judecti cu privire la
existenta lucrurilor, dup ter-
menul adoptat de filosofia
greac; Epoche).
Iat de ce, cu riscul de a n-
cheia sub asteptri (nu totdea-
una finis coronat opus), cred c
trim ntre formal si informal ca
ntre epigeu si apogeu; viata o-
mului modern, fiind prepon-
derent factual, devine o
obversiune care si afl predicatul
logic cnd n formal, cnd n in-
formal si, iat de ce nu m n-
doiesc c utilitarismul mileniului
al treilea tinde inclusiv spre o
restructurare metafizic dac nu
ne pregteste o surpriz dezmin-
tindu-se.
Pentru un popor n curs de
formatie cultural, asa cum ve-
dea gnditorul mehedintean
poporul romn, vocatia nu a fost
pn la C. Rdulescu-Motru si
nu este nc obiectul unei cerce-
tri speciale din partea oamenilor
de stiint.
Vocatia este, potrivit lui C.
Rdulescu-Motru, vocea sn-
gelui, a contiintei, a onoarei,
a strmoilor, a pmntului pe
care cineva s-a nscut. Este,
de asemenea, pus n distinctie
personalitatea omului de vocatie
de cea a profesionistului. Dar
prin ce fel de manifestri si tr-
deaz un popor vocatia sa? Rs-
punsul lui C. Rdulescu-Motru
este urmtorul: Vocatiunea unui
popor se cunoate din contribu-
tia pe care el a adus-o la fondul
etern al operelor de cultur.
Asadar, nu orice manifestare
caracteristic sufletului rom-
nesc ndreptteste fixarea voca-
tiei lui. Vocatia poporului romn
nu este nici aceea de a fi mijloci-
tor ntre civilizatii, cum s-a spus,
nici aceea de a fi nscut poet etc.
Unul este ns sufletul poporului
romn n manifestrile sale curat
psihologice, si altul n realizarea
vocatiei sale. C. Rdulescu-Mo-
tru chiar sublinia: Vocatia ro-
mnilor ncepe de unde sfrete
psihologia romnilor.
La fondul etern al culturii uni-
versale poporul romn a contri-
buit ntr-o foarte mare msur
prin munca anonim a celor de
jos si n foarte mic msur prin
munca anonim a celor de sus.
La romni, n viziunea lui C. R-
dulescu-Motru, ceea ce se nu-
meste progresul culturii este for-
mat din ploaia mrunt a muncii
anonimilor. La ei nu gsim gn-
duri sau opere desvrsite, pro-
duse n totalitate de geniul celor
putini si apoi nsusite de mul-
time, ci gsim multimea desvr-
sind prin traditie ceea ce indivizii
au creat n mod fragmentar. La
noi, chiar si cnd individul se sa-
crific pentru o idee, gndea C.
Rdulescu-Motru, o face pentru
o idee national sau crestin, nu
pentru una de originalitate per-
sonal.
n Apus: le style cest
lhomme individuel. La romni:
le style cest le peuple. Dup
C. Rdulescu-Motru, de pild,
limba literar romneasc s-a for-
mat de ctre anonimii multimii.
Dar toate acestea s-au ntmplat
n trecut. ns, de peste o sut
de ani individualismul apusean
bate la portile de intrare ale su-
fletului romnesc. Asadar, de a-
proape un secol pe vremea lui C.
Rdulescu-Motru, si de aproape
dou secole raportndu-ne la
vremea noastr, romnii se g-
sesc la rscruce de drumuri, ntre
traditie si europenizare. Rom-
nia din 1931, constat gndito-
rul, nu are pentru europenizare
entuziasmul pe care-l avea Ro-
mnia din 1848. Ar fi inte-
resant s ne ntrebm n ce stadiu
se afl astzi acest entuziasm,
lund n consideratie indicatori
care s descrie adevrata reali-
tate romneasc.
Realitatea romneasc,
sublinia acelasi C. Rdulescu-
Motru, o caut multi, bine-
nteles n alt parte dect acolo
unde ea exist. Unii o vd n or-
todoxism; altii n restaurarea
drepturilor stpnirii; altii n
revenirea la gospodriile s-
teti etc. Realitatea romneasc
trebuie s fie cutat ns, nu
ntr-un fapt istoric, ci n ceea ce
produce faptele istorice. Reali-
tatea romneasc st n genul
original de activitate, prin care
sufletul romnilor este chemat
s-i ntretin cultura. Cci,
atta realitate are sufletul unui
popor, ct cultur are el. Re-
alitatea fiecrui popor st n
ceea ce leag n mod permanent
viata poporului cu viata ome-
nirii ntregi, n consolidarea
originalittii poporului n do-
meniul eternului spiritual al
culturii.
Ca rezultat al europenizrii de
dup 1848, individualismul eu-
ropean, trecut n imitatie rom-
neasc, n loc de a produce opere
minunate ca n Apus, a produs
opere mediocre. n plan econo-
mic, individualismul apusean, n
loc de a trezi spiritul capitalis-
mului ntreprinztor, a trezit pof-
tele de prdare a avutului public.
C. Rdulescu-Motru spunea c
niciunde, ca n Romnia, in-
dividualismul nu a creat mai
multi indivizi lacomi i mai pu-
tine vocatii individuale.
S fie la fel de valabil si azi
teoria falsificrii europenizrii
noastre, a lui Titu Maiorescu? S
merite acest aspect o privire mai
profund, eventual n sensul
descoperirii si racordrii perma-
nente a si la vocatia poporului
romn, asa cum a vzut-o C. R-
dulescu-Motru? Rmne de vzut.
NOT: Citatele folosite au
fost extrase din lucrarea lui C.
Rdulescu-Motru: Vocatia -
factor hotrtor n cultura po-
poarelor, Scrisul Romnesc,
Craiova, 1997.
Marius ROBU
Voca]ia poporului
rom@n \n viziunea lui
C. R#dulescu-Motru
13
Anul III, nr. 2(18)/2012
Florentin Smarandache
doctor honoris causa \n China!
Vlceanul Florentin Smarandache, pro-
fesor universitar la Facultatea de Matematic
si Stiinte a Universittii New Mexico din
orasul Gallup, statul federal New Mexico,
SUA, a fost invitat de curnd n China de
ctre Universitatea Jiatong, care i-a acordat
titlul de Profesor adjunct, echivalent cu
titlul de Doctor honoris causa acordat n
universittile europene si americane.
Doctor honoris causa este un titlu ono-
rific acordat de institutiile de nvtmnt su-
perior unei personalitti de mare prestigiu,
din tar sau din strintate, pentru realizri
deosebite n domeniul stiintei, tehnicii si
culturii, pentru servicii de mare nsemntate
aduse patriei si umanittii.
Prof. univ. dr. Florentin Smarandache,
nscut la 10 decembrie 1954, n Blcesti, cu
doctoratul n Teoria numerelor, are contributii
deosebite n matematic, unde multe notiuni
(numere, functii, siruri, multimi, paradoxuri,
algebre, geometrii, grupuri, inele, cmpuri,
spatii etc.) i poart numele, multe dintre
acestea fiind n mare vog n China, unde
se organizeaz anual o conferint internatio-
nal de teoria numerelor si notiunilor Sma-
randache, iar Laboratorul de Management,
Decizie si Sisteme de Informatie al Academiei
Chineze de Stiinte editeaz o publicatie
trimestrial de matematic aplicat, numit
Revista International de Combinatoric
Matematic, care public n mod programat
si articole referitoare la multispatii Smaran-
dache si geometrii Smarandache.
Festivitatea de acordare a titlului onorific
a avut la Universitatea Jiaotong din Beijing
n data de 22 decembrie 2011.
Profitnd de vacanta universitar de iar-
n, Florentin Smarandache a stat n China
pn pe 5 ianuarie 2012 si a contactat mediile
universitare din orasele Xian si Shanghai,
unde a tinut mai multe conferinte de matema-
tic (logica neutrosofic) si de... fizic (fizica
neutrosofic si fizica supraluminal).
Florentin Smarandache, sef de promotie
al Faculttii de Matematic din Craiova, nu
este doar matematician, ci si scriitor (poet,
prozator, dramaturg), ntemeietor al miscrii
literare de avangard numit de el Paradox-
ism (pentru c utilizeaz n mod programatic
paradoxuri, antiteze, oximoroane), editnd
sase antologii internationale paradoxiste. Are
contributii si n alte stiinte (filozofie si fizic),
bazate pe aplicarea paradoxismului n stiint.
Pornind de la faptul c pentru o entitate
A exist nu doar opusul ei, antiA, ci si
neutrul ei, neutA (care nu este nici A,
nici antiA), Florentin Smarandache a gene-
ralizat Dialectica (un capitol al filozofiei,
bazat pe existenta contrariilor - A si
antiA) n Neutrosofie (bazat pe
existenta contariilor si a neutraliilor).
Florentin Smarandache yi decanul Facult(ii de $tiin(e
a Universit(ii Jiaotong din Beijing
Aplicarea neutrosofiei n matematic a
dus la crearea logicii neutrosofice, numit
si Logica Smarandache.
Aplicarea conceptului neutral n fizic,
l-a condus pe Smarandache la ipoteza c
exist o form neutr de materie, care nu
este nici materie, nici antimaterie, pe care
dnsul a numit-o nematerie, format din
particule si antiparticule elementare. Cerce-
ttorii din fizica particulelor elementare au
constatat o asemenea anomalie prin anii 70,
dar au presupus c este o eroare si au aban-
donat aceast directie de cercetare pentru c
nu aveau un suport teoretic! n zilele noastre,
fizicienii au dedus teoretic posibilitatea
existentei unei astfel de particule stranii.
Rmne ca experimentele s demonstreze
indubitabil existenta nemateriei.
Dar, sustine Smarandache, neutraliile
nu exist doar la nivelul particulelor elemen-
tare, studiate de fizica cuantic, ci si n fizica
clasic, astfel c el propune conceptul de
Fizic neutrosofic - un nou capitol al fizicii.
n luna decembrie, anul trecut, el a organizat
o teleconferint pe tema fizicii neutroso-
fice, prin care a colectat mai multe lucrri
stiintifice pe care le va publica anul acesta
ntr-un volum, care va putea fi citit si n vari-
ant electronic pe site-ul su, de la universi-
tatea american la care lucreaz.
Aplicarea Paradoxismului n fizic l-a
condus pe Smarandache la Ipoteza Smaran-
dache (nu exist vitez limit n Univers)
si la propunerea conceptului Fizica supralu-
minal, ca un alt nou capitol al fizicii, care
s studieze fenomenele fizice la viteze mai
mari dect viteza luminii, considerat n con-
ceptiile stiintifice ortodoxe ca vitez limit
n Univers (conform Teoriei Relativittii Re-
strnse, emis de Albert Einstein n anul 1905).
Amintim c Ipoteza Smarandache a
avut o confirmare experimental n acest an
prin publicarea rezultatelor Experimentului
OPERA de la CERN (Laboratorul European
pentru Fizica Particulelor Elementare) si n
urm cu patru ani prin Proiectul MINOS
din SUA, care au constatat c neutrinii
(particule elementare fr sarcin electric)
se deplaseaz cu viteze ceva mai mari dect
cea a luminii, dar fizicienii ortodocsi sunt
foarte rezervati, consider c sunt necesare
si alte experimente, n alte laboratoare, even-
tual bazate pe alt metod.
Mircea Monu
Neutrosofia deschide uyi noi
n matematic yi n fizic
No(iunile Smarandache
sunt foarte apreciate n China
14
Anul III, nr. 2(18)/2012
Adrian BOTEZ
Paradoxistul creator al salmilor (P-ul
Celest ocultat!) si vajnic teoretician al traco-
zalmoxianismului mioritic, Ion Pachia-
Tatomirescu, este un poet de ras. Da,
poetii autentici formeaz o ras terestr apar-
te - exist si se manifest altfel si superior,
fat de ceilalti locuitori ai planetei Terra.
Spre exemplu, noul volum (din cele
aproape 20) de poeme, Elegii din Era
Arheopterix, dovedeste c Poetul si poate
depsi limba, pentru un limbaj care, dac i-ai
crede pe unii, este specializat: limbajul
poetic. Ei bine, Ion Pachia-Tatomirescu vor-
beyte poezie ca un Mag-Demiurg ntru Lo-
gos (nu doar n sensul c-si permite jocuri
demiurgice-creatii-inovatii de Cuvinte - unele
paradoxal-mirabile: n urm cu cteva se-
cunde/ s-a nscut verbul a (se) peteriza -
cf. A (se) peyteriza) - nu ca specialist, ci
ca Homo Poe-ticus (sunt sigur c Ion Pachia-
Lupta Alchimic#
a Magului Zalmoxian,
cu... Arheopterixul din Om
Tatomirescu face parte din rasa atlanteeni-
lor, despre care, cu mare desftare de Duh,
face vorbire printele antroposofiei, Rudolf
Steiner!): adic, vorbeyte poezie - aya cum
respir. Poezia din Cuibarul Stelei Po-
lare, Poezie Mistic-Sopotit, din Oule
Androginice ale Valurilor Temporal-Atem-
porale, Emergent-Imerse..., Poezia de sub
Oule Brncusiene Palingenetic-Zalmoxiene
(Coloan a Credinjei fr Sfryit), ale
Cloytii cu pui de Aur... - spre Laptele-Lu-
min, al Cii Drepte-DAO/ Galaxie -
Poezie ca Ru al Privighetorii Orfice (cf.
ntr-o priveliyte cu alt curcubeu). Sprin-
teioara viespe alecsandrin (cf. Despre o
neliniyte n jocul de-a galaxia...) este tocmai
simbolul palingeneziei tracico-orfice (tinznd,
fulgertor, ctre stadiul Brahman!), al me-
tamorfozei sacre (ba chiar al metanoiei!), prin
depsirea conditiei umane, spre cea divin:
la Alecsandri, mreana imers (cu voint
mistic!) vrea (si face eforturi de Duh!) s
(se) transgreseze n viespea Emergent-Ce-
lest, Angelic-Zburtoare (de fapt, n primul
rnd, vehement - impulsionant spre
ZBOR...!)! Ctre Raiul-Privire Revelatorie (de
Tat-Cer/ Tinereje-fr-Btrneje-yi-
Viaj-fr-de-Moarte)- Re-ndumne-
zeitoare (cf. Raiul meu ct o sprncean, ct
o pleoap...), de dup Plnsul (lustrant-
soteriologic!) din peytera-Biseric:
Plng n pntecul-peyter: /peytera
rsun ca biserica din Voronej,/ ca zidurile
celui mai pur albastru-de-cer,/ ca ochii
Soarelui-Moy (cf. idem). Ctre Trupul de
Albin Divin, Fiu/Fiic a Soarelui/Dum-
nezeu (s-ji pictez cte-un univers/ n fie-
care hexagon/ al fagurelui-trup - cf. n
fiecare hexagon al fagurelui-trup...) -
Hexagonul-Litera VAU fiindsimbolul Dra-
gostei yi Numrul Antagonismului yi al
Libertjii; Unirea; Munca; Sptmna
Creajiei (cf. Eliphas Levi, Chei majore yi
Pantaclul lui Solomon).
Ion Pachia-Tatomirescu nu se poate sta-
bili existential, n cosmos, dect printr-un
etern colocviu poetic - discutnd ntru
disput cu toate ale lumii. Evident, ntr-un
volum de dispute poetice care (dac ne-
am lua dup titlurile celor 7 pr(i - 7 zile
biblico-demiurgice, prin care vesnic nemul-
tumitul demiurg recreeeaz, vesnic, lumea,
ca-ntr-un caleidoscop al infinitelor variante
imaginabile poetic: Ars poetica, Elegiile ele-
mentului Aer, Elegiile elementului Ap,
Elegiile elementului Foc, Elegiile elemen-
tului Lemn - element strict autohton! -, Ele-
giile elementului Pmnt, Elegii din Era
Arheopterix) par a recapitula (elegiac... -
vom vedea, mai jos, de ce...!) cosmosul, n
vederea unei recreatii, din noi temelii ma-
nolice - Poetul intr n disput demiurgic,
n primul rnd, cu... rnduiala-Logos-ul! Cu
modul existential la care au retrogradat
(de 20-22 de ani n-coace, mai cu seam!)
oamenii - colegii si terestri. Deveniti
anti-eminescieni/anti-pelasgo-daci, deci
pervertiti ntru Anti-Patrie/Anti-Logos Divin
- nichitstnescienii oameni-fant - ga-
lactici mancurji, hiene-vrcolaci tre-
buie anatemizati, descntati de/ntru... vidul
mitic/ vidul de Anti-Logos (adic, nimiciti
prin propria-le pornire distructiv-demoniac,
ntoars mpotriv-le, precum bumerangul) -
sub conditia refacerii ROST-ului, ca Lo-
gos-Limb (gur - de rai, ori de iad! - de
Om-Hristic, ori de om-fant...! - Noua
comet strbate vidul/izbindu-se de cerul/
Gurii de Rai/yi de cerul gurii noastre/ (...)
pentru imperioasa autostrad/a libertjii
15
Anul III, nr. 2(18)/2012
43
absolute/dintre Yin yi Yang - cf. Comet
glon(uitoare de vid yi de ceruri ale guri-
lor...), Logos-semnificatie, Logos-Directie a
Evolutiei Spirituale, Logos-Rnduial Sacr-
Cosmic (ntru re-demiurgie sntoas!):
Eminescu i-a vzut adeseori/ pe-acei oa-
meni-fant,/ alctuiji din antimaterie/ (...)
ns, de douzeci de ani,/ pe aceyti oameni-
fant,/ pe aceyti galactici mancurji, eu i
vd yi ca hiene-vrcolaci,/ Sfrtecnd
exact Luna-Patrie,/ Ce-i Sfnta Limb Pe-
lasgo-Dac/ una yi-aceeayi cu Sfnta Lim-
b Valah,/ fr ntrerupere.../ Si tot fr
ntrerupere, anatemizez/ toji mancurjii din
Patrie,/ nfyor toji oamenii-fant/ ntr-al
blestemului nvod,/ cu verb nspicat-rs-
picat:/ Rostiji-v yi rostuiji-v,/ voi, vrco-
laci-fant,/ voi, vrcolaci-mancurji,/ duce-
ji-v-nvrtindu-v, roindu-v,/ pe toate-
ncrejiturile Genunii, desigur,/ nu n
preajma Daciei mele de Lun Plin:/ nu-
mi ameninjaji Lumina-Patrie,/ c m-
nfurii/ yi v fac mitul jndri...! (cf. Ros-
teyte-te, vrco-lac...!).
Lumea lui Ion Pachia-Tatomirescu este
una Pelasgo-Dacic, lund fiint pe Axa
(bnjenit!) a Kogaionului/Cogaionului
(Ce alb e apa asta cereasc, minunos
croit/ n rochii albe de mirese, spre-a nin-
ge/ n sfnta parte - dinspre Cogaion - a
Banatului- cf. Ninge spre Cogaion...) - o
lume care a luat fiint din colocviul cvasi-
amical dintre Vid si... AVID(Frtat-Ne-Frtat)
- ini(ial, forma existential-uman a Psrii-
nger al Cunoasterii Divino-Umane Supreme!
Vidul, pentru a putea dialoga-demiurgi,
dimpreun cu Avidul, are nevoie (se for-
malizeaz... acceptabil!) de ameliorarea Prin-
cipial-Cosmo-Fe-minin-YIN - Doamna
Zn...: Ji-am intrat n dialog/ ca s nu
m crezi olog.../ Ji-am adus un scorpion/
(ce-i la doamna n poyet)/ s-l atrni de-
alba-ji manyet/ pe-o ab-senj de buton...!
(cf. Dialogul nvidrii de pe malul oximo-
ronului).
Din pcate, Vidul s-a implicat demiurgico-
social mai mult dect i permiteau clauzele
tratatului cosmic, cu Avidul - tentnd chiar
s corup esenta Avidului, njosind-o (din-
spre Duhul Cunoasterii Divino-Umane!),
pn la vulgara... lcomie! Iisus Hristos a
fcut Constelajia Lirei:/ ct este dreptul
de autor,/ domnule Prim-Ministru-al-
Coasei...? (evident c, aici, nu se fac, ne-
aprat, referiri personale, ci categoriale!) -
cf. Despre o neliniyte a dreptului de au-
tor... n asa fel nct Starea Angelic-Cu-
nosctoare, Poezia, intr sub zodia exaspe-
rrii (iar Poetul nu mai poate rmne, n
aceast dezbinare a eonilor - Poetul de Ser-
viciu al Najiunii Valahe - cf. Poetul nu e
mntarc de vid, printre constela(ii... -
...adic, Paznicul Copacului Cosmic cu Rd-
cinile Rsturnate, Paznicul Rdcinilor Ce-
leste ale Lumii/FIINTRII!), din pricina blo-
cajului ei cosmic (o stare de bltire a sinelui,
n curs de dezagregare - devenit anti-specu-
lar, care nu se mai oglindeste, n propria-i
Creatie!), la nivelul comunicrii purificatoare
(ca dinamic isihast-revelatorie a Sinelui, dar
si a Sinei noiciene): Ce rost are/ s mai
scrii Poezie/ dac oceanele nu citesc?/ Ce
rost are/ s mai scrii Poezie/ dac ngerii
nu citesc? (...)/ Si ce rost are/ s mai scrii
Poezie/ dac Ea, nsyi, /nu se mai citeyte?
(cf. Ce rost are... dac stelele nu citesc...). E
nevoie, avid (n sensul profund gnoseo-
logic!), n cosmos si, deci, n Logos - de o
revolutie a Duhului, contra lcomiei legea
cohortei de omizi/ pe frunze de dud: Ba,
are rost o nou revolujie (...) /are rost o
nou cibernetic/ a Verbului/ (...) dac totul
nainteaz/ dup legea cohortei de omizi/
pe frunze de dud (cf. Ba, are rost...).
Arheopterixul, conform tratatelor, este
pasre fosil, cu caractere intermediare,
ntre reptile yi psri, descoperit n jura-
sicul din Germania - dar, pentru atlante-
anul Ion Pachia-Tatomirescu, cel cu Verbul
care calc janjoy/ pn ajunge la mar-
ginea nins (adic, pn la Lumina Alb,
Atotintegratoare cromatico-existential, a
Paradisului Atemporal, deci, Anti-Dinamico-
Exterior, intrnd n starea isihast-interiorizat:
de unde nainteaz prudent,/ pe partea
de argint-viu,/ carosabil, logosabil/ yi
verbosabil/ a hrtiei (cf. Verbul calc
(an(oy...) - transgresnd, apoi, si colocviul-
disput logos-abil, si viziunea, n Tce-
rea Ritmic a Poemului/Logos Unic!), ar-
heopte-rixul a devenit, din pcate, OMUL
- dar ca simbol al Cderii n Istorie, al Ha-
osului! - iar nu vitruvian simbol al Cosmo-
sului/Ornduielii: Cnd crjile bisericilor/
sunt pline de snge, Doamne,/ (...) cineva
ne scrie istoria,/ sunt sigur,/ n Cartea-
Haos - cf. Un psalm n fa(a Cr(ii-Haos.
Omul este/a devenit ipostaza degradat, pn
la reptil, a fostei Psri Angelice! Nu este
exclusiv vina Omului c nu mai este capo-
doper divin, ci si a unei mistice catas-
trofe, probabil musamali-zat acolo, n Ce-
rurile Sinei: Pentru toate cele scrise de
noi/ n Cartea-Haos,/ pentru toate cele zise/
mpotriva Haosului din sinea mirabil,/ nu
trebuie s vii, Doamne, spre mine,/ cu le-
vierul-steag/ n mna-ji dreapt(cf. idem).
Cu alte cuvinte, ridicarea-retrezirea (su-
gerat de... levier!) Duhului uman trebuie
s se fac nu cu anasna divin, nu prin
interventie divin autoritar-cezaric - ci prin
constientizarea Autenticului Sine, chiar de
ctre Om!
De data aceasta, se trimite (rezonabil!) la
referenti umano-terestro-anti-poetici (alesi,
ns, TOT categorial!): Nayule, de ce Mu-
ma-Aerului/ te-ai apucat tocmai astzi/ s-
mi strici srbtoarea pe stil vechi (n.mea:
zalmoxiano-hristic!)/ clonnd pasrea
Arheopterix,/ reptilo-zburtoarea aceea,/
frumoas ca Nina Cassian/ ce zbura prolet-
cultist/ din Casa Scnteii n Pdurea B-
neasa (cf. Clon). Pentru c numele Celui
Ru trebuie pronuntat, CU ORICE RISC, n
orice ritual de exorcizare-descntare - pentru
Restaurarea Cntecului Orfico-Soteriologic!
...Mai este posibil ntoarcerea la s-
ntatea Lumii, negarea Genunii (Vidul
Extrapolat-Proliferat-Vinovat), ntru Grdina
Hesperidelor, Grdina cu Mere-Astri-de-
Aur? Da, prin Revelatia Logos-ului Divin,
prin restaurarea Logos-ului Demiurgico-
Divin/Poezia CA FORT DE REARMO-
NIZARE/NSNTO$IRE DE DUH A LU-
MII (voiculescian, de jos n sus, de la mo-
runi, ctre nori de egrete: pot s intru
n somnul real,/ nu-n somnul din imn,/ cci
poemul meu porneyte/ pe vile Genunii yi
le-albeyte/ n toate punctele cardinale ale
fiinjei,/ mai mult, ori mai pujin pudrat,/
sau fardat cosmic,/ n armoniile gamei
celeste-a izvoarelor,/ n sinesteziile/ del-
telor fundamen-tale/ cu vltuci de mo-
runi,/ cu nori de egrete,/ ori cu tezaure de
flcri,/ pentru merele de aur... (cf. n som-
nul real, nu-n somnul din imn...).
Restaurarea Lumii Armonice, a Cosmo-
sului-Logos, se face sub semnul ELEGI-
AC, autosacrificial-hristic, alchimic, al LE-
BEDEI (Lebda [hermafrodit] simbo-
lizeaz forja Poetului yi a Poeziei - cf. Vic-
tor Magnien - Misterele de la Eleusis; ce-
reasc atotputernicie, element al dragostei
yi al uniunii - cf. Novalis, dar si la Goethe:
Und nsyi peste unde,/ Lunec spre locul
sfnt; emblem alchimic a Mercurului
Auto-Sacrificial: centru mistic si unire a con-
trariilor - ap-foc -, unde se regseste va-
loarea sa arhetipal de androgin: ea cnt
dumnezeieyte pentru sine yi pentru lume -
Divina sibi canit et orbi - pentru c Mercu-
rul, hrzit morjii yi descompunerii, yi
transmite sufletul ctre trupul luntric, ieyit
dintr-un metal imperfect, inert yi descom-
pus - cf. Basil Valentin, Les clefs de la
Philosophie, Ed. Minuit, Paris, 1956, p. 152).
Iat de ce cartea de hrtie a lui Ion Pachia
Tatomirescu are yapte cr(i alchimice ntr-
nsa - ELEMENTELE fiind cinci (LEMNUL
este Crucea Lui Hristos/Suportul In-
Suportabil al ZBORULUI/MBRTI$ARE
16
Anul III, nr. 2(18)/2012
A COSMOSULUI, NTR-O NOU ER
FIINTIAL!!!), iar Ars poetica/Duhul PO-
ETIC este chiar Duhul Lui Hristos/UNI-
TATEA - adic, Cel care reunesteELEMEN-
TELE disparate - reconstruind, alchimic, Lu-
mea-Cosmos ARMONIC!
...Ne oprim cu sugestiile de lectur - aici.
Nu am citit, n ultimii ani, o mai convingtoare
pledoarie pentru Logos-ul Alchimico-Poetic,
adic pentru Restaurarea Paradisului, prin
Poezie. Numai un Maestru, precum Ion Pa-
chia-Tatomirescu (si nu multi sunt ca el!),
putea crea o astfel de Carte a Crtilor. Dar si
MAGNUM OPUS.
Alchimie provine din arabul al-kimiya
sau al-khimiya, care e compus din articolul
al si cuvntul grec khymeia (uciu) care
nseamn a topi, a lipi, a mpreuna - iar Mag-
num Opus/Opus Alchemicum contine SAP-
TE procedure (se justific, astfel, mathema-
tic, structura crtii lui Ion Pachia-Tatomi-
rescu!), necesare obtinerii Mntuirii Du-
hului Umano-Divin, a Pietrei Filoso-
fale (...sunt patru operatiuni si trei faze:
patru operatiuni - putrefac(ie, calcinare,
distilare, sublimare - si trei faze: solve, co-
agula, unitas...).
Sau, cum spunea un Poet-Alchimist al
Frantei secolului al XIX-lea, despre aceast
elegiac DURERE a FIRII - ntru resta-
urarea Lumii, prin Iubire-Unire ntru Duh
ARMONIC: Iubirea-ne isca-va o nou
armonie,/ O nimf, cu durerea-mi unit pe
vecie...
...Numai prin Alchimia Poetic, Supreama
Re-Armonizare a Duhului/Logos-ului Lumii,
ne poate veni Salvarea/Mntuirea. Nu prin
revolutii ale glodului uman - si cu att mai
putin prin ceea ce tine de acumularea glo-
dului-Prakrti... Numai Tenta(ia/NOSTAL-
GIA/ELEGIA Meree ctre PURUSHA/
SPIRITUL/DUHUL - vindec omenia din om!
Si nu veti afla un tribun mai conving-
tor, ntru demonstrarea acestei teorii, dect
Ion Pachia-Tatomirescu - cel despre care
nsusi Romulus Vulcnescu afirma: Com-
bate teoria abisal a spajiului ondula-
toriu deal-vale a lui Lucian Blaga, nlo-
cuind-o cu teoria semantismului sincretic
a spajiului spiritual zigzagat, creast de
munte - abis - creast de munte.
Da, mereu, din Genune, Nostalgia Pa-
radisului! - Nostalgia/ELEGIA despre/
ctre CREASTA MUNTELUI AXIAL AL
LUMII - MERU/Vrful Duhului - SINEA
DIVIN, ca LOGOS DIVIN - pentru a ne
elibera de ambiguitateaarheopterix, de
Era Arheopterix: din eu, n noi - yi
dinnoi, n EL.
Diana IACOB SP~TARU
(Austria)
Geheim
Ich sitze fr weit zu lange so mit meinem
Hnde und Fen gefesselt. Ich habe keine
Chancen, ich bin von Einsamkeit eingefasst.
Ja, von Einsamkeit. Du hast sehr gut
verstanden. Sie hat mich in ein dickes Netz
gefasst, die jetzt meine Knochen verletzt.
Vielen sind bereits geknackt. Ich habe keine
Lust zu erklren. Ich sprach ber den
Knochenbruch. Wenn du nicht verstehst,
frag mich nicht mehr. Ich bin mde und von
Gewissenbissen verwirrt. Nein, ich wurde
niemals gebissen. Ach, du bist so
unertrglich manchmal. Glaubst du nicht
dass ich alleine bin? Nachdem du Wimmer
von meiner inneren Seite gehrt hast, denkst
du noch dass die Einsamkeit mich nicht
strt? Du verstehst mich falsch. Aber das
ist nichts Neues. Durch die Wimmer
versuche ich so wie die Babys zu sein. Ich
versuche wieder zu geboren. Ich versuche
mein Stirn zu erfrischen und ich halte sie sehr
nah an der Lotusblume. Das ist eine bung,
die ich wiederhole. Hier ist den leisesten
Platz. Ich bin von vielen Kreuzen umgeben
und das gibt mir eine maximale Sicherheit.
Das Kreuz in jeglicher Form und Gre
behtet dich von dem bel. Ich habe dir
gesagt, dass du einer tragen solltest. Wie
wo? An deinem Hals. Du kannst das Kreuz
auch auf einem Zwirn hngen. Ach, hast du
geglaubt dass du das Kreuz auf deiner
Rckseite tragen kannst? Du knntest auch
das machen! Aber, pass auf, du kannst deinen
Verstand verlieren. Dort sind viele. Wie was?
Kreuzen. Nimm die kleinste. DU solltest nur
einmal sinnvoll sein. Wusstest du dass die
Lotusblumen singen? Diese an der ich mich
anlehne, ist blau. Hast du bis jetzt keine blaue
Lotusblume gesehen? Ich versuche meinen
Leinen zu benageln. Welche Leinen? Von
meinem Hnden und Fen. Ich habe dich
gewarnt dass ich gefesselt bin. Nein, ich bin
nicht am See. Ich bin gefangen, aber ich kann
nicht sagen wo. Es ist dunkel. Ja, vielleicht
ist es Abend jetzt. Aber, Schluss mit den
Erklrungen. Du machst mich mde. Ich wei
dass ich dir das gesagt habe. Du solltest
damit bereinstimmen. Das Kreuz schtzt
mich von mir. Halt deinen Mund! Es ist
geheim.
Dans acvatic
M prind de unghii
sirete pisici de mare,
la dans feline umezite-n rou,
ncerc pasi de tango,
dar eu sunt Lin,
un lin albastru, lin portocaliu.
Nu stiu s fiu energic,
nu pot s topi cu voi,
am zmbet lin...
de Lin
...
Litanie
pe gura ta st roi de frunze,
ca-ntr-o litanie de sear.
...
Nevoia de neprihanire
Gndurile mele stingherite
au fcut tlpi de cear
Cobor n mine,
acolo unde oasele
mi sunt doar trepte
Vreau sa-L revd pe Dumnezeu.
D
i
a
n
a

I
a
c
o
b

S
p
t
a
r
u

-
D
a
n
s
17
Anul III, nr. 2(18)/2012
Nscut ntr-o familie de nvttori din co-
muna mehedintean Blcita, n zaristea de
foc a cmpiei de pe Piemontul Getic, Nicolae
Dan Fruntelat (n. 10 octombrie 1946) este
unul dintre jurnalistii si poetii din sectiunea
de aur a literelor romnesti de la cumpna
mileniilor al doilea si al treilea.
ncepe scoala primar n comuna natal,
urmeaz cursurile Liceului Traian din Dro-
beta-Turnu Severin, apoi Facultatea de Limba
si Literatura Romn a Universittii din Bu-
curesti.
Locuind pe o lam de cutit, cum declara
ntr-un interviu de acum aproape trei decenii,
si-a asumat viata aspr de gazetar profesio-
nist, trind, trudind si crend contracrono-
metru.
De la nceputul anilor 70 a condus revis-
tele Viata Studenteasc si Amfiteatru - cele
mai importante din mediul universitar ro-
mnesc -, dup care a fost redactor sef al co-
tidianului Scnteia Tineretului, apoi al re-
vistei sptmnale a Uniunii Scriitorilor din
Romnia Luceafrul, pn n ianuarie 1990.
A debutat editorial n 1977, la Scrisul Ro-
mnesc din Craiova, cu volumul de versuri
Puterea sunetului, urmat, n cadent cvasi-
anual, de Noaptea grului nou (Cartea Ro-
mneasc, 1978), Vara din noi, vara (Emi-
nescu, 1979), Inventarul sperantei (Ed. Emi-
nescu, 1981), Viata n limba romn (Ed.
Militar, 1982).
1983 este anul n care intr pe piat cu
trei volume de facturi diferite:Tiptil n lumea
copilriei. Poezii pentru copii (Ed. Ion Crean-
g), Lumea, ziua i noaptea. Jurnal (Ed. Sport-
Turism, Colectia Mapamond), La btr-
nete, lupii tineri (Cartea Romneasc), vo-
lum al deplinei si nfloritoarei maturitti lirice
a lui Nicolae Dan Fruntelat, ca si antologia
Rzboiul mondial de catifea (Ed. Eminescu,
1995).
n prima parte a anului 1990 rmne, pen-
tru prima oar, fr loc de munc. Printii, n-
vttori pensionari, i asigur, din cnd n
cnd, dup puterile lor modeste, un simbolic
ajutor de somaj.
Spre sfrsitul anului, i se accept colabo-
rrile n presa postdecembrist, dup ce zeci
de oameni pe care i ajutase i ntorseser
spatele. Conduce ziarul Romnul (patru ani)
si Examene, dup care mbrac haina de jar a
demnitarului public, devenind secretar de
stat - sef al Departamentului de Informatii
Publice al Guvernului (1994-1996).
Urmeaz teribila cumpn din anul 1997,
cnd este operat pe cord, se reface greu, de
fapt renvie ca Pasrea Phoenix din propria-
i cenus, renvat s zboare n zarea visului,
dar si s mearg, copcel-copcel, prin pul-
berea lcrimnd a realittii telurice, apoi re-
vine la uneltele de profesionist al scrisului si
director general al postului TVRM - Televi-
ziunea Romnia de Mine, pn acum vreo
trei luni cnd pred stafeta lui Neagu Udroiu.
Turnesol 89: Jurnalele unui cettean
naiv din raionul Vnju Mare (Ed. Ager, 2002)
si Mica Valahie (Ed. Decebal, Drobeta-Tr.
Severin), antologie liric, sunt crtile cele mai
percutante care preced volumele din 2011 ale
lui Nicolae Dan Fruntelat, pe care prestigioa-
sa Editur Semne din Bucuresti le pre-zint la
Craiova, n cadrul Trgului de carte (itinerant)
Gaudeamus - februarie/martie 2012.
Este vorba despre Primul proces politic
al noii democratii. Diversiunea Albumul
i ppuarii ei (112 p.), respectiv, Vara Cp-
cunului (350 p.), carte pe a crei banderol
scrie: Viata sub dou dictaturi.
Fiecare dintre aceste volume au ca editor
pe Mircea Croitoru, copertele fiind realizate
de artistul plastic Mircia Dumitrescu, iar teh-
noredactarea de Adrian Stanciu.
Despre Diversiunea Albumul, auto-
rul nsusi scrie: Acest album (n.n. Eterna i
fascinanta ROMNIE) a fost comentat co-
pios pe nevzute, pe neve, cum zic pocheristii:
El era o fantom. Dar cnd a intrat n casele
marilor demnitari romni, n toate institutiile
de pres, tipritur de lux cu cteva sute de
planse color, cu imaginile unei tri despre
care n lume nu se mai stia aproape nimic, te-
ai fi asteptat ca totul s se schimbe. N-a fost
asa. Diversiunea a continuat glorios, au zor-
nit ctuse, s-au pltit polite, s-au pus n
cumpn vieti. Aceast carte este o poveste.
Cititi-o ca atare...
Nicolae Dan Fruntelat lmureste - cu
argumente forte, ntr-un stil alert, aproape
cinematografic - povestea albumului care a
produs, n urma unei comenzi oficiale, attea
valuri n pres, n care el a fost incriminat,
chemat la I. G.P. si la procuratur, desi rolul
su se rezumase la a viza din punct de vedere
artistic si tehnic calitatea hrtiei si a iconogra-
fiei, precum si de a stabili repartizarea pe tri
si limbi a monumentalei lucrri imprimate nu
din bani publici, cum era acuzat, ci din spon-
sorizarea unei bnci ce nu mai prididea n a-
si construi sedii noi, mbrcate n marmur
neagr.
S retinem c difuzarea exemplarelor de
protocol a nregistrat atitudini diferite. Dac
presedintele trii din acea vreme, Emil Cons-
tantinescu, si apropiatii si au acceptat exem-
plarele trimise, serviciile Presedintiei au re-
fuzat 500 de exemplare, MAE a refuzat 1.000,
iar Centrul International de Conferinte - 500
de exemplare.
Aceste detalii sunt cuprinse n scrisoarea
expediat de partenerul francez, Costea, care
Dan LUPESCU
Nicolae Dan Fruntelat#,
\ntre diversiune [i realitate
18
mai mentiona: Cartea a fost editat pn
acum n 37.500 exemplare n opt limbi, conform
contractului. A fost livrat n Romnia, con-
form contractului, la 25 de puncte de livrare,
n opt limbi de fiecare dat, n totalitate 10.035
exemplare. Cartea este n curs de distribuire
conform strategiei de distribuire vizat, fiind
de precizat c nc de acum aceast distribu-
ire a ajuns la reprezentanti oficiali din 84 tri.
Cititi, dragi prieteni, Diversiunea Albu-
mul si veti vedea mstile hidoase ale p-
pusarilor care decid asupra dreptului nostru
la libertate si viat.
Zbovim, n cele ce urmeaz, asupra vo-
lumului Vara Cpcunului. De retinut c, n
mitologia popular, cpcunul e un monstru
antropofag avnd dou capete: unul de om,
altul de cine.
n cazul de fat, capul de om ar putea fi al
plmadei de hum Nicolae Dan Fruntelat,
care se autodevor, dar si renaste sub presi-
unea amintirilor, iar cel de cine - al jurna-
listului, tinnd cont c presa a fost definit
drept cinele de paz al democratiei, desi tin-
de s decad la stadiul de cine de companie...
Printr-o autoironie jucus, autorul si-a
creat, din Cpcun, un alter-ego, n pragul
vrstei a III-a, din perspectiva cruia si rn-
duieste copilria, adolescenta, anii maturittii
si cu care dialogheaz ori de cte ori resimte
nevoia. Putea s-l numeasc, la fel de bine,
Balaur sau Dragon, ns n-ar fi avut, parc,
rezonanta tenebroas a dublei vocale din
Cpcun (cap de cine).
nluntrul si nafara lui Nicolae Dan Frun-
telat, Cpcunul poate fi, alternativ, lumina
si umbra autorului, corpul su teluric si cel
cosmic, Zmeul zmeilor, cu care se ia mereu la
trnt, de luni pn duminic, sptmn de
sptmn, fr niciun rgaz.
Si acum s desertm traista cu povesti...
...De la Bulzesti la Craiova mergi cale de
vreo 25-26 km. nsiruite ca mrgelele pe at
sunt satele comunei natale a lui Marin So-
rescu, ale cror ulite nsumeaz tot vreo 25-
26 km. Ca distant, a cltori pn la Craiova
e ca si cum ai hldui prin toate satele acelea.
Doar c te nvrtesti n acelasi cerc. Ca n
odaia propriei vieti...
De la Blcita, comun seas de pe
Piemontul Getic din judetul Mehedinti, unde
vzu lumina zilei pruncul - bulgre de soare -
Nicolae Dan Fruntelat, de la Blcita pn
n inima Bucurestiului, a Europei ori a lumii
lumilor luminate sunt tot vreo 25-26 km. Sau,
poate, de zece, de o sut, de 700 de ori mai
mult.
Ce conteaz, Jean boxeaz - ar zice un
distih de limes urban, adic de lume de la
margine, de mahala, cu arome, n vis, de hal-
va... Si de cutit nfipt n inima Lunii ca o limb
de cine (vorba legendarului Fnus Neagu),
ori n pntecele mrii - pe ale crei esplanade
Nicolae Dan Fruntelat a auzit oftatul acestui
animal urias, zbaterea lui de noapte si torsul
parsiv de zi.
nsirate ca mrgelele pe at sunt satele
din Bulzesti si tot asa, nsirate pe ata vesniciei
copilului de nvttori din Blcita, ajuns b-
iat mare n Bucuresti, profesor si jurnalist
adevrat, redactor sef la Amfiteatru si Viata
Studenteasc - unde s-au scolit, prin anii
75, alde Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu,
Sorin Rosca Stnescu, Octavian Stireanu si
multi altii -, ...tot asa nsiruite sunt aschiile
din cartea Vara Cpcunului.
Strnit, n aparent, de un bulversant
motto-ndemn din Ion D. Srbu: Ca s nu
mori fr urm, trebuie s-ti povesteti, me-
reu i mereu, naterea, printii, copilria,
tot, tot, tot... -, cartea este provocat n
realitate de lungul tunel vertical, ntre zenit
si nadir, al vietii unui Om ntre oameni: Ni-
colae Dan Fruntelat, care dialogheaz cu
sine nsusi, n ipostazele vrstelor succesive,
de la copil la... Cpcun, cutndu-si neostoit
obrsiile, redefinindu-si identitatea, setea,
foamea de sine, de timpul netrmurit, timpul
Ir de timp, clipele de aur ale anilor dinti,
de la Blcita.
Alter ego, alter-ego-uri, oglinzi paralele,
chipuri, cioburi de chipuri fulgerate de timp,
frnturele de viat, holograme din care se
reconstituie rotundul, armonia, sfera celest
a unei vieti, a inimii de om pus n contact
direct cu aerul anului 1997, cnd a traversat
desertul ndoielii, n operatia pe cord deschis
Icut de vestitul chirurg Radu Deac, la Insti-
tutul Inimii din Trgu Mures, unicul din a-
ceast parte a Europei, pe care asasinii Rom-
niei voiau s-l lichideze pentru a accelera
stergerea neamului romnesc de pe vatra sa
de-o vrst cu lumina, unde nu am venit adusi
de vnt, ci suntem dintotdeauna.
Plcerea irepresibil de a povesti, de a
retri n poveste cele mai vii segmente de
vrste, hlci sngernde de istorie trit este
evident de la un capt la altul al crtii, despre
care Nicolae Dan Fruntelat se face a nu sti
ce reprezint ca gen literar: jurnal, reportaj,
poem.
Vara Cpcunului constituie oglinda re-
trovizoare a unei vieti de om, asa cum a fost,
asa cum este, jurnalul unui posibil roman,
nu de tip balzacian (n care romancierul om-
niscient relateaz totul la persoana a III-a
plural), ci de tip Andr Gide (narat la persoa-
na I singular, romancierul fiind protagonistul
ori unul dintre personajele importante).
Este cartea unui posibil roman care se
scrie sub ochii nostri, pe care cititorul l scrie
instantaneu mpreun cu ...Cpcunul - tar-
tor al povestilor dintr-un Decameron abia
conturat, din Hanul Ancutei ori, mai degra-
b, din mitul oriental al Seherezadei: Poves-
tete sau vei muri, mit contaminat cu acela al
basmului romnesc despre Pasrea care te
scoate pe trmul cellalt, dar ti cere cte
o bucat din tine ca s poat zbura.
La p. 80, autorul se confeseaz: Cpc-
unul este acela care, de fapt, trebuie s dea,
s-si sfsie viata, trupul, memoria si s le
dea unei psri eterne. Spune Ion Barbu:
Sfnt trup i hran siei/ hagi rupea din el.
Asta e soarta si petrecerea prin lume a cpc-
unului - pentru a continua pe ton de rug si
smerenie: D-mi, Doamne, mai multe po-
vesti, mai multe frumuseti, mai multe iubiri,
s pot tri mai mult, s pot zbura mai mult !.
Spiritul meridional, solar al lui Nicolae
Dan Fruntelat, temperamentul de oltean -
adic de gascon al Romniei -, spiritul pandur
si speculativ, umorul fin, luminos, ironia iute
ca un plesnet de bici, deschiznd flori rubinii
n carnea fraged a realittii, asigur o aur
aparte crtii Vara Cpcunului, un halou de
palpit suculent, generos, doldora de ntm-
plri, glgind de tlcuri, de bucurii, tristeti si
dureri, dar mai ales de o tainic sperant c
totusi, totusi lumea noastr nu va amurgi de
tot, nu va scpta definitiv n bezna neantului.
Iat, fr alte comentarii, o nuvel com-
primat n trei pagini (pp. 24-27): Vineri:
Crim la lumina zilei; poemul Smbt:
Popor de fn; microromanul n sase pagini
Miercuri: Povestea grului nou; testamen-
tarul Cine m urte? (p. 62) sau inscriptia
n azur din tableta Vineri: Fratii mei (p. 82-
85) - inspirat de Tudor Gheorghe, Mitru Fr-
cas (care le-a cntat, din fabulosul su tara-
19
Anul III, nr. 2(18)/2012
got, minerilor din Petrosani, la ora 4 dimi-
neata, adic la iesirea acestora din sut) Ovi-
diu Lipan Tndric, Ghit Turda, Marian
Nistor, Benone Sinulescu, Georgel Nuc, Cor-
nel Constantiniu, dup care autorul noteaz:
Da, cpcunule, s-ar putea s uiti cte
ceva, dar nu e mai putin adevrat c sngele
acestor amintiri pulseaz n venele tale si ti
ncarc zilele si noptile. Unde i-as trimite pe
toti prietenii mei? n cercul de aur al amintirii.
Pe urm, as lua acest cerc si l-as drui mp-
ratului vietii mele, Cpcunul, care m-a trit
si m trieste, dincolo de orice ntmplare,
de orice uitare.
Vrnd, parc, s ne lase un moment de
respiro, un rgaz de a cugeta, n plan secund,
asupra celor aglutinate n primul sfert al vo-
lumului, autorul ne invit, pe nesimtite, n
trmuri cu strluciri exotice.
Urmeaz un scurt preambul - Dou sp-
tmni n vis: Lumea n care am fost, n care
noteaz electrizant... Aceste amintiri vin din
alte crti, dar mai ales din foamea cea mare a
cpcunului care cere povesti, cere drumuri,
cere sngele nebun al unor clipe care s-au dus.
Capitolele cltoriilor pure (reale pn
la senzatie fizic, pn la gustul aerului, pn
la mirosurile de fructe, de iarb, de orase)
sunt extrem de captivante: 1. N CEEA CE
PRIVESTE AMERICA - I. Welcome (poem
de expresivitate admirabil, din care decupm
versurile... se fcu/ sear adevrat, de au-
zeam/ osiile oceanului trosnind), II. Ce face
un turist la New York, III. Clarksburg, ntre
weekend i business, IV. ]ara ierbii albastre,
VI. Bani negri pentru zile albe sau un sa-
lariu pentru fiecare, VII. O afacere numit
whisky i alta numit coca-cola, VIII. Din
gunoi se-ntrupeaz averea, IX. Sase stea-
guri deasupra Georgiei, X. A pstra stan-
dardul, XI. Viata la peste dou secole, XII.
24 de ore la Washington D. C., XIII. Moartea
n piata de flori, XIV. Agamemnon for us
(totaliznd 28 p.), 2. DRUMUL DAMAS-
CULUI (8 p.), 3. MEXICUL, RSCRUCEA
LUMILOR (9 p.), 4. FOTBALUL - SN-
GELE NEBUN AL COPILRIEI (10 p.), 5.
BRAZILIA, O CLTORIE N MIRACOL (4
p.), 6. IARN LA OCEANUL INDIAN (11
p.) - n total 72 pagini.
Traversm nfiorati dou foarte scurte ca-
pitole (Luni: Liberi n acvariu, Marti: A iubi
la Florenta), dup care plonjm, pe parcursul
urmtoarelor 35 p., ntr-o period att de
ciudat, cnd simti c ai trit sub o magie
(neagr, alb, cine stie) ori sub intoxicare to-
tal: capitolul Iarna i democratia n al-
vari, timp comprimat, ntre 22 decembrie 1989
- 20 februarie 1990, transcris din caietul iernii
interzise, jurnalul firului de plumb care i-a
retezat lui Nicolae Dan Fruntelat 20 de ani
de viat si de munc oarb.
Capitolul este prelungit, doar din sprturi
de clipe si mozaic de triri nfrigurate, pn
la 1 noiembrie 1994, cnd N. D. F. a acceptat
s devin functionar de stat.
Din nou un fulgurant moment de respiro:
Scrisori unor prieteni care nu m tiu (Dan
Petrescu, Gic Machidonu), continuate de
unele dintre cele mai cumplite - prin adev-
rurile evidentiate - capitole: CIORAN CEL
SINGUR (O Romnie viitoare care n-a n-
vtat nimic din cazul rusesc, nu poate fi
dect o constructie fictiv), Marti: Mistre-
tul orb, Miercuri: Si mai tragic, pilotii orbi
- secvente din comentariul tnrului Mircea
Eliade, publicat n ziarul Vremea din 1937:
ntr-una din cele mai tragice, mai furtunoase
si mai primejdioase epoci pe care le-a cu-
noscut ncercata Europ -, luntrea statului
nostru este condus de niste piloti orbi (...)
Nici nu mai gsesti cuvinte de revolt. Critica,
insulta, amenintarea - toate acestea sunt za-
darnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai
vd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de
cpetenie al elitelor politice, instinctul statal
s-a stins.
Fior liric si dramatic profund transmit ca-
pitolele Casele mele, Prieteni dintr-o stea,
ca si ultimele, dedicate Bucurestiului, iubit
chiar si atunci cnd e privit cu ochi critic. n-
tre ele, cutremurtoare, pe alocuri oripilant,
Lumea magicienilor, apoi nc un intermezzo:
Un fado pentru inima mea.
Urmeaz socantul Paaport pentru man-
kurti, pornind de la magistrala carte O zi mai
lung dect veacul, scris de Cinghiz Aitma-
tov - printul chirghiz, cunoscut de autor ntr-
o toamn, la Moscova -, dup care trece la
un alt prozator divin, albanezul Ismail Kadare
si la cartea acestuia Slujba la Palatul Vi-
selor, o urias metafor despre imperiul care
dispune de un minister ce colecteaz si inter-
preteaz visele tuturor supusilor, controlnd
astfel constiinta, spaimele si sperantele, tre-
cutul, prezentul si viitorul.
Translnd de la legenda teribil a man-
kurtilor - crora li se stergea memoria printr-
o procedur extrem de dureroas -, legend
de la care poate ncepe viata noastr, si isto-
ria noastr, si tragedia noastr, la mankurti-
zarea prin controlul viselor, Nicolae Dan
Fruntelat trage un puternic semnal de a-
larm, preciznd: Iat, se poate si mai mult:
s-i extragi omului visele si amintirile si s le
folosesti mpotriva lui.
Din stroboscopicul Joi: Glorie tie, cu-
vnt nemernic (pp. 230-233), citm: Apoi
s delirez cuvinte vechi dintr-un dictionar
de arhaisme si regionalisme: avaiet, azap,
baibafir, bsnar, berbecar, bihunc, boc-
net, buhundar, camenit, chifar, dumesnic,
gavanos, goant, igret, lucoare. Asa-i c
sun ca o limb strin? Nu v-ati gndit c
ele nseamn: dare n ]ara Romneasc, mi-
litian, otoman, fir de aur, cioban de berbeci,
trsur uoar cu un cal, prjitur tr-
neasc, cdelnit, cuptor, domestic, bor-
can, boab de fasole, lutar, strlucire. (...)
ntr-o limb cum e limba romn, supl si re-
gal ca o trestie, au loc toate. Cu conditia s
le stim si s le vorbim cinstit, s ne ferim de
Icturi si de mprumuturi analfabete chiar
n limba de origine. Lucrurile nu sunt beton,
viata nu e cool, prietenii mei! Nu v dau lectii,
ntotdeauna voi stiti mai bine, dar, v rog, v
implor, dac v-ati nscut n limba romn si
n-ati citit nimic din Sadoveanu, n-ati citit nimic
din Eminescu, din Blaga, din Arghezi, din
Nichita Stnescu, o s plng inima n mine
de mila voastr, de neputinta voastr. Chiar
trebuie s ne batem joc de tot ce suntem si
tot ceea ce am fi avut dreptul s fim? E cam
trist, ncepe acest mileniu si strig spre inima
voastr:
Eu nu pot spune: Noapte bun, Romnia
Oriunde te-ai afla
Pentru c tu nu te mai afli nicieri
Dect, poate, n inima mea
ntr-o stare de veghe chircit
ntr-o stare de fric
Ateptnd judecti i sentinte
]ara mea veche i mic
Vndut mereu, rstignit mereu
Pe cruce, pe stea, pe vecie
Os n gtul balenelor lumii
Momeal vie
E noapte prelung n Est
Zi n-a fost aproape niciodat
Sunt vinovat c m-am nscut aici
Vinovati i voi, mam i tat
Eu nu pot spune: Noapte bun, Romnia
Oriunde te-ai afla
Pentru c tu nu te afli nicieri
Dect, poate, n inima mea.
n att de tensionatele pagini ale reme-
morrii Marti: Bolnav de drumuri (pp. 240-
243), amintirea ncepe ca un exercitiu de res-
pirare si de voint:
Repet dup mine: Severin, Simian, Ro-
gova, Hinova, Vnju Mare, Corltel, Alm-
jel, Dobra, Blcita. Drumul meu spre cas
si drumul meu de acas, o iesire n lume ca
un cutit pe care l tragi violent din ran. L-am
Icut de obicei cu o masin veche, un auto-
buz obosit care se leagn pe drumul de p-
mnt precum o rat leseasc. Nu stiti ce e ra-
ta leseasc? O rat mai mare de curte, mut
si lenes. Rata se numea acel autobuz, el
pleca din Blcita dimineata n zori, pe la
patru, lume gtit de oras, cu papornite mari
n mini, acolo erau psri, brnz, ou... (...)
Copilul urma s fie aruncat n apa rece a vietii,
20
lsat singur si pustiu, lsat s se bat cu tot
ce era necunoscut si se ncheie cu un strigt
abia domolit, ca o umbr de bocet nerostit,
nemrturisit:
() m robeam cuvintelor trpa
i m-au dus n toamn ca pe-o marf
s m vnd-n marele ora.
Doamne, dac as mai putea s mai fac o
dat drumul acela cu autobuzul vechi si pr-
fuit, Rata, pn la oras si mai ales de la oras
napoi n satul meu care aproape c nu mai
exist, atins de aripa mortii tuturor oamenilor
pe care i-am cunoscut! Ciudat sentiment, s-
ti fie dor pn n rrunchi de ceva si n acelasi
timp s nu vrei s-l mai vezi pentru c ti-ar
rni toate amintirile!.
La paginile 246-249, Nicolae Dan Frun-
telat rezum cartea foarte putin cunoscut
Istoria politic i social a principatelor
dunrene, publicat de Elias Regnault, re-
prezentantul diplomatic al Frantei la Bucu-
resti, n 1855, o extraordinar privire asupra
lumii romnesti de atunci, cu idei care au fost,
sunt si vor fi valabile pentru destinul nostru
istoric.
Pe aici - scrie diplomatul francez - au
trecut toate invaziile mari: Attila, Ginghis
Han, Timurlenk, Baiazid, Mahomed al II-lea,
Suvorov, Campania ruseasc din 1806, ocu-
patia ruseasc dintre 1828-1834, revenirea n
1848 si invazia rusilor din 1853.
Autorului i sun puternic, n urechi, gla-
sul de siren al emisarului Rusiei n Tara Ro-
mneasc, colonelul Germano, care i se adre-
sa mitropolitului Argesului: Frate, de ce nu
v-ati arunca n bratele Rusiei? (...) Rusia vrea
s v salveze, ea vrea s fie mama voastr si
va fi chiar fr voia voastr!
Concluzia fascinantei crti a lui Elias
Regnault - gloseaz Nicolae Dan Fruntelat
- poate fi un permanent prilej de meditatie.
Pentru ca Occidentul s opreasc invazia ru-
seasc - subliniaz diplomatul din Franta -
exist o singur sans:
Unirea ntr-un singur imperiu a tuturor
romnilor, de la Nistru pn la Tisa, de la
frontiera Galitiei pn la malurile Dunrii,
cuprinznd deci Basarabia, Bucovina, Mol-
dova, Valahia, Transilvania si Banatul Timi-
soarei. n pofida frmntrilor seculare, toate
aceste tri au pstrat unitatea de limb, uni-
tatea de moravuri si de sentimente, ele aspir
toate la unitatea politic.
Elias Regnault trage o concluzie limpede
si ferm: cei zece milioane de romni - din
acea vreme, de pe un teritoriu care ar putea
usor hrni 40.000.000 de oameni - ar accepta
cu mndrie misiunea de a se opune slavis-
mului din nord.
Printre cele mai extinse capitole din Vara
Cpcunului, ale crei secvente sunt supra-
titrate pe zile, are aproape 15 pagini (263-
278). Se intituleaz Vineri, smbt, dumi-
nic, luni, marti: Biblia neagr a poporului
roman. Sintetizeaz tratatul de 700 de pagini
Ferete-m, Doamne, de prieteni - rzboiul
clandestin al blocului sovietic cu Romnia,
este scris de un mare istoric si universitar
American: Larry Watts, tradus n romneste
anul trecut. Teza major a crtii: n istoria ei,
Romnia a fost mereu singur, cu spatele
la zid. Fr a intra n detalii, citm finalul
comentariului lui Nicolae Dan Fruntelat:
Mi-e team c legenda neagr continu.
Ea va nceta s mai lucreze, probabil, atunci
cnd vom fi mprtiti n comitate mici si fr
putere (n.n. regiuni transfrontaliere), cnd
nu ni se va mai auzi limba, cnd majoritatea
dintre noi vor fi plecat, ca strarii, prin lume
dup o bucat de pine... Vi se pare o viziune
prea neagr? Cititi din scoart-n scoart car-
tea lui Larry Watts...
Urmeaz un intermezzo luminos, pentru
descrcarea supratensiunii acumulate -
Miercuri: Vinul de fiecare zi, dup care ten-
siunea creste din nou, n Joi: Romnia -
,]ara di jac (adic de jaf, de jefuit, sintagm
dintr-o veche cronic strin), vibranta Mier-
curi: Scrisoare ctre doctorii mei, profe-
sorul Leonida Gherasim din Bucuresti (mare
diagnostician, necruttor: Dac mai fumezi,
nu trebuie s mai iei medicamente, dai banii
degeaba. Dar ai o ans, moartea subit,
poate mori n somn i nu tii nimic) si pro-
fesorul chirurg Radu Deac, Dumnezeul din
Trgu Mures, care a ndrznit s-i fac lui
Nicolae Dan Fruntelat o operatie pe care
alti chirurgi i-au refuzat-o. Dup operatie,
acesta a scris un poem pe care i l-a dedicat:
Cineva
Cineva
a privit n inima mea
de carne, de pasre-mpucat
de ceas nebun, de aer viu
Cineva mi-a strigat:
Norocosule, am ajuns
cnd nc nu era trziu
Cineva m-a purtat
n spate prin apele moarte
Acum e tatl meu
Si st lng Dumnezeu
Nu pot s spun mai departe
n capitolul cu titlu usor derutant Aven-
turi la Marea Neagr, N. D. F. sintetizeaz
viziunile lui Gheorghe Brtianu, Stefan cel
Mare (care a anticipat cu 400 de ani c viitorul
principatelor romne este legat de viitorul
Pontului Euxin), Vasile Prvan, apoi punctea-
z decisiv: n aceast lume att de special
prin combinatia de civilizatii si caracteristici
(...), Marea Neagr a fost si va rmne o pe-
cete de stabilitate, chiar de etern. Aceast
plac turnant a comertului international (...)
a fost si ar trebui s rmn un mare atu pe
care Romnia l poate juca n partida geo-
politicii mondiale, pentru a conchide ire-
fragabil: ...orice conductor adevrat al Ro-
mniei ar trebui s fie, simbolic vorbind, un
voievod al Mrii Negre. Cu conditia ca el,
politicianul (n.n. mai bine-zis brbatul de
stat), s pun mna s citeasc, s nvete, s
triasc istoria romnilor si a teritoriilor lo-
cuite de ei. Politica nu mai trebuie s fie o
form de analfabetism, de aculturalism.
Capitolul De la dictatura proletariatului
la dictatura lumpenburgheziei este ncheiat
prin citarea gnditorilor chinezi, care afirm
c: Un imperiu pe cale de distrugere si de
pieire se poate recunoaste dup urmtoarele
semne: are prea multe legi; aceste legi se bat
cap n cap; aceste capete sunt fcute fr de
cap; iar Capul nu face dect s dea legi prin
care s fie aprat capul de prea multele legi
care se bat cap n cap.
ntr-o alt sptmn, de luni pn vineri,
autorul ne ofer succesiv, de cinci ori, cte
un Recurs la metafor: Scoal ct Muntii
Mehedintilor (elogiu al Liceului Traian),
Podul lui Dumnezeu (de la Ponoare), Corbii
de piatr sau refuzul istoriei (muzeu fcut
de Dumnezeu romnilor, unde istoria se asaz
de acum zece mii de ani, patria Corvinilor,
strmosi ai lui Iancu de Hunedoara si Matei
Corvin), Lacrimile brazilor (chihlimbarul din
Muntii Buzului), Cltoria pe Lun (tr-
mul vulcanilor noroiosi, semn c n subteran
sunt imense zcminte de petrol).
ntr-o cadent accelerat se succed ca-
pitolele dinspre finalul crtii, n care N. D. F.
d bici de foc amintirilor, de parc i-ar fi team
c nu a mrturisit destule despre spiritul lo-
cului su de nastere, despre oamenii cu ale
cror destine s-a ciocnit soarta sa, mode-
lndu-se reciproc n lumina iubirii fat de
familie, neam si tar.
Le numim, fr a le mai rezuma: Adevrul
i numai adevrul, Discurs despre rdcini
(S m scuzati c m trag din neam de pan-
duri, si dup tat, si dup mam, dar sta e
adevrul gol-golut si el se poate proba din
studii istorice, dar si din literatura despre
epoca lui Tudor - p. 314; Voi nu trebuie s
cereti nimic. Voi sunteti apostolii neamului si
trebuie s mergeti unde e nevoie de voi - i
sftuieste directorul scolii normale pe tinerii
nvttori din regat ce urmau s plece n Ba-
sarabia - p. 316), Prietenul meu Nea Gheor-
ghe (Dindere, olteanul din Branistea Mehe-
dintiului, om cu destin de film american),
Cltorie mprejurul camerei mele, Gr-
nicerul disperrii (Nicolae Dabija), Adev-
rata stng romneasc, S nu uiti gara
Lugovaia.
21
Anul III, nr. 2(18)/2012
Penultimul capitol - Marti: Bucureti,
dragoste i ur - acoper 12 pagini si jum-
tate. Ar merita s l citm integral, ca pe multe
altele. Din considerente de spatiu nu o facem.
Cartea se ncheie n zi de Duminic: n
loc de Bun ziua: M-a obosit mult de tot
aceast alergare prin viata mea. A meritat, nu
stiu, s-mi spuneti voi?! Stiu doar c i-am
dat cpcunului toat puterea mea. (...) Si
mai stiu un lucru: c nu mi-e rusine, dar diloc,
diloc, diloc, diloc (asa cum zice o hor mol-
doveneasc) de tot ce am trit, de tot ce am
iubit, de tot ce am gresit, de tot ce am reusit.
Nu eu am ales s triesc asa, clare pe dou
dictaturi - cea comunist, uneori fanatic - si
cea a democratiei - uneori oarb. Eu m-am
lsat trit. Att...
Si astfel ne luminm, la final de carte: Cp-
cunul e timpul, care ne trieste, ne mistuie
si, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne si
mntuieste. Iar cum timpul nu exist dect n
raport cu eu, fiecare este, pentru sine, pro-
priul Cpcun. Propriul judector...
Volumul lui Nicolae Dan Fruntelat, Vara
Cpcunului, constituie - aidoma excelentei
crti de poezie Hanibal, scris de Eugen Je-
beleanu n urm cu vreo 40 de ani - o meditatie
grav, rscolitoare si totusi luminoas, plin
de sperant asupra Timpului, o meditatie
asupra istoriei si a conditiei umane la rs-
pntii de istorii nvolburate, n care violentele,
agresiunile de tot felul, crimele, rzboaiele
psihologice, meteorologice, financiare si fac
de cap.
Cartea aceasta ne duce cu gndul, tot-
odat, la Timpul tririi, timpul mrturisirii,
jurnalul parizian al lui Eugen Simion, care nu
cuprindea, din fericire, dramatica experient
a unei operatii pe cord si nici dou stagii de
somaj.
Inima pandurului Nicolae Dan Fruntelat
e mare, luminoas ca torta lui Danko, este
tare omenoas, cald, fierbinte ca pinea de
aur, dreas cu platagele, abia scoas din test,
si - ntremat cu resveratrolul din dou pahare
de zaibr zilnic, rosioar de Dbuleni, caber-
net de Segarcea sau de Vnju Mare-Oprisor
- i va drui autorului puterea de a ne oferi,
peste zece ani, Toamna Cpcunului, apoi,
peste nc zece: Iarna Patriarhului.
Frenezia cu care Nicolae Dan Fruntelat
trieste evenimentele are vibratie magic si
fort tmduitoare, care descind parc din
lumea prozei indimenticabile a lui Gala Ga-
laction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ga-
briel Garcia Marquez (Un veac de singur-
tate) si ndeosebi din memorabilul roman
Abaddon Exterminatorul de Ernesto Sa-
bato, despre tragedia Argentinei din dece-
niile al saptelea, al optulea din secolul trecut,
pe care o repet acum Romnia.
CONSILIUL JUDETEAN SUCEAVA,
PRIMRIA COMUNEI VAMA,
ASOCIATIA TURISTIC VAMA,
CASA DE CULTUR VAMA,
P.F.I.M.M. SUCEAVA,
MUZEUL OULUI VAMA - BUCOVINA,
CENACLUL LITERAR Nectarie Vama,
ACADEMIA LIBER Pstorel Iayi,
GRUPUL DE FIRME PIETA Iayi, UNIUNEA
EPIGRAMI$TILOR din Romnia,
organizeaz:
FESTIVALUL INTERNATIONAL DE
SATIR $I UMOR:
UMOR FR FRONTIERE N TARA
DE SUS
TEMA CONCURSULUI:LCOMIA
LOCUL DE DESF$URARE A
FESTIVALULUI:VAMA - BUCOVINA
PERIOADA: 6 - 8 IULIE 2012
SECTIUNILE FESTIVALULUI
I. CONCURS DE EPIGRAME:
(Dou epigrame la tema dat si trei
epigrame pe o tem aleas de concurent)
II. CONCURS DE POEZIE UMORISTIC
(O poezie la tema dat si dou pe o tem
aleas de concurent)
III. CONCURS DE PROZ SCURT
UMORISTIC (Proz max. patru pagini A4
cu liter Times New Roman 14 la un rnd)
pe tema dat si o proz (aceleasi conditii)
pe o tem aleas de concurent
IV. CONCURS DE CARICATURI, DESEN
UMORISTIC (O lucrare la tem si alte trei
pe teme alese de concurenti)
NOT: Lucrrile se vor trimite pn la
15.05.2012, n plic nchis, cu motto si cu
datele de identificare secretizate, pe
adresa: Dr. COTLARCIUC SORIN
str. Nicolae Grigorescu nr. 24
cod 727590, comuna VAMA,
jud. SUCEAVA
FESTIVALUL INTERNA}IONAL
DE SATIR~ {I UMOR -
VAMA 2012
Informatii suplimentare se pot obtine
sunnd la numerele de telefon:
0746021715
0747070880
0740540276.
Lucrrile trimise nu se restituie si nici nu
sunt supuse unor eventuale dezbateri
ulterioare premierii.
Cele mai bune lucrri, premiate sau nu, se
vor publica n numrul urmtor al revistei:
SURSUL BUCOVINEI.
Se vor acorda premii la fiecare sectiune n
parte.
La concurs pot participa creatori de
literatur satirico-umoristic si caricatur
de pretutindeni, cu exceptia celor din
Suceava si Iasi. Invitatii si laureatii
concursurilor vor fi anuntati n timp util,
organizatorii asigurnd masa si cazarea pe
durata desfsurrii manifestrilor.
Transportul va fi asigurat de participanti.
Directorul festivalului:
dr. Sorin COTLARCIUC
Coordonatorul festivalului:
Ec. Aurelia BADALE
Secretar:
Ing. Ctlina OR$IVSCHI
22
Marian P~TRA{CU
...Era n ultima decad a lunii
august 1917. Trupele romne de
sub comanda generalului Vito-
ianu erau n pozitie de aprare
pe aliniamentul Ciresoaia-Rchi-
toasa-Trgu-Ocna. Pozitiile lor
tocmai fuseser inspectate de
ctre generalii Alexandru Ave-
rescu si Eremia Grigorescu. Era
o zi cald, soldatilor li se permise-
ser cteva momente de relaxare,
multi fceau baie n Trotus. Ge-
neralii si mai multi ofiteri stteau
la numai ctiva metri distant de
postul de mitralier n care r-
msese Chircut. Tocmai czuse
la datorie sublocotenentul Eca-
terina Teodoroiu si discutau pe
marginea acestui eveniment tra-
gic. n fat, pe dealul Ciresoaia,
erau n pozitie de aprare fortele
inamice. Deodat, Chircut a auzit
un suierat prelung, ascutit, de o-
buz lansat de nemti dinspre dea-
lul de peste Trotus. nainte de a
ncepe s trag cu mitraliera,
Chircut apuc s strige ctre gru-
pul de superiori din spatele lui:
- La pmnt, domnilor ge-
nerali!
De fiecare dat cnd ajungea
aici, Chircut se oprea din poves-
tit si, dup cteva clipe, zmbind
smechereste pe sub mustti,
spunea:
- B, nepoate, a fost pentru
prima s ultima dat cnd niste
ghenerali au executat un ordin
dat de mine!...
Timp de cteva minute, mi-
traliera lui Chircut a fost singura
care a rspuns atacului inamic.
Chircut a tras cu ea pn i-a n-
rosit teava. ntre timp, s-a trt
pn la el colonelul Macri pentru
a-l ajuta, iar restul trupei s-a re-
pliat cu pierderi grele si a nceput
s riposteze. Aici, Chircut se n-
crunta si-si frngea minile n
poal si, dup cteva clipe n care
privea n gol, continua s poves-
teasc:
- A fost un mcel nemaipo-
menit, apele Trotosuli erau ros
de sngele soldatlor nostri...
Atacul surprinztor al inami-
cului a ncetat la fel de repede
cum ncepuse. Grupul de gene-
rali si ofiteri, precum si mitraliorul
care-i aprase vitejeste, s-au tre-
zit ngropati n pmnt, dar teferi;
doar Chircut a fost rnit usor la
coapsa si bratul drept. S-a re-
Icut repede, iar mai trziu a fost
decorat cu medaliile Virtutea Mi-
litar si Brbtie si Credint
chiar de ctre generalul Eremia
Grigorescu, fiind naintat si la
gradul de caporal. La ceremonie,
nainte de a-i prinde medaliile n
piept, generalul l-a ntrebat:
- Caporal Ptrascu, ia spune-
mi, cti nemti ai mpuscat?
- S trit, domnule gheneral,
nu stiu, nu i-am numrat!, i-a rs-
puns Chircut n pozitie regula-
mentar.
Generalul, amuzat de rs-
puns, i-a zis atunci:
- Bravo, caporal, s triesti!
Apoi i-a pus medaliile n piept
si l-a srutat pe amndoi obrajii,
n uralele camarazilor:
- Uraaaaa! Uraaaaa! Uraaa!
S triasc!
ntr-adevr, a trit destul de
mult, aproape nouzeci de ani. A
avut norocul s scape viu si ne-
vtmat din rzboi, desi a fcut
si campania din Ungaria, ajun-
gnd pn la Budapesta. De a-
colo, s-a ntors cu o iap mare,
alb, capturat de la nemti, pe
care a numit-o Blana. Cnd a a-
prut n fata casei clare pe Bla-
na, el mic, iapa mare, ciolnoas,
cu copita ct un cap de om,
nevast-sa Floarea, desi nu-l v-
zuse de trei ani, l-a si luat la rost:
- Bine, m, prpditule, de ce
n-ai vent s tu cu o vac, ddeam
lapte la copii! Neam Cornesc, de!
De cte ori l vedea trecnd
prin fata casei lor, clare pe Marin
- un armsar superb, pe Nae Po-
pescu-Urzic, tehnicianul care
rspundea de Cantonul Zoopas-
toral de sub Gruiul Plesciorii,
unde se cresteau tauri de prsil,
Marinic si amintea de bunicul
lui ntors din rzboi clare pe B-
lana. Ca si Chircut, si Nae Popes-
cu era mic de statur, dar vnjos,
diferenta dintre ei fiind, fireste,
n afar de cea de vrst, aceea
c Blana era iap si alb, n timp
ce Marin era armsar si roib. Om
de munte ca si cei cu care lucra -
se trgea de prin prtile Horezu-
lui, de su geana Builei, asa cum
i plcea s spun -, Nae Popescu
era un vntor priceput si un po-
vestitor talentat.
Supranumele de Urzic i se
trgea de la faptul c, plin de u-
mor cum era, devenise, la un mo-
ment dat, colaborator al revistei
Urzica iar mai trziu avea s
publice chiar cteva crti - trei la
numr. De la el, copil fiind, Ma-
rinic a auzit tot felul de ntm-
plri, care de care mai ciudate,
apreciere datorat mai mult felu-
lui n care ele erau povestite de
tehnicianul zootehnist care se-
mna att de mult cu bunicul lui,
Chircut. ntre altele, Nae Popes-
cu povestea adesea si despre un
haiduc, Nicu Munteanu l chema,
cu care i plcea s fie asemuit si
care hlduise ntre cele dou
rzboaie mondiale prin Oltenia de
sub munte, n special ntre Rm-
nic si Polovragi, slsluind de
cele mai multe ori prin pdurile
dese si ntunecate ale Cotosma-
nului, unde nicio poter nu n-
drznea s se aventureze. Dintre
numeroasele ntmplri povesti-
te de Nae Popescu n legtur
cu acest haiduc, Marinic era
fascinat de cea care descria felul
n care Nicu Munteanu ajunsese
s practice aceast meserie;
asta pentru c, pentru prima dat
n viata lui, avea un exemplu con-
cret despre ce nseamn destinul
unui om. Desi i venea greu s
cread c asa s-au ntmplat lu-
crurile, nu putea s nu se gn-
deasc la faptul c poate chiar
venirea lui pe lume, cu boala
aceea congenital, fusese si ea
o chestiune de... destin!
Iat care era povestea de-
venirii lui Nicu Munteanu hai-
duc, asa cum a retinut-o Marinic
din gura lui Nae Popescu-Urzic.
De cum s-a nscut, dintr-o mam
trecut demult de prima tinerete
si ntr-o familie de mosneni mij-
locasi din Costestii Bistritei, sub
Arnota, viitorul haiduc nu fcea
altceva dect s plng zi si
noapte. Dup ce a epuizat aproa-
pe toate mijloacele, de la preoti
si pn la descnttoare, mama
lui a mai fcut o ultim ncercare
de a-si face copilul s tac ape-
lnd la trei ursitoare vestite.
Acestea au venit si s-au pus pe
treab. Au ajuns cu ritualul lor la
faza deslusirii viitorului copilului
aceluia care urla ca din gur de
sarpe... Pe rnd, fiecare dintre ele
s-a adresat copilului, fcnd de
fiecare dat semnul crucii pe
capul lui: Taci, c atunci cnd
vei fi mare vei ajunge... - si au
nsirat, tot pe rnd si tot fiecare,
toate demnittile posibile, de la
ministru si conductor militar,
pn la negustor si preot, chiar
si cioban, ns fr niciun rezul-
tat, copilul nu nceta si pace s
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
23
Anul III, nr. 2(18)/2012
se opreasc din plns. Nemaisti-
ind ce s fac, una dintre ursitori,
i-a spus n cele din urm:
- Taci, c atunci cnd vei fi
mare, vei ajunge hot si tlhar la
drumul mare! Haiduc vei fi, vei
lua de la bogati si vei da la sraci!
n momentul n care ursitoa-
rea si ncheia prevestirea, copi-
lul a si ncetat s mai plng! Mai
trziu, a devenit chiar ceea ce i
se prevestise: haiduc!
Nicu Munteanu tlhrea ara-
reori la drumul mare si niciodat
n-a fcut moarte de om. De obi-
cei, acest haiduc modern si anun-
ta printr-un bilet victima vizat:
- Vezi c-n urmtoarele zile,
am s te calc; pregteste-te!
Si bogatul se pregtea - cum
altfel, dect ntrindu-si paza a-
careturilor. De fiecare dat, ns,
el se trezea tlhrit de aurul si
banii agonisiti cu lcomie. Nicu
Munteanu era de o inteligent
sclipitoare. Fiecare lovitur si-
o pregtea temeinic, tinnd sea-
ma de dou elemente: surpriza si
unicitatea abordrii. De fiecare
dat, victima era atacat cnd se
astepta mai putin si niciodat
dup acelasi scenariu. Si totusi,
exista o trstur comun pentru
cele mai multe dintre loviturile
sale: faptul c Nicu Munteanu
actiona deghizat sau travestit,
preferatii lui n care se trans-
forma, fiind preotii si clugrii,
comandantii de armat si de jan-
darmi, sau babele cocrjate si ui-
tate de Dumnezeu, ori femeile cu
copii mici n brate, blnde si umile.
De multe ori, el nici nu mai ac-
tiona, cci cel vizat se conforma
dinainte cererilor lui. Se ntmpla
asta mai ales atunci cnd afla c
urma s se mrite vreo fat srac,
Ir zestre. Atunci, Nicu Muntea-
nu, printr-o scrisoare politicoa-
s, i cerea bogtanului locului
s fac bine s-i dea printilor
acelei fete bani si bunuri pentru
a-i face zestre fiicei lor care urma
s se mrite. Dac bogtanul nu
da curs cererii haiducului, avea
acesta grij dup aceea, ca cel
care-l desconsiderase s regrete
amarnic ndrzneala de a fi pro-
cedat asa. Nicu Munteanu a sfr-
sit dup aproape douzeci de ani
de haiducie, cu putin timp nain-
tea nceperii celui de-Al Doilea
Rzboi Mondial, mpuscat de jan-
darmi pe Culmea Pietrarilor...
nainte de a vorbi despre scri-
itorul Ben Todic, cel mai nimerit
ar fi s vorbim despre omul de
cultur Ben Todic, o personali-
tate proeminent a culturii ro-
mne din Melbourne, Australia.
Asta pentru a sublinia puterea
de munc a celui ce a realizat cu-
tremurtorul film documentar
Drumul nostru, care activeaz
la Televiziunea Comunitar Ro-
mn din Melbourne - canalul 31
si care realizeaz o emisiune ra-
dio n limba romn, adresat pu-
blicului romn din Australia. Fi-
reste, ntlnirile cu oameni mar-
canti ai Diasporei (si nu numai),
cu scriitori, artisti, medici, pastori,
actori si regizori, politologi si po-
liticieni, ziaristi sau simpli cet-
teni si-au pus o amprent bene-
fic pe cultura autorului; aici pu-
tem observa cum pasiunea initi-
al pentru cinematografie se con-
tinu ntr-un mod fericit cu fas-
cinatia scrisului si atinge punctul
suprem cu aparitia celor dou
volume - volumul ntre dou
lumi (Ed. Atticea, Timisoara)
si volumul n dou lumi (Ed.
Singur, Trgoviste) volume
lansate si n Romnia.
Cunoscut n toat lumea da-
torit articolelor aprute n pres
ori pe multe site-uri de cultur
ale Internetului, Ben Todic do-
vedeste o tenacitate si o gndire
exemplare n raport cu noua con-
duit a omului modern, mereu
consumat de ideea c nu are timp
s le fac pe toate. Ceea ce-si pro-
pune si n acest volum care con-
tine, pe lng interviuri cu oa-
meni din diverse domenii de ac-
tivitate, si un capitol destinat
ecourilor la prima carte (ntre
dou lumi) este crearea unui ta-
blou socio-uman contemporan.
Astfel, fiecare din cei intervievati
are posibilitatea de a vorbi des-
chis despre propriile succese si
despre modul cum vd societa-
tea de azi; aceste filtrri ale ide-
ilor exprimate fr rezerve cre-
eaz, cum spuneam, un tablou
mult mai complex dect multe
crti de sociologie aprute n ulti-
mul timp: una este s afli prerea
unui singur autor (indiferent ct
de obiectiv s-ar pretinde) si cu
totul alta s ai multiple oferte
ideatice.
Dincolo de pasiunea pentru
art, Ben Todic este si un pa-
triot adevrat (orict de demone-
tizat poate prea cuvntul!)
pentru care nu exist ezitare n
finalizarea practic a proiectelor
propuse. Aproape ntreaga sa
activitate (si viat) este dedicat
spatiului romnesc, rmas astzi
att de srac n valori morale. De
multe ori, intervenind n mrtu-
risirile interlocutorilor, adaug un
plus de culoare spontan ce pro-
voac destinuiri spontane si n
asta rezid si frumusetea acestor
interviuri-convorbiri care pot fi
citite de oricine si care n-au tenta
voit academic ce ndeprteaz
potentialul public, n loc s-l
apropie de cuvntul scris.
Volumul de fat, prin conti-
nutul su de exceptie, ne spune
de ce, cu ct ne apropiem de sfr-
sit, avem o viziune tot mai glo-
bal asupra lucrurilor. ncercnd
s ne structurm cumva emotiile,
visurile, sentimentele, evolutia -
am crezut c principiul stratifi-
crii va face ordine. Dar cum s
te pregtesti pentru echilibru, n-
doindu-te de existenta lui Dum-
nezeu sau creznd orbeste n El?
O ntrebare esential care a diver-
sificat opiniile si a lovit sistema-
tic n presupusa facere de or-
dine. Acestui tip de ntrebri si
frmntri ncearc Ben Todic
s le rspund aducnd n fata
cititorului oameni pregtiti pen-
tru asta.
Se spune c orice revolutie
trebuie s schimbe, s imprime
blocului social n care apare, re-
alittile altor visuri. La noi (ro-
mnii, n.a.) revolutia (din 1989,
n.a.), n spiritul docilittii noastre
ca popor (asteptm s se umple
paharul) s-a transformat rapid n
ceea ce analistii politici au numit
o vreme restauratie iar apoi
haos economic. n cursa spre
europenism, spre occidenta-
lism, ne-am pierdut intelectualii,
adevratii studenti, oamenii de
cultur. Crosul supravietuirii n-
a fost ns abandonat de buticari,
agramati, semidocti. Axele aces-
tui nceput de mileniu sunt bis-
nita, coruptia, minciuna ce-au re-
usit s impun ritmul unui nou
regulament la scar planetar. S-
ar putea ca Ben Todic, lucrnd
la reactivarea fondului sufletesc
uman, s fie printre ultimele re-
dute de aprare ale constiintei
poporului nostru.
l felicit si invit pe toat lumea
la acest festin al inteligentei si
culturii numit n dou lumi, a
doua carte a unui mare romn care
de acolo, din cellalt capt al lu-
mii, ne spune c n-a uitat de unde
a plecat.
{tefan Doru D~NCU{
Lucr@nd la
reactivarea fondului
sufletesc uman
24
{tefan DUMITRESCU
Iat trei ntrebri pe care oamenii de
stiint (nu mai vorbim de politicieni) ar fi
trebuit s si le pun demult. Noi ne-am pus
aceste ntrebri n modul cel mai dramatic n
lucrrile noastre de Antropologie educatio-
nal, de Viitorologie, de Economie.
Dac am fi un vizitator extraterestru, cu
intentia de a cobor pe pmnt si ne-am opri
ntr-un punct n cosmos de unde am putea
mbrtisa cu privirea ntreaga viat care se
desfsoar pe Tera (desigur exercitiul nostru
este unul imaginar, mental, pur didactic) am
rmne ngroziti si oripilati de ntregul spec-
tacol al Civilizatiei umane. n primul rnd,
vizitatorul ar observa c cea mai mare parte
dintre fiintele umane care formeaz Civilizatia
uman, peste 75%, trieste sub standardul
unei existente normale, demne. C srcia,
violenta, suferinta, mizeria si bolile, napo-
ierea sunt caracteristica fundamental a
Speciei si a Civilizatiei umane.
C specia uman, dup attea milioane
de ani de evolutie, sau zeci de mii de ani de
cultur, educatie si spiritualitate este o Specie
trist si nefericit, penibil, foarte napoiat.
O specie n care marea majoritate a indivizilor
umani este nefericit (cu mult mai mult dect
numrul indivizilor umani fericiti), n care
majoritatea oamenilor trieste n srcie, cu-
noaste starea de mizerie, de suferint si umi-
lint. Oamenii au un nivel sczut de educatie,
cunosc un nivel cultural sczut, nu se pot
realiza n viat ca fiinte umane, mor nefericiti
dup o existent mizer, fr s nteleag
nimic din existenta lor.
Privit n ansamblul su, Civilizatia uman
ne apare ca o Civilizatie napoiat, rudimen-
tar, gregar, dezbinat, n care o parte a Ci-
vilizatiei, un mic segment, a acumulat 85%
din bogtiile si mijloacele de subzistent ale
planetei, iar cealalt parte, majoritatea, peste
80 % dintre indivizii umani, trieste n srcie,
n lipsuri, jefuit si exploatat de minoritatea
care a acumulat ntreaga bogtie. Suntem o
Civilizatie a absurdului, care nu stim de unde
venim, de ce existm pe planeta aceasta, n-
cotro ne ducem. Suntem o imens mainrie
bolnav care produce suferint, mizerie, vio-
lent, dezbinare, ur, asasinate etc. Suntem
un Mega-organism al rului, care produce o
mare cantitate de ru, de negativitate, de su-
ferint, iar aceast suferint si acest imens
ru si le produce sie nsusi!
Suntem o specie dihotomic si parado-
xal, greu de nteles: pe de o parte suntem o
Specie si Civilizatie a mizeriei, a suferintei, a
bolilor, a napoierii, a asasinatelor, pe de alt
parte suntem cea mai inteligent Specie de
pe aceast planet si din aceast regiune a
Universului, o Specie eroic, minunat, care
a realizat lucruri extraordinare n istoria ei. S
ne gndim numai la marile creatii artistice,
stiintifice, tehnologice, filozofice!
Suntem o specie a nedrepttii, a ticlosiei
celui mai tare si cinic asupra celui mai slab, o
specie a lipsei de mil si ntelegere fat de
Este specia uman# o specie sinuciga[#?
Se poate salva specia uman# \n timp?
Ce lege misterioas# face ca speciile
ra]ionale, dup# ce ating un maxim
\n evolu]ia lor, s# se autodistrug#?
Civiliza]ia uman# -
o civiliza]ie sinuciga[#?
aproapele su, chiar si astzi la trecerea a
dou mii de ani de la Marea Jertf si Marea
Lectie a Lui Dumnezeu, pe care ne-a druit-
o Domnul nostru Iisus Hristos prin Rstig-
nirea si nvierea sa. Suntem o Specie si o Ci-
vilizatie mai mult a Rului dect a Binelui, o
Specie a faptelor pline de cruzime, o Civilizatie
plin de pcate. Ne nselm si ne exploatm
aproapele, suntem bolnavi de putere, de se-
tea de a-i domina si de a-i exploata pe altii.
Suntem o Specie si o Civilizatie format n
cea mai mare parte din indivizi lipsiti de con-
stiint, lipsiti de scrupule, care sunt bolnavi
s acumuleze ct mai mult, de cele mai multe
ori pe ci si prin mijloace necinstite. O specie
format din Cli si din Victime! Ce lucru n-
grozitor! Ce rusine! Ce durere! Ce oroare !
Cnd se naste o fiint uman pe planeta
noastr sunt peste 90% sanse ca ea s se
nasc ntr-o tar napoiat, ntr-o familie s-
rac, si s aib o viat nefericit, plin de su-
ferint si de umilinte. Si asta pentru c Civi-
lizatia uman, Sistemul Socio-economic mon-
dial sunt un Univers, un Mare Aparat al pro-
ducerii suferintei, al absurdului, care produc
suferint, absurd. Suntem un MARE SIS-
TEM, UN MARE APARAT care ne con-
damn la un destin nemilos.
Istoria Speciei umane a fost o istorie a
rzboaielor, adic a marilor crime ale unei
colectivitti umane, societti, mpotriva altei
colectivitti umane.
25
Anul III, nr. 2(18)/2012
Secolul XX, cel mai avansat din punctul
de vedere al evolutiei stiintifice si tehno-
logice, este si secolul celor mai mari crime
ale Omului mpotriva Omului, al unui seg-
ment al Speciei umane mpotriva altui seg-
ment al Speciei. n nici o Specie inferioar
nou ca evolutie de pe aceast planet nu se
ntmpl aceast barbarie, aceast crim rusi-
noas, odioas, ca o parte a Speciei s ucid
cealalt parte, asa cum s-a ntmplat n cele
dou Rzboaie mondiale ale secolului XX.
Faptul c Primul Rzboi mondial, Expe-
rimentul comunist mondial, initiat si aplicat
n practic prin Marea revolutie din Octom-
brie 1917, din Rusia, al Doilea Rzboi mondial,
al Treilea Rzboi Mondial (care a fost Rz-
boiul Rece, rzboiul Cursei narmrii, care a
nghitit zeci de mii de miliarde de dolari, ca s
produc munti de armament si tehnic mili-
tar, care ulterior vor fi consumate n rz-
boaile declansate premeditat, dup scenarii
bine puse la punct, asa cum este rzboiul
din Irak si cel care urmeaz, rzboiul din Iran)
au fost initiate, proiectate si realizate n prac-
tica istoric si social de Vrful Financiar
mondial care, cel putin de la Revolutia fran-
cez ncoace (Fenomen istoric creat de ace-
iasi Iluminati, de aceeasi Francmasonerie, lu-
cru pe care-l stie ntreaga Civilizatie uman),
conduce lumea prin manipulare NU SCUZ
CU NIMIC SPECIA SI CIVILIZATIA UMA-
N DE SITUATIA MIZER SI TRAGIC
N CARE SE GSESTE. Ba, dimpotriv, am
putea s spunem c acest fapt o acuz si mai
mult! Acest fapt acuz n modul cel mai grav
INTELECTUALITATEA PLANETEI, I
ACUZ PE OAMENII DE STIINT, PE
ARTISTI, PE SCRIITORI, PE EDUCATORI !
Lucru care ne face s o spunem clar, acestia
sunt principalii vinovati de starea Civilizatiei
umane !
Extrem de vinovate sunt, de asemenea,
popoarele din Trile Dezvoltate, care nu
sunt dect niyte turme bine ndopate, de
consum, yi bine manipulate, fr conytiin(!
Asa dup cum se cunoaste, exist antro-
pologi, istorici, oameni de stiint de prestigiu
care afirm, bazndu-se pe un mare numr
de argumente, c pe Terra ar mai fi existat
cinci sau sapte Omeniri, Civilizatii umane,
care dup ce au atins un punct maxim n evo-
lutia lor s-au autodistrus. Este ceea ce se n-
tmpl cu Specia si Civilizatia uman de un
secol ncoace. Acelasi lucru s-ar fi ntmplat
si se ntmpl cu alte Civilizatii rationale n
univers.
ntrebarea noastr este aceasta: exist o
Lege a evolutiei Speciilor si Civilizatiilor ratio-
nale, care are ca punct final autodistrugerea?
Ct de des este fenomenul acesta n Univers,
dac pe Pmnt toate cele cinci sau sapte
Civilizatii umane, care s-au perindat pe Terra,
s-au autodistrus? Neexistnd nici mcar o
civilizatie uman care s se salveze?
Iar ntrebarea urmtoare este: cum poate
fi nvins, depsit aceast Lege necrut-
toare, absurd? Poate fi ea nvins? Exist o
Civilizatie n univers, Civilizatii, care au reusit
s depseasc aceast lege a Evolutiei si a
autodistrugerii?
ntr-o lucrare dedicat acestei teme noi
descopeream, si credeam (pn la proba con-
trarie), c am descoperit care este Factorul,
(cauza) care a fcut ca Civilizatiile umane care
au evoluat pe Tera s se autodistrug. Si da-
c am descoperit, dac noi cunoastem acest
Factor, cauza napoierii Speciei umane, Fac-
torul care face ca Civilizatia uman s arate
att de tragic si de mizerabil, si care mpinge
Specia uman ctre autodistrugere, vom
descoperi atunci si Metoda, Modalitatea,
Calea prin care Civilizatia uman se poate
salva de la autodistrugere. Noi credem c
acest Factor este Inteligenta negativ, si
Egoplasmul, (cancerul ego-ului) derivata ei,
a acestei patologii a psihologiei speciei
umane, pentru c Inteligenta negativ este
o patologie, o Inteligent bolnav. (Civilizatia
uman este condus, deci, de cele mai mari
INTELIGEN-TE BOLNAVE, de Inteligenta
negativ nssi! Acelasi lucru se ntmpl si
cu natiunile, cu marile puteri!) Cu sigurant
c si Civilizatiile rationale din Univers care
s-au autodistrus dup ce au atins un maxim
n evolutia lor s-au prbusit tot din cauza
INTELIGEN-TEI NEGATIVE, si a Ego-
plasmului.
Any DR~GOIANU
Creyteam n lumin
mi-am curtat solzii grei
cearsaful miroase a mare
cu alge si pesti rpitori
n sngele ei m scldam primvara
luna chema sirenele la mal
mestecau pmntul nisipos
lungindu-si trupurile
pe lng brcile pescarilor ametiti
de parfumul iluziilor
aveau cozile sclipitoare
tremurau de emotie
le gseam frumoase
mpletindu-si prul n zeci de codite
legndu-le cu iarb uscat
se prindeau n hor
vorbeau pe limba lor
secretul din adncuri
descifrat n lumin
alt nceput
Suflet nou
am un prieten vechi
ce-mi spune zilnic dou
sau mai multe cuvinte
l stiu din vietile trecute
avea prul albastru
si minile pline de lut
modela suflete
n timpul su liber...
n-am vorbit cu nimeni despre Dumnezeu
mai ales cu oamenii
ei nu tac niciodat nici cnd dorm
ei si n vis cntresc
msoar fac procese
de la o vreme nici eu nu vorbesc
am ales s tac mpreun cu Dumnezeu
ziua m prefac n pasre si zbor
pn cnd cerul si pmntul
se amestec devenind Rai
apoi iad
si rugciunile si pierd sensul
si iar tac
si iar m rog
pn cnd se mileste Dumnezeu
s-mi dea alt suflet
Nu-mi cunosc inima
gratii la ferestrele inimii
privirea taie orizontul
sapte puncte pe hart
nodul cii lactee
universul m ngrozeste
sufocarea intereselor
un arbore cu rdcini firave
m dezleg de trup
alerg prin ploaia de stele cztoare
cu nvoadele pregtite
la malul mrii
sunt ca firele de nisip
miros a cenus spulberat
valurile poart nemurirea
26
Am ajuns jurnalist al propriu-
lui suflet ce-mi poart minile fre-
netic peste clipe. A trecut timpul!
S-a dus... A plecat si a luat cu el
toate visele mele... nu am dect
prezentul, ieri e prea departe, iar
mine... of... iar mine... mine
sunt mai trist cu o zi... cci aud
cum timpul trece, si mi e team
c sufletul meu nu rmne mereu
acelasi... vd cum apele curg, iar
eu curg cu ele... si nemor cu-ntreg
pmntul...
Azi mi-au mai rmas doar tre-
cutul si viitorul... doar clipa ce
trece... si sunetul apei ce susur...
mi-am recstigat ncrederea n
mine; acum eternitatea e geloas
pe clipa de acum... timpul s-a ju-
cat cu bisturiul prin sufletu-mi
desfigurat... dar nu m-a omort!
Renasc... Respir, zmbesc, dan-
sez... zi de zi, o parte din mine re-
naste... cu fiecare zmbet, renasc
cte putin... cu fiecare zi de dra-
goste m apropii mai mult de fe-
ricire... Da, acum stiu, dragostea
nu e o regin cu dou fete care
te trdeaz... dragostea e pasre
cltoare, cu aripi frnte de dor...
de dorul orelor, cnd el e depar-
te... de dorul minutelor, cnd stii
c urmeaz s v revedeti... de
dorul clipelor, cnd i resimti r-
suflarea, n pauza dintre cuvinte,
ascultnd noaptea toat linistea
soaptelor aduse de vntul prim-
vratic...
Soapta clipei de amor o as-
cult sear de sear, cnd timpul
trece nebun peste clipe. O ascult
anotimp dup anotimp, pe ritmuri
de vnt. Aud frunzele spunnd
povestea iubirilor lor... si stiu c
e var... Aud psrile cltoare
ce zboar pe lng noi... si stiu
c e toamn... Aud zgomotul
umbrei iubitului ce trece prin z-
pezi... si simt c e iarn... aud a-
morul perfect dintre o floare de
cais si un fluture timpuriu... si stiu,
da, stiu... e primvar!
Da, e adevrat, ntre umbre
mi-am gsit fericirea... Crnoase
umbre-n care m-am ascuns...
Am nvtat s iert. Nu m n-
treba de ce - nu voi sti probabil
s ti rspund - dar am fcut-o.
M-am sturat de lacrimile care mi
ard fata, asemenea acidului. M-
am sturat s plng si s strig. n
fiecare zi am luat loc la masa vietii
si am sorbit dintr-o can o cafea
amar. Am ajuns deja s ursc
gustul sentimentelor mele. Au
gustul pelinului putrezit. n fie-
care zi m-am asezat pe canapea,
urmrind la televizorul invizibil
destinul meu, si eram scrbit de
ceea ce vedeam. Viermi mii ru-
pnd fsii din sufletul meu.
Zi de zi am scris vorbe goale
pe foi fr relevant, cu cerneala
lacrimilor desarte si pustii, si ti le
expediam prin post, autodesti-
nate. Sufletul tu nu mai locu-
ieste aici si aruncam pe loc pli-
cul nedeschis. Ti-as fi povestit
mai multe, dar, vezi, timpul meu
doare. Mai ales cnd nu m ci-
testi. Cu fiecare scrisoare fr
destinatie, o nou cicatrice mi-a
brzdat obrazul. Si glasul. Si tot
interiorul meu. M-am asezat si mi-
am ascultat cntecul patetic de
jale; era o minciun. M minteam
singur. Da, trdarea ta e trdat
prin mine. Nu e tristete, ci un fa-
gure de miere amar ca aceast
cafea pe care ti-o ofer. Ce gust
au lacrimile mele?
N-as cunoaste rspunsul tr-
drii tale prin cte timpuri si pen-
tru ce motive, dar stiu c a nsela
n mod voit si perfid ncrederea
cuiva nu cunoaste reguli, nici
timp, nici spatiu. Te-a trdat pri-
virea. Vocea ta trda neliniste. Tu
trdai cu totul. Cineva mi spu-
nea c existm pentru a face ru
sau a face bine. C nu exist
compromisuri. Ca si cum am fi
mereu printi trdati, obositi de
lipsa de explicatii. Fiind o ncre-
zut n iubirea pe care o port lumii,
m acuzam singur c nu voi pu-
tea ierta niciodat. Vezi tu, anii
mei se msoar n gnduri si ide-
aluri ratate, pierdute, rtcite, n-
selate sau furate. Sau pur si sim-
plu trdate. Trecutul meu a deve-
nit prezent, iar prezentul va fi cu-
rnd uitat; am nvtat c a ierta
nseamn a uita si a uita n-
seamn a tri mai departe... Mi-
am nvtat rana. Mi-am curtat-
o n singurtate. Uitasem s iert.
Oare cte persoane ai lovit,
Ir s stii? Oare ct ai urt, na-
inte s iubesti? Oare ct ai mintit,
nainte s afli ce e adevrul? Oare
cte iubiri pierdute se rsucesc
acum n mormntul iubirilor uci-
se? Si ce dac ai trdat si am pier-
dut? Ai plecat fr s-ti pese c
voi fi blestemat peste vieti si
vieti, asemeni pruncilor izgoniti
nainte de a lua viat? Blestemul
trdrilor m apas si m rneste.
Eu nu am trdat, ci am fost
trdat. Asa c nu mai conteaz...
am nvtat s fiu, s respir... am
nvtat gngurind s merg, s ci-
tesc, s iubesc, s fiu dezam-
git, s iert. Am nvtat pe rnd
s fiu nselat, s mi se destrame
vise si s fiu trdat de oameni...
dar, cel mai important, eu am n-
vtat s iert, ca s stiu c, la final,
mor linistit...
M-am trezit astzi cu un gnd
nucitor. Simteam c ceva lipses-
te, c nu pot exprima n cuvinte
ceea ce se ntmpla n acel mo-
ment. Am cutat zeci de cuvinte,
am rsfoit tot dictionarul... Apoi
am nteles... ntreg alfabetul nu
era suficient s arate acest sen-
timent.
Am nceput s scrijelesc cu
gndul o ntreag viat... atunci
ai aprut tu, liter nenscut n-
c... Te-am asezat n fiecare cu-
vnt si viata mea a cptat sens...
erai totul: bucurie, extaz, iubire...
te-am asezat la finalul cuvintelor
si erai durere, tristete, indiferen-
t... si atunci ti-am povestit n-
treaga mea singurtate... Stii cum
e, liter, s te trezesti strin ntr-
o mare de oameni? M plimbam
pe alei, fr sens, n mine urla sin-
gurtatea... att de impersonal
si de strin... ca o celul n care
vor locui gndurile mele n anii
ce urmeaz... Asa c, prietena mea
drag, iat-m aici, lng tine! Eu
te scriu, tu m exteriorizezi... Pn
cnd, ntr-o zi, nu voi mai fi sin-
gur si voi sti c am fcut ceva
cu numele meu...
Acum e ns altceva... Au tre-
cut cteva zile de cnd umbra
mea s-a mutat cu totul de la mine
si, spre surprinderea mea, m-am
obisnuit foarte usor cu viata li-
nistit. Am nceput s apreciez
c seara nu m mai gsesc acas
atrnnd stingher ntr-un colt
de oglind. E ciudat, mi-am
spus... Serile si noptile au acum
cu totul alt farmec... n sufletul
meu chiar m simt un fel de mu-
safir, aprut pe nepregtit mas.
Cam sinistr glum viata asta, dar
treac de la mine. E ca si cum ai
cere unui pianjen s nu si mai
construiasc pnze. Uneori, um-
bra mea mi juca feste. Se ascun-
dea timid n urma unui felinar si
m lsa s o caut ore n sir, frene-
tic si disperat... mi-a spus odat
c m iubeste... Iubire... voia doar
s m joace pe degete. Da, a exis-
tat o strns prietenie ntre noi,
dar pn la iubire... As putea-o
numi prietenie dezinteresat... Eu
o acceptam, ea m urma. Asa a
fost mereu.
Da, au trecut cteva zile de
cnd umbra mea s-a mutat cu to-
tul de la mine. Si parc i duc do-
rul. Oare se mai ntoarce?
Patricia LIDIA
Despre...
Despre amor
clipei de acum
Despre compromisuri
unui suflet ce a nyelat
Despre ne\mpliniri
unei litere neinventate nc
27
Anul III, nr. 2(18)/2012
Cornel GALBEN
Membr a Cenaclului literar
Mugurii al Clubului Copiilor
comnesteni nc din clasa a II-
a, Alexandra Rchiteanu (n. 30
ianuarie 1989, n Comnesti) este
cel de-al saptelea vlstar al scolii
de poezie ndrumate de profeso-
rul Leonid Iacob care debuteaz
la Editura Cronica, volumasul
su, Apusul copilriei (Iasi,
2004), marcnd nu doar trecerea
ntr-o alt vrst, ci si o nou eta-
p a creatiei sale juvenile.
Confirmnd premiile obtinute
de-a lungul anilor la concursurile
literare, tnra poet si cnt
dulcele imn al copilriei, invi-
tndu-ne alturi de ea n salonul
amintirilor si asezndu-ne, ino-
cent, sufletul n palm. n cel
mai retras colt din acest loc, ea
si tapeaz peretii-n culori vii
si, n surdina noptii, si anali-
zeaz clipele, auzind freamtul
copilriei / Uitate n timp.
Rememorarea i provoac
triri intense, ntruct sufletul ei
firav si timid, dup cum singur
l caracterizeaz, oscileaz ntre
tristete si bucurie, ntre team si
sperant, ntre deziluzie si opti-
mism. Starea apstoare a singu-
rttii nu o ocoleste si chiar dac
evadrile o poart si pe culmi,
zburnd pe cerul azur ori plu-
tind pe norul de puf, senzatia
de pustiu o copleseste.
Sesiznd c nerbdtorul
timp n-o asteapt si c Sufletul
ca o incertitudine se ntoarce n
al su trup amortit, alearg spre
treptele bucuriei pentru a-si re-
cpta pofta de viat, dar tenta-
tivele i sunt zdrnicite de o
stare de somnolent si de mole-
seal, peste care trece cu greu,
lund-o de la capt, ncurajat c
n vis i s-a artat calea / nvluit
n sclipiri de argint.
Cutrile nu si-ating totdea-
una tinta (Caut i iar caut / Strig
i iar strig / Dar nici ecoul nu se
mai aude), ns nu renunt si du-
p o prim tentativ de a deveni
invizibil, pentru a vedea mai bi-
ne tot ce e n jur, se aventureaz
n necunoscut, musc din mrul
interzis si e imediat aruncat n
,tinutul lui Hades, fiind silit s-
l implore pe Caron s-o treac
peste Styx.
Cum Buretele uitrii e ne-
miscat, iar pustiul din suflet se
adnceste, se simte crucificat si
obligat s mrturiseasc: Plin
de amintiri nghetate/ Sunt tin-
tuit pe crucea vietii/ Obligat
s mrturisesc tot./ Rnile-mi
sngernde,/ Trupu-mi amortit/
Si sufletu-mi mprtit/ n mii de
ciozvrte/ Cheam cu nenceta-
re dulcile amintiri/ Pierdu-te n
negura timpului (Crucificare).
Izvoarele si florile i cnt, n
compensatie, solfegiul vietii si,
ptruns de-un sunet dulce / Al
pcii, se nvluie n optimism,
pornind pe calea n care visele
brnde, copilresti / si spun cu-
vntul. Trece dup aceea printr-
o metamorfoz, n urma creia
devine un sarpe fr senti-
mente, o piatr, dar efectul nu
e cel scontat, ntruct lumea o
musc din priviri n continuare.
Ochii acesteia o indispun, iar li-
bertatea dup care jinduieste
pare a fi tot mai departe: Toti se
holbeaz la mine/ Toti m m-
nnc din priviri/ Si vor s a-
runce peste mine/ Cu ciozvrte
de piatr/ ncerc s m-ascund/
Dar pare imposibil;/ Nu tiu ce
s fac/ Jinduiesc libertatea/ Pe
care doar eu nu o am (Ochii
lumii).
Un motiv n plus s ncerce
nc o evadare spre o lume
nou, desi nici de data aceasta
clipa de fericire pe care o caut
nu se ntrezreste la orizont: Su-
fletul inocent/ S-a mbarcat/ Pe
caravela unui pirat necunoscut,/
Pornind spre o lume nou/ Unde
teama plutete n deriv./ Sin-
gur, trist i lipsit de sperant/
Sufletu-mi are o ultim dorint:/
O clip minuscul de fericire
(Ultima cerere).
Asteapt, n consecint, ca-
n fereastra sufletului s-i bat
cu ciocul o pasre care s-i cn-
te imnul vietii, ns si aceasta
ntrzie, adncind pustiul din jur,
asa c rtceste prin tot uni-
versul, dup o frm de spe-
rant, devenit, la rndu-i, un
lucru efemer. Toropit de vol-
bura gndirii, se umple de su-
nete nemaiauzite, pribegind
apoi spre crepuscul, pentru a
adormi n linistea lui.
ncercnd s bea cupele a-
mintirilor, Alexandra Rchi-
teanu se defineste cel mai bine
n poemul final, n care concen-
treaz toat gama ncercrilor par-
curse, toate strile unui suflet cu-
prins prea devreme de zbuciumul
acestor vremuri tulburi: Sunt
mare i sufletu-mi e mbtrnit.
Trist/ privesc n urm la copi-
lria ce a trecut. Un/ freamt m
cuprinde, cineva ce m strig
s/ fiu din nou cu sufletul pur,
s fiu din nou un/ copil dulce i
firav ce primea binecuvntarea/
ntregii naturi. O lacrim izvo-
rte pe fata-mi/ umbrit, o la-
crim ce a vrea s arunce pes-
te/ mine cu cenua viselor, s
mai pot tri mcar o/ zi copil-
ria i s terg cu buretele uitrii
tot/ ceea ce-mi d fiori, ncerc
s m ntorc cu un / pas napoi,
s implor nerbdtorul timp s
stea / o clip, dar nu st, cci
sunt numai o povar ce / vrea
cu toat fiinta ei s mute din
lavanda / sonor a copilriei
dulci. Atept o minune, dar / tiu
c este imposibil. Timpul trece
i n / curnd pe sufletu-mi dis-
trus se va tatua / sinistrul semn
al abisului. (Apusul copilriei).
Trecnd de aceste praguri,
juna poet simte totusi c are su-
fletul mpcat si c poate, fr tea-
m, s-si urmeze calea mistuit
de destin. O cale ce o scoate
din starea de anxietate si, odat
ce si-a ngropat osemintele
Copilriei n cimitirul violet, o
poate duce spre poezia ce com-
pune cu adevrat stihul vietii,
nc sovielnic acum, dar n-
valnic n viitor.
Crucificarea \ntru poezie
28
Anul III, nr. 2(18)/2012
Cititorii lui Dostoievski nicicnd nu
se pot luda c i-au epuizat opera: mereu r-
mne cte ceva ascuns, mereu se deschid noi
si noi unghiuri de proiectie asupra operei
genialului rus. Si e firesc s fie asa, date fiind
sursele de inspiratie, respectiv de frmntare
artistic si dezbatere metafizic ale scriito-
rului: pe de o parte Biblia, inepuizabila Carte
a Crtilor, pe de alt parte nesfrsita carte a
poporului rus, pe care artistul a citit-o si rsci-
tit-o cu veneratie si pasiune pe ntreaga du-
rat a vietii sale de martir genial.
De aici imensul su respect pentru nain-
tasii-ziditori ai literaturii ruse. Pe Puskin l
iubea si-l socotea - pe bun dreptate - chinte-
senta liric a sufletului rus, iar despre Gogol
mrturisea c noi toti ne tragem din Man-
taua lui. Dar dragostea si admiratia sa se
ndreptau cu aceeasi sinceritate spre titanii
literaturii universale: Shakespeare, Goethe,
Schiller (multe din personajele lui sunt schil-
leri cu suflet de Quasimodo) sau Cervantes,
a crui capodoper o definea drept romanul
cel mai profund al omenirii, dar si cel mai
trist. (Merit subliniat nrurirea exercitat
asupra lui Dostoievski de pictura lui Rafael
si Rembrandt, dar si de alti maestri italieni ori
flamanzi!)
n egal msur, pretuirea sa dreapt si
avizat s-a ndreptat spre marii lui contempo-
rani: Nekrasov, a crui moarte prematur a
deplns-o n cuvinte de mare simtire artistic
(Jurnalul unui scriitor), Turgheniev - auto-
exilatul la Paris, care-l fermeca prin oper si
stil, cu toate c omul Turgheniev l nemultu-
mea prin ndeprtarea de problematica rus,
dar mai ales spre incomparabilul Lev Tolstoi.
O, despre cei doi titani ai literaturii ruse se
pot scrie lucruri uluitoare! Cine stie, poate c-
o voi face cndva...
Unul (Tolstoi) apolinic, cellalt (Dosto-
ievski) dionisiac; unul olimpian si armonios,
cellalt asezat pe un pisc geamn, ns la ca-
ptul unui drum extenuant, prpstios si bo-
lovnos; unul rebel n problematica social
si criza sa religioas, cellalt profund orto-
dox, dar etern nelinistit n varietatea temelor
psiho-sociale si filosofice abordate, n pofida
crizelor de epilepsie ce-l sectuiau de puteri.
Desi contemporani (Dostoievski nscut
n anul 1822, dup cum el nsusi precizeaz
n Jurnalul unui scriitor, de fapt n 1821,
Tolstoi n 1828), cei doi n-au avut sansa si
plcerea s se ntlneasc n timpul vietii.
Oare ce imbolduri artistice ar fi generat ntl-
nirea lor?!...
Cert este c s-au apreciat imens, fapt con-
firmat de Anna Grigorievna Dostoievskaia,
cea de-a doua sotie a lui Feodor Mihailovici.
n jurnalul su cu amintiri legate de viata si
activitatea genialului ei sot, Anna Grigori-
evna descrie vizita fcut lui Tolstoi dup
moartea lui Dostoievski. Contele si-a exprimat
regretul de-a nu fi stat de vorb cu marele
disprut si, printr-o suit de dovezi de-o in-
contestabil sinceritate, a asigurat-o pe mu-
safir de consideratia statornic acordat
operei lui Feodor Mihailovici.
Nici nu era cu putint altfel! Ambii au dat
umanittii capodopere de-o inestimabil va-
loare artistic, ambii erau preocupati si anga-
jati n problematica social si moral-inte-
lectual a vremii, ambii - fiecare n felul su -
erau credinciosi (unul ortodox fr poticnire,
cellalt tolstoian), cluziti n viat si oper
de pildele Mntuitorului ntru eradicarea
grozviilor ce mcinau Rusia si-i abrutizau
pe locuitori.
A, c mai erau unii care-l atacau si-l hu-
leau pe Dostoievski! Dar el nsusi citeaz un
semnificativ proverb turcesc, unde se spune
c cel pornit spre un tel, nu trebuie s se tot
opreasc si s arunce cu pietre n cinii care
latr la el, pentru c atunci nu-si va atinge
niciodat telul!...
Iar telul lui Dostoievski a fost s efectu-
eze radiografia epocii contemporane lui (este
prin excelent scriitor al prezentului), cu uimi-
toare sondri ale sufletului uman, totodat
s creeze adevrate prototipuri de declasati,
care - totusi - izbutesc s se salveze prin su-
ferint, smerenie, iubire si credint n Hristos.
Si l-a atins acest tel? Noi, cei care-i citim
si recitim opera, spunem c da; el, cu o mul-
time de proiecte naintea mortii survenit n
plin maturitate artistic, pesemne c s-a s-
vrsit din viat cu amrciunea lucrului ne-
mplinit. Dar la mistuitoarea lui druire, pu-
tem avea convingerea c acest admirabil om
tracasat de nevoi si creditori si permanent n
febra scrisului pentru ca astfel s-si poat
achita datoriile lui si ale altora (mai ales ale
fiului din prima cstorie), un asemenea om
rar, zic, precis s-ar fi declarat nemultumit, chiar
dac si-ar fi realizat n ntregime proiectele.
Si asta numai si numai pentru a-i putea mul-
tumi pe altii...
Acesta fiind omul Dostoievski, era cu ne-
putint ca artistul s nu-si nzestreze perso-
George PETROVAI
Suferin]a m@ntuitoare
motiv statornic \n opera
lui F. M. Dostoievski
F
.

M
.

D
o
s
t
o
i
e
v
s
k
i
29
Anul III, nr. 2(18)/2012
najele cu calitti remarcabile, chiar dac unele
dintre ele apar ca exaltate, paradoxale ori
bicisnice. Cele mai declasate fiinte - criminali,
betivi si prostituate (multe dintre ele avnd
ca model realitatea), gsesc la scriitor o pil-
duitoare compasiune si, dup o necesar eta-
p de purgare prin chinuri morale si sufle-
testi, sunt luate de mn de el si ndrumate
nspre singura cale a salvrii - cea a ispsirii
propriilor pcate (situat n vecintatea cul-
pabilizrii generale), adic a topirii n armata
smeritilor si pocitilor, ce se strduiesc din
rsputeri s apuce o felie ct mai mare din
tortul acestui gen de fericire.
Poate c pmntul a fost creat numai
pentru a permite nasterea Omului!, exclam
un personaj. Nu aceasta-i calea spre care este
ndrumat Rodion Raskolnikov de ctre bln-
da si inimoasa Sonia Marmeladova? Si,
Doamne, de ce fericire este inundat sufletul
lui mult chinuit, ndat dup autodenuntarea
dublului asasinat comis! Suferinta ndurat
l-a apropiat de Iisus, iar ocna va fi pentru el
o perioad propice de purificare si extaz divin:
A pierdut libertatea exterioar, dar a cstigat
incomparabil mai mult prin apropierea de
cuvntul lui Dumnezeu si prin dragostea So-
niei ce nu ezit s-l nsoteasc n Siberia,
anume si-a recstigat linistea si pacea inte-
rioar.
De altfel, afirm un personaj din Amintiri
din casa mortilor, si n puscrie poti s-ti
folosesti timpul fr a fi coplesit de singu-
rtate... Iat, asadar, suportul permanent al
echilibrului uman si chezsia faptelor sale
bune: legtura eficient si nentrerupt cu
Dumnezeu prin credint, umilint si iubire!
Pentru c n crestinism nu exist deseuri
bio-sociale, nu le ntlnim nici n opera dos-
toievskian. Cele mai abjecte fiinte-personaje
gsesc n cenusa sentimentelor lor suficiente
resurse pentru umilint si cint, adic pen-
tru ndreptare. Exceptie face doar Piotr Ver-
hovenski, o monstruozitate incurabil chiar
si n mijlocul demonilor din romanul cu
acest nume, singurul cruia autorul i refuz
fericirea pedepsei, fie si sub chipul sinuciderii.
Frenezia si exaltarea sunt trsturi aproa-
pe nelipsite la personajele dostoievskiene,
cci o putere mai covrsitoare dect aroganta
si teama de ridicol - puterea schimbrii prin
cint sincer -, le face pe cele mai mndre
dintre ele s cad n genunchi si s mbr-
tiseze picioare (aluzie la splatul picioarelor
ucenicilor de ctre nvttor), ntr-un cuvnt
s se umileasc pn la rstignire. Exist, am
putea spune, la aceste personaje aparte o
voluptate a umilintei si o dragoste a sufe-
rintei, precum isteria simtmintelor antipo-
dale (ba dragoste, ba ur) pe care le cunoaste
mndra si imprevizibila Katerina Ivanovna
fat de Mitea Karamazov, netrebnicul ei lo-
godnic.
Dup cum alte memorabile personaje dos-
toievskiene simt o stranie voluptate s se
blceasc n noroi (bufonul tragic Marme-
ladov din Crim i pedeaps, respectiv Mi-
tea Karamazov).
Chiar dac cel mai adesea voluptatea
smereniei este rodul exaltrii, totusi, uneori
ea se manifest spontan, ca un gest fie n-
crcat de profunde semnificatii morale, fie
de presentimentul unor cumplite fapte vi-
itoare: Nastasia Filippovna, pentru a scoate
n evident uriasa distant moral dintre ea
si inocentul print Mskin, se pune n ge-
nunchi n fata acestuia, iar staretul Zosima
la rndul lui ngenuncheaz n fata lui Dmitri
Karamazov, pentru ca n acest mod s-i atrag
atentia asupra nenorocirilor care-l pndesc
din pricina firii sale ptimase, recte karama-
zovian.
Dar exist vreun personaj dostoievskian
absolvit de patim? Pn si nevinovatul print
Mskin este stpnit n asa msur de patima
compasiunii, nct n final aceasta se dove-
deste ucigtoare pentru Nastasia Filippov-
na! Nu mai simt dragoste pentru ea (Nasta-
sia Filippovna, nota mea, G.P.), se apra prin-
tul. Doar mil si groaz! Da, dar prdalnica
ta de mil este mai puternic dect dragostea
mea, i rspunde cu nduf rivalul su Rogojin.
Poate c cel mai pur personaj al lui Dos-
toievski (l-am numit pe printul Mskin), el
care si imagina c lumea poate fi salvat prin
frumusete si curtenie spiritual, sfrseste
ntr-un mod lamentabil: se idiotizeaz com-
plet dup orele petrecute alturi de Rogojin,
asasinul Nastasiei Filippovna, si este retrimis
la spitalul de alienati mentali din Elvetia, adic
acolo de unde a purces la nceputul roma-
nului. Ce putea s fac mai mult bietul print,
el, care sub aparenta de idiot, ascundea nu
doar ingenuitate, ci si o inim att de simti-
toare, nct deseori izbutea s ptrund pn
n miezul lucrurilor?!...
Nu se cheam utopie a astepta o real
schimbare a lumii supus pcatului prin forta
binelui, milei si simtirii? Nu, rspunde scri-
itorul, cci mai important dect victoria este
calea care te duce la victorie, cu toate efor-
turile si sacrificiile pe care le incumb. Iat
de ce sacrificiul printului nu este inutil, ci
necesar si perfect ndrepttit din punct de
vedere moral: Semintele binelui trebuie se-
mnate pretutindeni, chiar dac multe dintre
ele vor cdea ntre mrcini sau pe sol ne-
fertil, deoarece vor da rod cnd nu te astepti.
C doar lucrarea lui Hristos a artat uriasa
fort a binelui nvesmntat n iubire sincer
si atotcuprinztoare...
*
Poate c cele mai zguduitoare pagini din
opera sa, Dostoievski le-a dedicat copiilor.
Un credincios de talia lui nu se putea s nu
fie profund marcat de cuvintele Mntuito-
rului: De aceea, oricine se va smeri ca acest
copilas, va fi cel mai mare n mprtia Ce-
rurilor. Si oricine va primi un copilas ca acesta
n numele Meu, M primeste pe Mine (Matei
18/4-5).
Pesemne c de aici decurge insistenta
scriitorului de a descoperi la unii maturi ca-
litti specifice copiilor: inocent, cldur,
iertare, bucurie sincer si spontan. Printul
Mskin, un matur inocent, nu se supr cnd
medicul i spune c are minte de copil si c
asa va rmne toat viata. Dimpotriv, el
nsusi mrturiseste cu candoare c cel mai
bine se simte n compania copiilor, pe care-i
30
iubeste si crora stie cum s le vorbeasc, si
c societatea maturilor l oboseste, motiv
pentru care ar pleca undeva unde nu e
nimeni
Tot asa, Alexei Karamazov, fratele mai
mic al printului, caut cu insistent si bucurie
societatea copiilor, chiar dac unii dintre ei
(Iliusa Sneghirev, de exemplu) l ntmpin la
nceput cu mult ostilitate.
Dar si alte personaje dostoievskiene au
unele manifestri de copii, desi n cea mai
mare parte a timpului se poart cu o autoritate
aproape tiranic. Generleasa Lizaveta Pro-
kofievna Epancina, de pild, simte o mare
bucurie atunci cnd printul Mskin afirm
ritos c ea nu poate fi rea, ntruct posed
un suflet de copil. Tot asa boieroaica Anto-
nida Vasilievna Taraseviceva din Juctorul,
autoritar si temut, nu ascunde de fapt un
suflet ca de copil?...
Exist la Dostoievski o categorie de ado-
lescenti extrem de nzestrati, asa ca Ippolit
Terentiev, capabili s dezbat grave probleme
filosofice si sociale. Prin asta, autorul parc
ar vrea s demonstreze c-i mai lesne s-ti
nsusesti ntelepciunea lumii dect s-ti men-
tii ingenuitatea, ori - lucru cu mult mai greu -
s revii la ea.
Cu sigurant c cele mai oribile personaje
din ntrega creatie dostoievskian o consti-
tuie ticlosii ce chinuie cu sadism copiii, crim
de-o abjectiune fr egal dup opinia scriito-
rului (si a noastr).
Btrnul Feodor Pavlovici Karamazov -
betiv, afemeiat si linge blinde, este un ms-
crici atta timp ct nu lum aminte la incali-
ficabila lui comportare fat de cele dou ne-
veste, cu un plus de dramatism n ceea ce
priveste raporturile lui cu apucata, precum
si fat de copiii proveniti din cele dou cs-
nicii: Mitea, Ivan si Aleosa.
Dar cu toat indiferenta de pomin ar-
tat orfanilor, el nu coboar pn la criminala
abjectiune a lui Svidrigailov, a lui Nikolai
Stavroghin ori la cea a generalului dement
din relatarea lui Ivan Karamazov, acel scelerat
de mosier care pune cinii s sfrtece un biet
copilas, drept pedeaps c acesta, n joac,
i-a rnit la un picior cinele de vntoare
favorit.
Duiosia lui Dostoievski mbrac haina
dragostei ocrotitoare si comptimitoare, iar
njosirea, degradarea fizic (sufletele lor si
pstreaz puritatea!) si chinurile rafinate la
care sunt spuse micile victime de ctre odiosii
lor cli, capt note patetice prin destinu-
irile complete ale vinovatilor si prin canonul
(nu doar moral!) la care-i supune autorul.
Astfel, demonul Nikolai Stavroghin (poate
c numele provine de la grecescul stauros,
avnd sensul de cruce) relateaz n Spo-
vedania sa adresat clugrului Tihon cum
a mpins cu bun stiint la sinucidere o biat
fetit, fiica gazdei sale, de care pretindea c
nu se atinsese.
Dar, cu ndrepttit indignare, Dosto-
ievski nu las nepedepsite atari frdelegi
izvodite de mintile si instinctele resping-
toare ale unor degenerati: Svidrigailov, stul
de-attea blestemtii, si curm zilele cu un
pistol, scrbitul Stavroghin de toti si de toate
se spnzur, Smerdeakov - fiul nelegitim al
btrnului Karamazov, se sinucide dup ce-
si omoar printele si-l jefuieste, iar Ivan Ka-
ramazov, autorul moral al asasinatului comis
de feciorul Smerdeakov, sfrseste prin a-si
pierde mintile.
Spovedania este modalitatea artistic cea
mai ndrgit, drept urmare cea mai des n-
trebuintat de scriitorul nostru. Aproape
toate personajele sale - grave sau comice,
distinse sau grosolane - caut (si pn la
urm chiar gsesc!) mprejurarea propice pen-
tru despovrarea inimii prin spovedire. E ma-
re nevoie de asa ceva, avnd n vedere plaja
larg de pendulare a moralei din opera dos-
toievskian - ntre hipercerebral si hiperfecal,
zon n care orice este cu putint, dar nimic
nu-i la ntmplare.
Cu aceast ocazie, Dostoievski i pune
chiar pe eroii si, cu o tinut att de neeroic,
s-si cotrobie prin tainitele cele mai ascunse
ale sufletelor, cci este sansa (chiar cu pretul
accentelor isterizante de autoacuzare!) iesirii
din subterana izolrii, totodat este nevoia
imperioas a ruperii tcerii si a (re)stabilirii
legturilor cu Creatorul si cu unii dintre semeni.
Chiar asta se urmreste n Spovedania
lui Nikolai Stavroghin si cea a lui Ippolit Te-
rentiev, nihilistul din Idiotul, ambii - desigur,
la scar diferit - fiind extrasi din lumea te-
nebrelor si, n final, redati ei.
La o adic, nu tot o lung spovedanie
este trista relatare a personajului-povestitor
din Umiliti i obiditi, romanul de tinerete al
lui Dostoievski? La fel, nu tot o lung si du-
reroas spovedanie, de data asta chiar a scri-
itorului, este romanul-jurnal Amintiri din
casa mortilor, care relateaz cumplita sa ex-
perient din ocn, cu scene de cosmar parc
decupate din Infernul lui Dante? Iar Mitea si
Ivan nu i se spovedesc fratelui mai mic Ale-
osa, primul pentru a-si descrca preaplinul
inimii sale arztoare, cellalt pentru a-si des-
povra mintea bntuit de demonii nfumu-
rrii si ai necredintei?...
Iat o mostr sui-generis din ncercrile
de purificare la care artistul si supune unele
personaje: n casa Nastasiei Filippovna sunt
nghesuiti o parte consistent din eroii ro-
manului Idiotul. Este ziua de nastere a gazdei,
atmosfera e ncordat ca n orice faz ce pre-
merge declansarea loviturilor de teatru, si, la
un moment dat, pentru destindere si amu-
zament pe seama unora dintre invitati, bu-
fonul Ferdscenko propune demararea unui
joc de societate n care fiecare s-si istori-
seasc, cu curaj si sinceritate, cea mai urt
fapt din viata sa...
Dar nsemnri din subteran - cheia de
bolt a viitoarelor capodopere dostoievski-
ene -, ori splendida nuvel Smerita, nu sunt
ele de fapt zguduitoarele spovedanii ale unor
suflete mediocre, care-si procur delicii din
torturarea semenilor (unul o biat fat, cellalt
sotia) cu manifestrile lor maladive, iscate
dintr-o tentatie irepresibil de despicare a
firului n patru si duse pn la absurd?
Toat creatia dostoievskian este strb-
tut ca un fir rosu de problematica omului n
dezbatere existentialist, un existentialism
crestin preluat de la Pascal, mprtit cu
Kirkegaard si apoi transmis existentialistilor
din secolele urmtoare.
A, c scriitorul rus era ortodox! Ei, da.
Cum rezult cu claritate din Jurnalul unui
scriitor, Dostoievski era animat la acea vreme
de un ortodoxism atotmistuitor si ptimas
(iat c nici mai trziu n-a scpat de patim,
dup ce cu greu reusise s se lecuiasc de
patima alcoolului si a jocului la rulet), un
ortodoxism panslav, adic pus sub sceptrul
tarului (chestiune serios rumegat de rusi
nc din vremea tarinei Ecaterina a II-a), care
ortodoxism - credea el - va cuceri lumea cu
forta sa si va determina falimentul catolicis-
mului apusean, dup prerea tuturor pan-
slavistilor, catolicismul fiind vinovat de ate-
ism, socialism si nihilism.
Iar prbusirea catolicismului potrivit ra-
tionamentului panslavistilor, trebuia s duc
cu necesitate si la disparitia protestantismu-
lui activ si meticulos, acesta aprnd n is-
toria crestinismului ca o reactie mpotriva
abuzurilor comise de prelatii catolici (vn-
zarea de indulgente, lux, destrblare). Ori
nemaiexistnd obiectul protestului, e limpede
pentru oricine c si protestul va nceta, prin
urmare, credinciosii Apusului vor fi definitiv
cstigati la dreapta credint n expansiune.
Opozitia dintre Rusia si Occident, n plan
intern dintre partidul slavofililor si cel al oc-
cidentalistilor, este transat de Dostoievski
n favoarea primilor. Autorul chiar se arat
indignat de multe dintre cele vzute de el
nsusi n timpul peregrinrilor prin Apus,
opinie ntrit printre altele de afirmatia
depreciativ a generlesei Lizaveta Epancina
la adresa produselor occidentale: Nici mcar
pinea nu stiu s o coac cum se cuvine!...
Este uluitoare aceast naivitate a artis-
tului n probleme de credint, de regul el
fiind dotat cu tact, simt al msurii si profun-
31
Anul III, nr. 2(18)/2012
zime n analizele ntreprinse! Dar poate fi
acuzat de rea intentie ori de tendinte de n-
vrjbire? Nici pomeneal. Un om care a su-
portat ani de ocn pentru triumful ideilor ge-
neroase ale tineretii, ajunge ca tocmai da-
torit chinurilor ndurate s cunoasc fru-
musetea luntric zmislit de credint si iu-
bire, ceea ce nseamn c toat viata lui de
om liber si-o va dedica binelui si drepttii
sociale. Si asta n pofida faptului c omul
Dostoievski n-a rmas pn la sfrsitul vietii
credincios acelor idei generoase ale tineretii,
a cror sustinere si promovare era ct pe-aci
s-i aduc moartea pe esafod, dac n ultimul
moment pedeapsa cu moartea nu i-ar fi fost
comutat n deportare si ani grei de ocn.
Doar cu ctiva ani nainte de-a trece la cele
vesnice, adic atunci cnd a gustat din glorie,
el si-a atins un alt tel al vietii - acela de-a
aduce omagii tarului su, la curtea cruia, de
altminteri, era apreciat si bine primit.
*
Cine altul dac nu Dostoievski pune ches-
tiunea firului de ceap, a acelui bine infim
Icut aici pe pmnt, fir ce mai apoi (la inter-
ventia ngerului pzitor) se dovedeste aproa-
pe salvator chiar si pentru zgripturoaica a-
juns n iad?
Mntuirea omului fiind problema cen-
tral a dezbaterii dostoievskiene, nu surprin-
de pe nimeni c subtilul artist abordeaz
transant n Fratii Karamazov raportul dintre
rai si iad.
(n parantez fie spus, acest roman are o
atare nsemntate pentru scriitorul Evgheni
Evtusenko, nct n ncnttorul lui roman
Dulce tinut al poamelor, el i mparte pe
muritori n trei categorii: cei care au citit
Fratii Karamazov, cei care nu l-au citit nc
si cei care nu-l vor citi niciodat. E drept c
putin mai jos, ntruct este scriitor al epocii
cinematografiei si televiziunii, Evtusenko
admite si categoria auxiliar a oamenilor care
au vizionat filmul turnat dup celebrul roman
al lui Dostoievski...)
Nicieri n literatura si cultura universal
nu am ntlnit o att de fin distinctie ntre
rai si iad ca n acest faimos roman dosto-
ievskian. n fond, totul se reduce la canonul
moral generat de imensa libertate cu care
oamenii au fost investiti prin jertfa lui Iisus.
(Jean-Paul Sartre, existentialistul ateu de mai
trziu, va fi de prere c oamenii sunt con-
damnati la libertate!) Oamenii, ne asigur
Dostoievski, care n aceast viat au ignorat
porunca divin de-a iubi, n viata de dincolo
se vor chinui nemaiputnd s iubeasc, iar
tortura lor va atinge cote de neimaginat
atunci cnd acest dar de pret al Creatorului
le va fi prezent sub ochi prin nftisarea fe-
ricit a celor ce iubesc, n fond continuarea
fireasc si binemeritat a strdaniei lor p-
mntesti.
Prin urmare, nu mai este cazul s se rs-
pund la ntrebarea dac iadul are tavan sau
nu, atta timp ct el este prezent n noi. Dar
tot n oameni este prezent si raiul, adic mij-
locul eficace de neutralizare a rului si de
promovare a binelui.
Cunoscnd prea bine firea paradoxal a
omului, Dostoievski si-a nzestrat personajele
cu trsturi angelice si demonice. Iar ele nu
se simt ctusi de putin incomodate de co-
existenta dragostei si a urii fat de aceeasi
persoan (cazul Katerinei Ivanovna), ba
chiar de iubirea nscut din ur. Semnificativ
n acest sens este ceea ce la un moment dat
i spune Lizei eroul fr nume din scrierea
nsemnri din subteran: Te si uram fiindc
te-am mintit! Si mai departe: Eu, ca s nu
fiu tulburat de nimeni, as vinde lumea-
ntreag pe doi bnuti, fr-a sta pe gnduri.
Dac-i de ales: s se drme lumea ori s-mi
beau ceaiul, eu spun c mai bine s-ar drma
lumea, numai s-mi pot bea ceaiul.
Dac Lev Tolstoi rmne apolinic n cre-
atia sa pn si atunci cnd ne prezint drama
si n final sinuciderea Annei Karenina, linia
artistic a lui Dostoievski este una emina-
mente dionisiac. De fapt nu este constant,
necum progresiv, nici valoarea romanelor
realizate n perioada deplinei sale maturitti
scriitoricesti (ultima perioad a creatiei). Ro-
manul Adolescentul, de pild, este departe
de ceea ce l-a impus pe Dostoievski n litera-
tura universal si n constiinta lumii: Crim
i pedeaps, Idiotul si Demonii, pentru ca
n Fratii Karamazov, ultima mare realizare,
el s izbuteasc deodat o sintez si o splen-
did ncoronare a ntregii sale creatii.
ntlnim n literatura marelui artist o con-
tinu ntretiere de planuri si destine, un
amestec de oameni bolnavi (dement, ftizie,
epilepsie) si de oameni pe cale de-a se m-
bolnvi, de adolescenti care tin mortis s
par maturi si de btrni care fac pe cocosii
(btrnul Karamazov se lupt pe viat si pe
moarte cu fiul lui Mitea pentru dobndirea
favorurilor Grusenki), respectiv de msc-
rici laolalt cu reprezentanti ai lumii sus-puse.
Pe scurt, un magistral ghiveci social, pe care
scriitorul l elaboreaz cu migal si ni-l ser-
veste n chip magistral.
Crimele si suspansul adiacent sunt pre-
zente n marile romane dostoievskiene. Cu
exceptia amplului roman Demonii, care p-
ctuieste prin numrul mare de crime si si-
nucideri, sumbr prevestire a hecatombelor
secolului 20, actiunea celorlalte romane mari
(Crim i pedeaps, Idiotul, Fratii Kara-
mazov) se construieste cu abilitate n jurul
unei crime, care fie c deja s-a nfptuit si par-
tea cea mai consistent a romanului se ocup
de procesele psihice ce-l tortureaz fr mil
pe criminal pn la autodenuntare (Crim i
pedeaps), fie c asasinatul pluteste n aer
taman de la intrarea pe scen a unor personaje
precum Rogojin si Mitea Karamazov.
Dar dac n privinta lui Rogojin nimeni
nu se ndoieste c-i capabil s-o ucid pe fru-
moasa Nastasia Filippovna (pe care o iubea
cu patima descreieratului), si asta deoarece
i ardeau ochii ca de febr, Fratii Kara-
mazov, prin miestria cu care se tese intriga
si se strnge plasa acuzatiilor mpotriva lui
Mitea, se constituie ntr-un impecabil roman
politist, strlucit replic dat palpitantelor
scrieri de acest gen ale lui Edgar Allan Poe.
Desigur, cazul nevinovatului Mitea, gsit
vinovat si condamnat s-si ispseasc pe-
deapsa la ocn, este inspirat din realitatea
vremii, dac avem n vedere erorile judiciare
la care Dostoievski face referire n Jurnalul
unui scriitor, erori datorate excesului de zel
al magistratilor, ca si grabei cu care acestia,
cu concursul juratilor, pronuntau sentinte
nedrepte, n dorinta de-a scpa de cazurile
respective. Citim n Jurnal cum scriitorul,
revoltat la culme de aceast stare de lucruri,
a luptat din rsputeri pn la stabilirea adev-
rului si corectarea unora dintre erorile judiciare.
Si iat cum Mitea cade victim firii sale
ptimase de natur karamazovian, iar pre-
viziunea staretului Zosima se mplineste.
Scriitorul ne las pe noi cititorii s dezlegm
enigma: este vinovat de crim Ivan Karama-
zov, autorul moral, ori bratul mrsav care a
nfptuit-o - bastardul Smerdeakov?!...
Epilepsia, boala de care a suferit nsusi
Dostoievski, este prezent n multe dintre
romanele sale: Umiliti i obiditi (micuta
Nelli), Idiotul (printul Mskin), Demonii
(inginerul Kirillov, teoreticianul si fptuitorul
sinuciderii), Fratii Karamazov (Smerdea-
kov). Dar cu ct precizie a descris scriitorul
rus nu doar crizele de epilepsie, ci si alte
afectiuni ce mcinau fr mil societatea
timpului su, ca de pild frecventa si neier-
ttoarea ftizie! De subliniat c autorul crtii
Personalitti accentuate n viat i lite-
ratur, profesorul si medicul psihiatru ger-
man Karl Leonhard, l citeaz foarte despe
F.M. Dostoievski pentru uimitoarea precizie
cu care a descris unele tulburri psihice.
E de mirare cum acest om, scriind doar n
intervalul dintre dou crize succesive de epi-
lepsie, a putut elabora o oper att de im-
portant pentru cultura si gndirea uni-
versal. Un miracol? Mai degrab o dovad
evident si pilduitoare de om adevrat, care
prin credinta sa statornic n Dumnezeu si n
valorile umane, a izbutit s-si poarte crucea
pn pe Golgota creatiei artistice, aseznd-o
cu iubire la picioarele Mntuitorului.
Si astfel a devenit nemuritor!
32
Anul III, nr. 2(18)/2012
Poe(ii nu mor niciodat
Poetii nu mor niciodat, ei doar
si odihnesc zborul
ntre clipa ce vine si visul ce-a fost
potolind focul din oase si luna
cu dorul,
arznd ntotdeauna
cu rost.
Poetii nu mor niciodat,
se-ntorc n cuvinte
eterne vorbe ncoltite-n brazd
n frunze, flori si n ntoarceri
din cele sfinte
sau n zborul psrilor
ce torc la stn
cntece pregtite s fie gazd
n care intrm cu ei de mn.
Poetii nu mor niciodat, ei vin
cobornd treptat n noi
pe frnghii de lumin,
de ap si iz de pelin
ne iau de pe umeri tristetea,
ne-nvesnicesc tulpin
si ne pun aripi de nger, n abis
nu mor niciodat, dar niciodat
doar urc n vis.
Poetii nu mor niciodat, doar ies
din auz, cum ai privi
printr-un ochean ntors,
sau alunec n simturi
cum noaptea unei ciocrlii
aureoleaz cu stele un ses,
ei au n vene al patrulea simt,
metafora din snge a unui print.
Poetii nu mor niciodat, si doar
si odihnesc zborul
ntre clipa ce vine si visul amar
potolind focul din case si luna
cu dorul, arznd ntotdeauna
cu rost.
Ayteptare
I
Ograda cu nuc sub ceat plutind,
Mic voievodat la marginea rului,
Primvara n roua czut din frunze,
Case din lemn si spal ferestrele,
Nestatornice ochiuri n noptile de veghe.
Cnd trifoiul decide vara,
Cnd pentru rcirea fontelor solare
De la brul zilei
Mama aduce ap de la fntn
n cumpenele donitelor de fag,
Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,
Lsati-v-n aripile primului vnt
Care merge spre casa
Unde mama, cu mna dreapt-a surorii mele,
Gteste sub cumpna zilei
Pentru ntoarcerea mea abia licrind,
Un dor al ei.
II
Si semintele trec n nestire peste artur
Si-n nestire brazdele rmn grele,
Iar pinea a crescut peste mejdin,
Mirosind a ploaie mrunt.
Aici sub snopul de raze, n mierea soarelui,
Se-ntoarce amurgul n verdele dintr-o tulpin.
Asteptnd, trec nodurile noptii peste zri
Si cocosii si pregtesc cntecele
melancolicelor desteptri.
III
Tata despic inima nucului,
Tata despic inima mielului
Si focul umple ograda de umbre,
Focul mielului se vars-n pmnt.
Tata se aseaz n capul mesei cu toat livada,
mprtindu-ne din feliile inimii
Si sngele mielului ne curge pe barb-n jos,
Si sevele nucului se preling n brazd,
Rcorindu-ne explozia verii din piepturi.
n micul voievodat de la marginea rului
Seninul are la rdcin fntna,
Frunzele legnndu-se m cheam
Si respir adnc ntre cer si cumpna ei.
Poetul
S-a ntors poetul n satul natal
Cu toate psrile lui zburtoare
Acelasi ru i aduce la mal
Amintiri din clipe arztoare.
S-a ntors poetul pe strada copilriei
Si e o alt adres pe casa lui
Bronzul toamnei sun n frunza viei
Si galbenul scrisorilor a trecut n gutui.
...Ceata timpului, val dup val,
Peste nuci ncet se las,
Prin inimile oamenilor din satul natal
Trece poetul, amintire, spre cas...
Al doisprezecelea ceas
Vremea urc n imponderabil,
Psrile sub zborul crora
Moleculele de aer mor
Poart tcerea ntre particule,
Doar miscarea brownian
n dezordinea ei
Ordoneaz apa de ploaie
Apoi acolo, n lzile de zestre ale mamei
Din podul casei, rsfoind mirosul de nuci
Si caietele, gndesc la trecerea iute a
toamnelor,
Timpul rmne pe lucrurile din podul casei
Copil
Ca mine n rugciunile mamei.
IV
Coloane de dealuri cu ferestre,
Satul ca o licrire suie,
Norii n plcuri alearg din cas n cas
Sub soare via si fierbe mustul
Si apele macin n turbine lumina,
Mama tot mai aduce rcoarea fntnii,
Sora mea tot coase batiste si fat de mas,
Tata ciopleste carul
Pentru ntoarcerea mea acas.
Al. Florin }ENE
33
Anul III, nr. 2(18)/2012
Menu]MAXIMINIAN
$i totuyi...
Sunt un om fericit.
Si totusi...
Mi-am licitat iubirea pe scena singurttii.
Sunt un om linistit. Si totusi...
Am o atractie sadic spre interzis.
Sunt un om melancolic. Si totusi...
Nu stiu s spun Te iubesc.
Sunt un om credincios. Si totusi...
Cer multe si nu dau nimic.
Sunt un om fidel. Si totusi...
Dac voi fi prsit m voi bucura de suferint.
Sunt un om al generatiei. Si totusi...
Visul meu este mereu altul.
Sunt un om bun. Si totusi...
mi pare att de ru si att de bine c mi pare ru.
Sunt un om dinamic. Si totusi...
Mereu acelasi drum: cas-scen, scen-cas.
Sunt un om tare. Si totusi...
Iubesc pn la lacrimi.
Sunt un om liber. Si totusi...
Mi-e fric de crri...
Si totusi... Sunt om...
Aur yi lacrimi
Un pumn de fier, o inim aprins,
Un tricolor mare ct tara,
O viat ntru lupt,
Un cstigtor.
Victoria este a noastr,
Succesul este al trii,
Bucuria e uman,
Harul e de la sfinti.
Cnd ceasul bate n ring,
Antrenorul si spune rugciunea,
Elevul transform sudoarea n medalie,
Iar publicul aclam cu flori.
Scara de foc
Ursitoare n alb,
Copil n scutece de foc,
Viat n fat,
Cu crti de ap.
Seceta smulge pcatul,
Fina pinii se nmulteste,
Fiul se ridic din moarte,
Cerurile deschid ploile.
Vntul vrtej face,
n stele ajunge carul,
Duhul sufl lin
Peste cmpia romneasc.
Sfntul adie ca un vnt de var
Peste satele cu cenus n sob,
Si clopote ce bat prin fum
Vestesc iubirea.
Cugetul cuget, urechile aud,
Gura laud preamrirea,
Denenceputul cu denesfrsitul
Fac cas luminii.
Strigati sfntului s v aud,
Pe pene de aur el doarme,
Iar inima lui, mprtit n mii,
Luceste pe bolt.
Sfntul si sfnta ies la plimbare
Norii i acoper n dragoste,
Iar noi, ne bucurm,
Cnd merele cad din pomul raiului.
Puiul
Un pui de porumbel.
Un suflet de om.
Doi prieteni.
Un timp.
Cu aripile descoper cerul,
Cu inima druieste lumin.
Viata e mai mult,
Moartea e o punte.
Pui cu telecomand,
Cu limb de extraterestru,
Om cu duh,
Cu gnduri de sfnt.
Balerina bibelou
Printre crti e casa ei.
De 20 de ani st pe aceeasi polit.
Cnd se plictiseste i trage cu ochiul lui
Eminescu,
Sau lui Cosbuc,
Sau la altii din Biblioteca pentru toti.
E o balerin nobil,
Din portelan fin, sau sidef cu irizatii albstrui.
Nici ea nu stie exact din ce e fcut
Dar se simte bine n carnea ei.
Pe rochia scurt are dantel,
La pr o floare,
La inim un ghimpe.
Cu minile asezate pe creturile rochiei,
Rememoreaz gloria de altdat.
Cnd era venerat.
Astzi nici praful nu mai este sters din jurul ei.
ntr-o toamn cu frunze de aur
Si-a trit prima iubire.
A fost a lui si de atunci
Timpul pare c a ncremenit.
Perdeaua dragostei e tras,
Balerina st neclintit,
Pe raftul cu scriitori.
Un gram de iubire
Cnd m ndrgostesc simt singurtatea,
Iar cnd sunt singur, m ndrgostesc.
Nu-mi las inima s-mi amorteasc.
Supus la probe,
Ca ntr-un examen prelung.
Nu stiu s spun Te iubesc!
Cersesc iubire, dar nu dau nimic,
Dac sunt prsit m bucur de suferint,
Pentru c sunt viu, iar dragostea va veni iar.
mi pare att de bine c mi pare ru.
Cnd sunt nefericit fac lucruri mari,
Suferinta are si ea volupttile ei.
Iubirea e o crj, un paravan,
Iar eu o savurez pn la lacrimi.
34
Anul III, nr. 2(18)/2012
Umorul este definit n dictio-
nare ca fiind: nclinare spre glu-
me si ironii ascunse sub o apa-
rent de seriozitate; manifestare
prin vorbe sau prin scris a acestei
nclinatii. (prin extindere: veselie,
haz). Categorie estetic ce const
n sublinierea incompatibilittii si
absurdittii laturilor unor situatii
n general firesti. (D.E.X. Enci-
clopedia CARTIER) Desigur
eforturile dictionarelor pentru de-
finirea conceptului sunt admi-
rabile, chiar dac, foarte putin
ncununate de succes, deoarece
un fenomen att de complex, pre-
cum umorul, este greu de cuprins
ntr-o definitie orict de ampl ar
fi ea (amplitudinea fiind de altfel
contrar spiritului unei definitii,
caracterizat nu numai prin genul
proxim si diferenta specific, ci
si, prin conciziune, element in-
dispensabil, cel putin, retinerii).
Iesind ns din domeniul dic-
tionarelor putem aprecia com-
plexitatea abordrii anterior de-
finite, analiznd-o prin formele de
exprimare n vorbire. Apar astfel
categoriile de umor: sub(ire, ne-
gru, facil, absurd, prostesc, fin,
discret, elegant, subtil, grosolan
si cine stie mai cte astfel de ca-
talogri, toate viznd varietatea,
diversitatea dar si unitatea feno-
menului, considerat specific ra-
sei umane (unele manifestri ale
animalelor, oarecum asemn-
toare umorului omenesc, sunt
doar interpretri strict subiective,
asociate jocului, prin urmare, de
alt natur!). Si, nu cred c vom
ntelege umorul dac l vom face
eliptic de scopul su, rsul, a-
cesta fiind de fapt elementul
cheie al necesittii umorului ca
practic social, pivotul (si al)
unei ntregi industrii de profil (in-
clusiv, profit). Rsul ca finalitate
a actului umoristic poate defini,
la rndul su, un ntreg univers
emotional, intelectual, atitudinal,
relational si comportamental
Icnd parte din fiinta noastr
biologic, psihic si spirituala.
Putem afirma de asemenea c
relatia umor-rs ne integreaz
complex si trainic ntr-o ordine
cosmic superioar, noetic, a
vietii constiente de sine. Dar,
pentru a nu prea deplasat for-
mularea anterioar, s analizm
succint rsul, ca efect al umoru-
lui, n msura n care, tot la nivelul
cuvntului, poate exprima situatii
si stri extrem de diverse, ntr-un
mod de asemenea foarte concis.
Iat cum putem caracteriza sau
chiar cataloga persoanele cu care
venim n contact, doar cons-
tatnd c:
Rde: ca prostul, pe sub mus-
tat, n fat, pe la spate, de altul,
ia n rs, batjocoritor, de/cu, este
de tot rsul, si/sau de batjocora
si de rsul lumii; (stri de fapt);
Surde: blnd, parsiv, rece,
calculat, cald, nvluitor, ngdu-
itor... etc), rde (n hohote, sincer,
prefcut, deschis... etc; (nivelul
tririlor emotionale);
Rde: n sil, de nevoie, din
toat inima, cu toat fiinta, ochii
rd-inima plnge, gura rde-ochii
plng... etc; (nivelul de satisfac-
tie);
Se sparge de rs, moare de
rs, se umfl de rs... etc; (expri-
mri vulgare care dau not celui
care le foloseste);
Rde toat ziua, nu rde nici-
odat, rde cnd si cnd, rde
mine de ce aude azi... etc; (de-
fineste subtil comportamentul
uman prin relatia, aparent bizar,
dintre rs si unitti de timp);
Sau, are rs ntunecat, se lu-
mineaz cerul cnd rde, mprs-
tie norii, apare soarele... etc;
(definind firea omului n relatie
cu fenomenele naturale)
Dar: nu-i timp/loc de rs, acum
te-a gsit rsul, nu-i deloc de rs,
ce-ti veni s rzi, ce gsesti de rs
aici, nu gsesc nimic de rs la...
etc; (instituie sau sanctioneaz
coduri comportamentale);
Pe cnd: nu rde pentru c
nu ntelege, nu stie de ce rde,
cum s rd dac nu pricepe
etc; (se instituie ca un indicator
al culturii sau nivelului de inte-
ligenta si educatie);
Iar rsul: nechezat, behit, ca
un tril, grohit, ltrat etc; (ca-
racterizeaz, eficient si drastic,
prin valente onomatopeice co-
respunztoare).
Nu putem vorbi ns de umor
si rs fr s amintim de functiile
si atributele sale sociale pentru
c, din acest punct de vedere ce-
le dou manifestri au implicatii
profunde n procesul de formare
si ntretinere a grupului n limitele
profund morale ale socialului
uman. Putem aminti despre func-
tiile de:
Liant social: la petreceri, sr-
btori, oamenii se adun mpre-
un cu principalul scop de a se
simti bine, iar acest lucru se pe-
trece, mai ales, rznd, fiindc
acest exercitiu creeaz relaxare,
disponibilitate pentru comuni-
care, permisivitate, tolerant, du-
cnd si la cresterea capacittilor
intelectuale. S nu uitm, chiar
si cuplurile de ndrgostiti rd
mult mai des prin comparatie cu
alte cupluri n care lipseste afec-
tul, iar aceast situatie este, n
mod sigur, provocat de creste-
rea nivelului endorfinelor;
Ierarhizator socio-cultural:
observm c oamenii nu rd toti
la aceleasi glume si ne putem n-
treba, ba chiar, deseori, o facem,
de ce rde omul simplu (rural,
urban, cu specificatiile urban-
industrializat si urban-periferic,
spre deosebire de omul cult, evo-
luat spiritual);
Functia educativ: strnind
rsul prin ironie, societatea in-
duce ideea scderii performantei,
cu reflectare n plan social: mai
putine sanse la promovri, cu-
ceriri, succese, etc;
Functia coercitiv: rsul ridi-
culizator provoac individului,
senzatia de rusine activnd ast-
fel mecanismele ei mobilizatoare;
Functia socio-moral: aici
strvechiul dicton ridendo cas-
tigat mores este, de unul singur,
n msur s dea importanta
Mihai BATOG-BUJENI}~
Sursul a fost inventat de un om care nu voia s se certe
Dany Laferrier
Despre umor [i r@s
35 Anul III, nr. 2(18)/2012
acestei functii.
n plan individual, ns cu fer-
m reflectare n social, exercitiul
rsului, fiind eliberator de en-
dorfine, creeaz relaxare, dispo-
nibilitate pentru comunicare,
permisivitate, tolerant, creste-
rea capacittilor intelectuale. Si
aici cred c un exemplu se im-
pune. n anii saizeci vestul Euro-
pei era confruntat, la nivel social,
cu actuala noastr problematic
de alienare, intransigent nejus-
tificat n raporturile interumane
si o, aparent nejustificat, ten-
dint spre agresivitate si, implicit,
violent. Numai c, atunci, a-
ceste manifestri, au fost atent
studiate de psiho-sociologi, de-
oarece ele afectau dramatic fun-
damentele normalittii sociale si,
a fost gsit remediul!
Au fost nfiintate, la sugestia
cercettorilor dar si cu voint po-
litic, cluburile: Zmbiti, zmbiti!
(Surriez, surriez, varianta fran-
cez, pentru nencreztori). n
aceste cluburi, oamenii erau n-
vtati s considere zmbetul un
factor sine qua non al comuni-
crii interumane. Prin urmare,
Iceau exercitii de a se adresa
unii altora, rostind mai ales ba-
nalitti, n orice conditii, cu zm-
betul pe buze. Exista chiar obli-
gatia, ca persoanele care lu-
creaz cu publicul, s fie membri
ai respectivelor cluburi. Aproape
firesc, n aproximativ un deceniu,
tensiunile sociale s-au diminuat
considerabil, a sczut semnifica-
tiv rata infractionalittii, ba chiar
si numrul accidentelor rutiere,
fiind cunoscut nocivitatea agre-
sivittii la volan, iar, implicit, a
crescut productivitatea muncii,
stiindu-se c oamenii relaxati se
pot focaliza mult mai eficient pe
rezolvarea sarcinilor ce le revin.
Ei, da, ar spune crcotasii, a fost
Icut totul pentru ca omul s fie
mai bine exploatat de ctre om si
s creasc profiturile capitalis-
tilor, asa cum am nvtat noi la
marxism-leninism. Da! Numai c
rspunsul cel mai potrivit la a-
ceast acuz ar fi, paradoxal, o
ntrebare: Si ce dac?
Dincolo de orice dilem ns,
trebuie s avem n vedere impli-
carea factorului de decizie n re-
zolvarea unei asemenea proble-
matici sociale, pentru c, n ab-
senta unei implicri energice ale
acestui nivel, orice plan este sor-
tit esecului. Iar acum, cnd multi
dintre noi merg n trile Europei
Centrale, se mai uimesc nc de
faptul c oamenii de acolo se
poart ntr-un mod care ne n-
cnt dar ne si nedumereste. Cre-
dem c este doar efectul bun-
strii, fr s ne gndim la in-
terventia decisiv, la un moment
dat, a factorului educativ. Iar edu-
catia s-a fcut folosindu-se forta
terapeutic a zmbetului. Deci,
precum vedem, se poate! Dar,
numai dac se vrea!
Si, printr-un nou recurs la dic-
tionar vom gsi, desigur, o defi-
nitie a rsului: actiunea de a r-
de si rezultatul ei; manifestare a
veseliei exprimat printr-o mis-
care caracteristic a fetei si a gurii,
nsotit de un sunet specific ne-
articulat , putem constata, din
nou, c o simpl definitie nu poa-
te, si consider c nici nu si pro-
pune, s cuprind o att de larg
fenomenologie.
Prin urmare, dincolo de defi-
nitii, putem afirma c rsul, ca fe-
nomen complex si specific deter-
minat de umor, defineste un n-
treg univers emotional, intelec-
tual, atitudinal, relational si com-
portamental si fcnd parte din
fiinta noastr biologic, spiri-
tual si psihic, o apropie, cel mai
mult, de divinitate. Deoarece, nu
degeaba se spune c atunci cnd
rzi esti mai bun fiind mai a-
proape de Dumnezeu dar, pro-
babil, este valabil si situatia in-
vers. Iar controversele istorice
referitoare la modul n care n-
teleptii acestei lumi au abordat
rsul, dac ei nsisi au rs sau
nu, ba chiar aprinsele si prelun-
gitele dezbateri teologice referi-
toare la ntrebarea dac Iisus a
rs vreodat, indiferent de re-
zultat, dau, fr alte comentarii,
dimensiunea fenomenului. Si, ne
putem pune, la rndul nostru,
ntrebarea ct adevr este oare
n spusele abatelui Jorje din
Numele trandafirului, cu re-
ferire la cartea pierdut a lui
Aristotel:
- Dar cte minti stricate, ca
a ta, n-ar extrage din aceast
carte silogismul cel mai mare,
potrivit cruia rsul este scopul
omenirii! Rsul l ndeprteaz,
pentru cteva clipe, pe omul
simplu, de spaim. Dar legea se
impune prin spaim, al crei
nume adevrat este frica de
Dumnezeu. Si, de la aceast
carte ar putea pleca scnteia
luciferic, cea care ar atata lu-
mea ntreag ntr-un nou in-
cendiu Omului simplu, care
rde, n clipa aceea nu-i pas
c va muri
ns, pentru c vorbim totusi
despre umor si rs, nu putem s
nu lum n consideratie si modul
n care aceste manifestri ne ca-
racterizeaz. Asta fiindc putini
dintre noi stiu faptul c poti s-ti
dai seama de caracterul omului,
cu care stai de vorb, urmrind
doar felul n care acesta rde.
Desigur nu vom gsi, poate nici-
odat, o prea mare acuratete a
rsului, dar este bine s stim cam
ce fel de oameni sunt cei ce rd
astfel:
Ha, ha, ha... = deschis, spon-
tan, sincer, activ;
Ho, ho, ho... = vesel, bine dis-
pus, epicurian, putin superficial,
bun la suflet;
He, he, he... = nevrotic, zefle-
mitor, inteligent, ascuns, ironic;
Hi, hi, hi... = meschin, avar,
interiorizat, schizoid;
H, h, h... = ru, rzbun-
tor, ranchiunos;
H, h, h... = grosolan, g-
man, demonstrativ, paranoic;
Hu, hu, hu = prefcut, min-
cinos, trdtor, intrigant;
Ayadar, aten(ie la felul n
care rd cei cu care dorim s
avem o rela(ie yi, mai ales, dac
rd!
Giotto - JUDECATA DE APOI (Arena Capela)
36
Ninge! Ca niciodat ninge anul
acesta. Ninge de parc-ar fi sfrsitul lumii.
Ninge n cod portocaliu. E oare un semn al
apocalipsei lumii portocalii?
n seara asta, de vineri, ninge ca ntr-un
paradis alb. mi vine s las departe totul, ora-
sul, televizorul, internetul, lumea noastr ro-
mneasc ruinat de mizeria politic porto-
calie, spatiul nostru mioritic cu miturile sale
si s-apuc peste cmpuri, prin nmeti, s m
dezbrac si gol s-mi frec corpul si sufletul cu
aceast mare pur, pn-mi curt tot jegul
zilelor portocalii, pn m purific n albul
zpezii, pn mi curt gheena sufletului de
toate refulrile obsesive si toat otrava por-
tocalie ale crei efecte nocive nu m las s-
mi vd de ale mele, fiindc ei nu-si vd de
treburile lor, adic de ale noastre pentru care
i-am ales, ci de-ale lor. Acesti oameni politici,
neoameni din spatiul mioritic, nu nteleg c
Ir noi ei sunt niste nimeni pe lumea asta,
nima-n drum, cum spune bnteanul.
I-am ales s ne slujeasc pe noi, nu noi
s-i slugrim pe ei. Si mi-as vedea linistit de
treburile mele, dac as avea ncredere n ei
c lucreaz pentru noi, dar ei nu lucreaz,
doar se prefac c lucreaz; preocuparea lor
nu e bunstarea noastr, ci bunstarea lor,
de parc ei ne-ar fi ales pe noi si nu noi pe ei.
Politrucii de profesie jubileaz si se nc-
ptneaz s repete zi de zi, ca n reclama
aceea imbecil, reluat, pe anumite posturi
TV, pn la tmpire, ,,cumprati tigaia dry
cooker! Nu se rupe, nu se-ndoaie..., de par-
c am fi un popor de tmpiti, oligofreni, orbi
si surzi, care nu pricepem c binele lor e bi-
nele nostru si nu invers, adic binele nostru
s fie si binele lor. M-am sturat de vorbe
mcinate, la nesfrsit, ca de o moar ce ma-
cin n gol.
M-am sturat s veghez, s fiu mereu n
alert ca un paznic al cettii, s critic puterea,
dar nu pot s renunt, nu pot s m plictisesc,
fiindc mi-i team s nu cad iarsi n sclavia
unei alte tiranii mai perfid si mai odioas
dect cea rosie de care am scpat.
Eu m-am sturat, dar ei nu! Si probabil
c, pe aceast lehamite a noastr, animalul
politic actual si msoar pasii nemuririi la
putere... Fiecare scandal nou - scria Octa-
vian Paler, la 30 septembrie 1994 - terge
amintirea scandalului precedent, cum terg
valurile spuma lsat de alte valuri, la ma-
re. Repetitia este mama ntelepciunii, zicea
un precept latin. Fals, fundamental fals!
Repetitia este mama plictiselii (Octavian
Paler - Vremea ntrebrilor, Ed. Polirom, Iasi,
2011, p. 322).
Oare repetitia din Piata Universittii nu-l
plictiseste pe Troian?
Ninge feeric si fascinant, ca ntr-un spa-
tiu-timp suprarealist, n care totul capt di-
mensiuni hiperbolice, nct m simt, lng
masina mea, Big Small, ca supraomul lui Al-
fred Jarry n ntrecere cu locomotiva. Ninge
cu bobite mrunte de gheat, o imensitate
de boabe de zahr, cristale mici ce se revrs,
Ir oprire, din sacii pe care Dumnezeu i go-
leste peste pmnt. Ce de-a zahr! zicea,
uimit, Ancuta, cnd a vzut pentru prima
oar zpada.
Este zahr peste tot; strada, casele, copa-
cii, masina, toate sunt acoperite cu un strat
gros de zahr. Un munte de zahr de o puritate
nfiortoare revrsat peste oras. n mirifica
nea si gerul nprasnic intuiesc speranta uci-
derii microbilor si gemenilor patogeni politici
care ne-au infestat sufletele...
Eram gata s plec..., departe de oras, de-
parte de aceast societate politizat pn la
absurd, care mi macin n gol energiile, si
m transform dintr-un om liber ntr-un ro-
bot portocaliu.
N-am fcut nimic din toate cte mi tre-
ceau n acel moment prin cap. Sunt prea legat
de social, cu multe fire, ca s-mi iau lumea n
cap. Asa c adio hiper-libertatea la care visam.
Am nceput s curt, cuminte, masina de
stratul gros de zpad. Continua s ning
cu cristale mici de zahr... mai aveam o alter-
nativ, o mic sans de a m purifica... si de
a m elibera de toate aceste constrngeri so-
ciale care mi ngrdesc libertatea de gndire.
Pentru eroul lui Marin Preda, Petrini, din Cel
mai iubit dintre pmnteni, era de-ajuns s
se elibereze de obsesiile erotice, ca gndurile
s-i zboare din nou cu elan spre lumea pur.
Eu am nevoie s m eliberez de politica
noastr cea de toate zilele.
Aveam nevoie de puritate, aveam o ne-
voie imens de o intensitate spiritual, care
s m elibereze de toate nevoile existentiale,
o intensitate dus la maxim, n care s nu mai
simt nimic, s nu mai vd nimic, dect spiritul
pur, fascinant ca o magie alb.
Cu o sear n urm am primit un telefon
de la Rodica Rodean, presedinta Asociatiei
Universul prieteniei. M-a invitat la ntlnirea
cu Lucian Blaga, la muzeul Unirii. Am orga-
nizat un simpozion Sub semnul lui Blaga,
mpreun cu editura Ars Longa din Iasi.
Avem si un pahar de vin, ncearc s m
ispiteasc Rodica Rodean, cu licoarea lui
Bachus.
Initial am vrut s-i refuz invitatia, tocmai
pentru ispita cu care m ademenea la o se-
rat cultural. Nu cu licoarea lui Bachus ar fi
trebuit s m ispiteasc, ci cu poezia si filo-
zofia lui Blaga. Dar poate c asa s-a stator-
nicit, obiceiul, azi. Si ntr-un anume sens, e
poate benefic. Ca n Banchetul lui Platon, un
pahar de vin dezinhib angoasele, dezleag
limbile, topeste barierele conventionale, n-
clzeste spiritul. Nu vinul era, ns, ispita
pentru mine, ci ntlnirea cu Lucian Blaga,
nteleptul cunoasterii paradisiace si luciferice.
Mrturisesc, cu prere de ru, c pe Blaga l-
Vasile ANTON
Departe, foarte aproape...
de spa]iul pur
37
Anul III, nr. 2(18)/2012
am ocolit mult vreme. Dar astzi m-am dus
la el s m purific denegativul adevrului,
cum spunea Paler.
Cnd am intrat n sal, pe masa de la pre-
zidiu, trona poetul, risipit n sase volume de
poezie - Ctre cititori, Poemele luminii,
Paii profetului, n marea trecere, Laud
somnului, La curtile dorului, ntr-o exce-
lent grafic a Nicoletei Bida.
Si, mi-am zis atunci: iat c mai exist
ceva pur, la fel ca zpada, ce nu poate s
murdreasc lumea politic - poezia si filo-
zofia. ntlnirea cu Lucian Blaga e ntlnirea
cu spiritualitatea pur. Si asta te face s intri
ntr-o anume stare de pietate si solemnitate,
de tcere si ascultare
Cci, atunci cnd te ntlnesti cu adev-
rata spiritualitate, nu poti, dac iubesti spi-
ritualul mai mult dect orice ispit material,
s nu intri n comuniune cu aceast mira-
bil smnt- culori luminate, doar ele
destinuie trepte si har. Nu poti s nu te
rupi de aceast lume si s intri, la fel ca Plotin,
cnd ntra n starea de meditatie; lumea fals
si plin de angoase, care l nconjura, disp-
rea subit si filozoful intra n comuniune cu
Dumnezeu. La fel se poate, dac-l iubesti pe
Blaga, s rmi doar tu si poetul sau filozoful.
Dintr-odat, ca n SF-ul Star Trek, m-am
trezit n hiperspatiul mioritic, mirific si pur, al
mitului, prin intermediul inconstientului, psi-
hologic si metafizic, unde Blaga, la fel ca un
patriarh, si revrsa asupra noastr ntelep-
ciunea. E miracolul ce se svrseste, n ase-
menea momente, prin inhibarea constientu-
lui, adic prin ruperea complet de lume.
Mai nti, a vorbit poetul Horia Zilieru.
Am stat, pn la patru dimineata, la taifas
cu poetul. Si i-am zis c, cei ce cred despre
Lucian Blaga c filozofeaz n poezie si po-
etizeaz n filozofie sunt niste superficiali,
care nu i-au studiat opera. Lucian Blaga e
singurul filozof romn cu sistem. Si-ntlnirea
asta sub semnul lui Blaga, pare,
aici, la Muzeul Unirii romnilor,
ntlnirea a dou mari spirite -
al lui Eminescu si al lui Blaga;
aici si-acum cei doi si dau
mna. Noi, romnii, spunea
Cioran, stm mereu sub sem-
nul nenorocului. La fel, Lucian
Blaga a stat sub semnul neno-
rocului, c ar fi putut primi pre-
miul Nobel, dar c Academia
romn n-a miscat un deget,
n 1956, spre a-l sustine.
Nu pot fi de acord cu a-
ceast doctrin a fatalittii,
mbrtisat adesea de filosofii
spatiului mioritic, aceea a nas-
terii si vietuirii ntr-o tar mic
sau cu ideea lui Noica c suntemmarginali
i marginalizati (Scrisori despre logica
lui Hermes, Ed. Cartea romneasc, 1986),
de un Occident cinic si deloc altruist, spre a
ne justifica nemplinirile noastre n spatiului
mioritic. Chiar si n pofida faptului c unii
din marii nostri savanti s-au realizat n Occi-
dent, deci n afara spa(iului mioritic, nu pot
fi de acord cu aceast doctrin fatalist.
Acelasi Noica nu gseste n cele 22 de
milioane de romni, 22 de tineri, adic unu
la un milion - cu o nzestrare exceptional.
Dar ntrebarea nu numai cum s-i gseti
pe cei 22, ci mai ales cum s faci virtuali-
tatea s devin act. (Constantin Noica -
Despre lutrism, Ed. Humanitas, Bucuresti,
2008, p. 77).
Ca virtualitatea s devin acte nevo-
ie de o anumit emulatie colectiv n spatiul
mioritic, o predispozitie spre cunoasterea spi-
ritual, o eliberare de mizeria material si mai
ales politic, care ne epuizeaz energiile cre-
ative. Or, tocmai din aceste motive cantonm,
noi oamenii spatiului mioritic, n lutrism.
Vinovat, asa cum artam n eseul meu
Marea (dez)iluzie eminescian, este lim-
ba romn. Limba noastr, spune Noica, ci-
tnd remarca lui Dimitrie Cantemir, are o to-
pic de vorbitori care gndesc, mai degra-
b lene. Unul din marii nostri filologi si
lingvisti, Sextil Puscariu, s-a speriat de inver-
sarea topicii, propus de Cantemir - anume,
n loc de Omul merge, la pdure, ca s taie
lemne, pentru iarn, Cantemir a propus:
Ca s taie lemne pentru iarn omul mer-
ge. Si continu Noica, datorit limbii care
ne face deosebit de volubili, dar gnditori
lenesi, aa vom rmne, de altfel, ct se va
vorbi limba romneasc pe pmnt...(ibid.
pp. 12-13) .
Cu toat aceast latur lenes a gndirii
noastre, datorat logicii sofiste a limbii ro-
mne, n anumite perioade de emulatie colec-
tiv s-a produs acea virtualitate n act
despre care vorbeste Noica. Dovada o cons-
tituie generatia eliadian, n care, desi mai n
vrst, l putem include si pe Lucian Blaga,
fiindc trebuie s recunoastem c perioada
interbelic a dat, n pofida unui politicianism,
la fel de desntat ca cel de astzi, o ntreag
pleiad de savanti, filozofi si scriitori romni
de nivel european si chiar international.
Iat cum aceast logic sofist a limbii ro-
mne, ce ne face gnditori lenei, poate fi
nvins de oamenii mioritici pasionati si dedi-
cati, pn dincolo de sine, muncii creative.
Lucian Blaga este unul dintre acesti mari
nvingtori. Ideea categoriilor abisale
este, n contrapondere cu arhetipurile
jungiene, ontologic pentru fiinta uman,
ontologia ei fiind argumentat de faptul c,
n aceste categorii abisale, este inclus
orizontul misterului. Misterele nu-l fac pe
filozof sau pe savant s le lmureasc, ci s
le adnceasc; eu cu lumina mea spo-
resc a lumii tain. Categoriile abisale
sunt ontologice pentru fiinta uman si pentru
c sunt dotate cu factori stilistici din vo-
inta primordial a Marelui Anonim, ce le-a
programat pentru om spre a cunoaste si a
revela continuu misterele creatiei.
Categoriile inconstientului, structurate
ntr-o matrice sau cmp stilistic, se
constituie n viziunea lui Lucian Blaga, la fel
ca la Kant - ideile, apriori constiintei. Arhe-
tipul, n acceptia noastr (Vasile Anton -
Despre destin), nu simbolizeaz experiente
primordiale universale, cum este n viziunea
lui Jung, ci scheme codificate n programe
informa(ionale implantate n genomul u-
man, care se constituie n programe mintale
ale re(elelor neuronale fundamentale (exis-
tente n creierul cu care ne nstem), cu aju-
torul crora omul primordial si fiecare copil,
nou nscut, acceseaz cunoasterea realittii.
Plotin are perfect dreptate: n retele neu-
ronale fundamentale este implantat o lume
virtual etern, o lume a formelor ce pre-exis-
t n inconstientul fiecrei fiinte
umane, cu care fiecare fiint ac-
ceseaz realitatea. Copilul nu se
naste cu un creier tabula rasa,
cum s-a crezut mult vreme sub
influenta empiristilor englezi, n
spet al lui John Locke. n a-
ceast ordine de idei, putem
identifica categoriile abisale ale
lui Blaga, cu acest program vir-
tual, existent n retelele neuro-
nale ale creierului cu care ne
nstem. n acceptia lui Lucian
Blaga, factorii stilistici sunt
factorii modelatori ai spiritului
uman si asta ne deosebeste, ra-
dical, de animale.
Sub semnul lui Blaga -
la Muzeul Unirii din Iayi
38
Anul III, nr. 2(18)/2012
Aproape c m-am lsat prins n sistemul
filozofic al lui Lucian Blaga, cnd, deodat,
de la captul opus al rndului de scaune unde
m asezasem, s-a ridicat o doamn, frumoas
ca o doin romneasc, si a nceput s de-
clame poemele lui Blaga.
Mai trziu, am aflat c o cheam Doina
Iarcuczewicz si este actrit la Teatrul Lu-
ceafrul, din Iasi. Tinea n mn, nu o carte
de-a poetului, cum m asteptam, ci un car-
netel, unde si copiase, cu meticulozitate,
poemele pe care urma s le declame. Si ceea
ce m-a uimit, fiindc totusi poemele lui Blaga
sunt greu de memorat, a fost faptul c arare-
ori cuta n caiet dup un cuvnt. Trebuie s
ai o mare dragoste pentru Blaga s poti fi
capabil de asemenea performante. Si nu un
poem sau dou. Mai bine de jumtate de or,
Doina Iarcuczewicz ne-a tinut sufletul total
captivat (cel putin asta am simtit eu n acele
momente) de spiritualitatea fascinant a po-
emelor lui Blaga, trecnd cu dezinvoltur prin
toate cele sase volume, ca ntr-o uvertur
dramatic.
Apoi, traductoarea n englez al lui Lu-
cian Blaga, prof. univ. dr. Rodica Albu, ne-a
vorbit cum s-a ndrgostit, n studentie, de
poemele lui Lucian Blaga si cum, de fiecare
dat cnd intra ntra n stare de melancolie,
recitea poemele acestui mare poet ca un bal-
sam salvator. n acel moment, gndul m-a
dus, pentru o clip, la impresionantul poem
al lui Liviu Antonesei, intitulat chiar astfel:
Poemul care mi-a salvat viata.
Pot fi poemele lui Lucian Blaga salva-
toare de vieti? Iat cum crtile cu poeme ale
lui Lucian Blaga, att de sugestiv intitulate
Ctre cititori, Poemele luminii, Paii pro-
fetului, n marea trecere, Laud somnului,
La curtile dorului, pot fi balsam pentru su-
flet, cnd existenta te pune, n situatii ex-
treme, de-a alege ntre a fi sau a nu fi.
Traductorul n spaniol, lector univ. dr.
Andrea Bargan, a vorbit despre greuttile
ntmpinate n gsirea celor mai adecvate
sensuri poemelor lui Blaga, traduse n spa-
niol. La urm, a vorbit Brndusa Tmas de
la Editura Ars Longa, care a motivat necesi-
tatea reeditrii crtilor de poeme ale lui
Lucian Blaga.
Am dorit ca aceast sear cultural de
exceptie s se ncheie cu un schimb de idei
despre filozofia si poezia lui Lucian Blaga.
Am renuntat, ns, la paharul de vin si la
agape, grbindu-m s ajung n raiul meu,
biblioteca, unde l abandonasem - sine die -
pe Blaga, pentru a continua discutia, toat
seara, doar eu cu el.
Aprut n 2005, luna iunie, revista Dor de
dor, fondat de Marin Toma, com. Dor Mrunt,
jud. Clrasi, continu s fiinteze. Desi designul
s-a mai schimbat, cptnd o form mai apropiat
de modernul secolului XXI, determinat si de evo-
lutia mijloacelor de tiprire, prin continut si pro-
gram, revist literar pentru toate genurile si vrste-
le, Dor de Dor rmne credincioas nceputului.
si gsesc spatiu n revista clrsean, tiprit
acum la Pitesti, Argesul liber S.A., si scris ntr-
un alt loc din tar, dup cte am dedus, pe la Bo-
tosani, nceptori si consacrati n ale literaturii,
poeti si prozatori, autori de eseuri, cronicari etc.
de pe tot cuprinsul trii.
n decembrie 2011 a aprut nr. 64-65, cu 32
de pagini. Prima este dedicat interpretului de mu-
zic popular, Nicolae Rotaru, un constean de-
al d-lui Toma, deci din comuna Dor Mrunt. Din
lecturarea articolului aflm c rapsodul Nicolae
Rotaru are o bogat activitate, cu turnee n tar si
strintate cu Orchestra Radiodifuziunii Romne,
sub baghetele unor importanti dirijori.
Interiorul revistei este plin de patriotism, de
revolt, de istorie si de dragoste fat de oameni si
de Dumnezeu. Colaboratorul permanent al re-
vistei, d-l Nicolae Rotaru, semneaz o sarcastic
si plin de umor tablet despre viata politic din
ultimul timp n tar si n lume. Pe aceeasi pagin
semnalm poeziile lui Costel Neacsu din Srmasu
Mare, jud. Mures, versuri pline de nduf la adresa
istoriei de azi si din totdeauna al romnilor: Rze
cu glas galnic, n itari i ie,/Ridic-ti peste sat
cutele fruntii,/Slug la altii eti pe a ta glie,/Tu,
care muti din loc i muntii. (Ion al Romniei) Sau:
Cnd flcii notri sunt la hor-n sat,/Strngnd
voinicete bruri de fecioare/Eu, pe-un fir de carte,
de cuvnt furat,/Le cnt fr glas rana ce ne do-
are. (Vioara mut)
Asemenea stihuri nu-si gsesc spatiu n re-
vistele cu pretentii, sponsorizate de stat, pe motiv
de curent literar, c ar fi desuete. Desigur, n peri-
oada globalismului, dragostea de tar nu-si mai
are rost.
Lucide poezii de dragoste semneaz Costel
Cristea si Alexandru Priboieni, ambii din Bucuresti.
Alexandru Priboieni pare dezamgit n dragoste
(Cti n-au fost, nu sunt si nu vor fi). S citim: De-
geaba-mi vine ca s-mi plng de mil - / O, biat
past moale de argil, / Chiar prin urechea acului
de-a trece / Un ir de zeci i sute de cmile, / Tu
vei rmne tot nepstoare / Zmbind doar la
sfritul unei zile. (Tu esti misterul lumii)
D-l Cristea este mai luminos, pare mai indi-
ferent: De nu vrei s vii / Cu mine s fii,/ Cerul se
rzbun /Norii se adun/ S-ti inunde viata/ Pn
dimineata/ Ropotind ca vara./ Doamn, bun
seara (Doamn, bun seara)
Mai semneaz versuri Georgeta Oana-Mus-
c, din Rediu, jud. Galati, Elena Toma din Pitesti,
Raveca Vlasin din Dej, jud. Cluj, Ioana Pusescu
din Giesti, Dmbovita, iar Aurelia Corbeanu este
nseriat cu un fragment din povestirea Gheor-
ghit i Petiorul de aur. O pagin este rezervat
lui N.N. Niculescu, prin prezentarea unui bogat
CV bibliografic si cinci poezii semnificative: Nu-
mesc lucrul nenumit/ Triesc visul netrit/ Vd...
dar prin pupila cui/ Harta infinitului? (Proiectie)
Dac m aplec s-ti ning/ Ochii n care ti se sting/
Trei vzduhuri de egrete/ Tu m-ngropi adnc n
pleter (Dac vin)
Alte pagini cuprind pe Nicolae Labis cu Moar-
tea cprioarei, pe Serghei Esenin cu S-o pornesc
din nou la drum/ Stamba luncii n-o s m mai
cheme. Si un medalion Marin Sorescu cuprinznd
date biografice si poeziile Dac nu cer prea mult
si Adam. David Aurel din clrasi semneaz un
eseu intitulat Dor de Eminescu, Maria Diana Po-
pescu de la revista Agero, Germania, ne spune c
moartea lui Paul Everac nseamn Apusul unui
Lord. Menut Maximinian este prezent cu o cronic
a volumului Oameni n pardesie a medieseanului
Valeriu Marius Ciungan, iar Melania Cuc si inti-
tuleaz cronica la cartea Cu rnd a lui Grigore
Avram cu un titlu sugestiv: Taina luminii care se
alege din ntuneric.
Mai notm din cuprins dou documentare:
Venicia s-a nscut la sat, ilustrat cu case ale
unor scriitori - Cosbuc, Creang, Rebreanu - pre-
cum si cu imagini din diferite sate al trii, docu-
mentar semnat de Iana Caraba, din Republica Mol-
dova, precum si un documentar privind srbtorile
de iarn si obiceiurile specifice acestora.
Ultima pagin cuprinde o inim tricolor, por-
tretul Ecaterinei Chifu, versurile ei integrate n
titlul Memoria pmntului romnesc, chipul fon-
datorului revistei, dl. Marin Toma, si un contur al
trii decupat dintr-un tricolor cu stema regal la
mijloc. O fi avut dl. Toma premonitie privind de-
monstratiile din Piata Universittii din Bucuresti
cci si acolo am mai vzut un astfel de drapel.
Poate dl. Toma si aduce aminte c n perioada
cnd se flutura un asemenea stindard, cteva mi-
lioane de romni, dac atunci i-ar fi aprut revista,
tot n attea milioane de exemplare, nu ar fi putut
s i-o citeasc pentru simplu motiv c erau anal-
fabeti. Mai multe nu mai spun. Oricum, merit
citit ultim strof din poezia Ecaterinei Chifu:
Romnie Eti cedrul lui Horia,/ Si teiul lui Emi-
nescu/ Ce ne adun-n srbtori,/ Spre pomenire
i Mn-tuire,/ nflorind sperantele.
Emil BUCURE$TEANU
Revista DOR de DOR
39
Anul III, nr. 2(18)/2012
Viorel MARTIN
Alexandru era nerbdror. l sunase ne-
nea Postolescu s i spun c i-a aprut o fa-
bul n Urzica. S-a dus la sefu, s si fac un
bilete de voie.
- Azi nu se dau bilete de voie. Nu stii c
mergem la miting? La opt si jumtate trebuie
s fim la locul de adunare.
- Dau si eu o fug pn la un chiosc de
ziare si vin direct la locul de adunare. Promit!
n timp ce mergea ctre chiosc, n mintea
lui Alexandru se rostogoleau, ca ntr-un vis
urt, ultimele stiri despre Timisoara. Ascul-
tase n fiecare sear Europa Liber si aflase
c la Timisoara se trsese n oameni. Era
revoltat. Fcuse un pamflet, Dictatorul, pe
care l citise unor prieteni si colegi: Dafinoiu
si Zaharescu. l citise si la Uniunea Scriito-
rilor, la masa unor prieteni, Mircea Micu si
Fnus Neagu. Nea Fnus i spusese:
- Tmpitule, nvat poezia pe dinafar,
pe urm mestec hrtia si nghite-o, c ne
bagi si pe noi.
La chiosc nu era coad. Alexandru cum-
pr revista Urzica, rsfoi cu nfrigurare si
gsi fabula lui. O trimisese de vreo dou luni
si apruse abia azi. Dar era bucuros. Se duse
la locul de adunare si l gsi pe Gusti, un de-
senator de la el de la institut.
- Salut Gusti! Noi suntem primii?
- Nu, Alexandre, s-a amnat mitingul.
Toat lumea s-a ntors la serviciu. Eu mai
stau aici c astept pe cineva.
n drum spre serviciu, Alexandru gndi
c o minte desteapt l nvtase pe Ceausescu
s nu adune lumea. Toat lumea era revoltat.
Toti auziser de Timisoara. n institut numai
despre asta se vorbea. n curtea institutului,
Alexandru gsi agitatie mare.
Dragomirescu, secretarul de partid pe ins-
titut, aduna oamenii. Se schimbase ordinul.
Mergem din nou la miting.
n Piata Palatului, lume mult. Dinspre
Scala, coloana lui Alexandru, de vreo zece-
doisprezece oameni pe rnd, intra printre
dou siruri de oameni de ordine, militieni,
soldati si civili. Dup intrarea n dispozitiv -
cum le plcea s spun -, n spatele oame-
nilor s-au nchis cele trei cordoane, nghe-
suind oamenii n piat, care cu portretele
celor doi Ceausesti, care cu steaguri, care cu
lozinci. A nceput discursul lui Ceausescu.
Lumea murmura.
Dragomirescu sttea n fat, cu spatele
la Ceausescu si cu fata la noi - oamenii lui.
Probabil primise indicatii s si supravegheze
toti oamenii. Era cu un cap mai mare ca toat
lumea. Doamne, gndi Alexandru, dac bag
degetele n gur si fluier tare cum stiu eu,
cred c rbufneste ceva, nu se poate! Dra-
gomirescu se uita parc numai la el. Alexan-
dru s-ar fi lsat pe vine s fluiere. Dar, dac
nu se ntmpla nimic? Rmnea singur. Si
erau attia securisti si militieni! Si ce fcea
mine la serviciu?
Deodat, din centrul pietei, se auzi un fel
de bubuitur surd si un suierat, ca o vibratie,
care te fcea s tremure carnea pe tine de fri-
c, de panic. Apoi un rpit ca de mitralier.
Se auzir tipete de glasuri de femei. Lumea
ncepu s fug din centrul pietei. Se auzea
zgomot de multe lemne trntite pe jos. Erau
cozile de steaguri si tablouri, pancarte si alte
materiale de propagand aruncate pe asfalt.
Alexandru sttea aproape de Biblioteca
Central Universitar, cu spatele lipit de bo-
tul unei masini rusesti, care avea un catarg
de ctiva metri, cu difuzoare. Se rezema de
ea. Cnd lumea a nceput s fug din centrul
pietei, Alexandru a vzut dou mari valuri
de oameni care fugeau parc pe niste raze.
Unii se buluceau ctre Palatul Regal. Se urcau
pe gardul palatului si probabil cei mai btrni
erau clcati n picioare de ceilalti, c se auzeau
tipete disperate si de femei si de brbati. Al
doilea val s-a bulucit ctre Biblioteca Univer-
sitar, unde era masina ruseasc, cea cu ca-
targul, direct peste el.
Alexandru simti o durere mare n piept si
n spate. Nu mai putea respira. Era strivit.
Lumea venea peste el. Se rsuci cu greu spre
stnga. Haina lui de piele se frec de botul
rotund al masinii, alunec si ajunse n late-
ralul ei, de unde fu mpins de valul de multime
pn aproape de iesirea din piat.
Ceausescu schimbase discursul. Era dis-
perat. Promitea bani la militari, la muncitori,
la studenti..., dar nimeni nu l mai asculta.
Fiecare se gndea cum s scape, s nu fie
clcat n picioare. Cele trei cordoane care
pzeau oamenii s nu ias din piat, parc
intraser n pmnt. Alexandru se trezi liber.
Putea s plece unde voia.
Un cor puternic de brbati se auzi dinspre
Calea Victoriei. Ti-mi-soa-ra! Ti-mi-soa-ra!
Alexandru se ridic pe vrful picioarelor.
Dinspre hotelul Bucuresti, intra n piat
un rnd de circa 20 de brbati, tinndu-se de
brate, cu minile ndoite de la cot, si umr
lng umr. Ocupau aproape toat ltimea
Cii Victoriei. Ti-mi-soa-ra! Ti-mi-soa-ra!
Alexandru le ddu repede un nume: Grupul
Timisoara.
Se tineau toti de brate si strigau ct i ti-
nea gura Ti-mi-soa-ra! Ti-mi-soa-ra!. Ceau-
sescu tot promitea cte ceva si fcea apel
disperat la ordine, dar nu l mai asculta ni-
meni. n piat ecoul repeta: Ti-mi-soa-ra! Ti-
mi-soa-ra!. Parc si cldirile din piat nte-
legeau c se ntmpl ceva important. Grupul
Timisoara o luase pe lng Hotel Ambasador
spre Bulevard. Alexandru mai arunc o privire.
Piata arta ca dup rzboi. Mormane de pan-
carte, tablouri si steaguri zceau aruncate
care ncotro si parc rnjeau spre tribuna
oficial. Unele ardeau. Parc spuneau: Asa
nu se mai poate! A venit ceasul schimbrii!
Ct s mai rabde si bietii oameni? Alexandru
o porni spre cas. n fata cofetriei Scala,
grupul Timisoara crescuse. Erau cam 30-40
de persoane, majoritatea sau toti brbati,
mbrcati civil. Mergeau spre piata Roman
n 2 rnduri, fiecare ocupnd aproape toat
ltimea soselei. Strigau: Ti-mi-soa-ra! Ti-mi-
soa-ra! i rugau pe bucurestenii care ap-
ruser la cteva balcoane pe stnga si pe
dreapta - majoritatea stteau ascunsi dup
perdele - s vin alturi de ei.
- Nu ne lsati singuri! Jos dictatorul!
- Ce ne-a fcut nou, la Timisoara, o s
v fac si vou. Veniti, cu noi, bucuresteni!
Nu ne lsati! Ti-mi-soa-ra! Ti-mi-soa-ra!.
Pe ambele trotuare erau multi trectori care
priveau, dar le era fric s treac alturi de
grup, pe mijlocul strzii. Stteau n spatele
gardurilor din fier forjat, nalte de circa un
metru, care se aflau ntre trotuar si carosabil.
Alexandru rmase uimit cnd de pe tro-
tuar au nvlit, n pas alergtor, un pluton
de militieni, lupttori cu bastoane de cauciuc,
scuturi, veste antiglont si csti metalice cu
vizor, care le acopereau toata fata. Artau ca
niste cosmonauti. Alexandru nu mai vzuse
asa ceva. Mai trziu avea s afle c se nu-
meau scutieri. Acestia au ocupat o pozitie
pe 3 rnduri, fiecare ct ltimea strzii , cam
Un nou \ nceput
40
la 15 metri n fata grupului Timisoara, cu
spatele ctre Piata Roman. Alexandru ar fi
dorit s se alture grupului Timisoara, dar i
era fric, asa cum le era fric tuturor celor de
pe trotuare. Se gndea: daca l vede Dragomi-
rescu? Dac va fi dat afar de la serviciu, dac
va fi arestat? Ce se vor face sotia lui si cele
doua fetite nca foarte mici. Nu! Nu trtebuie
s m bag! si zise. Dar oamenii stia au
dreptate. Si eu simt la fel ca ei. Nu! mai bine
nu ma bag. Nu vezi c nu se bag nimeni?
Grupul Timisoara s-a oprit n fata scu-
tierilor, cam la zece metri, si striga ctre bal-
coane, la fel ca nainte.
Deodat, n spatele grupului, cam la 10-
12 metri, a intrat pe carosabil alt pluton de
scutieri si au luat pozitie de lupt. Acum cei
circa 30-40 de oameni din grupul Timisoara
erau prinsi ca ntr-un cleste. Erau cu minile
goale. Scutierii aveau scuturi, csti si bastoa-
ne de cauciuc. Alexandru se gndi cu groaz
la ce urma s se ntmple. i era ciud c cei
de pe trotuar nu fceau nimic s i apere.
Dac ar fi srit unul singur gardul, Alexandru
ar fi fost al doilea, apoi altii ar fi urmat sigur
si oamenii scpau. Dar asa? Se gndi c nu e
drept. Sngele i zvcnea n urechi si simtea
cum i se umfla venele de la gat. Simtea gura
uscat. Dac nu va face nimic pentru acesti
oameni, se va considera un las toat viata lui.
Alexandru sri gardul de fier forjat. Haina
lui din piele maron care i ajungea cam pn
la genunchi i s-a agtat un pic de gard, dar
pn la urma a reusit. Ajunse n mijlocul str-
zii, la doi metri n spatele celui de al doilea
pluton de scutieri, care nchideau bulevardul
ntre grupul Timisoara si Universitate. Pluto-
nierul major, care comanda plutonul, era echi-
pat exact ca scutierii. Era un brbat voinic,
cam de 100 kg si un metru nouzeci si cinci
nltime.
- Nu aveti voie s stati aici! Treceti napoi
pe trotuar. Noi avem misiune!
Alexandru sttea ncremenit. Parc nici
nu l auzea. Era hotrat s nu plece. Parc
astepta o minune.
- Voi aveti misiunea voastr si noi pe a
noastr. Fiecare cu misiunea lui, se trezi
Alexandru c spune, mai mult ca s trag de
timp.
Si minunea de la Dumnezeu se produse.
Peste gard ncepur s sar mai nti unul,
pe urm doi, pe urm cinci, pe urma multi si
Alexandru se trezi cam cu 70-80 de oameni
de pe trotuare, care se asezar lng el si n
spatele lui, aproape pe toat ltimea strzii.
Si tot mai veneau! Lui Alexandru i mai trecu
spaima, pe care o simtise pe sira spinrii, cnd
fusese singur cu seful scutierilor. Parc si
inima ncepea s bat mai ncet, s nu i mai
sparg pieptul. Acum scutierii se treziser
ncercuiti.
Comandantul de pluton a dat cteva
ordine scurte si, pe grupe, pe cte un rnd,
scutierii au disprut, n pas alergtor, pe tro-
tuarul dinspre Scala. Alexandru s-a apropiat,
cu toti oamenii de lng el, de grupul Timi-
soara. Acum erau un singur grup cam de 120-
150 de oameni si tot mai veneau din spate si
din lateral.
Acum erau multi. Acum nu le mai putea
face nimeni nimic. Bulgrele o pornise la vale.
Alexandru se simti mai usurat. Se bucura c
i-a dat Dum-nezeu curajul. C nu l-a vzut
nimeni de la institut, c oamenii au scpat.
si aduse amin-te de colegii lui. Trebuia s
se duc s le spun ce se ntmplase. C el
avusese drep-tate. C trebuia s se ntmple
ceva... si se ntmplase.
La institut - liniste si pace. Nu stia nimeni
de ce s-a ntmplat la Palat. Alexandru le po-
vesti pe nersulate.
Toti bulbucau ochii. Nu le venea s crea-
d. Dar programul se ncheiase. Alexandru
se ndrept ctre cas gndindu-se la gro-
zviile vzute. Oare ce se va ntmpla mine?
l vzuse cineva?
Va fi chemat la comitetul de partid? Parc
i era ciud c nu ninsese. Era n 21 decembrie
si nc nu-si plimbase fetele cu sania. Abia
astepta. Ce zi a mai fost si asta! Se bucura n
sinea lui:
- Mine e zi de leaf.
Laura RUSHANI
(Albania)
Ceva dulce
lui Baki Ymeri
Ziua n amiaza mare,
Poetul viseaz fecioare.
Ieri, una opritu-l-a-n cale
Si i-a cerut o tigar.
- Nu ti-e rusine
S-i ceri unui btrn o tigar?
Iar ea i-a rspuns ntr-o doar:
- Nu ti-am cerut
O tigar electronic,
Ci una tare si metaforic!
- Ce vrei de la mine acum -
Nu vezi c sunt mai btrn
Dect ntrebrile tale?
Iar ea pe dat l-a cucerit
Cnd i-a rspuns rspicat:
- Viat-i divin
Tu esti cel mai tnr brbat
Fiindc esti un mare poet
Care m gust
Cu buza lui de serbet.
Mierea sufletului tu
De ce m vrei
Mai ntrebat
ntr-un poem.
Pe buzele tale
Nevzute albine
ti desenau o inim.
De ce m vrei
Te-am ntrebat.
Nevzute albine
Se trudeau
S poarte prin aer
Tremurul inimii mele.
ngerul sufletului meu
I-am cerut Domnului o floare
Si mi-a dat o grdin.
I-am cerut un copac
Mi-a dat o pdure.
I-am cerut un ru,
Mi-a dat un ocean.
I-am cerut un nger
Si mi te-a dat pe Tine!
n joac
Pe toate vrei s le stii
Mister Baki Ymeri
Ce a fost si ce va fi,
De ce noaptea nu e zi,
De ce plng ochii mndrii,
De ce ceata este gri,
De ce moartea va muri
Si-n alt trup o s s nvii
ti urez mereu s scrii
Doar superbe poezii
Si poate-mi vei drui
Crti ce nu vor mai pieri.
Fr titlu
(Variant)
Zile cu saore/zile lucrtoare
Poetul albanez viseaz fecioare
Ieri l-a oprit una din ele la cale
Si i cere o tigar
Nu-ti e rusine s-i ceri tigri unui mos
I-a zis fr nici-un pic de rusine
Iar ea i-a rspuns prompt
Nu ti-am cerut o tigar electronic
Ci una tare si metaforic
Ce vrei de la mine,
Nu vezi c sunt mai btrn
Dect ntrebrile tale
Iar ea l-a cucerit
Cnd i-a spus hodoronc tronc
Tu esti cel mai tnr om din lume
Fiindc esti un foarte bun poet
Care m linge cu buze de serbet
Poeme Poeme Poeme
41
Anul III, nr. 2(18)/2012
Ion N~LBITORU
(Italia)
...Iesir n curtea castelului cu Mihai
Valdescu n frunte. Un moment, tnrul simte
cum inima i se face ct un purice si are o cli-
p de ezitare. Din instinct, pune mna pe pa-
los. Un spectacol nemaintlnit i se desf-
soar n fata ochilor. Pe ziduri se perind chi-
puri hidoase, ale cror forme se transform,
ca niste umbre, cnd n psri rpitoare, cnd
n animale slbatice. Pe rnd, pe metereze, se
aprind, ca din senin, fclii ale cror flcri
plpie nencetat n diferite forme si mrimi.
Urmeaz cteva chiote, zbenguieli ale dia-
volilor, rsete sinistre propagate n ecouri,
apoi, pe rnd, fcliile se sting, umbrele dispar
n negura noptii si totul cade ntr-o tcere
adnc.
- Ce-a fost asta? ntreab Miron.
- Necuratul ne-a transmis un salut din
mprtia sa! rse Preda.
- Sincer, m temeam de ceva mai ru, re-
plic Vladimir, revenindu-si din buimceal.
- La diavol te poti astepta la orice.
- De regul, au obiceiul s se mai ntoarc?
ntreab Mihai Valdescu, oarecum ngrijorat
c era posibil ca jocul si dansul dracilor abia
s nceap n toiul noptii.
- De regul, diavolii nu au nici reguli, nici
principii, dar s sperm c-si vd de alte treburi
mai importante dect s se zgiasc la noi.
Propun s intrm n castel.
- Au plecat?
- Unde s plece? Sunt pretutindeni! Se
fac vzuti numai cnd au chef si plcere s
se distreze pe seama muritorilor.
n salon, se asezar la mas si mai turnar
cte o ulcic de vin s le vin inima la loc din
pricina spaimei.
- Mine, pe la prnz, mergem la iaz.
- Cpitane, care-i misterul de s-au retras
asa repede si ne-au lsat n pace?
- Simplu! Mria Ta ai sosit pe aceste me-
leaguri cu gnduri pasnice ca s unesti ti-
nuturile de acelasi neam si nu s le deranjezi
mprtia! rosti cpitanul Preda, cu un zmbet
ascuns, a crui semnificatie doar el o stia.
De parc lui dracul i pas de acest neam!
Tocmai ntunecimii sale cruia i plac la ne-
bunie nvrjbirile, nclcelile, durerea si
groaza!, si zise n sinea sa.
n realitate, ns, Preda pricepu ce se n-
tmplase, dar nu dezvlui principelui ade-
vratul motiv al neamestecului fortelor ntu-
nericului. Nu l-au deranjat pe Mihai, deoarece,
conform blestemului, cineva din neamul Val-
descu trebuia s domneasc si s lase un
mostenitor care s duc sngele nobil mai
departe pentru mplinirea sorocului peste ani
si ani. ntelese c acesta va fi adevratul
principe al tuturor tinuturilor valahe.
A doua zi, pe la prnz, viitorul domnitor,
nsotit de cpitanii Preda, Miron si Vladimir
prsesc castelul si ptrund n pdurea bn-
tuit de fortele necuratului. Un vnticel rece
si reconfortant le flutur pletele. Este o liniste
specific pdurilor de foioase, tulburat doar
de fosnetul frunzelor si trilurile psrelelor.
Cpitanul Preda se afla n fruntea convoiului,
ca bun cunosctor al acestor meleaguri.
Deodat caii nechezar speriati.
- Ce-a fost asta? ntreab nedumerit prin-
cipele.
- Un moft al animalelor, zmbi cu nteles
Preda. Vreun duh ru ne d trcoale, iar pa-
trupedele simt pericolul naintea omului.
- Cpitane, rosti deodat Mihai, n jurul
tu pluteste o atmosfer plin de mister.
- Prea esti sigur pe tine n tot ceea ce n-
treprinzi! Ori ai vreun pact cu necuratul de
nu te temi de fortele sale!? glumi cpitanul
Vladimir.
Preda surse imperceptibil. Le ntelegea
curiozitatea si suspiciunile, dar, nici n ruptul
capului, nu le va divulga legmntul fcut n
fata stpnului su, Principele Ptru Val-
descu, care, n aceste momente, l urmreste
pas cu pas de acolo din ceruri.
Dup vreo dou sute de pasi, n fata ochi-
lor li se desfsoar o priveliste ncnttoare,
n mijlocul creia se afl un lac cu apa ca
lacrima. Acesta este mrginit de o poienit
nverzit, presrat cu flori multicolore de
cmp, iar mprejur falnicii stejari se ridic spre
bolta cerului, ca niste strjeri neclintiti de la
datoria lor, mpreun crend o imagine de
vis. n schimb, nu se aude nici fosnetul frun-
zelor, dar nici melodiosul tril de psrele.
Aceast liniste mormntal, n care nici mcar
adierea vntului n-o deranja, i nfior pe ne-
poftitii oaspeti.
- Nu v lsati purtati de vraja de basm pe
care o ntlniti aici. Este o capcan. Cei ce
vor psi pe aceste meleaguri se vor rtci.
Vor pribegi pn la pieire n ghearele ne-
curatului...
Nici nu apuc Preda s sfrseasc bine
cuvintele, c un urlet prelung tulbur linistea
pdurii pn n adncurile sale, apoi, din se-
nin, se porni o vijelie, apele lacului se tulbu-
rar si o imagine lugubr li se nftis n fata
ochilor. Din adncul apelor se ridic un balaur
cu multe capete din care ieseau limbi fioroase.
Caii nechezar ridicndu-se speriati n dou
picioare, iar stpnii lor abia i strunir.
- Nu v temeti! tun cpitanul Preda. Dac
fugiti sunteti pierduti!... Piei diavol spurcat!
si ridic palosul. ntoarce-te , blestematule,
n brlogul tu si s mai iesi cnd va veni so-
rocul s se fac dreptate. apoi s pieri pentru
totdeauna!
Deodat. serpi scrbosi tsnir prin gura
satanei.
- Nu fugiti! ordon cpitanul Preda. n-
gerii sunt cu noi, iar Dumnezeu este deasupra
noastr, pretutindeni si oricnd. El este st-
pnul nostru! ntoarce-te, drace, la talpa ia-
dului tu!
Un vrtej puternic cuprinse pdurea si
urlete sinistre i sfsiar linistea ce domnise
pn acum cteva momente. Necuratul se
nfurie de nfruntarea pe care o primi din
partea omului si se ridic ameninttor deasu-
pra lor.
- Dispari, Satana, n unghierele tale ntu-
necate, n locuri neumblate sau blestemate.
Du-te la vrjitoarele tale care te slugresc,
ia-le sufletul si prjoleste-l n focul iadului
tu, hrneste-le cu smoal, dar las omenirea
cu necazurile, bucuriile si pcatele sale s le
judece Domnul, nu tu, mprat al ntuneri-
cului!... Rege al luminii, orbeste diavolul c
nu ne las s plecm de bun voie!
Deodat, o lumin strlucitoare inund
pdurea. Urletele lugubre se stinser treptat
n ecouri, iar balaurul, transformndu-se ntr-
un vrtej, dispru n adncuri, acoperit de
apele lacului care, pe dat, deveni o mocirl
cu iz insuportabil.
Dup cteva clipe se restabili linistea si
pdurea si relu freamtul cu soaptele sale
duioase, iar n fata ochilor li se desfsur din
nou acel lac cu apa de cristal ca din povesti...
Comoara blestemat#
(Fragment din romanul Principele motenitor)
42
Opera(ie pe suflet deschis
sufletul meu a fcut infarct
n timpul unei operatii pe cord
deschis...
acum
face dializa
gndurilor mele
tautologice...
mi-e fric
de acea clip frivol
de apoi,
cnd o va lua
de la capt.
n sala de operatie
instrumente aruncate
de un chirurg nu foarte
concentrat
struie
n urechile nfundate.
Tic... tic... tic...
Umbrele negre nghit
doctorul
ce cnt la pian
efervescent
pe inima mea.
Un ton, un semiton
si o prelung rtcire
a unui joc de mim
asistat
ce rsun constant:
l pierdem, faceti ceva!
Si sufletul meu
se zbate
din toti plmnii.
Tac... tac... tac...
Ultimul cuvnt
Gura leilor
mi-ai fcut-o
slas
si nu m-ai nvtat
s zbor
Ir aripi...
iar ceilalti
m privesc
pe gaura cheii
cum ncerc
s m ridic.
Oximoronice
gnduri
n mintea lor...
Azi parc toti
si-au uitat
aripile acas
si nimeni nu m ia
n zbor...
Doar doi serafimi
cu ochi
scnteietori
mai stau
cu arma
iluzorie
si grea
n spatele meu.
Nu mai ntrebati
de mine,
inutil moment
de glorie
al unui final
prea previzibil,
oricum nu
v intereseaz
si asteptati
cu sufletul la gur
glontul
ce mi va sfrteca
sufletul
plin de regrete...
Iarna sufletului
E iarn,
fluturii sufletului meu
nu mai zboar.
Doar o turturic
pitit
ngheat...
Copilria...!
Ce timpuri vechi
demult apuse...
...cnd rdeam
precum 1000 de clinchete
de clopotei
de gheat...
...cnd plngeam
cu un ochi
si zmbeam
cu amndoi...
...cnd alergam
alturi de timp,
pentru c si timpul
mi era prieten...
...si clipa,
si zmbetul,
si ploaia,
si plnsul
mi erau prieteni
si dusmani...
Copilria...!
Ce timpuri vechi
demult apuse...
Gute Nacht!
Das Fasching endete
Und Ich bin zu Hause jetzt
Mi-am scos masca
Si-am rmas
Doar noi doi, iubito!
Am rmas doar noi doi
Allein
n casa vecin.
Und ich liebe dich
Wie nimand
n searea de apoi
Doar tu si eu
Numai noi doi.
Wenn Fasching war,
War ich Tod
C te-am lsat acas
Und ich war dumm
Und es war bleod
Ce lucru nebunesc!
Und Gute Nacht!
Und Gute Nacht, meine
Gestorbene Frau
Carnavalul s-a terminat
Si sunt acum acas.
Echilibru fragil
Liniste...
Prpastia mintii e doar
o clepsidr
msurnd eternitatea.
Tic-Tac! Tic-Tac!
Iulia Ruxandra CEVEI
G
i
o
t
t
o

-

L
E
G
E
N
D
A

S
F
.

F
R
A
N
C
I
S
Poeme
43
Anul III, nr. 2(18)/2012
Gheorghe A. STROIA
Uneori, n parcurgerea reali-
ttii cotidiene, te lovesti fr
drept de echivoc, de ntmplri,
fapte si oameni, cu care Ceva/
Cineva te-a fcut s interacti-
onezi, realiznd c totul face
parte dintr-un plan, bine pus la
punct, de scoatere la lumin - de
mplinire a unor vise care, pn
nu demult, preau irealizabile.
ntr-un astfel de parcurs cotidian,
te intersectezi cu destinele unor
oameni simpli, care au nrdci-
nate n suflet ancestrala dorint
de a scrie sau care, poate ntr-o
viat anterioar, au fost dedicati
scrisului, acest fapt fiind evident
prin talentul manifestat n creatiile
proprii.
Despre Petru I. Szab, am au-
zit ntmpltor si am aflat, apoi,
c a mai scris o carte, girat de
distinsul profesor si literat vrn-
cean Valeriu Anghel, un adevrat
cuttor de condeie, un desco-
peritor de talente, neobosit pro-
motor al valorilor autentice rom-
nesti, indiferent de zona ori locul
n care sunt zmislite.
Cu un evident har, manifes-
tnd o atentie deosebit pentru
detalii si conturndu-si zborul ca
pe o necesitate de autorealizare,
Petru I. Szab se hotrste s-si
ntregeasc parcursul literar, prin
abordarea - ca pe o nou pro-
vocare - a deloc-facilului stil sci-
ence-fiction. Desi se doreste o
carte adresat copiilor, Misiune
printre stele nu este deloc asa,
inedit fiind prin multitudinea de
date si informatii - n spet de
ordin astronomic - prezentate cu
o rigurozitate specific unui ve-
ritabil cltor stelar. Structurat
sub forma unei odisei spatiale,
cartea contine un numr de... po-
vestiri, legate ntre ele si ale cror
personaje, bine definite (din
punct de vedere fizic si moral),
sunt eroii unei misiuni de salvare,
plin de peripetii si actiuni in-
tergalactice. Petru I. Szab, ca
un autodidact ce este, caut, ca
n numele copiilor ce vor citi a-
ceast carte, s adreseze ntre-
bri dar, s si gseasc rspun-
suri corecte si complete, formu-
late cu destul claritate, pentru a
fi usor receptate de ctre inocen-
tele genii.
Dedicat fiului su, Noris-
Petru, Misiune printre stele
este - de fapt - o extensie a unui
vis mplinit al autorului - acela
de a scrie. Fr a avea pretentii
exagerate de la propria-i persoa-
n si fr a aspira la un loc re-
zervat ntr-o ierarhie literar,
Petru I. Szab - n ciuda greut-
tilor pe care le-a ntmpinat n
viat (divortul printilor si dispa-
ritia prematur a tatlui, care a
fost primul su model) sau a au-
toreprosatei lipse de pregtire -
ndrzneste si, de ce nu, chiar
reuseste, s finalizeze o lucrare
bun.
Stilul clar si concis, firul epic
limpede, cu alternante de clar-
obscur si dotat cu destul versa-
tilitate si inventivitate scriitori-
ceasc, l detaseaz pe autor de
marea mas a scriitorilor predes-
tinati s rmn anonimi. Cu un
ton expectativ, asezat si calm, asa
cum i sede bine unui ardelean
prin nastere, Misiune printre
stele este - fr ndoial - o pri-
m carte de aventuri pentru copii,
dintr-o serie ntreag ce-i va ur-
ma. Fie doar si pentru simplul
fapt c scrie pentru copii, avem
dovada esential a nobletei su-
fletesti dar si a curajului auto-
rului, arhicunoscut fiind ideea
c - n genere - copiii sunt cei
mai exigenti critici cunoscuti vre-
odat. Desi inocent, sinceri-
tatea lor debordant mparte scri-
erile n dou mari categorii: MI
PLACE si NU-MI PLACE. n
ochii copiilor, nu exist o cale de
mijloc sau loc pentru compromis.
Poate, tocmai de aceea, chiar
dac nu stiu s citeasc, toti co-
piii au o scriere favorit, atasn-
du-se att de mult de o carte, n-
ct doresc s le fie citit si recitit
pn la epuizare.
Dezvluirea n totalitate a su-
biectului crtii s-ar dovedi, din
partea noastr, o cras impru-
dent, tocmai pentru a putea lsa
cititorului (copilului curios din
fire) s descopere personajele,
actiunea si s decid dac - n
final - are n fat o carte ce merit
a fi trecut la rubrica FAVORITE.
Se poate spune, n schimb, c sti-
lul utilizat este unul cursiv, ex-
presiv, motivant si atractiv, iar
lectura crtii este una plcut.
Surprinde n carte, tonul usor
sceptic al autorului, care crede -
totusi - n nemrginirea univer-
sului, n ideea de coexistent a
mai multor planuri ale realittii, a
existentei mai multor lumi, care
ar putea - la un moment dat - s
interactioneze. Misiune printre
stele, prin multitudinea de
informatii pe care le prezint,
denot puterea autorului de ana-
liz si sintez, ceea ce nseamn
efort, druire, studiu. Dublate de
un talent nativ, toate acestea, nu
fac altceva, dect s converteas-
c o dorint simpl ntr-un vis
complex. Cu att mai complex, cu
ct el devine realizabil, tangibil,
sustenabil.
Science-fiction-ul (ce a reusit
s strng n jurul su milioane
de cititori, unii dintre ei devenind
chiar fani nriti ai genului) are
precursori de marc n toate
epocile, ncepnd cu legendarul
Jules Verne si continund cu
titanii: Douglas Adams, Orson
Scott Card, Robert Heinlein, Wil-
liam Gibson, Ray Bradbury,
Frank Herbert, Arthur C. Clarke,
Isaac Asimov sau H. G. Wells.
Literatura romn contemporan
are si ea nume de valoare, poate
nu n adevratul sens al cuvn-
tului (autori de celebre romane
science-fiction), ci mai ales n do-
meniul prozei fantastice, precum:
Ion Hobana, Alexandru Mironov
si, de ce nu, Marius Demian, Ro-
bert David, Michael Hulic,
Mircea Pricjan, Ionut Caragea -
publicati att n tar, ct si n
strintate. Reamintim toate
acestea, fr nici cea mai mic
intentie de a ntocmi o ierarhie a
valorilor sau de a nregimenta
prezenta lucrare ntre cele ale
genului (cu sigurant, ar fi prea
mult!), ci din dorinta de a pre-
zenta amploarea pe care feno-
menul SF a cptat-o, n ultimii
ani, lucru deloc de neglijat, pre-
cum si extraordinara priz pe
care genul l are la public.
Prezentnd o aventur savu-
roas, sub forma unei povestiri
SF, ncropit din paginile unui
jurnal de bord, Petru I. Szab se
dovedeste a fi un bun narator,
cu o imaginatie bogat, surprin-
znd, de fiecare dat, prin descri-
erile detaliate pe care le face asu-
pra variettii animalelor ori fiinte-
Jurnal stelar 2011
44
lor inteligente ntlnite pe tra-
iectoria misiunii sale stelare. Apar
incredibile, dar realist redate,
specii de extraterestri, monstri,
locuitori ai marii Planete Albe,
vesnic nghetate - viermii de z-
pad, gonzii (fiinte humanoide),
dragonii verzi - si (asa cum era
normal ntr-o povestire SF) fi-
intele posesoare de inteligent
artificial - cyborgul Leona, ex-
ploratorul pianjen PH-800 si
robotii dirijati de SURS. Cu si-
gurant, multe dintre secventele
crtii vor desconspira - mpti-
mitilor genului - influente din lec-
turile ori serialele SF, pe care le-
au devorat, deja. Exist - ns -
originalitate, n maniera proprie
de abordare a actiunii, prin logica
firului epic si cumulul de date sti-
intifice redate cu acuratete. Citi-
torul poate fi putin incomodat de
insistenta autorului de a utiliza
doar timpul prezent - inclusiv
pentru actiuni petrecute, deja (
pe care o considerm, de aceast
dat, o stngcie initial, nein-
tentionat). ns, fr motiv de
ndoial, fiecare scen a oricrei
povestiri se dovedeste a fi trit,
asumat, visat, sperat. S nte-
legem c, desi constient de tre-
cut, care pentru el nu a fost unul
tocmai simplu, autorului i este
team de viitor - despre care nu
stie ce-i rezerv. Sper doar n
continuarea visului su: acela de
a scrie.
Concluzionnd, se poate
spune despre Misiune printre
stele c este o poveste reu-
sit. Un vis, materializat ntr-o
carte, ce poate incita la lectur si
- mai mult dect att - poate fi pe
gustul micilor si exigentilor si
cititori. Cum scriere perfect nu
exist (asa dup cum omul este
o fiint perfectibil - n genere),
putem trece peste micile imper-
fectiuni, ce pot fi puse pe seama
inertiei specifice oricrui nceput.
Suntem convinsi c Petru I.
Szab, prin usurinta cu care
scrie, prin profunda motivatie ce
o are pentru scris (nevoia de eva-
dare, de rostuire si aflare a echi-
librului), va reusi s fac lucrurile
din ce n ce mai bine, pstrndu-
si intact efervescenta nceputu-
lui. Depinde doar de noi - mani-
festnd onestitate si impartiali-
tate, fr umbr de resentimente
(specifice asa-zisilor cruciati ai
literaturii) - s acordm acestor
noi nceputuri, creditul si consi-
deratia noastr! Fie mcar si pen-
tru actul de curaj - n si prin sine!
Dac ar fi s judecm, atunci n-
ar trebui s uitm c: E mult mai
uyor s negi dintru nceput n-
tregul, dect s comba(i - fie yi
n parte - un lucru mai mult de-
ct evident: dorin(a de autode-
pyire !
Sorin VOINEA
Era o lume trist
Era o lume trist, frumoas,
unde ne petreceam reveriile,
dup neasteptate levitatii poetice,
dup un nou delir erotic
ori dup betiile cu duh.
Spuse cu har, povesti cu miile,
unele vechi, altele nentmplate,
tulburtoare si frenetice
erau mai toate triste, frumoase mereu,
n lumea aceea cu atta pace,
unde acum ajungem mai rar,
tot mai greu.
O lume vie, cu multe ferestre
spre alte lumi cu alte povesti,
pe hrtie, pe pnz, pe strune,
n culori, alteori n cuvinte,
prinse n rame,
prinse-ntre rime
Cine mai stie drumul spre ea?
Lumea noastr trist, frumoas,
unde am lsat discul s cnte,
pahare pline, hrti deschise pe mas,
semne de carte la loc potrivit,
fotografii vechi de la munte.
As vrea s ntlnesc pe cineva,
atunci cnd o voi evoca din nou,
s l ascult mpcat si uimit
cum povesteste despre lumea lui,
o lume trist, foarte frumoas,
unde se va ntoarce mereu.
Bolta cerului
Bolta cerului
e ce mi-ai druit
odat cu prima respirare
si cte un strop
din infinitul albastru
mi-ai pus n privire.
Strigtul tu de durere
cu care m-ai adus pe lume,
un strigt neauzit,
e cel care nvinge moartea,
cel care se ridic cel mai sus,
spre bolta cerului,
pe care tu o tii ntre palme.
E strigtul vietii druite
aici, pe pmnt si pentru infinit.
ntre palmele tale, maic,
ai strns lumina
si ai nltat bolta sperantei
pentru mine
si pentru fratii mei, oamenii,
bolta cerului cea vesnic,
deschis precum o carte.
Ea e casa mea,
strin durerii si spaimei,
e lumea ta nesfrsit,
a mntuirii si a vietii
Ir de moarte.
M-ai adus s-ti stau nainte,
cu bratele ntinse ctre cer,
ctre deprtrile lui,
s nvt zborul ce m va purta
dincolo de durere,
cu doar cteva cuvinte,
dincolo, spre bolta cerului.
n Grdina Fecioarei
Sunt nscut din durerea
si spaima unei femei,
si din furia unui brbat posedat
de demonii predestinrii,
care dau viat pentru a mplini
cuvntul nerostit al sortii,
att de crud, mereu neasteptat.
Am lovit de multe ori,
purtat de furia tatlui meu,
am stins priviri nelinistite,
ca pe candele plpnde
ale unor vieti nevrednice de lumin.
Am czut n genunchi, uneori,
mpins de groaza mamei mele,
auzind urletul ei cumplit,
eliberat ca un stol de psri oarbe,
printre ruinele fgduintelor.
Am pornit spre rsrit,
mergnd pn cnd soarele
mi ardea crestetul,
pe urmele clugrului atonit,
vegheat de o lun enorm,
nluca unor sorti schimbtori.
n preajma mea, nenduplecate,
eriniile, mi las pe brate
sngele ofrandelor aduse
unor idoli prsiti, rzbuntori.
Sunt n genunchi, din nou,
n liniste deplin, lng un izvor,
sunt n Grdina Fecioarei
si vreau s-alung blesteme vechi,
departe de lumea secular,
pe-acest trm, unde se petrec miracole,
astept acum s renasc sau s mor.
Poeme Poeme Poeme
45
Anul III, nr. 2(18)/2012
Cristian GROMAN
(Londra, Anglia)
Sufletul
n seara asta rece, nnebunesc de dor
Si te doresc aproape, si simt c o s mor
Din suflet ti astern un moale, cald covor
Esti singura fiint pe care o ador
Gndul
Mi-e sufletul trist, mi e trupul fierbinte
M simt mult prea singur, departe de lume
n gnd mi apari si o vraj se simte
Si toate acestea poart un nume
Furtuna
Cnd pe cer pleac furtuna
Soarele iese din nori
n suflet mi esti ntruna
Rsritul meu din zori
Adierea
Eu te-am visat azi-noapte si crede-m c simt
Al tu parfum discret, o dulce adiere
As vrea s te srut, as vrea s te alint
S ti depun pe trup o cald mngiere
Nimeni
Nimeni nu m-ntelege si nu stie ce simt
n sufletul meu trist e numai chipul tu
E lumea-att de rea si toti acum m mint
Eu nu-i ascult, pe tine te voi iubi mereu
Umbra
M-ntreb acuma cine sunt
Nici eu nu stiu, o umbr pe pmnt
Att de trist, att de singur, plng
Avndu-te numai pe tine-n gnd
Salcia
O salcie plngtoare am nvtat s fiu
Si ct am plns de mult, doar eu am ncetat s stiu
Alturi de tine vreau s nvt din nou iubirea
S-mprtsim un Sfnt cuvnt ce este Fericirea
Inima
Inima-mi pustie e trist si mult prea nghetat
A ei btaie tulbure nu pot s-o mai ascult
E doar ca un mic val n marea nspumat
Ce a uitat s-ajung la trm de-att de mult
Soarta
O soart ne-a unit, o soart ne desparte
Nu e de vin nimeni, nici unul dintre noi
O soart-as vrea acum s ne aduc-aproape
Cci sufletul mi plnge s fim iar Amndoi
Deprtarea
n vntul ce bate, n ploaia ce cade
Te simt doar pe tine, te-astept zi de zi
Ti-aud parc inima cald cum bate
Dar tu esti departe si nu poti s vii
Lacrimi
E ploaie sau sunt lacrimi mari de dor
Eu te iubesc asa cum n-am iubit vreodat
Iar cnd te voi sruta, va fugi orice nor
ti vreau din nou aproape iubirea ta curat
Rsritul
Cnd ziua pare fr de sfrsit
Cnd noaptea mi apare dintre nori
Cnd soarta-si cere dreptul de pltit
Doar tu esti rsritul meu din zori
Ayteptarea
Te-am asteptat att de mult, visnd numai la tine
Desi nici nu stiam c tu existi
Doar m-ntrebam mereu ce e cu mine
Cnd te simteam oglindit n ochii mei att de tristi
Telefonul
Mi-e-att de dor de tine, nu stiu ce s mai cred
M simt att de singur, mi-e greu si nu mai pot
Te sun si nu-mi rspunzi, nu pot s nteleg
La telefon e-aceeasi voce seac de robot
Vino
Parc-a trecut un secol de cnd nu te-am vzut
Doar ochii ti senini si calzi mi sunt averea
Doar tu esti pentru mine sfrsit si nceput
Hai, vino lng mine, ca s-mi alungi durerea
Acum
Acum stau si plng si mi-e gndul departe
E tot ce mai pot si doar tu-mi esti n gnd
Vd pretutindeni doar frunzele moarte
Si nu pot vedea rsritul nicicnd
O noapte
O noapte se asterne, cu puf senin de stele
Si m cuprinde somnul cu magic drag si dor
Si-mi vin acum n minte doar vremurile-acele
Cnd te strngeam n brate, fiint ce te-ador
Prin(esa
Tu, pentru mine esti printesa mea
S nu m uiti nicicnd, as vrea
Si unul pentru altul s trim
Si toat viata, mereu, s ne iubim
Te iubesc
Te iubesc ca si cnd ar fi ultima noapte de iubire
Te doresc ca si cnd ar urma ca s mor
Te srut tu esti singura mea fericire
Te alint m gndesc ne-ncetat si mi-e dor
ngerul
De cnd te am pe tine, mi-e sufletu-mplinit
E ca un ru ce curge ncet si linistit
A fost atta vreme nchis si-nvolburat
Esti ngerul pe care mereu l-am asteptat
Srutul
Desi nu esti aici, desi tu esti departe
Srutul tu pe buze l simt si l doresc
n vise m-nclzesti si-mi esti asa aproape
C-n marea de iubire ncep s m topesc
Ochii
Cnd sufletu-i stins de un dor ne-mplinit
Cnd inima-mi plnge de-un chin nesfrsit
Cnd totu-i pustiu, cenusiu, vag si trist
Doar doi ochi frumosi m mai fac s exist
Alinarea
Cnd soarele se duce la culcare
i ia locul surioara lui mai mic, luna
Cnd m gndesc la tine am o alinare
Si sincer la tine m gndesc ntruna
Dac
Dac-ar fi s mor si s ajung n rai
Nu mi-ar plcea dac n-ai fi cu mine
Dac-as muri si asa ajunge-n iad
L-as omor pe dracu
As evada si as veni la tine
46
Octavian LUPU
n mijlocul unui ev, ce se
transform nencetat, am aprut
si noi, aceast generatie a celor
nscuti n anii apusului erei co-
muniste. Chiar dac aceast tre-
cere spre asfintit a durat att de
mult, iar zenitul s-a prelungit din-
colo de orice limit, orizontul
schimbrii este ns tot mai
aproape.
Indiferent c ne place sau nu,
ceasurile astrale au o precizie ce
nu poate fi pus la ndoial dect
de cei care nu au rbdare s nte-
leag sau mcar s perceap tre-
cerea clipelor nsiruite ordonat pe
axa timpului. Si chiar dac am n-
cerca s oprim aceast devenire,
tot ne-ar fi imposibil, fiindc ar fi
ca si cum am dori s oprim revr-
sarea mrii n ocean. Nimic nu
poate opri devenirea naturii, so-
ciettii si a tuturor lucrurilor din
universul n care trim, un macro-
cosmos ce ntinde pe spatii ne-
sfrsite, ce nu pot fi ntelese nici-
odat pe deplin.
Cu toate acestea, omul, a-
ceast ngemnare paradoxal
dintre spirit si materie, ncearc
s se autodefineasc ca un fel
de zeu n mijlocul naturii, ca un
mprat peste atomi si peste ener-
giile telurice primordiale. n ima-
ginatia sa de exceptie, decade a-
deseori creznd c lucrurile pe
care le zmisleste vor dura ves-
nic, iar prins n jocul vietii uit
prea repede ct este de muritor.
Ct de mult valoreaz o clip
de viat? Dar o zi, ct pret ar pu-
tea avea? Si cine ar putea aduga
timp la propria sa viat, cump-
rndu-l cumva de la un fel de tal-
cioc cosmic? Binenteles c acest
lucru este cu neputint, dar ima-
ginatia refuz limitele, forteaz
materia dincolo de limitele ei fi-
Puterea cunoa[terii ce
preschimb# lucrurile
resti, trnd-o prematur n nefi-
int. Si ce rmne atunci, dect
ruin si dezndejde, si mai ales,
un amar pustiu?
Totul este fcut s dureze
doar pentru o perioad de timp.
Ere, epoci, perioade si timpuri se
duc fiecare unele dup altele, pre-
gtind de fiecare dat etapa ur-
mtoare si prelund doar pe cei
care ntr-un fel sau altul s-au pre-
gtit, nvtnd lectia transfor-
mrii interioare deopotriv cu
schimbarea perpetu a cosmo-
sului nconjurtor.
Cunoasterea ce se preschim-
b n auto-cunoastere are o va-
loare nepretuit ntr-un astfel de
context, oferind posibilitatea sal-
tului de la un ev la altul, de la o
dimensiune la alta, pentru ca la
final prin marele salt s se ating
nemurirea. Pare surprinztor, chiar
nebunesc, un astfel de gnd, dar
prinsi n ghearele temporalittii,
prea putini reusesc s se elibe-
reze de legturile fatale ale pre-
destinrii clipei ce piere imediat
ce apare.
Destinul omului este grandi-
os, dar realizabil numai prin ata-
sarea ferm de principiile ce gu-
verneaz transformarea ireversi-
bil a universului. n afara supu-
nerii fat de aceste legi, fiinta u-
man este la fel de neputincioas
ca un asteroid sortit arderii n
atmosfera dens a planetelor pe
lng care trece sau prin topirea
definitiv n sorii incandescenti
din cuprinsul spatiului nesfrsit.
Iar la nivel global, umanitatea
poate face saltul doar atunci
cnd se organizeaz pe nivele tot
mai superioare, cnd progresea-
z prin zmislirea de sisteme tot
mai perfectionate ce armonizeaz
tot mai bine dorintele societtii
cu esenta creatiei n mijlocul c-
reia existm. Doar prin punerea
de acord cu aceste legi imuabile,
umanitatea poate progresa la ne-
sfrsit, iar devenirea va fi atunci
nlttoare si nu distructiv.
Ne temem de natur, ea nf-
tisndu-se ca un monstru capri-
cios ce ne domin si ne arunc
n tenebrele adncului fr fund.
Ne temem de noi nsine, ne este
fric s contemplm abisul din
noi, ce se deschide prpstios
sorbindu-ne imaginatia aseme-
nea unei guri negre n cuprinsul
eternittii. Ne temem unul de al-
tul si ne respingem la fiecare pas,
ncercnd doar s profitm ct
mai mult unii de altii, uitnd c
doar mpreun putem reusi n
marea aventur a vietii, c mpre-
un formm un tot inseparabil ce
exprim n mod plenar notiunea
de om.
n schimb, ne prindem cu n-
dejde de ceea ce piere, de valori
materiale perisabile, de idealuri
ce dispar o dat cu simpla ntre-
buintare. Ne agtm cu disperare
de traditii si forme, ignornd fon-
dul ce se discerne dincolo de
simpla aparent. Reprimm gn-
dul vesniciei si urm pe cei care
ne aduc aminte de ea. Ne crem
o lume atipic, izolat de univers,
evolund amorf si schizofren prin
nclcarea flagrant a marilor legi
ce se exprim prin adevr, frumos
si lumin.
Si atunci, surprinsi de conse-
cinte ne topim n asteptarea unei
judecti ce nu poate fi o veste
bun, a unei examinri pe care o
negm asemenea delicventului
ce refuz aducerea n fata curtii
de jurati. Si astfel, ura mpotriva
semenilor, ura mpotriva univer-
sului si chiar mpotriva propriei
fiinte amorseaz deopotriv dis-
trugerea personal si colectiv,
asemenea unei bombe sinuciga-
Cimabue - Vitraliu. Catedrala Siena
47
Anul III, nr. 2(18)/2012
Monica GROSU
Proz de fictiune, ZBOR
INTRERUPT este un roman ce
marcheaz debutul literar al dnei
Monica Lebd, autoare pentru
care literatura reprezint terenul
captivant al emotiilor si poves-
tilor inedite de viat.
Actiunea ia coordonatele lu-
mii americane, desfsurndu-se
n orselul Great Falls Montana,
cunoscut ca Electric City, din
cauza celor cinci baraje hidro-
electrice, pe rul Missouri, si
avnd n grupul protagonistilor
(Nicole, Sonia, George, Matt,
Chris etc.) ctiva adolescenti am-
bitiosi, buni prieteni si dornici s
urmeze Academia de Forte Aeri-
ene, fapt ce se si ntmpl. Peri-
oada finalului de ciclu liceal e
amplu surprins, n prima parte a
crtii, mai ales c aceasta coin-
cide cronologic cu nmugurirea
sentimentelor pure de iubire, cu
emotia primului srut si uneori
cu alegerea partenerului. Acest
dat firesc al lucrurilor o surprinde
si pe Nicole, personajul princi-
pal si naratorul de facto, care se
ndrgosteste intempestiv de
David Sijka, noul coleg de banc,
recent mutat n oras cu tatl su,
un cunoscut magistrat. Aparitia
acestui tnr cu un aer misterios
de tristete, dar si cu un caracter
puternic, determinat s-si urmeze
visul profesional, modific acea
curgere fireasc si lent totodat
a evenimentelor. De acum ncolo,
naratiunea se dezlntuie, curgnd
n cascade tumultuoase ce n-
tretin suspansul si ritmul alert,
tipic american. Acest aspect a n-
cercat autoarea s surprind ct
mai bine n romanul su, grefnd
pe fundalul unei societti ameri-
cane istoria tulburtoare a unui
destin feminin, creionat din n-
tmplri si coincidente, adesea
din sfera tragicului.
Ascunse cu aten-
tie la nceput, senti-
mentele celor doi si
ies treptat din matc si
relatia lor evolueaz
firesc, dar cu un sur-
plus de pasiune, pn
cnd un misterios ac-
cident le schimb des-
tinele pentru totdea-
una. E momentul unor
traume sentimentale,
resimtite dureros de
Nicole.
Dac n prima parte
a crtii, riguros cons-
truit din 13 capitole,
asemenea celei de a
doua, ntmplrile si relatiile
interumane sunt protejate din
nalt de un cer senin, n partea
ultim, evenimentele stau sub
semnul tragicului, sunt fr
cer, cum mentioneaz autoarea.
n viata Nicolei apare un per-
sonaj misterios, cu un nume su-
gestiv: Thomas Ghost. Relatia
celor doi este sinuoas tocmai
din cauza unui trecut ce-i bn-
tuie pe amndoi, determinndu-i
s-si reprime, pentru mult vre-
me, adevratele sentimente.
Fr doar si poate, Zbor n-
trerupt atinge si aceast dimen-
siune a erosului, fiind n substan-
t un roman de dragoste, capti-
vant si tulburtor, cu insertii de
mister si realizat cinematografic,
cu un final usor ambiguizat, l-
snd loc unor interpretri alter-
native.
Mai retinut cu descrierile,
autoarea si concentreaz n
schimb toat atentia si forta asu-
pra firului narativ, condus vigu-
ros de un narator grbit s-si
spun povestea pn la capt,
presat de timp si de evenimente,
bulversat de avalansa emotiilor.
Acest narator feminin, Nicole, re-
useste s ntretin suspansul, s
devin ghidul cititorului prin pro-
pria-i grdin narativ.
Scris ntr-un limbaj accesi-
bil, cu o structur rectilinie (un
singur nucleu epic, evolutie cro-
nologic), cartea dnei Monica
Lebd vine n ntmpinarea
cititorului cu o lectur deopo-
triv atractiv si recreativ.
Zbor \ntrerupt
Cu aripile preg#tite de zbor... \nspre literatur#!
se declansate prin gestul nebu-
nesc al aruncrii fr a te gndi n
vltoarea evenimentelor uitnd
de sine, sfidnd consecintele.
Este acesta un eroism? Nici-
decum, ci doar elanul celui care
se rzvrteste mpotriva legilor
ce guverneaz fiinta, a celui ce
nesocoteste autoritatea spiritua-
l asezat asupra noastr prin z-
mislirea n conditia uman. Iar
teribila fric de moarte ne ani-
hileaz puterea, ne deformeaz,
ne aduce n ntunericul nefiintei.
ns dincolo de toate aceste
lucruri ce evolueaz negativ, se
poate discerne strlucirea cu-
noasterii ce nu poate fi biruit,
lumina ce vine din adncul fiintei
noastre ca rspuns la chemarea
exterioar a cuvintelor ce zmis-
lesc un nou ev si o nou viat. Si
astfel, renasterea devine posibi-
l, iar cderea poate deveni ntr-
o clip nltare.
Nu este vorba de poezie sau
de un joc straniu al limbajului, ci
de o realitate palpabil ce se acor-
deaz cu sunetele fundamentale
ce tin la un loc lumea, universul
si pe fiecare dintre noi. Este mu-
zica ce vine din sferele eterne,
de la Marele Autor, o descoperire
inefabil, dar n final lmurit, a
ceea ce vom fi atunci cnd rs-
pundem chemrii de a fi oameni
cu adevrat prin dovedirea su-
prematiei spiritului asupra ma-
teriei si a luminii asupra ntune-
ricului.
Si astfel, prin accederea la
lumina transformrii depline,
chipul Autorului ne devine tot
mai clar, frica dispare, iar puterea
ia locul slbiciunii. Atunci, totul
devine posibil, iar cel mai slab
dintre noi, devine o fort irezisti-
bil. Este acesta un joc al ima-
ginatiei? ntr-un fel da, dar al unei
imaginatii ce se articuleaz ferm
pe realitate si pe adevr.
Schimbarea este posibil ori-
cnd si nicio cdere nu este ire-
versibil, dac avem tria de a
face pasii necesari ai declansrii
proceselor regeneratoare, lucru
valabil pentru individ, societate
si pentru ntreaga lume. Este o
aventur a cunoasterii pe care nu
trebuie s o ratm ntr-o asteptare
Ir rost.
48
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909,
Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut
n afara Romniei sub numele de Eugne
Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost
un scriitor de limb francez originar din Ro-
mnia, protagonist al teatrului absurdului si
membru al Academiei Franceze (fotoliul nr.
6). Obisnuia s declare c s-a nscut n anul
1912, ori din pur cochetrie, ori din dorinta
de a crea o legtur ntre nasterea lui si moar-
tea marelui su precursor Ion Luca Caragiale.
Tatl su, Eugen Ionescu, romn, era
avocat, iar mama, Marie-Thrse (nscut
Ipcar) avea cettenie francez. La vrsta de
patru ani si nsoteste familia n Franta, unde
va rmne pn n 1924. n copilrie, Eugen
Ionescu si sora sa au simtit pe pielea lor
drama destrmrii cminului: mama a pierdut
custodia copiilor, iar tatl i-a readus pe amn-
doi copiii n Romnia. n noua lor familie, cei
mici au fost supusi la unele abuzuri fizice si
verbale, iar aceast traum a marcat profund
destinul artistic al scriitorului.
Marta Petreu sustine c Marie-Thrse
Ipcar ar fi fost evreic, iar Florin Manolescu
va relua aceast afirmatie n capitolul con-
sacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului
literar romnesc. Fiica scriitorului, Marie-
France Ionesco, a demonstrat ns cu acte
c bunica sa, Marie-Thrse, era de confe-
siune protestant si c nu este adevrat
afirmatia lui Mihail Sebastian din Jurnal c
aceasta s-ar fi convertit la crestinism abia
nainte s moar. Teza Martei Petreu era c
tocmai acest amnunt al originii etnice l-ar fi
mpiedicat pe Eugen s se rinocerizeze, ntr-
o perioad cnd colegii si de generatie co-
chetau deja cu ideile totalitare.
Dup ce mama sa a pierdut procesul de
ncredintare a minorilor, copilul Ionescu si-a
continuat educatia n Romnia, urmnd liceul
la Colegiul National Sfntul Sava din Bu-
curesti. Examenul de bacalaureat l sustine
la Colegiul National Carol I din Craiova. Se
nscrie la Facultatea de Litere din Bucuresti,
obtinnd licenta pentru limba francez.
Terminnd cursurile universitare n 1934, este
numit profesor de francez la Cernavod; mai
Eugen Ionescu -
\ntre cotidian [i genial
trziu este transferat la Bucuresti. n 1936 se
cstoreste cu Rodica Burileanu, iar n 1938
pleac la Paris ca bursier. Acolo lucreaz ca
atasat cultural al guvernului Antonescu pe
lng guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo
si scrie si teza de doctorat Tema mortii si a
pcatului n poezia francez pe care nu o va
sustine niciodat. Numirea sa n postul de
atasat cultural la legatia Romniei din Paris
se datoreaz politicii pe care Mihai Antones-
cu, ministrul de Externe, a dus-o de a salva
mai multi intelectuali romni, trimitndu-i ca
s lucreze n diplomatie n trile de care erau
legati sufleteste, pe filo-germani n Germania
sau pe filo-francezi n Franta. Activitatea po-
litic a atasatului cultural la Paris era ns
minimal, Ionescu rezumndu-se s traduc
sau s faciliteze traducerea unor autori ro-
mni contemporani sau s aranjeze publicarea
lor n revistele literare franceze.
Primele aparitii ale lui Eugen Ionescu sunt
n limba romn, cu poezii publicate n revista
Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor
Arghezi, articole de critic literar si o n-
cercare de epic umoristic, Hugoliada: Viata
grotesc si tragic a lui Victor Hugo. Volumul
de debut e un volum de versuri si se numeste
Elegii pentru fiinte mici. Cele mai de seam
scrieri n limba romn rmn eseurile critice,
reunite n volumul intitulat Nu !, premiat de
un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru scri-
itori tineri needitati.
Desprindem deja o formul a absurdului,
cartea producnd uimire, derut, comic ire-
zistibil. Astfel, dup ce atac figurile majore
ale literaturii romne din acea vreme, Mihail
Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodo-
reanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Pe-
trescu pentru c nu ar fi creat o oper vala-
bil, Eugen Ionescu revine si sustine c ar
putea dovedi exact contrariul!
ntreaga oper ce va urma poate fi con-
siderat ca un efort original si reusit de a
desprinde din banalitatea contingentului
sensul tragic si absurd al existentei, fatali-
tatea mortii, splendoarea si neantul conditiei
umane.
Prima lui pies de teatru, La Cantatrice
Chauve (Cntreata cheal) a fost re-
prezentat la 11 mai 1950 la Thatre de la
Huchette n regia lui Nicholas Bataille, pus
n scen la sugestia doamnei Monica Lovi-
nescu, cea care la Bucuresti urmase cursurile
Seminarului de regie si art dramatic a lui
Camil Petrescu, fiind primit cu rceal de
public si de critic. Piesa relua o alta, scris
n limba romn, si intitulat Englezeste fr
profesor, publicat din nou n limba natal
abia dup 1990. Piesa se va impune treptat
dup ce o serie de mari oameni de cultur
francezi scriu articole entuziaste despre ea
si va deveni cea mai longeviv pies a aces-
tui mic teatru parizian, Thatre de la Huchette,
a crui sal era comparabil cu cea a Teatrului
Foarte Mic de la noi. Urmeaz o perioad
foarte fecund, n care autorul prezint, an
de an, cte o nou pies. Slile de teatru r-
mn goale, dar treptat ncepe s se formeze
un cerc de admiratori care salut acest comic
ivit din absurd, unde insolitul face s explo-
deze cadrul cotidian.
Teatrul cel mai de seam al Frantei, La
Comdie Franaise, prezint n 1966, pentru
prima dat, o pies de Ionescu, Setea si Foa-
mea si apoi piesa Regele moare. Anul 1970 i
aduce o important recunoastere: alegerea
sa ca membru al Academiei Franceze, de-
venind prin aceasta primul scriitor de origine
romn cu o att de nalt distinctie.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obi-
ectul a zeci de crti si sute de studii, teze de
doctorat, colocvii internationale, simpozi-
oane si festivaluri. Criticii disting, n gene-
ral, dou perioade sau maniere ale teatrului
ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu
personaje elementare si mecanice, cu limbaj
aberant si caracter comic predominant: Cn-
treata cheal, Lectia, Scaunele si altele. A
doua ncadreaz piese ca Ucigas fr simbrie,
Rinocerii, Regele moare etc., n care apare
un personaj principal, un mic functionar mo-
dest sau rege vistor si naiv, cu numele de
Berenger sau Jean. n aceste piese actiunea
si decorul capt important, limbajul este
mai putin derutant si comicul este nlocuit
Boris MARIAN
49
Anul III, nr. 2(18)/2012
cescu, Bucuresti, Editura Albatros, 1990,
ntre viat si vis. Convorbiri cu Claude Bon-
nefoy, traducere de Simona Cioculescu, Bu-
curesti, Editura Humanitas, 1999, Jurnal n
Irme, traducere de Irina Bdescu, Bucu-
resti, Editura Humanitas, 1992, Note si con-
tranote, traducere si cuvnt introductiv de
Ion Pop, Bucuresti, Editura Humanitas, 1992,
Prezent trecut, trecut prezent, traducere de
Simona Cioculescu, Bucuresti, Editura Hu-
manitas, 1993, Sub semnul ntrebrii, tra-
ducere de Natalia Cernuteanu, Bucuresti,
Editura Humanitas, 1994, Teatru, traducere,
cuvnt nainte si note asupra editiei de Dan
C. Mihilescu, vol. I-V, Bucuresti, Editura
Univers, 1994-1998, Teatru, traducere de
Vlad Russo si Vlad Zografi, vol. I-X, Bu-
curesti, Editura Humanitas, 2003-2008, Eu.
Editie ngrijit de Mariana Vartic. Cu un pro-
log la Englezeste fr profesor de Gelu Io-
nescu si un epilog de Ion Vartic, Cluj, Editura
Echinox, 1990, Rzboi cu toat lumea. Pu-
blicistic romneasc, vol. I-II, editie ngrijit
si bibliografie de Mariana Vartic si Aurel Sa-
su, Bucuresti, Editura Humanitas, 1992
Traduceri: Eugen Ionescu a tradus n
limba francez si a prefatat volumul de nuvele
al ardeleanului Pavel Dan, Urcan Btrnul.
Volumul tradus a aprut la Marsilia (Mar-
seille), n anul 1945, cu titlul Le Pre Urcan.
Bibliografie selectiv: Gelu Ionescu,
Anatomia unei negatii. Scrierile lui Eugen
Ionescu n limba romn (1927-1940), Bu-
curesti, Ed. Minerva, col. Universitas, 1991
ISBN 973-21-0218-7, Marta Petreu, Ionescu
n tara tatlui, Cluj-Napoca, Ed. Biblioteca
Apostrof, col. Ianus, 2001 ISBN 973-9279-
48-1, Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran,
Eliade, Ionesco: LOubli du fascisme, Paris,
Presses Universitaires de France - PUF, (Per-
spectives critiques), 8 avril 2002 ISBN
2130517838, Laura Pavel, Ionesco. Anti-
lumea unui sceptic, Pitesti, Ed. Paralela 45,
2002 ISBN 973-593-686-0, Marie-France
Ionesco, Portretul scriitorului n secol (tradu-
cere din francez de Mona Tepeneag), Bu-
curesti, Ed. Humanitas, 2003 ISBN 973-50-
0400-3, Matei Clinescu, Eugne Ionesco:
teme identitare si existentiale, Iasi, Ed. Juni-
mea, 2006, Giovanni Rotiroti, Odontoty-
rannos. Ionesco e il fantasma del rinoceronte,
Roma, Il filo, 2009, Michel Finkenthal -
Clovnul n agora, Mormntul lui Eugen Io-
nescu / Eugne Ionesco, n cimitirul parizian
Montparnasse.
TESTAMENT
Mesajele nu au nici un efect asupra mea.
n acest moment mi-e totusi att de ru nct
mi este greu s scriu. Nici ideile nu-mi vin
cnd durerea este att de violent. Este
aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe
care o detest dar care mi aduce totusi, cte-
odat, un somn att de plcut. Mi se joac
piesele cam peste tot n lume si cred c aceia
care se duc s le vad rd sau plng, fr a
simti dureri prea violente. Stiu c se va sfrsi
curnd, dar, cum am spus-o de curnd, fie-
care zi este un cstig.
Mi-e greu s continui, din pricina acestui
vid existential.
Cteodat vin s m vad prietenii, ctiva
prieteni devotati. mi face mare plcere s-i
vd, dar dup o or obosesc. Oare ce altceva
Iceam, mai bine, nainte? Cred c mi-am pier-
dut timpul si c am alergat n van. mi simt
mintea goal si mi-e greu s continui, nu din
cauza durerilor ci a acestui vid existential de
care e plin lumea, dac pot spune c lumea
este plin de vid. Ca de obicei, m gndesc
c poate voi muri n aceast sear sau, s
ndjduim, mine ori poimine. Sau, chiar,
cine stie ct timp mai trziu. Cnd nu m
gndesc la tot ce poate fi mai ru, m plic-
tisesc. Cteodat m gndesc c m gndesc,
m gndesc c m rog. Cine stie, poate c va
fi totusi ceva, va fi ceva. Poate c dup va fi
bucuria. Care este forma lui Dumnezeu? Cred
c forma lui Dumnezeu este oval...
Am fost ajutat de multi oameni crora le
datorez recunostint. Am fost ajutat n ca-
rier - carier, cum se spune - de un mare
numr de oameni crora le datorez recu-
nostint.
A fost, mai nti mama, care m-a crescut,
care era de-o incredibil tandrete si plin de
umor n ciuda faptului c unul dintre copii i
murise la o vrst fraged si c fusese aban-
donat - dup cum am povestit adesea - de
sotul ei ce a lsat-o singur n marele Paris.
Dar pe parcursul vietii, mai ales sotia mea,
Rodica, si fiica mea, Marie-France, au cons-
tituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fr
ele, este limpede c n-as fi fcut nimic, n-as
fi scris nimic. Le datorez si le dedic ntreaga
mea oper. Apoi, mai trziu, au fost toti pro-
fesorii mei de la liceul din Bucuresti.
Datorez mult si unui escroc, Kerz, care s-
a declarat falit n ziua ultimei reprezentatii cu
Rinocerii la New York, ceea ce lui i-a adus, n
1940, suma de 10.000 de dolari, dar si mie mi-
a adus renumele n Statele Unite. El m-a ajutat
Ir s vrea. Au fost, apoi cronicile literare
engleze si franceze. n plus aceste cronici au
ridicat mpotriv pe criticii de stnga care
crezuser la nceput c eu nsumi sunt de
stnga asa dup cum ceilalti m credeau de
dreapta. Apoi, nc o dat sotia mea, mereu
sotia mea, care m-a obligat s-mi trec exa-
menul de licent. Si mi-a fcut bine, dorind
s m distrug, cea de-a doua sotie a tatlui
meu, Lola, care m-a dat afar din cas, provo-
cndu-m n acest fel s m descurc si s re-
progresiv cu tragicul. Temele predominante
sunt singurtatea si izolarea, falsitatea, va-
cuitatea.
Obsesia mortii este marea fort motrice a
operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gn-
dirii si a limbajului la moartea nenteleas si
neacceptabil a individului. Prin ce minune,
atunci, geniul autorului creeaz n mod pa-
radoxal comicul? Nici didactic, nici mora-
lizant, antisentimental si anticonventional,
teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc
adevrat, deci liber si straniu, pur si sincer,
provocator, un lant pasionant, vertiginos si
n toate directiile. De fapt, comedia si tragedia
se mpletesc necontenit: drumul luminos de
comedie devine drumul spre ntuneric, spre
moarte.
Cu ocazia centenarului nasterii scriito-
rului, n anul 2009, opera lui Eugen Ionescu
a fost celebrat n mod oficial n ntreaga
lume, la propunerea Romniei si a ambasa-
dorului acestei tri la UNESCO, criticul literar
profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au
fost consacrate numeroase manifestri cultu-
rale, att n tar, ct mai ales n strintate.
Cu aceast ocazie, fiica sa, Marie-France
Ionesco, posesoare a drepturilor de autor,
domiciliat la Paris, a protestat puternic m-
potriva prezentrii lui Eugen Ionescu drept
autor romn, argumentnd c toate piesele
sale au fost scrise n limba francez.[1]
Dramaturgie: Cntreata cheal (1950),
Lectia (1951), Scaunele (1952), Victimele
datoriei (1953), Amadeu (1954), Jacques
sau supunerea (1955), Ucigas fr simbrie
(1957), Rinocerii (1959), Regele moare
(1962), Pietonul vzduhului (1963), Setea
si foamea (1966), Delir n doi (1967), Jocul
de-a mcelul (1970), Macbett (1972), Ce
formidabil harababur (1973), Omul cu
valize (1975), Cltorie n lumea mortilor
(1980).
Eseuri. Proz literar: La Photo du Colo-
nel (1962), Note despre teatrul de avangard
(1962), Note si contranote (1966), Jurnal
n frme (1967), Prezent trecut, trecut
prezent (1968), Descoperiri (1969), Solitarul
(1973), Situatii si perspective (1980), Cu-
tarea intermitent (1988).
Editii n limba romn: Elegii pentru fi-
inte mici, versuri, Bucuresti, Editura Cercul
Analelor Romne, 1931 (reeditri: Bucuresti,
Editura Jurnalul Literar,1990), Nu, Bucu-
resti, Editura Vremea, 1934 (reeditri: Bucu-
resti, Editura Humanitas, 1991; 2002), Anti-
doturi, traducere de Marina Dimov, Bucu-
resti, Editura Humanitas, 1993, Cutarea in-
termitent, traducere de Barbu Cioculescu,
Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, nsin-
guratul, roman, traducere de Rodica Chiria-
50
n acelasi timp, n ciuda a orice, cred n
Dumnezeu, pentru c eu cred n ru. Dac
rul exist, atunci exist si Dumnezeu.
Aprecieri -
Ce formidable bordel! Un om oarecare,
angajat al unei mici firme, primeste o mos-
tenire din partea unui unchi din America. si
cumpr un apartament ntr-o suburbie si se
retrage din orice activitate, intrnd ntr-o ru-
tin plin de singurtate si alcool, ntrerupt
de o relatie amoroas pasager si de certurile
cu portreasa.
i cunoasteti?
n timp ce ea se dezbrac din ce n ce mai
pasional si mai grbit, el este obsedat de o
ntrebare: l cunoasteti, o cunoasteti sau nu-
i cunoasteti?. Chemarea ei la fel de obsesiv
are drept rspuns nebunia lui.
Jocul de-a mcelul
Jocul de-a mcelul a fost atacat pentru
c nu vorbeam de prioritatea politicii, ci de
prioritatea mortii, a destinului ineluctabil. A
vorbi despre moarte nseamn s mpiedici
revolutia s aib loc. Politica, organizarea so-
cial fac parte dintre grijile noastre si ne fac
s uitm singura problem autentic, aceea
a semnificatiei existentei noastre. Semnifi-
catia existentei noastre este c trim n uimire
si c suntem fcuti pentru moarte. Cel care
pune, care trieste aceast problem se re-
gseste n metafizic, unde spune: de ce
exist ceva, mai degrab dect nimic? (Eu-
gene Ionesco)
Macbett.
O satir dup piesa lui Shakespeare. Doi
generali, Macbett si Banco, initiaz o rebe-
liune pentru care li s-a promis de ctre Arhi-
ducele Duncan pmnturi, titluri si bani, dar
acesta si ncalc promisiunea. ncurajat de
seductoarea Lady Duncan, Macbett inten-
tioneaz s-l asasineze pe Duncan si s se
ncoroneze rege. Dar sngele pe care l vars
nu l las s fie fericit, fiind vnat de fantomele
victimelor sale si descoperind c nici noua
sa sotie nu este ceea ce pare.
Noul locatar
Vorbria interminabil a portresei unui
imobil contrasteaz puternic cu laconismul
locatarului nou mutat. Acesta refuz aproape
orice dialog cu semenii, ba chiar se autocla-
ustreaz progresiv de vacarmul care a pus
st-pnire pe lumea contemporan. El si
creeaz propria oaz de liniste n camera sa,
printre mobilele pe care cei doi Hamali le car
necontenit.
Suntem oare frme dintr-un tot, sau suntem
fiinte care vor renaste? Lucrul care m n-
tristeaz poate cel mai mult este desprtirea
de sotia si fiica mea. Si de mine nsumi! Sper
n continuitatea identittii cu mine nsumi,
temporal si supratemporal, traversnd
timpul si n afara timpului.
Cu toate acestea, este greu s-ti imaginezi
o lume fr Dumnezeu Nu aprem pe pmnt
pentru a tri. Aprem pentru a pieri si a muri.
Triesti copil, cresti si foarte repede ncepi
s mbtrnesti. Cu toate acestea, este greu
s-ti imaginezi o lume fr Dumnezeu. Este
totusi mai simplu s ti-o imaginezi cu Dum-
nezeu. S-ar putea spune c medicina mo-
dern si gerontologia doresc, prin toate mij-
loacele, s reconstruiasc omul n plenitu-
dinea sa, asa cum divinitatea n-a putut s-o
fac: n pofida btrnetii, a stricciunii, a sl-
biciunii, etc. S-i restituie omului integritatea,
n imortalitate, asa cum divinitatea n-a stiut
sau n-a vrut s-o fac. Cum n-a fcut-o divi-
nitatea.
n acelasi timp, n ciuda a orice, cred n
Dumnezeu nainte, sculndu-m n fiecare
dimineat spuneam: slav lui Dumnezeu care
mi-a mai druit nc o zi. Acum spun: nc o
zi pe care mi-a retras-o. Ce-a fcut Dumnezeu
din toti copiii si vitele pe care I le-a luat lui
Iov?
usesc. Mi-au fcut bine profesorii de la Liceul
Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-
a determinat s-mi iau bacalaureatul ntr-un
liceu de provincie, ocrotit de sora sotiei mele,
Angela, care tinea o pensiune pentru liceeni
(liceeni care, dup cte stiu eu, n-au reusit n
viat).
Vagabondnd de la unul la altul, de la
unii la altii, eu, cel fr adpost, am acum
unul din frumoasele apartamente din Mont-
parnasse. Am mai fost, n sfrsit, ajutat cte-
odat de rude mai mult sau mai putin nde-
prtate, de ctre mtusa mea Sabina si mtusa
mea Angela, de ctre profesori care si ima-
ginau c am geniu. Am fost ajutat, mai re-
cent, n timpul rzboiului din 1940 de Anca,
mama sotiei mele, care n ciuda durerii proprii,
cu inima sfrmat, i-a lsat pe ginerele si
fiica ei s plece n Franta. A murit, spernd
s se rentlneasc cu noi la Paris, unde nu a
putut ajunge. A murit cu aceast ndejde.
Poate Dumnezeu este acela care m-a aju-
tat toat viata si eu nu mi-am dat seama Am
fost ajutat de Dumnezeu atunci cnd, refugiat
la Paris pentru c nu voiam s m altur co-
munistilor de la Bucuresti, am plecat ntr-o zi
la piat fr un ban n buzunar si am gsit pe
jos 3000 de franci (din 1940!). Attea n-
tmplri mi-au venit n ajutor! Poate Dum-
nezeu este acela care m-a ajutat toat viata,
care mi-a sprijinit toate eforturile si eu nu mi-
am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de pro-
prietarul meu din strada Claude Terrasse, dl.
Colombel, Dumnezeu s-l binecuvnteze,
care nu a cutezat s arunce n strad un biet
refugiat care nu-si pltea chiria dar era poate
trimis de Domnul.
n ciuda eforturilor mele, n ciuda
preotilor, n-am reusit niciodat s m las n
voie, n bratele Domnului.
Si astfel, din mn n mn, am ajuns s
obtin un soi de enorm celebritate si s ajung
mpreun cu sotia mea la vrsta de 80 de ani,
chiar 81 si jumtate, cu frica mortii, cu neli-
niste, fr a-mi da seama c Dumnezeu mi
druise attea binefaceri. El n-a abolit, pentru
mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil.
n ciuda eforturilor mele, n ciuda preotilor,
n-am reusit niciodat s m las n voie, n
bratele Domnului. N-am reusit s cred destul.
Eu sunt, din pcate, ca omul acela despre
care se spune c fcea n fiecare dimineat
aceast rugciune: Doamne, f-m s cred
n Tine. Ca toat lumea, nici eu nu stiu dac,
de cealalt parte, exist ceva sau nu este ni-
mic. Sunt tentat s cred, ca si Papa Ioan Paul
al II-lea, c se desfsoar o lupt cosmic
enorm ntre fortele tenebrelor si cele ale
binelui. Spre victoria final a fortelor binelui,
cu sigurant, dar cum se va produce aceasta?
Giotto -
JUDECATA DE APOI
51
Anul III, nr. 2(18)/2012
de Teatru Andr Louis Perinetti din Bu-
curesti si n cadrul Atelierelor
[NN. Datele de mai sus sunt preluate din
enciclopedii.]
Am n fat volumul Eu (Ed. Echinoctiu,
Cluj, 1990). Citim din Elegii pentru fiinte mici
- Un mic soare, Doamne/ pentru sufletul
meu ... Cineva rupea din el/cte putintel/ l-
a lsat decolorat/ si cutremurat... Prietene,
s plngem/ o lacrim pentru frunza gal-
ben... n tara aceea nu deosebesti piatra/
de pasre sau duh... A murit de congestie
pulmonar/ ppusa, madon de cear. Din
proza si eseurile publicate n periodice - A
lupta pentru drepturile tale nseamn de fapt
a nedreptti pe altul ... Am o adnc sil
pentru tot ce este vital, biologic instinctual,
specific... Suprema noblete, s te rusinezi
s lupti pentru viat, s te lasi ucis, cu ai ti,
de asasini ... Puricosii care pun viata deasu-
pra tuturor lucrurilor, imbecilii care cred n
supraom... Din slbiciune respect durerile.
Sunt politicos cu florile, cu cinii, cu pietre-
le... Iubesc numai nfrntii, ursc victo-
riosii... S fim umili fat de umili ...sunt tot-
deauna gata s pactizez cu dusmanul... furia
mea cea mai vehement nu poate rezista n
fata unui surs, fie fals, al dusmanului...
Eram scldat ntr-o baie de suferint, nimic
pentru setea mea de bucurie, era de ajuns o
mn s mi se ntind, un deget, o voce bln-
d... Am descoperit c arta este superioar
stiintei, filosofiei, faptei... Viata este besti-
alitate...
Despre VICTOR HUGO - Deficientele
spirituale ale lui Victor Hugo i-au constituit
talentul El nu a fost un poet, ci un orator...
El a influentat nu prin ideile srace, ci prin
metaforizarea ideilor srace... Nu stia c me-
tafora poate fi o conditie a poeziei, dar nu
poezia nssi... Torentul lui Hugo nu este, de
fapt, dect o gleat vrsat, paie si ape mur-
dare... S nu se confunde un poet cu un om
talentat. Un om de talent este un om social...
Destinul adevratilor poeti este s nu aib
succes niciodat... Hugo a fost un om mare,
tipic... A stiut s fie nici al lui, nici al lumii A
fost de o mediocritate exemplar... Prefetele
sale erau revolutionare, pentru c revolutia
era la putere (n.n. EXTRAORDINAR!)... A
vrut glorie, avere, putere , le-a avut pe toate...
A nceput s scrie poezie numai pentru a avea
gloria unui Chateaubriand, pe care apoi l-a
dispretuit... Ct a trit, a scris despre iertare,
buntate si nu si-a uitat niciodat criticii, i-a
insultat (Nissard, Merimee, Montalambert)...
Se credea bun si nu era... Stia despre relatia
sotiei sale Adele, cu Saint Beuve si a accep-
tat-o cu conditia ca prietenul su s con-
tinue s-i fac reclam. Cnd acesta l-a re-
fuzat, l-a dat afar si a nselat-o pe Adele p-
n la moarte... Hugo nu a nteles nici poezia,
nici sufletul sotiei sale... Dup Napoleon a
fost regalist, dup cderea regelui a fost re-
publican... La moartea fiicei sale a scris sute
de poezii, a consumat cantitti imense de hr-
tie, sotia sa suferea n tcere, el i cerea prerea
asupra poemelor sale... Avea nevoie de sufe-
rint... Francezii doreau prin Hugo s aib
un Goethe al lor, dar sufereau c nu asa st-
teau lucrurile... Admiratia lui Hugo era facil,
l admira si pe regele Ludovic Filip, care l
lingusea...
Despre Journale en miettes - ar trebui
citate pagini ntregi, dar rezumm, cum ne
pricepem. Binele este anost. Dracul este inte-
ligent, Dumnezeu este simplu. La cinema
m-a iritat nfrngerea intrigantului... Ru-
tatea este buntatea exasperat... Posteri-
tatea nu e niciodat dreapt... De ce s nu-
mi complic viata? Ce am altceva de fcut?...
Chietudinea plan seamn cu moartea... Am
oroare de ntelepti si de moralisti ...Superiori-
tatea omului st n gratuitate (citat din Gide)...
Exist o initiere dificil n nebunie - poezie,
idei, religie, politic... dar esti prins, nu mai
scapi... Poiezia pare o scrnteal, burghezu-
lui cu mult stomac umplut de ntelepciune...
Chelule, ai cumintenia prud a vacii... Omul
inventeaz sensuri, care s-i justifice exis-
tenta... Prefer cosmarul, acestei vieti insipide,
prefer chinul, mortii... Sufr cnd par mai
putin inteligent dect altii... nainte de a fi
celebru eram un ins mult mai simpatic... Critica
este un joc futil, neimportant... Viata este plin
de lucruri inexplicabile, dar cel mai mult este
plin de mine ...Uneori mi-e fric de oameni...
Cntreata cheal (Englezeste fr
professor) - prima scen - se discut despre
mncare, peste, salat, untdelemn, sup, des-
pre bcanul din coltul strzii, apoi urmeaz
absurdul - iaurtul este bun pentru rinichi ...
si apoteoz, doctorul constiincios trebuie s
moar cu bolnavul, bolnavul seamn cu un
vapor, au boli asemntoare, de ce nu se d
n ziar vrsta noilor nscuti si numai a mor-
tilor (butad), a murit Bobby, care avea ace-
lasi nume cu al sotiei, Bobby, iar deosebirea
dintre ei a devenit mai evident prin faptul c
Bobby - sotul murise, hrtia este pentru scris,
pisica este pentru soarece, iar brnza este
pentru zgriat, s.a.m.d. Ionescu a recunoscut
c a scris aceast pies, una dintre cele mai
cunoscute piese absurde dup Jarry, con-
sultnd un manual de englez fr profesor.
Nu ne-am propus o analiz a operei
ionesciene, care, la fel ca si n cazul lui Ca-
ragiale, nu are o mare ntindere, dar este
inepuizabil n esent. Dac lectorul nu este
ipocrit, poate spune, cel putin n sinea lui
- Ionesco cest moi. Credem c literatura
sltineanului, devenit parizian get-beget,
Eugen Ionescu este opera unui geniu.
Omul cu valize
Omul cu valize se rentoarce n locurile
natale, prilej ca timpul, spatiul si amintirile s
creeze un amalgam ce lmureste ambiguittile
si dezvluie adevruri profunde.
Pietonul si Furia
Regele moare
Rinocerii
Eroul principal al piesei, Beranger, este
singurul care, ntr-o lume unde toti cei din
jurul su se transform rnd pe rnd n ri-
noceri, rmne pstrtor al valorilor umani-
ttii. Desi transformarea oamenilor n rinoceri
este anormal, prin proportiile pe care le ia,
acest fenomen ajunge s fie sinonim cu nor-
malitatea si, paradoxal, omul ajunge s fie
privit ca o ciudtenie.
Tabloul
Despre valoarea operei de art si conditia
artistului, despre adevr si absurd, comic si
tragic, a ntr-o lume n care banii sunt cei ca-
re influenteaz deciziile, iar produsele artistice
sunt considerate inutile. Piesa ncepe cu po-
vestea unui btrn iubitor de art, extrem de
zgrcit, care locuieste cu sora sa, Alice. Folo-
sind abil argumentele, el reuseste, s-l con-
ving pe tnrul pictor venit s vnd un ta-
blou s-i plteasc chirie pentru locatie.
Viitorul e in ou sau Mare e grdina
Domnului!
Printii din familia Jacques si familia
Roberta, alturi de alte rude, fac tot felul de
eforturi pentru ca tinerii s perpetueze spe-
cia. Un text care te face s ntelegi faptul c
viitorul nu va scpa curnd de urmele unui
trecut bolnav care aprea cnd credeai c n
sfrsit ai scpat de el, exact acolo unde te-ai
astepta mai putin.
Dup 46 de ani (premiera 6 aprilie 1964),
Rinocerii au urcat din nou pe scena Tea-
trului de Comedie din Bucuresti. De data
aceasta, nu ca o productie proprie, ci ca un
spectacol-atelier gzduit doar de amintita
institutie cultural. Montare experiment care,
fireste, nu putea s scape de comparatia cu
aceea a regizorului Lucian Giurchescu,
avndu-l n rolul lui Berenger pe Radu Be-
ligan, primit extraordinar si de publicul pari-
zian si de criticii de teatru din capitala Frantei,
entuziasmati de prestatia romnilor n turneul
de la mijlocul anilor 60. Un moment de re-
ferint din istoria Teatrului de Comedie, care
a mplinit, n 2011, cinci decenii de existent.
Spectacolul-atelier al Ctlinei Buzoianu s-a
dezvoltat, n anul centenarului Eugne Io-
nesco, 2009, din patru experimente cu dis-
tributii diferite din Romnia si de peste hotare
realizate n Studioul International UNESCO
52
Virgil STAN
ntr-o zi de duminic a lunii
iunie anul trecut, eram pe malul
mrii la brci, cu intentia de a iesi
la pescuit pe mare. Vremea nu era
una dintre cele mai favorabile. O
ceat dens acoperea totul. Nu
se distingea nimic mai departe de
zece metri de locul unde te aflai,
fie pe mal, fie pe mare. Cum era zi
nelucrtoare, l-am luat n barc
s-mi tin de urt si pe amicul
meu mai tnr, Gic Ivnoiu, zis
Gogu Piticu, c nu avea mai mult
de un metru saizeci ca nltime.
Avea si el barc, dar nu-i mergea
atunci motorul. nc era noapte.
Ajutndu-ne toti cei care aveam
brci la malul mrii si dispusi s
plece la pescuit pe o asemenea
vreme, am dat brcile la ap.
Gogu trgea usor la rame iar eu
pregteam motorul pentru pornit.
Luminile falezei se vedeau ca
niste gheme mici galbene nvelite
ntr-un strat gros de ceat ce p-
trundea rece prin textura hainelor
de var. ncepeam s-i simtim ne-
plcerile provocate de umezeala
cetii czute peste oras si mai ales
peste mare nc de la mal.
Cnd am depsit digul de pro-
tectie, am tras de sfoar si moto-
rul a pornit turndu-se, dornic de
o nou aventur n necunoscut.
Gogu a scos ramele de pe strapa-
zane si le-a asezat n barc. Cu-
plnd motorul pe mars, ne depla-
sam ncet perpendicular pe mal,
s nu ne rtcim de la nceput.
Asa puteam aprecia cnd ne-am
ndeprtat la vreo mil dup cea-
sul telefonului. Stiam c facem
cam trei km ntr-o jumtate de or
pe mare linistit. Marea nu era
agitat, era doar usor ondulat,
tocmai bun de pescuit.
Pn se lumina de ziu mai
erau vreo trei sferturi de ceas.
Nici nu am fcut dou sute de
metri, c motorul s-a oprit instan-
taneu. Era a doua oar cnd se
ntmpla, motorul fiind nou si n-
c n rodaj. Avea rezervorul full
cu benzin si mai aveam ca re-
zerv un bidon de doi litri jum-
tate plin, asa c alta trebuia s
fie cauza.
Trgeam de vreo cinci minute
la sfoar si motorul tot nu por-
nea. Bnuiam ce s-a ntmplat.
Rezerva de benzin o tineam ntr-
un PET de doi litri jumtate n
care a fost bere si capacul avea
n el pentru o etansare mai bun
o folie subtire din plastic. Ben-
zina dizolvase folia si buctele
de plastic nfundaser jiclorul
carburatorului. Gogu trgea din
nou la rame dar nu mai stiam n
ce directie mergeam acum. Ct
am fost cu motorul oprit si tot
trgeam de sfoara de pornire,
barca si-a schimbat directia. Nu
se mai vedeau nici luminile ora-
sului care pe o noapte fr ceat
s-ar fi observat si de la 3-4 mile.
Acum nu cred c aveam dou
sute de metri. Se distingeau niste
umbre si noi credeam c ar putea
fi orasul. Tot trgnd de sfoar,
la un moment dat motorul a por-
nit. Cnd l-am cuplat la mars s-a
schimbat iarsi directia brcii.
Mergeam n necunoscut. La un
moment dat am zrit iar luminile
ca niste ghemotoace galbene.
nseamn c reveneam spre mal,
asa c am ntors s tinem malul
mereu n pupa, s ne ndreptm
spre larg. Motorul torcea frumos.
Parc nici nu existase incidentul
care ne-a dezorientat de nu mai
stiam ncotro mergem. Dup tim-
pul parcurs ar fi fost normal s fi
ajuns n zone bune de pescuit.
Nici vorb. Lsam motorul la ra-
lanti s auzim si alte motoare
dup care s ne ghidm ncotro
s ne ndreptm.
n prova vd c apare umbra
unui dig. Cnd am ajuns la mai
putin de zece metri de el am
schimbat repede directia brcii,
altfel intram direct n stabilopozi
si sprgeam barca. Mergnd pa-
ralel cu digul am ajuns la captul
lui. Stiam c att la Mangalia ct
si de-a lungul ntregului litoral
digurile sunt scurte si trebuia s
ajungem la capt repede. Doar
cel de la intrarea n port era de
aproape un km lungime, restul
sub suta de metri.
Am depsit digul si ne n-
dreptam spre mal s vedem unde
suntem. Nu eram asa de departe
chiar dac am mers mai mult de
jumtate de or n necunoscut
pe mare. Dintr-o dat a aprut n
fata brcii plutind o parm groa-
s de care erau legate resturi de
plas. Dac nu ridicam repede
motorul, rupeam n parm axul
de propulsie al elicei.
Ridic repede motorul si Gogu
cu o ram dirijeaz barca spre
plaj. Cobor din barc si merg pe
plaj s vd dac cunosc ceva.
Am dat de discoteca circular de
pe plaja Venus, astfel am aflat
unde ne aflam. Din nou am trecut
peste parma cu plase rupte,
smulse de furtun cine stie de
pe unde si purtate spre mal si
apoi pornind motorul am ncercat
s mergem paralel cu digul. Cu
toate c ncercam s tinem barca
directionat spre larg, barca a
mers tot unde a vrut ea. Ceata si
umbrele ne crea necazuri.
Dup nc un sfert de or de
mers n necunoscut spernd c
suntem suficient de n larg s pu-
tem gsi zone cu piatr si scoic
unde st ascuns guvidul, am o-
prit s ncercm pescuitul. Deja
se luminase, dar acest lucru nu a
Icut dect s schimbe culoarea
mediului care ne nconjura, din
negru n gri. Vizibilitatea nu era
mai mare de zece-cincisprezece
metri n jurul nostru. Din cnd n
cnd scoteam chiote ca Tarzan,
poate ne rspunde cineva. Nimic.
O liniste mormntal, umezeal
si o ceat care ti ptrundea n
oase. Doar pescrusii se asezau
lng barc, asteptnd s le arun-
cm ca de obicei pestii mai mici.
Am aruncat ancora si am n-
ceput pescuitul. Ddusem peste
un loc unde pestele mnca bini-
sor. Cum se rrea, cum ddeam
drumul la parm s schimbm
locul. La un moment dat am iesit
de pe zona cu piatr si am dat
peste nisip. Nu mai prindeam nici
un guvid. Am plecat iar n necu-
noscut. ncercasem s pescuim
cu ctiva metri mai lateral cnd
am revenit pe parm, dar fr
rezultat n mincioguri.
Stteam tcuti pe mare si nu
se auzea dect clipocitul apei lo-
vindu-se de copastia brcii. Nu
mai aveam curajul nici s schim-
bm impresii despre aventura
noastr. Nu stiam unde ne aflm,
ct de departe de mal suntem si
dac ceata se va ridica asa cu-
rnd. Nu puteam s plecm spre
mal deoarece nu stiam unde este
malul. Dac ne ndeprtam si mai
mult spre larg? Benzina pe care
o aveam era suficient pentru o
or de mers, dar dac era nece-
sar mai mult? Tremuram de frig
n tcere, asteptnd ca pestele
s miste n crlig. Ceata ne p-
trunse-se cu umezeala ei prin hai-
nele subtiri de var si acum i sim-
team neplcutul efect. Dac ar fi
aprut soarele se zvnta mbr-
cmintea de pe noi si deveneam
mai optimisti. Cte un cormoran
se auzea flfindu-si aripile pe
lng barc. Dac sunt cormorani
nseamn c nici malul nu-i de-
parte. Ei nu se avnt prea mult
n larg. Pescuiesc la ap mai mic
de zece metri, s poat iesi ntr-
un minut la suprafat. Erau doar
sperante c nu suntem departe
n larg. Dar unde? Nici sirena de
ceat de la intrarea n port nu se
auzea. Unde om fi oare? ne ntre-
R#t#ci]i pe mare
53
Anul III, nr. 2(18)/2012
bam n sinea noastr fr s a-
vem curajul s-o facem cu voce
tare. Pestele nu mnca cu toate
c uneori eram pe zon cu piatr.
Se simtea la mn cnd trgeam
de volte. Porneam barca iar pen-
tru cteva minute n necunoscut,
s schimbm locul.
Credeam c mergem tot spre
larg deoarece alegeam ca directie
orizontul cel mai strlucitor, de un-
de trebuia s apar soarele, spre
rsrit, ns pn la urm s-a dove-
dit c mergeam de fapt paralel cu
malul la vreo cteva sute de metri
deprtare. Adncimea apei era de
peste sapte metri, deci tot eram la
cinci sute de metri de mal.
Mergnd spre orizontul ilu-
zie, la un moment dat s-a spart
ceata si am descoperit o lotc cu
vreo patru persoane n ea venind
spre noi la rame. Terminaser ben-
zina. nsemna c de unde veneam
noi era malul. Barca era din zona
Neptunului. Asta dovedea c noi
am rtcit la vreo sase km de lo-
cul de acostare, tocmai prin zona
Olimpului, unde nu mai fusesem
niciodat la pescuit fiind prea de-
parte de Mangalia si nerentabil.
S-a fcut ora zece si noi nu
aveam mai mult de 3 kg de guvid.
Iar ne-am schimbat locul. Am re-
umplut rezervorul cu benzin. n
sfrsit a iesit si soarele, ceata risi-
pindu-se dinspre mal. Spre larg
nc mai persista dar vedeai la
aproape o sut de metri distant.
Am descoperit c am ajuns dea-
supra zonei prezidentiale din
Neptun. Am pornit spre Cap Au-
rora unde veneam de obicei la
pescuit, fiind zon cu mult pia-
tr si scoic. Asa ne ndreptam
si spre cas. Am mai ncercat n
cteva locuri, dar aveam ghinion.
Nu avea guvidul chef de mas,
asa c am abandonat pe la ora
unu pescuitul. Mai mult am r-
tcit pe mare dect am pescuit.
Dup vreo cteva ore de or-
becit pe mare n necunoscut, cu
teama n suflet c ne putem rtci
spre larg ndeprtndu-ne att de
mult nct s nu vedem malul
chiar si la ridicarea cetii, am plecat
spre Mangalia cu maximum 4 kg
de guvid fiecare si cu o experi-
ent nou. Nu era prima dat
cnd am plecat pe ceat si am re-
usit s ajungem la mal, dar atunci
trgeam la rame, nu mergeam asa
departe de mal, ca acum cu mo-
tor, posibilitatea rtcirii fiind cu
mult mai mare. Ne-am scos barca
pe mal unde mai erau ctiva co-
legi sositi, ns la fel de ghinio-
nisti ca si noi, chiar dac nu s-au
rtcit asa de departe cum am p-
tit noi. Nu ne era team prea tare.
Aveam telefoanele cu noi si la o
adic, dac intram n panic si
nu ne mai descurcam s ne ori-
entm, sunam la politia de fron-
tier s ne gseasc, chiar dac
riscam o amend n caz extrem.
Aveam la noi busola ns nu ne
era de nici-un folos dect s g-
sim la o adic unde este malul,
nu si locul de acostare. De atunci
a mai fost ceat pe mare, ns eu
nu am mai iesit, mergnd la spi-
tal, la operatia care m-a tinut la
mal pn la sfrsitul anului.
Nominalizrile s-au fcut din diversitatea cr-
tilor, aprute n anul 2011, sosite pe adresa
Ligii Scriitorilor Romni, de ctre o comisie
de critici literari, membri ai Ligii Scriitorilor.
Au fost luate n consideratie crtile sosite
pe adresa Ligii Scriitorilor pn la 1 ianuarie
2012, indiferent din ce organizatie profe-
sional fac parte autorii - Liga Scriitorilor,
Uniunea Scriitorilor, s.a.m.d. Motivul fiind
c aceste crti au fost scrise pentru cititorii
romni, n interiorul Literaturii Romne, si nu
pentru o anume asociatie scriitoriceasc. Liga
Scriitorilor, militnd pentru spiritul demo-
cratic n lumea scriitorilor, a adoptat acest
principiu, nc de la nfiintare, prin Statut.
Debut n poezie
- Ochi de copil, de Maria Lucia Rebreanu
Proz
- Contra rului din noi, de Grigore Avram
- Taumaturgul i Mir, de Florin Oprea
Slceanu
- mi amintesc i mi imaginez, de Mariana
Brescu Silvestri
- 8 proze scurte, de Zeno Ghitulescu
- De vorb cu inima ta, de Vasile Dorin
Ghilencea
- Proprietatea e sfnt, de Emil
Bucuresteanu
Poezie
- Rnit, umbra mea, de George Ionit
- mpliniri, de George Echim
- Psri coboar din iris, de Vali Bonciu
Constantin
- Semnele Timpului, de Elisabeta Iosif
- Cartea cerurilor mele, de Ion Lucian
Colit
- S vii i mine, de Iulian Patca
- Soapte cu aripi de nger, de Catinca
Neacsu si Costel Neacsu
- Locuiam ntr-o lacrim suspendat, de
Ion Untaru
- Arborii din Muntele Genezei, de Stela
Ianovici Costan
- Visuri abrupte, de Ioan Hentea
- Armuri de vis, de Emilia Tudose
- Iluzii suspendate, de Carmen Alexandrina
Interviuri
- De vorb cu stelele, de George Roca
Eseu
- Pragul de jos, de Dumitru Velea
- 1001 cugetri, de Ilie Bucur
Critic literar
- ntre Thalia i Minerva, de Al. Florin
Tene
- Pomul cu litere, de Menut Maximinian
- Neliniti prin timp, de Doina Drgut
Literatur S.F.
- Osnda, de Toader T. Ungureanu
Istorie literar
- Marin Sorescu - n scrisori i documente
inedit, ed. III, de George Sorescu si Emil
Istocescu
Poezii pentru copii
- Anotimpul jocului, de Titina Nica Tene
- Parfumul diminetilor, de Gheorghe Vicol
Monografie, jurnal literar, antologie,
Lista cu nominaliz#rile pentru premiile
Ligii Scriitorilor Rom@ni, pentru anul 2011
enciclopedie yi dic(ionar, studii
- Anotimpul tririlor albastre, de Viorica
Popescu
- Pagini din istoria fanfarelor din valea
Jiului, de Ioan Velica
- Nunta - Riturile de trecere n tinutul
Momrlanilor, de Dumitru Gltan-Jiet
- Infern n Romnia, de Vasile I. Heredea,
Horea Gana, Gervasio Curnis, Emil
Simndan
- Mnstirea Brsana, de Nutu Rosca
- In honorem profesorului Ioan Hentea, de
Onufrie Vinteler
- Scrieri, de Nicolae Istoc
- Dosarul Nobel, de Mihai Prepelit
- Schite i amintiri, de Valentin Visinescu
- Personalitti Romne i faptele lor, de
Constantin Toni Drtu
- Anuarul Filialei Timioara al Ligii
Scriitorilor, de Doina Drgan si Andreia-
Elena Ancuta
- Vechi soiuri romneti de vit de vie, de
dr. Ion Pusc
- Luminiuri, de Elena Buic
- Arhimandritul Mina Stan - un slujitor
devotat Domnului, de Ion Nlbitoru
- Poeti clujeni la cumpna de milenii -
antologie, de Dan Brudascu
- ANTOLOGIA scriitorilor romni
contemporani din ntreaga lume, de Ligya
Diaconescu
- Lumina cuvintelor - antologie, de
Claudiu Simonati
54
Ion DIVIZA
(n. 07.02.1955)
Nscut n localitatea Stolniceni, judetul Lpusna, Republica Moldova. Absolvent al Faculttii de Ziaristic
a Universittii de Stat din Moldova, ziarist, secretar literar al Teatrului National SATIRICUS I.L.CARAGIALE
din Chisinu.
Presedinte al Asociatiei Epigramistilor din Republica Moldova, redactor-sef al revistei Pardon (Chisinu),
membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si al Uniunii Epigramistilor din Romnia (1993).
Aparitii editoriale epigramatice: Tineric mi-am luat (1998), Sgetat de o idee (2000), Pilat din... poant
(2002), Komikaze (2005), Trei crai de la rsrit (n colaborare cu Efim Tarlapan si Gheorghe Blici, 2010).
Participant activ la manifestrile epigramatice din Romnia, inclus n circa 45 de volume colective de
epigram si primind peste 40 de premii pentru creatiile sale.
Rtcire istoric
Zbiernd, mioarele din turm
Bezmetice pe sesuri trec;
D, Doamne, mintea de pe urm
n capul primului berbec!
Unire, romni!
Cu lozinci si cu tam-tamuri,
Se unesc numaidect:
Mai nti se strng ca neamuri,
Iar apoi se strng de gt.
Vacan( parlamentar
Cnd parlamentul e plecat
Si sala-i goal, spatioas,
l vezi pe spicher ntristat
De parc nu i-s boii-acas.
Apel
Urlu ct m tine gura
n Sahara romneasc:
Oameni, aprati natura
... De natura omeneasc!
Clenciul
Romnul are-un clenci vdit
Si iat sensul lui ascuns:
El e mereu nemultumit
C nu e multumit de-ajuns.
Ho(i legali
Din tot ce parlamentul drege,
E clar un lucru pentru toti:
Mai lesne intr hotii-n lege
Dect s intre legea-n hoti.
Geopolitic
De la Don la Eufrat,
Din Balcani la Magadan
Cel mai mare diplomat
Este tancul lui Ivan.
Integrare european la Chiyinu
nregistrm, cu noul parlament,
Succese mari pe arii mai extinse:
Moldova a ajuns n Occident
La deprtarea unei mni ntinse.
La tribunal
Minciuna, acuzat de viol,
Distrus-si nfrunta judectorul,
Vznd n preajm Adevrul gol
A exclamat: El e violatorul!
Lan(ul csniciei
Scpat din ghearele sotiei,
Alerg la blndul meu dulu:
Ia, frate, lantul csniciei
Si las-m s-l port pe-al tu!
Banii si ciorapul
Bogtanul fr cap
Tine banii la ciorap,
Banii n-au miros, declar
...Dar ciorapul te omoar!
Turmenta(i
Asa e lumea pe la noi
Trim mai mult din amintiri;
Cnd ne-mbtm, suntem eroi,
Cnd ne trezim, suntem martiri.
Coloana
S fi avut ca la Brncusi
Coloana dreapt, ct un munte.
Pe-americani, pe nemti, pe rusi
I-am fi pupat numai n frunte.
Femei n Parlament
Plimbndu-si nurii afroditici,
Ele se-ntreab si socot:
S mearg cu brbati politici
Sau cu brbati care mai pot?
Arm strategic la Chiyinu
Orict s-ar afla de tare
Nu ne-ar bate hoarda slav,
Dac n-ar avea-n dotare
Coada de topor moldav.
La pescuit pe ploaie
Din ceruri norii m adap,
Din lac m-mproasc val cu val,
St pestele, destept, sub ap
Si eu, un idiot, pe mal.
Noapte la cazarm
Soldati-n paturi, la cazarm,
Sunt toti cu minile pe arm,
Doar colonelul doarme tun
De arma lui nici nu mai spun!
Confesiune
Sunt sotul fericit, la o adic,
Am fost destept de tnr s m-nsor
Si iat mi mrit a treia fiic...
De-as mrita-o si pe mama lor!
Unui aviator rus
Decolnd din Krasnodar,
N-a ajuns pn la Ciucotca;
Mai avea benzin, dar
I se terminase votca.
Exemplu de bun purtare
M culc la zece, ani la rnd,
Nu mai fumez, nu beau trie,
Nevasta nu-mi nsel nicicnd;
Dar de-am s ies din puscrie!...
Parad la Moscova
Trec soldatii eminenti
Tropind att de tare,
De le sar, cnd nu-s atenti,
Vodcile din buzunare!
Sfat
La medic s te duci cu gnduri bune,
S nu-l corupi, cci dnsul este sfnt;
Un onorariu mare-l indispune,
Iar unul mic... te bag n mormnt!
Guvernan(ii noytri
Guvernantii ni-i jelim:
Oare cum de mai triesc?
Noi muncim si flmnzim,
D-apoi ei, c nu muncesc?!
Epitaful unui poet be(iv
Un bun si talentat confrate,
Mnat de sete si idei,
Pornise spre eternitate
Si-a adormit sub gardul ei.
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
55
Anul III, nr. 2(18)/2012
Nicolae B~LA{A
n timp ce o ascultam pe mamaie si ncer-
cam s despachetm geamantanele, am auzit
scrtitul portii din spatele casei.
- El trebuie s fie! - mi-am zis n gnd si
am cutat, grbit, n bagaje, luleaua, punga
cu tutun si sticla cu rachiu grecesc. ntre
timp, l-am auzit pe mos Gheorghe:
- Ioan, veni, f, fata?
- Mai potoleste-te, m glbejitule, cu l
ntrebat! C mine, poimine, o iei din loc si
nu o s am cu ce s te ngrop! La pop, bani,
la gropari, ca la gropari, la cu gorna nu sufl
nici el degeaba... Fir-ar al focului de umblat!
...Si de mat! C m-ai mncat de nu mai stiu ce
s m fac! Of, Doamne, Doamne!
- Mai taci, f, hrca dracului! C dac n-
as astepta fata, uite acum m-as culca direct
ntre le scnduri. Mi-as pune singur capacul
si gata! Te-as scpa dracului de l bombnit!
C m-ai pocit la cap de mi vine s iau cmpii...
Nu mai judec! mi vine s pun mna pe topor
s te toc bucti si s te fac jumri. Mine, o
s m duc s-mi sap groapa s vedem taci?
Pentru o clip, am ezitat s intru ntre ei
desi, de cte ori m vedeau, vrnd-nevrnd,
se mai potoleau.
- I-auzi?! Iar se ceart! Pe deoparte si
Ioana asta, tot cu gura mare!... l bate la cap
de cnd i-a tinut lumnarea si el s-a ntors...
Acum ce vin are bietul om c nu l-a luat
moartea? Ea zice c din cauz de tuic i s-a
nmuiat lia coasa. C dac nu avea acolo,
lng el, sticla si-l gsea mbrcat, aranjat,
parfumat, gata! C si-a fcut pe aici stagiul!
Pn acum, ehe, tocmeau o fat mare, l t-
miau, i duceau si apele, l pomenea de trei
sptmni, cum se face! Peste nc vreo altele
dou, pomana de sase... O rnduial, acolo,
si lui, n rndul lumii, cu patruzeci si patru de
colaci, un Dumnezeu de pomenit si o pres-
cure, apoi pat si mas si... Gheorghe avea s
se odihneasc, o vreme, pe lumea ailalt, p-
n i-ar fi venit ceasul s se ntoarc si s dea
socoteal. Asa, nu-i vezi?! Nu mai ncap unul
n altul! Lsnd la o parte c nu prea s-au
potrivit niciodat...
Am ascultat-o pe mamaie, am tras cu ure-
chea dincolo de noi si am luat-o, de data asta,
pe la poart si nu prin sprtura gardului din
spatele casei, pe unde treceam de obicei.
Cnd m-a vzut, mos Gheorghe s-a pus, ca
un copil, pe plns. S-a asezat pe treptele sc-
rii din fata casei, m-a asezat pe genunchi, m-
a mngiat, apoi, soptit, mi-a spus:
- S stii tu, fata mea, c mi-a venit ceasul.
Am avut eu un vis. Nu cred c mai am timp
s beau tutunul sta miresmat... Oricum, ti
multumesc! Dintr-sta am auzit c aveau nem-
tii pe front! Te-am asteptat, ba chiar m-am
sculat din moarte ca s-ti spun c tu esti
cumva snge din sngele meu. Mum-ta, Ma-
ria, e si fata mea. Am fcut-o cu bunic-ta. S
nu m certi! Si nici pe ea... Asa e n viat! Acum,
c stii, trage-m de mustti ca alt dat... Doar
esti singurul meu nepot ct vreme Dumnezeu
nu a vrut s fac copii si cu Ioana.
- Of, of! Am simtit eu ceva... Dar nu m
pclesti?
- Nu mi mai arde de sotii... Bine c te-ai
ntors, ai mai crescut si am putut s-ti spun.
- ...Baba Ioana?
- Stie... De-aia nu prea m nghite. Cu tine
nu are nimic...Te faci ns c nu stii. Tii totul
pentru tine, ca pe un secret...
- Si nici lui mami?
- Nu acum, mai trziu, dup ce o s nchid
ochii si o s creasc bojii... Pentu voi, mai e
nc mult timp...
Nu, n-o s creasc! - i-am zis, l-am mbr-
tisat si mi-a venit s plng. Mi-a sters lacri-
mile cu palmele lui bttorite, m-a pupat pe
vrful nasului si a strigat ctre femeia sa:
- Ioan! F, tu nu auzi?
- Ce e, omule? - i-a rspuns ea din camera
de la drum unde pusese provizoriu si cosciu-
gul.
- F Ioan, a venit fata mea, mncao-ar
mosu pe ea!...
- E, de-asta strigai tu?! Bine c a venit
sntoas! Si eu care credeam...
- Credeai pe dracu! Scoate jumrile si
trandafirii din gleat... Pune ceaunul s fa-
cem psat! Hai, ce mai stai? S scoti si o oa-
l cu vin! Din portia mea de moarte. Uite,
vreau s o beau eu cu fata, poman de viu!
***
Cteva zile la rnd, sear de sear, m-am
plimbat prin sat cu mos Gheorghe de mn.
Ne-am oprit pe la toate crciumile si prvliile.
Nu a mai but. Mergeam doar asa ca s ne
vad lumea. Cnd ns ajungeam la Rtana,
si gsea un loc, m punea pe genunchi si
m ntreba ce-mi pofteste inima. l trgeam
de mustti, el m pupa pe nsuc, apoi i rs-
pundeam:
- Halvit si nghetat de la Staros!
- F, Rtano, pe sta, despre care zice
fata, l-ai mai vzut?
- Ce s-ti spun, mos Gheorghe? Unii spun
c i-ar fi murit, n iarna trecut, gloaba. Iapa
aia amrt. Altii cic i-ar fi degerat baba. A
czut n nmeti seara si acolo si-a petrecut
noaptea c el a cam surzit si n-a auzit-o cnd
ea se vieta.
- B, Gheorghe, fii-ti-ar Staros s-ti fie!
Din cte zice Sutu, c stii, are pe fie-sa aia n-
treag la cap, mritat la el n sat, peste deal,
ar fi dat toti ortul popii! - s-a amestecat n
vorb Tuiu.
- Fugiti, b, dracu! L-am vzut eu, de Pasti,
la hor, la Izlaz, n Satu Nou... - m-a linistit
Cioac. Ce-i drept, fr bab, dar nu cred c
o fi murit strmba asa cocosat, c nu putea
sta dreapt n cosciug. N-aveai cum s-i pui
capacul si odat te pomeneai cu ea moroi, c
se ridica din groap, cu pmnt cu tot n sus.
Staros zicea c mai nti o duce pe la bi, de
romantism, pe la Govora sau ceva mai sus,
s-o dreag. S-o ndrepte ia cu nu stiu ce
lea au mai iesit acum... Nu rdeti c nu e de
rs! Am auzit c te pun n niste chingi, te ba-
g la cuptor si te fac, n vreo sapte, opt zile,
mai ceva ca atunci cnd erai nou.
- I-auzi, mosule, s-o dreag pe bab, s
se mai nclzeasc si o s vin Staros cu n-
ghetat. Pn atunci, ia ceva de-aici! Cere-i
la tejghea ce poftesti tu!
- Pi, turt dulce si o mncm mpreun
cu lapte de la capr acas. Cu mamaie si cu
baba Ioana!
Sara
Fagment de roman
56
- Las-le pe ele, c au tot mncat si le-au
picat dintii...
- Atunci nu mai vreau nici eu.
-Tii, drace! B, Gheorghe, b! Dumnea-
ta?! Ia, ca s vezi, s-a ntors si fata?! - s-a mi-
rat cnd ne-a vzut, din usa prvliei, Tanta
din Gura Cerboaiei, venit si ea la Rtana
dup un pachet cu sare. Se auzise c ai mu-
rit?! Aoleu, Doamne, si ce m-am mai jelit! C
nu am venit si eu cu lumnare. Nu am putut!
De urt... ti dai dumneata seama, femeie sin-
gur, noaptea, peste cmp!
- Crezi c te prindea vreunul si ddea cu
tine de pmnt?... Te pomeni c te punea
dracu tocmai acum, cnd te-ai sfoiegit, cu
cracii n sus! a rs Ciocea.
- B, nu mi-ar fi fost de-aia, dar venise
balta mare... C m si gndeam: Doamne, cum
l-or trece pe bietul om, n car, spre deal, la
cimitir?!
- F, acum te duc stia n remorc, cu
tractorul... Bani s ai!
- Iar dac nu?
- Mori tu n locul lui... Gheorghe, mai stai,
m, pe-aci, cu noi, chiar dac o mai ncurci
pe Ioana n socoteli! F, mori tu n locul lui si
s fiu al dracului dac nu te duc moart n
spinare pn la groap! Trec si prin ap! Si
acolo, te pun asa, n picioare, c cine stie,
poate rsari n primvara viitoare vreo cu-
cut? Sau vreo floare?! Mai stii?!
- Rzi, fir-ai al dracu de hodorog, cnd
erai tnr si plngeai...: ,,d, f, dara-i s dai,
c de-aia ai si nu te primeste cu ea n rai!
Acum, i-auzi, mori! B, fir-ati ai dracu, am au-
zit la aparat, c eu, televizor, n vguna aia,
n-am... Gata, se schimb guvernul si stia aud
c au plan, ca pe vremea comunistilor, s
duc n fiecare an din noi, la groap, cam a
patra parte. Dup socoteala mea, c a lui
glbeaz sta nu mai poate, n vreo
doi ani si jumtate au si ncheiat
cincinalul de patru ani!
Am auzit si eu. Are dreptate n-
roada! Cic ia care o mai dau cotit
pe la spitale, n plin democratie, de
asta de pe la noi, cnd se vor ntoarce,
o s-i pun n jug, la plug. Nu de-alta,
dar statul nu mai are capr cu cinci
picioare si tte pentru fiecare. Mai
sug doar cei cu mintea chircit, pen-
tru dezvoltare si mpelitatii de mici.
Mai ru de fata asta si de cei ca ea. Se
vor bate pe troscot. C att a mai r-
mas. n plus, pentru ei, la vremuri noi,
tot cu ei! Asta e! O s nghit-n sec,
altfel si buruienile vor fi la mare pret!
- Afl! i cred n stare! - a zis Tuiu.
- Si eu, s stii! - l-a aprobat femeia
din gura Cerboaei.
- Gheorghe, mori, b, dracului si scap
de ei!
- B, tataie, i-am zis pentru prima dat lui
mos Gheorghe, hai, c stia sunt nebuni! Hai!
***
Am plecat mpreun. Oamenii ne-au
urmrit cu privirea si ne-au salutat de parc
plecam pe ultimul drum. Mos Gheorghe s-a
mai oprit n us nainte de a-i trece, la iesire,
pragul. I-a msurat pe fiecare cu privirea si o
clip iar i-a ascultat. Toti ns tceau. i au-
zeam doar cum respirau. Doar Tanta, n cele
din urm, fcnd pe nteleapta, a oftat.
- Uite, l vedeti? Astzi e, mine, stingerea!
Vine la cu goarna si... Norocul lui c o s-l
tin minte fata asta, altfel, bojii, pe el, de un
metru!
- Ca s vezi, a dracului! Da de unde stii
tu, f, ai? - a luat-o peste picior, iarsi, Ciocea.
- Pi tu nu vezi, b, glbeaz, c el nu mai
e el? I s-a schimbat uittura.
- Eu ca eu, dar, ho, c dati voi de dracu! -
le-a zis mos Gheorghe, le-a zmbit, si m-a
mngiat pe cap.
- F, tine si tu minte! Cnd mortul are un
zmet n coltul gurii, mai ia cu el pe vreunul!
l vezi la mos Gheorghe? Uit-te bine la el!
Care credeti c ar putea fi urmtorul?
- Pi cel ce ntreab si e cu musca pe c-
ciul! Ciocea c sta e intrat n comunitatea
european si musai trebie scos naite de a da
coltul, de-acolo! Ascultati-m, probem a
dracu! Apoi trebuie s moar cumva n rndul
lumii. - le-a rspuns femeia.
- Ptiu! I-auzi a dracu! F, tu esti aia! Si o
s te mnnce lupii moart, acolo n Cerboaia.
De, pe de o parte, o usurare pentru ai ti din
neam, c nu mai cheltuiesc s te duc n ci-
mitir. Vezi cu ochii ti c ti trebuie una, alta,
ca s mori. Ori tu... umbli creanga. Hodoroag
cum esti, cine dracu se mai uit la tine?!
Statul zici c nu mai d... Atunci de unde, f,
bani pentru lumnri, colaci si cte si mai
cte lea?
- B, Ciocio, tu stii c prostul e l de moare
nti! Afl! ...De grija altuia si asta e grija
dracului! Vezi-ti de ale tale c tot stnd pe
drum, s-ar putea, cnd mori, s nu ai nici iz-
mene n cur! Iar dac vrei s stii, eu chiloti si
un rnd de toale mi-am luat! Am si tmie,
lumnri... De cnd cu bolovanul la din cer.
C ziceau c o s cad si, al dracu, nici la nu
a mai czut! C ne pricopseam cu el, scpam,
iar acum stteam de vorb peste gard. Eu si
nc vreo ctiva de aci, n rai, tu, c ai fost
dat dracu, un nrod, dincolo, la cazanul cu
smoal, n iad.
- Mosule, ai dreptate, hai! C pe stia i-a
prostit foamea si au damblagit! - mi-a zis tataie
si am iesit.
Pe drum, am mers, rznd de cele spuse,
n prvlie la Rtana. n fata casei, cam cu
greu m-a ridicat n brate si m-a pupat iarsi
pe frunte.
- La noapte, s visezi cum c tu ai s fii
printes la curtea unui mare mprat, iar eu
tot acolo, pe la poart, un cersetor de zile.
Mai d-mi, Doamne, si un mine!
- Cum un cersetor ct vreme ai zis c
esti tataie al meu?
- E, fie si cum zici tu, numai c, vreau sau
nu, trebuie s recunosc, m-am cam mputinat.
- Tataie, ti spun, tu esti acelasi pe care
eu l stiu!
- Crezi? Ceva ciudat mi se ntmpl! Desi
esti aci, de la o zi la alta, mi e dor de tine si
mai mult. Eu cred c se zvrcoleste n sufletul
meu Maria. Mum-ta! Parc n-as vrea s n-
chid ochii nainte s o mai vd, mcar o dat,
si pe ea.
- O s vin mai spre toamn, ns nu-mi
mai spune chestii de-astea, c m faci s plng!
- Draga mosului, s nu faci asta! Ascult-
m, nu ai de ce! Cnd ai obosit pe-aici si te-
ncurci prea mult n lume, omul se mai
si odihneste. Acum, fiecare n patul
lui!
- Tataie, s nu mori!
- Nuu! Mine o lum de la nceput!
- Promiti?
- Promit! N-avea grij, mai am cte
ceva de fcut.
- Atunci...
- Batem palma! S nu uiti s treci
mine pe la mine!
- M Gheorghe, m, nici nu a venit
bine, si iar mi-ai luat fata! Fir-ar-ar s
fie!
- Las-o, Mitro, c doar stii, e si a
mea, iar dac am s mor, tu o s o ai
ct vrei, c esti mai tnr.
- Gheorghe, taci, Doamne iart-m,
c asa ne-a fost vorba!
Giotto - ADORATIA MAGILOR
57
Anul III, nr. 2(18)/2012
Florina Dinescu (n. 08.02.1954)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n localitatea Mliesti, judetul Prahova. Administrator financiar de patrimoniu, la Ploiesti.
Aparitii editoriale epigramatice: Pas des deux (1997), Singuri n tranzi(ie (2002), ambele volume scrise n
colaborare cu Mircea C. Dinescu, sotul su, tot mpreun ngrijind aparitia volumelor colective Muychetarii
prahoveni (1996), Mozaic umoristic (1998) si Dup 20 de ani - umor major (2002).
Participant activ la manifestrile epigramatice nationale, este inclus n zeci de volume colective de
epigram si a primit nenumrate premii pentru creatiile sale.
Presedinta Clubului Umoristilor Prahoveni Ion Ionescu-Quintus din Ploiesti, membru al Uniunii
Epigramistilor din Romnia.
Istoria
Chiar Herodot, al su printe,
Iubind-o tare si cu foc,
N-a educat-o mai deloc
Si de atunci ea ne tot minte...
Rugciune
O, Doamne, stim mnia Ta
C n-avem gnduri pure,
Dar nu da omului asa
Ct poate el s... fure!
Recorduri sportive
Un nou record s-a stabilit
Si face cinste trii:
La noi cu mult s-a depsit
Si limita rbdrii!
Structura politicienilor
Sunt din material ales,
O stof bun, nu otreap...
Culoarea si-au schimbat-o des,
Dar n-au intrat la ap.
Pret a porter
Parlamentari stui de controverse
Acum, cnd dus e cldura,
mbrcminti si cumpr diverse,
Dar ce folos c nu-si cunosc msura!
Transplant de inim
E operat cum se cuvine
Si nu a fost deloc ghinionist:
i bate inima mai bine,
C-i prelevat dintr-un politist...
Axiom
De-ai s colinzi pe multe haturi,
n orice timp, ntotdeauna,
Cu adevrul nu te saturi
Asa cum satur minciuna.
Un om ponderat
Nu-l supr vreun amnunt
Si nici nu se repede,
Ia lucrurile-asa cum sunt
Cnd nimeni nu l vede...
Rugciune
O, Doamne bun si iubitor,
Cu prostii fii ndurtor
Si d-le pine ct vor,
Dar nu le da cutitul lor!
Justi(ie
n tribunal domin
Perfecta echitate:
Se d-n final dreptate
Cui are mai putin.
Unui abil
Toti l stim c mult mai fur
Chiar de-s politisti de gard.
Culmea! Are si cultur
De canabis, la mansard.
Grija de aproapele nostru
Chai persoane sntoase
si plng zilele rmase
Geru-n cas-mi intr-n oase,
Si-am doar una, dar Nstase?!
Tria vinului
Lsat ne-a fost ca dar divin.
De-i negru, rosu, ori ca mierea,
Orict de bun ar fi un vin
Tot nu mbat ca puterea!
$efa
Cu ochii ei adnci ca dou stele
Si tenu-i alb ca fila de dosar,
Ea e femeia visurilor mele
Ce-i prima dat cnd am un cosmar?!
So( iubitor
El i-a oferit inele,
Vil, cecuri n valut,
Barc scump cu cinci vele,
Tot spernd s-o lase... mut!
Quod erat demonstrandum
Iubiti de fortele divine,
Mai rezistenti dect o stnc,
Noi am sperat s-o ducem bine
Si uite, o mai ducem nc...
Pre(uire
n cercurile literare
E printre marile figuri;
E drept c-a scris doar o lucrare,
Dar mult mai multe lucrturi.
ndoieli yi certitudini
ncepnd de mult, cu Galileu
Si cu doctori n filosofie,
Multi s-au ndoit de Dumnezeu,
Dar nici unul singur de prostie.
Succint prezentare
Se crede printre corifei
Si e asa de priceput
nct s-ajungi la mintea ei
Ti-ar trebui o parasut.
Femeia
E cea mai pur creatur,
La griji, nevoi, ti-e un balsam,
Te scoate din ncurctur
La fel ca Eva pe Adam.
Pmntul
Greu l-a blestemat norocul,
E-n continu miscare!
Prin vulcani si vars focul
Si transpir prin izvoare.
Mrul discordiei
E-un adevr nendoios
C mru-acesta are-un os...
Romnul e nscut poet
Sunt multi, nici n-ai putea s-i numeri
Pe cei cu laurii pe... umeri.
Epitaf unui pre(
Era un pret vnjos, prosper,
Dar azi s-a ridicat la cer.
Cauz yi efect
Indiferent sub ce regim,
Ei se-nvrtesc, noi ametim.
Inventar complet
Un iaht, o vil, limuzin,
Un club privat, ba si piscin,
Si cte lucruri n-are Tase
Ba chiar si trei sau patru clase!
58
Constantin E. UNGUREANU
O dubl comemorare: centenarul mortii,
adic un secol de nemurire, si 160 de ani de
la aparitia n viat a Eternului Caragiale, p-
rintele dramaturgiei romnesti, unul din marii
clasici ai literaturii romne, alturi de Mihai
Eminescu, Ion Creang si Ioan Slavici, care,
simbolic, reprezint cele trei provincii rom-
nesti. Toti, contemporani si prieteni, fiecare
reprezentnd un anumit gen literar.
A comemora un scriitor este un minunat
prilej de a-l citi si rsciti, de a rscoli arhivele
si bibliotecile, a-l circumscrie epocii n care a
trit si literaturii din perioada respectiv si
de a-i fixa valoarea sortit eternittii.
Celebrarea lui Caragiale nseamn a a-
runca reflectorul puternic asupra persona-
littii sale complexe privite din perspectiva
contemporaneittii.
Se stie c chemarea spre teatru este mos-
tenit de Caragiale din familie. S nu uitm
c se trgea dintr-un neam de actori. Cei doi
unchi ai si, Costache si Iorgu Caragiale,
actori, se numr printre deschiztorii de
drum ai teatrului romnesc, ntr-o vreme cnd,
pe scene improvizate, se perindau trupe care
jucau, n limbi strine, piese pe gustul frivol
al boierimii. Chiar si tatl su jucase o vreme,
Ir vocatie special, alturi de fratele lui,
Costache.
A-l celebra pe Caragiale este si un mo-
ment oportun pentru a-i evoca pe marii actori
care au interpretat roluri din piesele sale,
reprezentate pe scen att n premier ct si
n etapele ulterioare. Actoria este o profesiune
deosebit de grea, avnd n vedere c actorii
trebuie s se identifice cu personajele, s
fac n asa fel ca ele s devin vii, prin urmare,
un actor trieste mai multe vieti.
Referindu-se la actorul Stefan Vellescu,
ntr-un articol publicat n Universul, 8 oc-
tombrie 1889, cu ocazia mortii vestitului ac-
tor si regizor, profesorul lui C. Nottara, Ca-
ragiale mentioneaz: Artist de valoare pe
vremea lui, s-a retras de pe scen desigur
obosit de ingratitudinea zdrobitoare a pro-
fesiunii. Tinerii artisti de astzi nu-si pot n-
chipui cu ce aspre jertfe se cumprau, n tine-
retea bravului lor profesor, aplauzele. Velles-
cu se retrsese din teatru pentru a se devota
catedrei de declamatie de la Conservator. Unii
actori si-au dat si bruma de avere, pentru ca
teatrul s triasc.
La 13 noiembrie 1884, este prezentat pe
scena Teatrului National, unde are loc premi-
era, capodopera O scrisoare pierdut. n
sala arhiplin se afla si regina Elisabeta, n
loja principal, de asemenea, Titu Maiorescu,
n alt loj. Dup fiecare act, spectatorii apla-
udau minute n sir. ncasrile sunt pe msur.
La fel se va ntmpla si n celelalte unsprezece
reprezentatii care vor urma n stagiunea 1884/
1885. Triumful creatiilor dramatice ale lui
Caragiale va fi nentrerupt n anii ce vor urma,
pn n zilele noastre, cunoscnd varii con-
ceptii regizorale si interpretri.
O pleiad renumit de actori: C. Nottara,
Ion Brezeanu, Stefan Iulian, Maria Ciucu-
rescu, Ion Niculescu, Ion (Iancu) Petrescu,
M. Mateescu, Aristizza Romanescu, Grigore
Manolescu, Ion Anestin. Acestia si-au in-
terpretat rolurile si dup indicatiile lui I.L.
Caragiale, asa cum reiese si din scrisoarea
din data de 10/23 februarie 1912, expediat
din Berlin, ctre actorul Ion Anestin:
Frate Anestine, drag Tizule, celebre
artist, btrne si iubite prieten!
Sufler ti-am fost, regizor ti-am fost, direc-
tor ti-am fost, fabricant de roluri ti-am fost si
n toate m-am bucurat c ti-am fost pe plac.
Paul Gusty (1859-1944), regizor format n
special la scoala realist a teatrului german
si n contact cu orientrile realiste profesate
de I.L. Caragiale cruia i-a fost prieten, spu-
nea despre Conu Iancu c nu sedea niciodat
n primele rnduri de fotolii, asista la spec-
tacole fie ntr-o loj, fie n fundul slii, n-
totdeauna la un cap de banc.
Constantin Nottara (1859-1935), actor si
regizor, elev al lui Stefan Vellescu, una din
personalittile cele mai de seam ale teatrului
romnesc, un simbol, un om de o mare con-
stiint profesional, cinste, un om cult si de
o rar politete n raporturile de fiecare zi, a
Actori celebri, interpre]ii unor
personaje din crea]iile dramatice
ale lui Ion Luca Caragiale
Actorii sunt rezumatul yi cronica scurt a epocii
(W. Shakespeare)
Constantin Nottara
I
o
n

B
r
e
z
e
a
n
u

n

r
o
l
u
l

l
u
i

N
a
e

I
p
i
n
g
e
s
c
u
59
Anul III, nr. 2(18)/2012
realizat creatii remarcabile prin interpretarea
unor personaje din scrierile dramatice ro-
mnesti si universale. Vrednice de tinut minte
sunt rolurile din piesele lui Caragiale, pre-
zentate n premier: Chiriac din O noapte
furtunoas, Stefan Tiptescu din O scri-
soare pierdut, Nae Girimea din D-ale car-
navalului si Ion din Npasta.
Stefan Iulian (1851-1892), continuator al
lui Matei Millo, la Teatrul National din Bu-
curesti, s-a impus ca interpret al rolurilor co-
mice: Nae Ipingescu din O noapte furtu-
noas, Ghit Pristanda din O scrisoare pier-
dut si Iancu Pampon din D-ale carna-
valului.
Aristizza Romanescu (1854-1918), a stu-
diat, ca bursier, la Paris mpreun cu Grigore
Manolescu, prietenul si apoi sotul ei. A in-
terpretat cu strlucire mai multe personaje:
Spiridon (n travesti) si Zita din O noapte
furtunoas, apoi Zoe Trahanache din O
scrisoare pierdut. n Npasta, va spune
Aristizza Romanescu, m-am ntlnit cu cel
mai mare insucces din cariera mea (Anca).
Ca profesoar, a pregtit si a dat scenei rom-
nesti actori strluciti: Lucia Sturdza-Bulan-
dra, Sonia Cluceru, Maria Filotti.
Maria Ciucurescu (1864-1933), vestit
actrit a Teatrului National, a avut roluri mai
ales n comediile clasice. S-a remarcat prin
vioiciunea si naturaletea interpretrii: n
Veta, din O noapte furtunoas, arta Vic-
tor Eftimiu, Maria Ciucurescu iubea si pln-
gea cu lacrimi adevrate, umaniza rolul. Era
sincer. O credeai.
M. Mateescu, actor apreciat de nsusi
Caragiale, s-a distins n rolurile: Ric Ven-
turiano din O noapte furtunoas, Un Cet-
tean turmentat din O scrisoare pierdut si
un catindat de la Perceptie din D-ale car-
navalului.
Ion Brezeanu (1869-1940), promotor al
realismului n arta teatrului comic din epoca
sa, a mbinat cu miestrie comicul cu nuante
tragice. Brezeanu, afirm Caragiale, este un
extraordinar temperament, o natur desvr-
sit de artist, unul din rarele fenomene care
pun adnc marca lor pe o ntreag epoc ar-
tistic. Este un Dragulici, e un Iulian, un Ma-
teescu, probabil ar putea fi un Millo....
Ion Brezeanu a realizat mari creatii n
rolurile: Nae Ipingescu, Un cettean tur-
mentat si Ion din Npasta. Interpretarea
magistral a primelor dou roluri a fost apre-
ciat de ctre Caragiale: Uitati-v la nenea
Nae Ipingescu gravul ipistat din Noaptea
furtunoas, cu ct tact si cu ct discretie
stie el s cultive amicitia cetteanului Titirc
si stima ntregii familii a acestuia! Cu ct
verv lmureste pe amicul su asupra bine-
facerilor sufragiului universal, preconizat de
tnrul liberal Venturiano! Cu ct seriozitate
dezleag el, la sfrsitul piesei, ncurctura,
cnd recunoaste pe romanticul publicist, pe
care l admir prin luminata convingere!
Ipingescu, acest tip de fars groas, se ridic,
prin interpretarea sobr si rafinat a lui Bre-
zeanu, la dignitatea adevratei comedii. Si
n cazul Cetteanului din O scrisoare pier-
dut, Brezeanu se afirm cu un talent de
elit. Are acest Cettean turmentat atta
dulceat n ochi si pe buze, atta msur n
miscri, atta onestitate si mansuetudine n
suflet, nct nceteaz a mai fi un tip real n-
josit; el se ridic sus si ia proportiile largi si
demne ale unui tip abstract; simbolul unui
popor ntreg.... A interpretat si rolul lui Conu
Leonida din piesa Conu Leonida fat cu
reactiunea, n 1912, cnd piesa a fost adus
n repertoriul Teatrului National, desi fusese
scris n 1880.
Ion (Iancu) Petrescu (1881-1932), apre-
ciat de cei care l-au cunoscut ca un actor cu
remarcabile posibilitti, debutnd sub di-
rectia de scen a lui Mihail Pascaly, s-a dis-
tins n rolul lui Zaharia Trahanache (1884) si
Jupn Dumitrache (1912). A stiut cu pricepere
s redea acel aer de senilitate si naivitate,
nselat de prietenul su cel mai bun, Stefan
Tiptescu, de asemenea, ascundea foarte bi-
ne siretenia ncornoratului politicianist.
Ion Niculescu (1869-1917) s-a afirmat ca
primul interpret al personajelor Nae Cata-
vencu din O scrisoare pierdut; Coana Efi-
mita din Conu Leonida fat cu reactiunea
si Iordache din D-ale carnavalului (1885).
n Catavencu, spunea Victor Eftimiu, Ion
Niculescu avea un surs nevinovat, stupid,
care aduga o not de imbecilitate acestui
personaj pehlivan
Ion Anestin (1892-1955) a fost un inter-
pret valoros al Cetteanului turmentat.
Sonia Cluceru (1847-1919) , elev a lui
Constantin Nottara, s-a dovedit o demn con-
tinuatoare a marilor comediene: Maria Ciucu-
rescu, Aristizza Romanescu, Eufrosima Po-
pescu. Iubit si pretuit de publicul larg, ta-
lentata artist a creat imagini de neuitat n
comediile marelui nostru dramaturg clasic,
interpretndu-le pe Zoe din O scrisoare
pierdut, pe Veta din O noapte furtunoas
si pe Efimita din Conul Leonida fat cu
reactiunea.
Dup Al Doilea Rzboi Mondial, mai pre-
cis, dup 1948, sunt reluate piesele lui Ca-
ragiale n repertoriul Teatrelor Nationale din
Bucuresti, Iasi si Craiova si al teatrelor de
stat din Pitesti, Ploiesti, Arad, Resita, Brila
etc. Se apropia centenarul nasterii lui I.L.
Caragiale (1952).
La Teatrul National din Bucuresti, sta-
giunea din 1948/1949 se deschide cu repre-
$
t
e
f
a
n

I
u
l
i
a
n

n

r
o
l
u
l

l
u
i

N
a
e

I
p
i
n
g
e
s
c
u
M
a
r
i
a

C
i
u
c
u
r
e
s
c
u

n

r
o
l
u
l

V
e
t
e
i
N
.

M
a
t
e
e
s
c
u

n

r
o
l
u
l

l
u
i

R
i
c

V
e
n
t
u
r
i
a
n
o
60
Ion Brezeanu n rolul lui Nae
Ipingescu
zentarea pe scen a capodoperei O scrisoare
pierdut, directia de scen, Sic Alexan-
drescu, decoruri si costume W. Siegfried. O
distributie de exceptie: Al. Critico (Stefan
Tiptescu), Grigore Vasiliu-Birlic (Agamem-
non Dandanache), Al. Giugaru (Zaharia Tra-
hanache), Niky Atanasiu (Nae Catavencu),
Ion Fintesteanu (Tache Farfuridi), Marcel
Anghelescu (Ghit Pristanda), Costache An-
toniu (Un Cettean turmentat), Elvira Go-
deanu (Zoe Trahanache) .
La deschiderea stagiunii din 1949/1950,
se reprezint O noapte furtunoas, regizor,
Sic Alexandrescu. n distributie: Alexandru
Giugaru (Jupn Dumitrache), Marcel Anghe-
lescu (Nae Ipingescu), Niky Atanasiu (Chi-
riac), C. Dnescu (Spiridon), Radu Beligan
(Ric Venturiano), Silvia Dumitrescu (Veta) ,
Eugenia Popovici (Zita) .
Tot n regia lui Sic Alexandrescu, n
1951, se prezint comedia D-ale carnava-
lului, n distributie, cam aceiasi actori: Niky
Atanasiu (Nae Girimea), Grigore Vasiliu Birlic
(Mache Razachescu, ce-i mai zice si Cr-
cnel), Radu Beligan (Un Catindat de la Per-
ceptie), Marcel Anghelescu (Iordache),
Marioara Voiculescu (Didina Mazu), Carmen
Stnescu (Mita Baston) .
Sic Alexandrescu a montat toate aceste
piese ntr-o conceptie scenic nou.
Dup un sfert de secol de la premiera
Teatrului National, Liviu Ciulei a initiat la
Teatrul Bulandra un alt proiect scenic asu-
pra Scrisorii pierdute. n distributie: Toma
Caragiu (Stefan Tiptescu), Liviu Ciulei
(Agamenon Dandanache), Petre Gheorghiu
(Zaharia Trahanache), Dem Rdulescu (Ta-
che Farfuridi), Mircea Diaconu (Iordache
Brnzovenescu), Octavian Cotescu (Nae
Catavencu), Stefan Bnic (Ghit Pristanda),
Aurel Cioranu (Cetteanul turmentat), Rodica
Tplag (Zoe).
Paul Constantinescu, compozitor, elevul
lui M. Jora, un fruntas al componisticii noas-
tre, creeaz comedia muzical O noapte fur-
tunoas, prima auditie, 25 octombrie 1935,
o lucrare care, prin factura ei nou, se sin-
gularizeaz oarecum de literatura liric uni-
versal, n genere, si de cea romneasc, n
special (Mihai Brediceanu). Personajele
sunt vii si caracteristice, intrig sustinut,
iar comedia realizat din plin.
Aceasta este reluat n 1955, cu urm-
toarea distributie: Barbu Dumitrescu (Jupn
Dumitrache), Silviu Guru (Nae Ipingescu),
V. Teodorian (Ric Venturiano), George Mirea
(Chiriac), Nella Dimitriu (Spiridon), Thea
Rmurescu (Veta), si Iolanda Mrculescu (
Zita), dirijor, Constantin Silvestri, regia, ma-
estrul Jean Rinzescu.
Au fost dramatizate schite ca: Un peda-
gog de scoal nou, Despre comet, Five
o clock etc. Marele actor al zilelor noastre,
Florin Piersic, interpreteaz cu strlucire
ambele roluri: Pedagogul si Scolerul. Au fost
realizate si filme de scurt metraj: Arendasul
romn, Lantul slbiciunilor si Vizit.
I
o
n

B
r
e
z
e
a
n
u

n

r
o
l
u
l

C
e
t
(
e
a
n
u
l
u
i

t
u
r
m
e
n
t
a
t
Aristi(a Romanescu, vestit inter-
pret a rolului Coanei Zoi(ica din
piesa O scrisoare pierdut care,
la vrsta de 50 de ani, n plin talent,
a fost izgonit din Teatrul Na(ional
Interpreteaz actori din asa-zisa generatie de
aur, nelipsind Grigore Vasiliu-Birlic si Radu
Beligan.
Actorii, prin interpretarea lor, au dat viat
personajelor din creatiile dramatice ale
marelui dramaturg, imaginile create de acestia
au pus n evident si mai mult desvrsirea
artistic a pieselor, pentru c Nimic nu e mai
altceva, fat cu artisticul, dect artificialul
(I. L. Caragiale).
Deviza teatrului The Globe din Londra
este aceasta: ntreaga lume misc pe actor.
Cu alte cuvinte, actorul ntruchipeaz toate
pasiunile lumii. Actorii sunt rezumatul si
cronica scurt a epocii (W. Shakespeare).
Este epoca lui Caragiale pe care a trit-o
intens nu ca simplu spectator, ci ca lupttor
drz pe frontul literaturii si al culturii.
Majoritatea actorilor nsirati mai sus au
ptruns deja n dictionarele enciclopedice si
n Istoria teatrului romnesc.
Opere celebre, actori celebri.
I
o
n

N
i
c
u
l
e
s
c
u

n

r
o
l
u
l

l
u
i

C
a
(
a
v
e
n
c
u
Costumul purtat de Aristi(a Roma-
nescu, n rolul Coanei Zoi(ica

Constelatii Diamantine, Nr. 18 / 2012

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Constelatii Diamantine, Nr. 18 / 2012

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

You might also like