Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rudolf Steiner-Evanghelia Dupa Luca

Rudolf Steiner-Evanghelia Dupa Luca

Ratings: (0)|Views: 14|Likes:
Published by Gheorghiu Domi

More info:

Published by: Gheorghiu Domi on Feb 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2014

pdf

text

original

 
 Rudolf Steiner 
EVANGHELIA DUPĂ LUCA
GA 114
Zece conferinţe ţinute la Bâlede la 15 la 26 septembrie 1909Traducere de Nicolae Ioan CrăciunTraducerea în limba română s-a făcut după
 L'Évangile de Saint Luc
, apărută la Editura Triades,Paris,1990 şi a fost confruntată cu originalul înl. germană
 Das Lucas Evangelium
, Rudolf Steiner Verlag, Dornach/Elveţia,1977 (GA 114)©1997 Toate drepturile pentru traducerea în limba română suntrezervateEditurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
 ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINTELOR LUI RUDOLF STEINER
Baza ştiinţei spirituale orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate deRudolf Steiner (1861-1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900-1924, numeroaseconferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice,mai târziu ai Societăţii Antroposofice. EI însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe, vorbind înmod absolut liber, să nu fie consemnate în scris, deoarece ele au fost concepute drept„comunicări orale, nedestinate tiparului". După ce s-au făcut şi răspândit însă, într-o măsurădin ce în ce mai mare, după stenogramele şi notiţele auditorilor, tot felul de varianteincomplete şi eronate, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestor stenograme şinotiţe. Şi a încredintat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-idesemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrareastenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat,Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţatuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui săse aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli".În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibilenumai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publiculuilarg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică
Mein Lebensgang 
, (
Viaţa mea
), capitolu135. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, înceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi,familiarizat cu bazele ştiinţei spirituale.După moartea Mariei Steiner (1867-1948), s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea1
 
unei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner - Gesamtausgabe, GA).Volumul de fată constituie o parte a acestei ediţii.
CONFERINŢA IIniţiaţi şi clarvăzători. Diferite aspecte ale iniţierii.Cele patru Evanghelii din punctul de vedere al cercetării spirituale
Bâle, 15 septembrie 1909
Când eram reuniţi aici, cu câtva timp în urmă, am analizat curentele cele mai profunde alecreştinismului din punctul de vedere al Evangheliei lui Ioan* ( Nota 1). Prin faţa ochilor noştri au trecut atunci imaginile măreţe şi ideile pe care omul le poate obţine atunci cândaprofundează această Evanghelie. A trebuit să punem atunci în evidenţă cu diferite ocaziicum ies la suprafaţă cele mai adânci aspecte ale creştinismului atunci când sunt abordate cuajutorul acestui document. Cu toate acestea, printre auditorii acestor conferinţe există poateastăzi unii care se întreabă: Este oare posibil ca punctele de vedere care, în anumite privinţe, pot fi cu adevărat considerate ca fiind cele mai profunde şi pe care le putem obţine cuajutorul cuuoaşterii Evangheliei lui Ioan să fie încă amplificate şi aprofundate prin studiulaltor documente creştine, de exemplu, al celorlalte trei Evanghelii, acelea ale lui Luca, Mateişi Marcu? Iar cei care iubesc ceea ce am putea numi comoditatea teoretică se vor întreba dacăeste foarte necesar de a mai studia creştinismul din celelalte Evanghelii, mai ales din cea a luiLuca, pe care la prima vedere am putea-o considera mai puţin profundă decât celelalte,deoarece cele mai mari profunzimi ale adevărurilor creştine ne-au fost revelate prinEvanghelia lui Ioan.
* Vezi R. Steiner,
 
 Evanghelia după Ioan
 
(GA 103) şi
 Evanghelia Sfântului Ioan în raport cu celelaltetrei Evanghelii 
(GA 112) (N.T.)
Cel care ar pune o asemenea întrebare şi care ar crede că a spus astfel ceva important s-ar înşela total. Nu numai că în esenţa sa creştinismul este incomensurabil şi că poate ficontemplat din punctele de vedere cele mai diferite, dar - şi tocmai acest ciclu de conferinţeva furniza dovada în acest sens -, deşi Evanghelia lui Ioan este o sursă originară de o profunzime infinită, prin studiul Evangheliei lui Luca se pot învăţa lucruri care nu se potdesprinde din Evanghelia lui Ioan. Ceea ce ne-am obişnuit să numim în ciclul consacratEvangheliei lui Ioan ideile profunde ale creştinismului, nu reprezintă nicidecum creştinismulîn toată profunzimea sa, ci există o posibilitate de a pătrunde dintr-un alt punct de plecare în profunzimile creştinismului. Iar acest alt punct de plecare îl vom descoperi tocmai prin aceeacă de această dată vom pune în centrul consideraţiilor noastre Evanghelia lui Luca abordatădin punctul de vedere al ştiinţei spirituale, al antroposofiei.Pentru a înţelege afirmaţia că prin studiul Evangheliei lui Luca se mai poate obţine ceva chiar după ce am epuizat profunzi-mile Evangheliei lui Ioan, trebuie să luăm în considerare unelelucruri. Pentru aceasta trebuie să plecăm de la un fapt care rezultă din fiecare pagină aEvangheliei lui Ioan
:
Evangheliile se prezintă pentru antroposof ca documente alcătuite deoameni iniţiaţi şi clarvăzători care au avut acces la profunzimile lumii, la esenţa existenţei şia vieiţii. Când se vorbeşte, în general, de iniţiaţi şi de clarvăzători, aceste două expresii pot fiîntrebuinţate ca având un sens echivalent. Dar când vrem să pătrundem, prin observaţiaantroposofică, până la straturi mai profunde ale vieţii spirituale, trebuie să facem distincţieîntre aceste două categorii de persoane care au găsit calea spre lumea suprasensibilă. Subanumite raporturi, există o diferenţă între un iniţiat şi un clarvăzător, deşi nimic nu împiedicăun iniţiat să fie în acelaşi timp un clarvăzător şi un clarvăzător să fie, de asemenea, până la unanumit grad un iniţiat. Dacă vreţi precizări asupra diferenţei care există între aceste două2
 
categorii de oameni, trebuie să vă referiţi la explicaţiile date în
Treptele iniţierii 
*.Reamintiţi-vă că sunt trei trepte care conduc dincolo de ideea pe care ne-o facem în modobişnuit despre Univers.
*Vezi R. Steiner,
Treptele iniţierii 
sau
 
Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare
 
(GA 10)(N.T.).
Acea formă de cunoaştere care este mai întâi accesibilă omului poate fi caracterizată prinaceea că omul priveşte lumea prin simţuri şi o asimilează cu ajutorul raţiunii şi a celorlalteforţe sufleteşti. Dincolo de aceasta, se află alte trei trepte de cunoaştere ale Universului: prima treaptă este cea a aşa-numitei cunoaşteri imaginative, a doua este cunoaştereainspirată, iar a treia a cunoaşterii intuitive, folosind cuvântul „intuiţie" în sensul pe care i-l dăştiinţa spirituală.Cine posedă
cunoaşterea imaginativă 
? Cel a cărui privire spirituală vede sub formă deimagini ceea ce se află în spatele lu-mii simţurilor într-o măreaţă panoramă de imaginicosmice, care însă nu sunt prin nimic comparabile cu cele care se numesc imagini în viaţacurentă. Făcând abstracţie de faptul că pentru imaginile cunoaşterii imaginative nu existălegea spaţiului tridi-mensional, mai sunt şi alte deosebiri care fac ca viziunile imagi-native sănu poată fi comparate prea uşor cu nimic din ceea ce întâlnim în lumea simţurilor. Putemajunge la o reprezentare a lumii imaginative dacă ne închipuim că în faţa noastră se află o plantă şi că am fi capabili să extragem din ea tot ceea ce ochiul nostru percepe ca fiindculoare, astfel încât aceasta ar pluti, pur şi simplu, liber în aer. Dacă, acum, nu am face nimicaltceva decât să extragem această culoare care este legată de plantă şi am lăsa-o să pluteascăliber, atunci am avea în faţa noastră o formă colorată moartă. Pentru omul clarvăzător,această formă colorată nu rămâne însă deloc o imagine colorată moartă ci, atunci când elextrage ceea ce este culoare în lucruri, datorită pregătirilor şi exerciţiilor parcurse de el,această imagine colorată începe să fie animată de spiritual, la fel cum în lumea sensibilă ea afost vitalizată prin partea substanţială din plante; atunci omul nu are în faţa sa o formăcolorată moartă, ci lumină colorată, plutind liber, strălucind şi scânteind în diferite moduri,dar având viaţă în interiorul său. În felul acesta fiecare culoare este expresia particularităţiiunei entităţi spirituale-sufleteşti, entitate care nu este perceptibilă în lumea simţurilor.Aceasta înseamnă că, pentru clarvăzător, culoarea existentă în planta sensibilă începe să fieexpresie pentru entităţi spirituale sufleteşti.Imaginaţi-vă, acum, o lume plină de asemenea forme colorate pestriţ, mişcându-se şitransformându-se fără încetare; dar nu limitaţi viziunea dumneavoastră despre culoare lasingurul reflex al unei imagini; imaginaţi-vă toate acestea ca fiind expresia fiinţelor spirituale, încât să vă puteţi spune: În spatele imaginii verzi care se prezintă ochilor mei seaflă o fiinţă inteligentă, care înţelege; sau, dacă imaginea este roşu deschis, reprezentaţi-vă căea este expresia unei fiinţe pasionale. Gândiţi-vă la această mare de culori întrepătrunzându-se - aş putea lua tot aşa de bine un alt exemplu, spunând o mare de sunete, de mirosuri, degusturi, de senzaţii care se îmbină lăuntric, căci toate acestea sunt expxesia unor fiinţespirituale-sufleteşti, invizibile -, atunci aveţi de-a face cu ceea ce se numeşte lumeaimaginativă. Această lume imaginativă nu are nimic comun cu ceea ce se numeşte în modcurent un lucru „imaginar", o iluzie; aceasta este o lume reală. Este o altă formă de viziunedecât cea care este valabilă pentru lumea simţurilor.În această lume imaginativă se prezintă privirilor omului tot ceea ce se află dincolo de lumeasimţurilor, tot ceea ce simturile sale fizice nu percep: corpul eteric şi corpul astral al omului,de exemplu. Un clarvăzător care învaţă să vadă lumea cu ajutorul cunoaşterii imaginativecunoaşte în acelaşi timp entităţile superioare după latura lor exterioară, la fel cum în lumeasimturilor dumneavoastră cunoaşteţi după aparenţa lor, după latura lor sensibilă, pe cei caretrec pe drum alături de dumneavoastră. Puteţi să-i cunoaşteţi mai bine dacă aveţi ocazia sădiscutaţi cu ei. Prin ceea ce spun, oamenii, exprimă încă ceva, diferit de ceea ce vedeţi3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->