VITAMINE SURSE DE ENERGIE PENTRU O VIATA SANATOASA

Prof. Bordei Veronica Alina GRUP SCOLAR AGRICOL CAZANESTI

CE SUNT VITAMINELE?
Cnd rostesc cuvntul "vitamin ", cei mai mul i dintre noi se gndesc imediat la pilule i de aici ia na tere, n mod automat, confuzia cu drogurile i medicamentele. Or, n ciuda faptului c vitaminele pot suplini adesea att rolul medicamentelor ct i pe cel al drogurilor, ele nu sunt nici una, nici alta. In termeni ct se poate de simpli, vitaminele sunt substan e organice necesare vie ii. Ele ndeplinesc un rol esen ial n func ionarea normal a organismului omenesc, i cu cteva excep ii, nu pot fi sintetizate n cadrul metabolismului intern, deci ele trebuie obinute din alimentaie.

ISTORIE
Importana mnc rii anumitor alimente pentru p strarea s n t ii a fost recunoscut cu mult nainte s se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici tiau c dac hr neau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum tiindu-se c este cauzat de o deficien de vitamina A. n 1747, chirurgul scotian James Lind a descoperit c citricele i preparatele din ele previn scorbutul, o boal letal , n care colagenul nu se formeaz corect i caracterizat prin vindec ri lente, snger ri ale gingiilor i dureri acute. n 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totui, descoperirea sa nu era unanim acceptat . n expediiile Marinei Regale din se. XIX, de exemplu, se credea c scorbutul era prevenit de o igien bun la bordul navei, exerciii fizice regulate i meninerea moralului ridicat al echipajului, n locul unei diete bazat pe mncare proasp t , aa c aceste expediii au continuat s fie compromise de scorbut. n acea perioad , cnd Robert Falcon Scott a f cut cele dou expediii n Antarctica, la nceputul sec. XX, teoria medical general acceptat era c scorbutul era cauzat de mncarea la conserv contaminat .

n 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hr rnit oareci cu un amestec artificial de toi constituenii laptelui cunoscui la momentul respectiv, adic proteine, gr simi, carbohidra i i s ruri. Acetia au murit, n timp ce oarecii hr nii cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum c "un aliment natural ca laptele trebuie deci s conin , pe lng ingredientele principale cunoscute, mici cantit i de substane necunoscute eseniale vieii. Concluzia tras de el a fost respins de ceilali cercet tori, care nu au putut s reproduc rezultatele experimentelor sale. O diferen a fost faptul c el a folosit zah r normal (zaharoz ), pe cnd ceilali cercet tori au folosit zah r din lapte (lactoz ) care mai coninea nc cantit i mici de vitamina B.

n 1905, William Fletcher a descoperit c prin mncarea orezului nedecorticat n locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. n anul urm tor, Frederick Hopkins a afirmat c alimentele conin "factori accesori"pe lng proteine, carbohidrai, gr simi etc.care sunt necesari corpului uman. Cnd Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrieni a c rui bioactivitate fusese identificat de Fletcher, a propus ca acesta s fie numit "Vitamin ". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar pn cnd s-a demonstrat c nu toate vitaminele sunt amine, cuvntul era deja popular. n 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final s cad , pentru a se dezaccentua leg tura cu "aminele", dup descoperirea faptului c vitamina C nu avea component aminic .

La nceputul anilor 1900, oamenii de tiin au fost capabili s izoleze i s identifice un num r de vitamine. Iniial, lipidele din uleiul de pe te, au fost folosite pentru vindecarea rahitismului la obolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". ntre timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D.

CLASIFICARE
Vitaminele sunt grupate n dou categorii (aceasta clasificare fiind util mai mult din punct de vedere nutri ional): - liposolubile (A, D, E, K), acestea depozitndu-se n esuturi liposolubile i n ficat - hidrosolubile (C, P, B) pe care organismul le folose te imediat, altfel se pierd prin urin . Singura vitamina hidrosolubila ce poate realiza depozite este vitamina B12 (la nivel hepatic), aceste depozite men inndu-se ani de zile. Vitaminele liposolubile sunt solubile n lipide i insolubile n ap , iar utilizarea (digestia si absorbtia lor) depinde de capacitatea organismului de a procesa lipidele alimentare. Vitaminele hidrosolubile se absorb in proportii mari din tubul digestiv, insa au nevoie de prezenta acidului clorhidric in sucul gastric. Excesul lor este eliminat urinar, organismul nerealizand, cu o singura exceptie, deja amintita, depozite (in caz de insuficiente, carentele lor apar foarte repede).

Numele vitaminei

Denumire chimic

Solubilitate

Deficien , boal Orbire de noapte, Keratomalacia Beriberi Ariboflavinoz Pelagra Paresteziaz * Anemie Scorbut Rahitism

Supradoz

Necesarul minim zilnic mediu (M,19-30)[2] 620 g 1mg 1,1mg 12mg 1,1 mg 30 g 320 g 2 g 75 mg 2 g pentru toate vitaminele D

Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B3, vit. PP Vitamina B5 Vitamina B6 Vitamina B7 Vitamina B9 Vitamina B12 Vitamina C Vitamina D1-D4

Retinol Tiamin Riboflavin Niacin Acid pantotenic Piridoxin Biotin Acid folic Cianocobalamin Acid ascorbic Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrotachisterol, 7dehidrositosterol Tocoferol Naftoquinon

Gr simi Ap Ap Ap Ap Ap Ap Ap Ap Ap Gr simi

25.000 ui 2.500 mg 400 mg 1.000 g 50.000 IU

Vitamina E Vitamina K

Gr simi Gr simi

50.000 IU -

12 mg 75 g

= Deficiena de acid folic (Vitamin B9) n timpul sarcinii este asociat cu boli congenitale ale bebeluilor i este legat de apariia cancerului.

VITAMINA A
Face parte din clasa vitaminelor liposolubile. Este un nutrient esen ial i se g se te n natur sub mai multe forme chimice, n func ie de compozi ie i structur ndeplinind anumite func ii. In general, se consider c vitamina A intr n structura pigmen ilor retinieni responsabili de vederea la lumina slab i distingerea culorilor. Este esen ial pentru men inerea integrit ii i s n t ii tegumentelor i mucoaselor, dar are i importan n men inerea s n t ii oaselor, din ilor (mai ales n perioada de cre tere). Studii recente au demonstrat c are roluri trofice genitale.

Toate formele vitaminei A sunt folosite n cosmetic i medicin , fiind aplicate pe piele, ca tratament de suprafa pentru acnee i keratosis pilaris. n cosmetic , deriva ii vitaminei A sunt utiliza i drept a a-numitele chimicale anti-mb trnire - vitamina A este absorbit prin piele i cre te rata receptivit ii pielii i d o cre tere temporar n colagen, astfel determinnd o nf i are mai tn r . Deficien a de vitamina A diminueaz abilitatea de a combate infec iile. n rile n care copiii nu sunt imuniza i, bolile infec ioase, precum pojarul au rate de mortalitate mai ridicate. Aproximativ 250.000 pn la 500.000 de copii subnutri i din rile n curs de dezvoltare orbesc n fiecare an din cauza deficien ei de vitamina A. Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, de i un ficat solicitat poate fi mai susceptibil toxicit ii cu vitamina A. Persoanele care consum cantit i mari de alcool ar trebui s consulte un medic nainte s ia suplimente de vitamina A.

SUPRADOZ DE VITAMINA A
Simptomele intoxica iei cu vitamina A sunt: c derea p rului, grea , v rs turi, ngro area pielii, tulbur ri de vedere, erup ii cutanate, osteoporoz , menstrua ii neregulate, oboseal , dureri de cap i m rirea ficatului.

Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o cre tere n riscul cancerului pulmonar cnd a fost studiat ntr-un test de prevenire a cancerului pulmonar la b rba ii fum tori. De i cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici i la unii consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile ns rcinate au nevoie de cantit i mari de vitamina A, de preferin din surse naturale animale, precum ficat, unt nepasteurizat i ulei de ficat de cod.

VITAMINA A SE G SE TE N NATUR

N:

Pe te Ficat de animale i p s ri Unt Brnz Ou Lapte Morcovi Ardei Ro ii Sfecl Spanac Varz ro ie

VITAMINA D
Vitamin liposolubil . In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7dihidrocolesterolul. Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea obtinandu-se vitamina D2 farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol se gaseste in sebum si, prin expunere la razele ultraviolete, se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol. Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala. Productia cutanata de vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in ozon a aerului; ea scade o data cu inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50% mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv, prin consumul unor produse alimentare de origine animala. Productia de vitamina D3 pe cale cutanata reprezinta, in mod normal, principala sursa de vitamina antirahitica. Nivelul acestei vitamine in corp este diminuat sau chiar anulat in cazul in care expunerea la razele solare ultraviolete are loc foarte rar, fie datorita smogului din marile orase, fie datorita umbrei constructiilor sau petrecerii timpului in incaperi intunecoase, fie datorita purtarii unei imbracaminti care nu lasa corpul sa respire etc.

VITAMINA ANTIRAHITICA

(D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la nivelul intestinului subtire, precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina previne instalarea rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in metabolismul magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial.

Prezenta acestei vitamine in organism este benefica tn sensul ca: evita carierea severa a dintilor; previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ; previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si sensibilitatea la contractarea unor boli infectioase; contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei. Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei, precum si a calciului si fosforului. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii. Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti. Vitamina D este indicata in rahitism la copii, in reumatism, tetanie, graviditate si alaptare, intarzierea consolidarii fracturilor, acnee si eczeme, diferite supuratii, stres, oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii, raceala, fragilitate a oaselor si a dintilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate la dureri, crampe musculare, bronsita, hemoragii nazale, cicatrizari dificile etc.

NECESARUL ZILNIC IN VITAMINA D

este de cca 100 U.I. sau de 2,5 mcg si este asigurat, in mod normal, printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara. La femei, in timpul sarcinii si a alaptarii, cantitatea de vitamina D necesara zilnic se situeaza intre 600 si 800 U.I. Cand aportul de vitamina D este insuficient, se recomanda administrarea de vitamina D farmaceutica sau de untura de peste. Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de 400-1.000 U.I. Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism, tetanie, spasmofilie, osteomalacie si osteoporoza, carii dentare, fracturi, boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea hipovitaminozei D se realizeaza printr-un aport suficient de alimente bogate in aceasta vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor animale, aport corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la razele solare ultraviolete si efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a bronzat, sintetizarea de vitamina D prin piele inceteaza.

HIPERVITAMINOZA D
Produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului. Dupa cum se vede, sunt suficiente motive ca administrarea acestei vitamine, indeosebi la copii, sa se faca putin mai prudent si numai cu recomandare si supraveghere medicala. Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza. Ar mai trebui aratat faptul ca ficatul omului este capabil sa acumuleze o cantitate-considerabila de vitamina D, suficienta pentru a satisface cerintele organismului timp de aproximativ un an.

SURSE DE VITAMINA D
Vitamina D este prezent n uleiul de pe te i uleiul de pe te marin cu omega 3, dar cele dou surse abundente de vitamina D sunt: 1) lumina soarelui 2) suplimentele cu vitamina D Vitamina D este u or de ob inut. De fapt, corpul dumneavoastra o fabric atunci cnd v expune i la soare.

VITAMINA

Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti avand aceleasi actiuni fiziologice, mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in aceasta valoroasa trofina. Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.

TOCOFEROLUL ARE URMATOARELE PROPRIETATI:

intervine in metabolismul grasimilor, al calciului si al fosforului, ca si in sinteza proteinelor; limiteaza producerea de colesterol; controleaza eliminarea apei din organism; previne imbatranirea celulelor; intareste si protejeaza inima si arterele impotriva insta larii aterosclerozei; fortifica musculatura si tesutul conjunctiv, ca si functia sexuala si capacitatile mintale; actioneaza pozitiv asupra circulatiei sanguine periferice si a regenerarii pielii; are efect diuretic si hipotensiv; ajuta la preintampinarea producerii avorturilor; scade riscul instalarii ischemiilor cardiace; atenueaza ritmul procesului de imbatranire; este eficient in diabetul zaharat, arsuri si rani greu vindecabile, atrofie testiculara, ovariana si uterina, impotenta, sterilitate feminina si masculina; amelioreaza ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate; intervine in caz de menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, tulburari de crestere la copii, in miocardite, angina pectorala si insuficienta cardiaca, ateroscleroza (cu exceptia hipotensivilor), putand atenua chiar si simptomele afectiunilor deja instalate ; are rol benefic in tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a opacifierii cristalinului si cataractei, ca si in boala Parkinson etc.

In plus, tocoferolul asigura protectia vaselor sanguine, globulelor rosii, a plamanilor si a ficatului, in hepatita cronica si in cea epidemica. Tot el mareste puterea de aparare a organismului fata de infectii, fiind si anticancerigen. Aceasta vitamina poate fi administrata cu eficienta si nou-nascutilor prematur, femeilor in caz de avort spontan, in unele anemii la copii, ca si in arterita, tromboflebita, ulcere varicoase, afectiuni reumatice inflamatorii, distrofii musculare etc. De asemenea, administrarea vitaminei E duce la importante ameliorari in diferite afectiuni cardiovasculare, in special in durerile cardiace si in starile de sufocare, preintampina formarea cheagurilor de sange si contribuie la dizolvarea acestora. Datorita virtutilor sanogen-terapeutice pe care le are, tocoferolul este denumit si "vitamina sanatatii".

NECESARUL ZILNIC DE VITAMINA E

Exprimarea activitatii biologice a vitaminei E se face in miligrame sau in unitati internationale (U.I.). La barbatii adulti, necesarul zilnic de tocoferol este de cea 25 mg, direct proportional cu varsta si cu cantitatea de acizi polinesaturati existenti in alimentele consumate, putand fi asigurat, in general, de o ratie alimentara echilibrata. Sarcina si alaptarea cresc necesarul de vitamina E. in conditii de nematernitate, femeile au nevoie de mai putina vitamina E decat barbatii. Un aport sporit de vitamina E le este necesar persoanelor varstnice. De asemenea, ea trebuie administrata nou-nascutilor, pana la aparitia propriei flore intestinale, deoarece laptele matern e foarte sarac in tocoferol. In ultima vreme, dupa unii autori, se estimeaza ca necesarul in vitamina E este mult mai mic. Clorul din apa de la robinet, laxativele cu ulei mineral, maternitatea si menopauza, toate necesita sporirea aportului de vitamina E.

CARENTA DE VITAMINA E

Carenta de vitamina E duce la distrofii musculare si la aparitia unor leziuni nervoase, precum si la instalarea atero-sclerozei. La femei, hipovitaminoza E poate produce avort spontan. Trebuie amintit si faptul ca insuficienta vitaminica respectiva provoaca boli ale muschilor si ale nervilor, iar cantitatea de colesterol creste in sange si in muschi. Tulburarile produse in organism de carenta de vitamina E sunt reversibile la femei si ireversibile la barbati. La adulti, aceasta carenta vitaminica produce si o usoara scadere a duratei de viata a globulelor rosii. Eficacitatea tocoferolului sporeste prin asocierea acestuia cu vitaminele A, B, si C, cu inozitolul, precum si prin aportul de mangan si seleniu. Tocoferolul intensifica activitatea vitaminei A. Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si la malnutriti, in inflamatii cronice, diferite boli cronice etc.

HIPERVITAMINOZA E

Hipervitaminoza E apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800 mg/zi), ea putand produce oligospermie, ca si azo-spermie, in cazul barbatilor, iar la femei - involutie ovariana si tulburari ale ciclului menstrual.

SURSE DE VITAMINA E
Cele mai bogate surse de vitamina E sunt: Uleiurile i semin ele vegetale Ficat Pinea neagr Kiwi

VITAMINA K (VITAMINA ANTIHEMORAGICA)

Vitamina K face parte din grupul B de vitamine si este alcatuita, de fapt, din doua componente naturale : vitamina K, (fitochinona) si vitamina K2 (farnochinona). K are un rol esential in coagularea rapida a sangelui, fiind indicata in oprirea hemoragiilor de orice natura, in diferite tulburari hepatice (icter, hepatita, insuficienta si ciroza hepatica), apoi in colite, urticarii, degeraturi, slabirea rezistentei capilare, diminuarea debitului menstrual, dupa tratamente cu antibiotice etc. Vitamina K se dizolva in grasimi, e foarte sensibila la lumina, rezistenta la caldura si sensibila la oxidanti. De asemenea, ea este usor distrusa si prin congelarea alimentelor inainte de a fi date in consum, precum si prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective. Dintre dusmanii vitaminei K, mai fac parte si urmatorii: radiatiile si razele X, aerul poluat, aspirina si alte produse de sinteza (anticoagulante, cloramfenicol, cholestyramin, kanamicina, toate tipurile de penicilina, propantelina, biseptol, neoxazol, tetraciclina etc.).

NECESARUL ZILNIC DE VITAMINA K

Este de 1,5-2 mg. Carenta de aceasta vitamina provoaca hemoragii la nivelul mucoaselor si al creierului, indeosebi in urma tratamentelor indelungate cu antibiotice. Trebuie mentionat si faptul ca aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin sintetizarea ei de catre flora microbiana intestinala (cca 50%). Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca o data cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil. La nounascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care apar frecvent in aceasta perioada, precum si necesitatea ca si in alaptarile artificiale sa fie adaugate, la alimentele respective, sucuri de rosii sau de alte vegetale continand vitamina antihemoragica.

CARENTA DE VITAMINA K
Mareste timpul de coagulare a sangelui, care, in mod normal, este de 4-8 minute. Hipovitaminoza K se manifesta si prin aparitia de hematoame (hemoragii ale pielii), scurgeri de sange din nas (epistaxis), colite si diaree etc. Aceasta insuficienta vitaminica provoaca neajunsuri atat la nou-nascuti, cat si la adulti.

SURSE DE VITAMINE K

Vitamina K1 se gaseste in urmatoarele alimente de origine vegetala: cartofi, fructe de catina alba, conopida (2-6 mg/100 g), fragi, grau nedecorticat, lucerna, macese, mazare verde, morcovi, ovaz, porumb, rosii, salata verde, spanac, ulei de soia, urzici, varza alba (3-4 mg/100 g) etc. Vitamina K2 se gaseste in urmatoarele alimente de origine animala: carne de vita si de porc, splina, untura de peste, lapte si produse lactate (iaurt), galbenus de ou si, indeosebi, ficat de porc.

COMPLEXUL DE VITAMINE B
VITAMINA B1 - TIAMINA
Este cunoscuta si ca "vitamina bunei dispozitii", deoarece are efecte binefacatoare asupra sistemului nervos si a starii psihice. Vitamina mai este cunoscuta si sub denumirea de "vitamina performantei intelectuale", deoarece asigura cresterea randamentului intelectual. Vitamina B1 are un rol important in metabolismul glucidelor si este absolut necesara pentru functionarea normala a musculaturii si a sistemului nervos. Aceasta vitamina aduce o contributie importanta si la mentinerea tonusului musculaturii netede. Carentele de vitamina B1 antreneaza oboseala, pierderea apetitului si a greutatii corporale si pot duce la polinevrita, boli cardiace si digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1.

Alimentatia excesiva de glucide si alcool determina carenta vitaminica B cu precadere a tiaminei, iar deficitul de tiamina se manifesta prin polinevrite periferice, atrofie musculara, edeme si cardiomegalie, fenomene de encefalopatie. Vitamina B1 este practic lipsita de fenomene toxice (semnalat doar la injectia intravenoasa "socul tiaminic", probabil de natura alergica). Aportul crescut de glucide, sportul de performanta, precum si stresul cresc necesitatea de vitamina B1. In stare naturala se mai gaseste in cereale, drojdie, portocale, plamini si ficat de vita, cartof copt, mazare, faina de secara. Are si un usor efect diuretic.

VITAMINA B2 - RIBOFLAVINA
Are rol in oxidoreducerea celulara. Cointeresata in integritatea pielii, fanerelor (par, unghii), mucoaselor, in acuitatea vederii (se gaseste in celulele fotosensibile din retina). Toate actiunile care suprasolicita organismul, precum si dezvoltarea fizica, au nevoie de un aport suplimentar de vitamina B2 (sarcina, alaptare). De asemenea, vitamina B2 are un rol determinant in procesul de fixare a fierului in hemoglobina, in sinteza proteinelor, precum si in catabolismul lipidelor si a glucidelor.

Lipsa vitaminei B2 produce tulburari de crestere si dezvoltare si favorizeaza aparitia unor boli dermatologice. Aportul insuficient determina reducerea biosintezei proteinelor. Necesarul de vitamina B2 este mai crescut la sportivi si in situatiile de stres. Surse alimentare de vitamina B2 sunt: painea vitaminizata, lapte sau produse lactate, hrisca si ovaz, ficat de vita, carne de porc, oua.

VITAMINA B3 - PP SAU NIACINA

Este o vitamina esentiala pentru respiratia tisulara. Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si mucoaselor, precum si sintezei normale a unor hormoni. Carenta determina aparitia pelagrei (cei trei D: dermatita, dementa, diareea).

VITAMINA B5 - ACIDUL PANTOTENIC

In organism acidul pantotenic este inclus in coenzima A ce intervine in metabolismul glucidelor, compusilor lipidici, proteinelor si la generarea energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii enzimatice. Este important in asigurarea troficitatii cutanate si mucoase. Carenta determina tulburari neurologice (parestezii ale extremitatilor, mialgii, cefalee, oboseala, tulburari de somn) si tulburari digestive (greata, voma, flatulenta). Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza pozitiv cresterea si pigmentarea parului. Este indispensabila functionarii normale a glandelor suprarenale.

VITAMINA B6 - PIRIDOXINA
Intervine in metabolismul intermediar si in special la nivelul sistemului nervos si pentru mentinerea functionalitatii optime a sistemului imunitar. Lipsa acestei vitamine afecteaza structura si functionarea normala a tesutului muscular. Este necesara pentru fixarea vitaminei B12. Actioneaza ca un slab diuretic natural. Vitamina B6 poate fi gasita in urmatoarele surse naturale: peste, galbenus de ou, alune nesarate, banane, avocado, cereale, legume si fructe proaspete si uscate - spanac, varza, mere, struguri.

VITAMINA B9 - ACIDUL FOLIC

Are rol in metabolismul proteinelor, al acizilor nucleici si in formarea hematiilor. Carenta duce la anemii, tulburari nervoase, iritabilitate, scaderea memoriei. Are efect antialergic (desensibilizant), efect chemotactic pozitiv asupra polimorfonuclearelor (induce si stimuleaza chemarea leucocitelor la locul leziunii). Stimuleaza sistemul imunitar (in cercetare), contine un principiu antileucemic (in cercetare). Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna cu colina participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esentiale ale membranei celulei nervoase. Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii cerebrale. Surse alimentare naturale de acid folic sunt: drojdia de bere, ficatul de vitel, varza alba si de Bruxell, sfecla, bananele, citricele si sucurile obtinute din acestea.

VITAMINA C
Vitamina C, cunoscuta si sub numele de acid ascorbic, este o vitamina solubila in apa. Ca si celelalte vitamine de acest fel, excesul nu este asimilat in organism, ci este eliminat. Ca antioxidant, vitamina C protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor din fluidele corpului. Este sensibila la caldura si oxigen, pierzandu-si calitatile prin gatire.

PRINCIPALELE AVANTAJE ALE VITAMINEI C

- importanta pentru sanatatea dintilor, gingiilor, pielii, sangelui si oaselor - ajuta la vindecarea ranilor, fracturilor - ajuta in asimilarea fierului din alimentatie - creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange - ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene - ajuta in tratamentul racelii si gripei

LIPSA DE VITAMINA C POATE PROVOCA

- scorbut, boala care cauzeaza hemoragii, pierderea dintilor si umflarea gingiilor - vindecarea lenta a ranilor si fracturilor - incheieturi umflate sau dureroase - aparitia de umflaturi si vanatai pe suprafata pielii - sangerari nazale - probleme digestive - lipsa poftei de mancare - articulatii dureroase

BIBLIOGRAFIE
www.tratamente-naturiste.ro  www.sanatateata.com  www.vitamine.ro  Biblia vitaminelor Earl Mindell, Editura Elit  Vitamine si minerale pentru sanatate si longevitate. Antioxidantii Frederic Le Cren, Editura Polirom