Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
IV. VARIABILELE EXPERIMENTALE ŞICONTROLUL LOR 
Un experiment se produce atunci când mediul estemanipulat sistematic astfel încât efectele cauzale ale acesteimanipulări pe un anumit comportament să poată fi observate.Pentru a descrie cum mediul este manipulat şi cumeste observat comportamentul va trebui să explicăm cei doitermeni definitorii ai experimentului: variabila independentăşi variabila dependentă.Variabila dependentă este comportamentul îregistratde experimentator.Variabila independentă este o manipulare a mediului,controlată de experimentator.Un experiment trebuie să aibă cel puţin două valorisau niveluri ale mediului, respectiv două condiţii care să fiecomparate între ele pentru a determina dacă una din acestecondiţii provoacă un comportament. Uneori cele două nivele pot fi reprezentate doar de prezenţa sau absenţa manipulării.Experimentul este un procedeu dirijat de investigare arelaţiilor dintre o variabilă independentă (cauza) şi ovariabilă dependentă (efect). Se impune evidenţiereacâtorva trăsături definitorii care se instituie şi ca avantaje aleexperimentului:
a) Controlul variaţiilor externe,
într-un experimentideal, nici un factor (variabilă), exceptandu-l pe cel studiat,nu este permis să influenţeze rezultatul; în jargonul psihologiei experimentale, spunem că aceşti alţi factori suntcontrolaţi. Dacă (asemeni unui experiment ideal) toţi factoriiîn afară de unul (cel investigat) sunt păstraţi constanţi, putemconcluziona logic că orice diferenţă în rezultat este cauzatăde manipularea variabilei independente. Deoarece nivele va-riabilei independente sunt schimbate, rezultă că diferenţele învariabila dependentă s-au produs numai datorită faptului căvariabila independentă a fost schimbată. Cu alte cuvinte,schimbările în variabila independentă cauzează schimbăriobservate în variabila dependentă, întrucât cercetareanonexperimentală se limitează la descrieri şi corelaţii,experimentele permit declaraţii despre cauzalitate: variabila inde- pendentă A este cauza ce schimbă variabila dependentă B. în principiu, experimentele conduc la declaraţii desprecauzalitate, în practică, aceste declaraţii nu sunt întotdeaunaadevărate. Nici un experiment nu este 100 % un succes îneliminarea sau păstrarea constantă a tuturor surselor de variaţie.Oricum, experimentul elimina mai multe variaţii externe decât ofac alte tehnici de cercetare.
b)
O altă trăsătură a experimentului este
economia.
Folosind tehnica observaţiei omul de ştiinţă trebuie să aştepte curăbdare până se produc manifestările care îl interesează. Dacălocuiţi în Trondheim, Norvegia (aproape de Cercul Polar) şidoriţi să studiaţi cum afectează arşiţa agresivitatea, bizuindu-vă pe soare, această cercetare v-ar cere multă răbdare si o grămadăde timp. Experimentatorul controlează situaţia creândcondiţiile de interes (niveluri variate ale căldurii în condiţii delaborator), obţinând datele relevante rapid şi eficient.
c) Caracterul provocat,
în cercetarea fundamentală,experimentele sunt realizate pentru a testa teoriile şi pentru a aducedatele de bază pentru explicarea comportamentelor. Acestetipuri de experimente sunt, de obicei, bine planificate, cu uninvestigator care are o idee clară asupra rezultatului anticipat. Unexemplu de inferenţă puternică, sunt asa-numitele experimentecritice prin care se pun faţă în faţă alte două teorii care fac predicţii diferite. Un rezultat favorizează teoria A, iar celălaltteoria B. Experimentul va determina care teorie este respinsă şicare este păstrată, în practică, aceste experimente critice nufuncţionează atât de bine, deoarece suporterii teoriei respinse
1
 
sunt ingenioşi, căutând explicaţii care să minimalizezeinterpretarea nefavorabilă a experimentului.Uneori, cercetătorii creează un experiment doar pentrua vedea ce se întâmplă; îl putem numi "experimentul ce se-ntâmplă dacă".Studenţii vin deseori cu asemenea propuneri deexperimente, pentru că nu solicită cunoştinţe despre teoriilesau datele de bază existente şi pot fi formulate pe bazaobservaţiilor şi experienţei personale. Unii oameni de ştiinţătratează cu scepticism experimentele de acest gen, principalaobiecţie fiind ineficienta lor. Dacă nu se întâmplă nimic (ca înmajoritatea cazurilor), se spune că variabila independentă nu arenici un efect - nu se obţine nimic din experiment, în schimb,dacă nu se întâmplă nimic într-un experiment adevărat (încare o teorie prezice că ceva se va întâmpla), rezultatul nul poate fi folositor.
d) Replicabilitatea
(repetabilitatea) este cel mai mareavantaj al experimentului în cercetarea fundamentală. Unsingur experiment este mai puţin convingător decât o serie deexperimente repetate. Forma cea mai simplă este replicareadirectă a unui experiment existent, fără nici o schimbare. Deşieste un exerciţiu folositor pentru student, omul de ştiinţăgăseşte aceasta plictisitor şi ineficient, în afară de cazul cândexperimentul original a fost chiar neobişnuit. În schimb, ocale mai bună de a replica este aceea de a extinde proceduraanterioară, adăugând ceva nou în timp ce reţinem ceva vechi.Deci, o parte a replicaţiei este repetiţia literală, dar parteaadiţională se adaugă cunoaşterii ştiinţifice. Acest gen dereplicare permite generalitatea unui rezultat, demonstrândcum se menţine un rezultat (concluzie) cu variabile in-dependente diferite.Variabila reprezintă aspectul unei condiţii de testarecare se poate schimba sau poate lua diferite caracteristici îndiferite condiţii. O variabilă este o proprietate a unuieveniment din lume, care a fost măsurat. Variabilele suntatribute ale fenomenelor şi astfel, aparţin lumii. A reduce unfenomen la o variabilă favorizează concentrarea atenţieicercetătorului asupra unor evenimente specifice din mulţimeacelor ce se relaţionează cu fenomenul. Deoarece variabileleexistă în lume, iar teoria este un produs al minţii noastre, trebuiesă facem presupuneri sigure pentru a lega cele două una de alta.Aceste presupuneri sunt "ancore" ce leagă o teorie de lumeareala. Variabilele sunt tangibile; de exemplu, durata, frecvenţa,itemii verificaţi într-un chestionar, crimele comise, cărţilescrise, etc.Să presupunem că ipoteza noastră spune: crescândgradul anxietăţii, va creşte şi motivaţia afilierii. Pentru a verificaaceastă ipoteză, trebuie luate în considerare conceptele teoreticede anxietate şi de afiliere, şi legate de variabile ale lumii reale.Dar, pentru a înţelege cum sunt folosite şi discutatevariabilele în cercetarea psihologică, trebuie clarificată problema
tipurilor de variabile.
Cea mai importantă distincţie întrevariabile este cea între
variabila independentă
şi
variabiladependentă.
Variabila dependentă
este o măsură acomportamentului subiectului, în limbajul modelului stimul-reactie, este chiar reacţia. Se numeşte variabilă dependentă pentru că depinde de valoarea altei variabile, şi anume variabilaindependentă. Variabila independentă este cea care cauzează oschimbare în valoarea variabilei dependente. Este vorba desprestimulul din psihologia stimul-reactie. Termenul de "stimul", înmodul cel mai general, este echivalent cu termenul de "cauză".Variabila independentă poate fi imaginată ca ceea ce faceexperimentatorul subiectului, iar variabila dependentă ca ceea ceface subiectul. Deşi aceasta analogie este adevărată înmajoritatea cazurilor, există variabile independente pe careexperimentatorul nu le manipulează (de exemplu, când suntem
2
 
interesaţi de efectul sărăciei, al sexului sau al IQ-ului etc.asupra unui anumit comportament).O altă distinţie este între
variabile continue şi variabilediscrete.
Unele variabile pot lua orice valoare dintr-un şir.Acestea se numesc variabile continue deoarece nu suntlimitate la un număr precis de valori, precum numere întregi,sau la categorii separat, în principiu, se pot măsura latenţa,durata, forţa etc. în practică, exactitatea măsurării estelimitată de abilitatea instrumentului de măsurat. Pe de altă parte, variabila discreta este aceea care se găseşte în categoriidistincte. Subiecţii pot fi femei sau bărbaţi, naivi sauinformaţi; stimulii pot fi acustici sau vizuali etc. O variabilă poate fi discretă chiar dacă limitele între categorii sunt vagi, iar clasificarea exemplelor particulare poate fi dificilă. Deexemplu, culorile pot fi clasificate în roşu, galben, verde etc.,deşi pot fi făcute şi clasificări mai fine iar unele culori pot ficonsiderate la limită, cum ar fi verde-albastrui. în cazulculorii, ea poate fi discretă ca variabila psihologică, în timpce utilizarea dimensiunii fizice a acesteia (lungimea deundă) este continuă. Diferenţa între variabilele continue sicele discrete devine importantă atunci când începem săconstruim teorii.A treia distincţie se poate face între
variabilacantitativă
şi cea
calitativă.
Variabilele cantitative suntacelea care variază în cantitate (viteza de răspuns,intensitatea), iar cele calitative variază în felul lor de a fi(schimbarea direcţiei de la dreapta la stânga şi invers intr-unlabirint, înălţimea). De exemplu, tonurile diferă în cantitate prinintensitate şi în calitate prin înălţime. Acest exemplu particular implică o distincţie subtilă şi nu se bazează pe unsingur criteriu. De exemplu, intensitatea este codată însistemul nervos de către cantitatea activităţii nervoase, în timpce înălţimea este codată de activitatea din diferiţi neuroni. Dereţinut că multe variabile pe care oamenii obişnuiţi le considerădiscrete şi calitative, se dovedesc a fi continue şi cantitative:introversiune / extraversiune, normal / nevrotic, masculin /feminin.Printre variabilele independente unele sunt simple variabilefizice, precum intensitatea luminii sau numărul de ore de privarede mâncare. Pentru acestea este uşor de construit un grafic dereprezentare a rezultatelor, în acelaşi timp, însă, vorbim şi devariabile non-fizice, care nu pot fi definite direct în termeni fizici.Variabila non-fizica reprezintă un aspect al condiţiei de testare,definit în termenii de comportament şi procese cognitive.Variabilele reprezintă mecanismele care fac caexperimentele să funcţioneze. Selecţia efectivă şi manipulareavariabilelor fac diferenţa dintre un experiment bun şi unul prost.Acest capitol tratează două tipuri de variabile care trebuiesc cugrijă considerate înainte de a începe un experiment: variabileleindependente şi variabilele dependente. Un capitol aparte va fidedicat apoi variabilelor de control, întrucât ele au un rol specialîn conducerea experimentelor.
4.1. Variabilele independente
În experimentul de laborator, variabilele independentesunt cele manipulate de către experimentator deoareceexperimentatorul le determină calitatea şi cantitatea. Variabileleindependente sunt selectate deoarece un experimentator apreciază că ele vor cauza schimbări în comportament.Crescând intensitatea unui sunet, ar creşte viteza cu careoamenii ar răspunde la acel sunet. Când o schimbare a niveluluivariabilei independente cauzează o schimbare în comportament,spunem că comportamentul este sub controlul variabileiindependente. Eşecul unei variabile independente de a controlacomportamentul, adesea numit "rezultat nul", poate avea mai mult
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more