Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rudolf Steiner-Bhagavad Gita Si Epistolele Lui Pavel

Rudolf Steiner-Bhagavad Gita Si Epistolele Lui Pavel

Ratings: (0)|Views: 10|Likes:
Published by Gheorghiu Domi

More info:

Published by: Gheorghiu Domi on Feb 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/20/2012

pdf

text

original

 
 Rudolf Steiner 
BHAGAVAD-GITAŞI EPISTOLELE LUI PAVEL
GA 142
Ciclu de cinci conferinţe ţinute la Kölnîntre 28 decembrie 1912 şi 1 ianuarie 1913Traducere din limba germanăde Diana SălăjanuTitlul original :
 Die Bhagavad Gita und die Paulusbriefe
 Nr.curent în bibliografia generală GA 142Traducerea s-a făcut după ediţia germană, 1982,Rudolf Steiner Verlag, Nachassverwaltung, Dornach/Schweiz© 1998 Toate drepturile pentru traducerea în limba română suntrezervateEditurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
TREPTELE ADEVĂRULUI
Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861-1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecventşi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienţe interioare care l-au condus la cercetăriaprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiinţifică despre spirit, prin opoziţiecu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului alXX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere princontestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme:„Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia".Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiinţei despre spirit vom porni de laun principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale dinUnivers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la unmoment dat expresie în lumea materială". Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoaşterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturisusţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şidemni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constăîn deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atâtcunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şicosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă aexpunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematică1
 
cosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii
raţiunii de a fi
a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi aînlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemânaunei „secte religioase", cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, cireprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pePământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toaterelaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferiteconfesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner unlimbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prinînţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-areprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate deconsecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului(antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice,ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls originalîn arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştereobiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actuala activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şinumai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Eadeschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborăriicu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spreînţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şidezvoltarea acestor imperative ale mileniului III. biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
 ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER
Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate deRudolf Steiner (1861-1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900-1924, numeroaseconferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice,mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca acesteconferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicăriorale, nedestinate tiparului". După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroasevariante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit săreglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune.Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de aasigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiindextrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarterare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă asa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsescgreşeli".În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibilenumai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului2
 
larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică
 Mein Lebensgang 
(
Viaţa mea
), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, înceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi,familiarizat cu bazele ştiintei spiritului.După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărireaunei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner - Gesamtausgabe, GA).Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.
CONFERINŢA I
Köln, 28 decembrie 1912
Într-un anumit sens, ne aflăm azi în momentul întemeierii Societăţii antroposofice în sensrestrâns, şi tocmai cu o asemenea ocazie ne este îngăduit să ne aducem iar aminte deimportanţa şi semnificaţia cauzei noastre. În principiu, ceea ce Societatea antroposofică vreasă fie pentru cultura şi civilizaţia modernă nu trebuie să se deosebească de ceea ce noi amfăcut dintotdeauna în cadrul cercului nostru, sub formă de teosofie. Totuşi, poate căadăugarea unui nume nou va aminti iar sufletelor noastre de seriozitatea şi demnitatea cu carevrem să lucrăm în cadrul curentului nostru spiritual şi din această perspectivă a fost aleasă şitema acestui ciclu de conferinţe. Ne propunem, la începutul activităţii noastre antroposofice,să tratăm o temă care va fi în măsură să ne atragă atenţia în cele mai diverse moduri asupraimportanţei şi semnificaţiei pe care curentul nostru spiritual le are în viaţa culturală a epocii prezente.Poate că unii au fost surprinşi să găsească alăturate două curente spirituale care, în aparenţă,sunt foarte departe unul de celălalt, aşa cum sunt ele exprimate, pe de o parte, în marele poem oriental Bhagavad-Gita ( Nota 1) şi, pe de altă parte, în epistolele celui care se situeazăatât de aproape de întemeierea creştinismului: apostolul Pavel. Vom recunoaşte cel mai bineapropierea dintre aceste două curente spirituale, dacă vom arăta azi, ca introducere, cum sesituează în epoca noastră, pe de o parte, ceea ce se leagă de marele poem Bhagavad-Gita şi, pe de altă parte, cum îşi proiectează influenţa ceea ce a fost întemeiat la începutulcreştinismului: paulinismul. Multe s-au schimbat în viaţa spirituală a epocii noastre, faţă decum erau cu relativ puţin timp înainte, şi tocmai ceea ce face ca viaţa spirituală a epocii prezente să fie altfel decât viaţa spirituală a unui trecut încheiat recent necesită ceva de felulunui curent spiritual teosofic sau antroposofic.Să ne gândim că, într-o epocă nu prea îndepărtată de a noastră, când omul se avânta spreviaţa spirituală a vremii sale, avea de-a face, aşa cum am arătat deja în ciclurile de conferinţeţinute la Basel şi München ( Nota 2), cu trei milenii, cu un mileniu precreştin şi cu douămilenii care nu se încheiaseră şi care erau impregnate şi străbătute de curentul spiritual alcreştinismului. Oare ce îşi putea spune un om care în urmă cu puţin timp - în vremea în carenu se putea vorbi de un curent spiritual teosofic sau antroposofic, aşa cum îl înţelegem noiazi - era situat în cadrul vieţii spirituale a omenirii? El putea să-şi spună: În prezent se facsimţite influenţele a ceea ce poate fi căutat cel mult în cadrul mileniului care a precedat eracreştină. Fiindcă nu mai devreme decât în acel mileniu al erei precreştine încep să aibăimportanţă pentru viaţa spirituală oamenii individuali, ca personalităţi. Oricât de măreţe, degrandioase şi gigantice sunt unele dintre lucrurile care, în curentele spirituale ale unor epocimai vechi, îşi trimit lumina spre noi, personalităţile, individualităţile nu se detaşează pefondul a ceea ce stă la baza curentului spiritual respectiv. Să ne întoarcem privirile doar spreacea perioadă pe care nu o putem considera că ţine, în sens restrâns, de ultimul mileniuanterior erei creştine, să ne întoarcem privirile spre curentul spiritual din vechiul Egipt sauspre cel caldeano-babilonian: avem în fata noastră panorama unei vieţi spirituale unitare. De-abia în viaţa spirituală din vechea Grecie individualităţile ies în evidenţă, astfel încât ele ne3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->