Molecula zilei - Vitamina D

ISTORIC In secolul al XVII-lea apar primele descrieri stiintifice ale rahitismului, boala determinata de carenta de vitamina D (1645, Dr. Daniel Whistler, respectiv 1650, Profesor Francis Glisson), insa primele descoperiri privind cauza acestui deficit apar abia la inceputul secolului al XXlea. Intre 1919 si 1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o serie de experimente si a observat ca dieta fara grasimi administrata unor caini care nu au beneficiat de expunere solara determina aparitia rahitismului, concluzionand ca un nutrient alimentar sta la baza acestei boli. Adaosul unei grasimi de tipul ulei din ficat de peste (cod) a determinat vindecarea rahitismului, ceea ce l-a indreptatit pe Sir Mellanby sa numeasca aceasta substanta vitamina antirahitica. Dr. E. V McCallum, continuand cercetarile proprii asupra a ceea ce numim astazi vitamina A , descopera in mod firesc faptul ca uleiul din ficat de peste, tratat prin incalzire si oxigenat nu mai vindeca orbirea de noapte (boala cauzata de carenta de vitamina A), insa isi pastreaza proprietatea de a vindeca rahitismul. In publicatiile sale din 1922, McCallum denumeste acest nutrient considerat miraculos vitamina D, avand in vedere ca, pe langa cercetarile sale privind vitamina A, si vitaminele B si C tocmai fusesera descoperite. Incepand cu 1923, se desfasoara concomitent o serie de cercetari, observandu-se importanta expunerii la ultraviolete a alimentatiei (care dobandeste astfel proprietati curative antirahitice) si producerea unei substante asemanatoare cu vitamina D in organismul uman cand tegumentul este expus luminii solare sau ultravioletelor. La sfarsitul anilor 1920, chimistul german Adolf Windaus descopera structura chimica a 3 forme ale vitaminei D, pe care le numeroteaza de la 1 la 3, primind pentru descoperirea sa, in anul 1928, premiul Nobel pentru chimie. Vitaminele D1si D2 au fost obtinute din plantele expuse ultravioletelor (ergocalciferol), in timp ce vitamina D3 a fost sintetizata pe baza substantei existente in pielea expusa la ultraviolete (colecalciferol). Descoperirea lui a permis sintetizarea vitaminei D la scara larga, inlaturand costurile si neplacerile cauzate de expunerea la ultraviolete a mancarii (modificarea gustului si chiar distrugerea mancarii). Vitamina D este singura vitamina a carei formula biologic activa este un hormon, de-a lungul timpului iscandu-se o serie de controverse privind incadrarea ei.

Este esentiala in mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, regland absorbtia si utilizarea calciului si fosforului in organism Asista sistemul imun, contribuind la producerea monocitelor (grup de celule albe care lupta impotriva infectiilor) si are un efect imunoreglator (avand si functie imunosupresiva, si imunostimulatoare) Contribuie la cresterea si dezvoltarea normala a organismului, regland utilizarea calciului la nivelul celulelor

SURSE NATURALE Exista 5 forme de vitamina D, numerotate de la 1 la 5, insa cele mai active forme sunt vitamina D2 si vitamina D3. Prima dintre ele se gaseste la nivelul plantelor, in timp ce vitamina D3 se sintetizeaza la nivelul organismului uman. Foarte putine surse naturale contin o cantitate semnificativa de vitamina D. Cele mai bogate in

vitamina D sunt uleiurile din ficat de peste (de exemplu o lingura de ulei de cod contine 1360 UI vitamina D), apoi pestii precum somon, macrou, sardine, ton, tipar. Ouale, mai exact galbenusurile sunt o sursa de vitamina D, insa cantitatea de vitamina D este relativ scazuta (20 UI/ou). Soarele este poate cea mai importanta sursa de vitamina D pentru organismul uman. Expunerea la soare asigura organismului necesarul de vitamina D. Razele ultraviolete determina sinteza vitaminei D la nivel tegumentar. Sinteza vitaminei D prin expunerea la ultraviolete depinde de anotimp, latitudine, momentul zilei, prezenta norilor, a poluarii si a factorilor de protectie solara aplicati tegumentar. Cu cat factorul de protectie solara aplicat la nivel cutanat este mai mare (FPS peste 8), cu atat sinteza de vitamina D este blocata, insa in vederea prevenirii cancerelor cutanate si a arsurilor solare, asigurarea acestei protectii se impune. Se considera ca o expunere de 10 - 15 minute de doua ori pe saptamana a fetei, spatelui, bratelor sau picioarelor permite sinteza unei cantitati adecvate de vitamina D. Dupa acesta expunere initiala se recomanda aplicarea unei factor de protectie solara ( FPS 15). DACA LIPSESTE Factorii de risc pentru carenta de vitamina D sunt urmatorii:

Lipsa expunerii la soare este cel mai comun factor al carentei de vitamina D Alimentatia exclusiv la san a copiilor, in special a celor peste 9 luni lipsa unui supliment de vitamina D si asocierea lipsei de expunere solara si pielea inchisa la culoare duc la dezvoltarea carentei de l)./vitamina D. Laptele matern contine vitamina D in cantitati reduse (25 UI Copii nascuti prematur sunt la risc pentru dezvoltarea carentei de vitamina D si calciu. Varsta o data cu inaintarea in varsta, capacitatea de sinteza a vitaminei D la nivel cutanat o data cu expunerea la soare scade, la fel si capacitatea rinichiului de converti forma inactiva de vitamina D in forma activa. In special batranii institutionalizati au un risc crescut de a dezvolta carenta de vitamina D Hiperpigmentatie cutanata (Pielea inchisa la culoare) melanina, substanta care confera pigmentatia cutanata actioneaza ca un blocant al ultravioletelor. Cu cat cantitatea de melanina este mai mare, cu atat sinteza vitaminei D la nivel cutanat este mai intarziata, in special la indivizii cu piele inchisa la culoare care traiesc la latitudini , cu anotimpuri reci.peste 30 Sindromul de malabsorbtie intestinala la pacienti cu fibroza chistica, colestaza hepatica, insuficienta pancreatica, boala celiaca Boli inflamatorii intestinale boala Crohn sau persoane care au suferit interventii chirurgicale cu rezectie intestinala Obezitatea - scade biodisponibiliatea vitaminei D in organism, fiind prepoderent depozitata la nivelul tesutului adipos si mai greu eliberata de la acest nivel Pacienti cu hiperparatiroidism (hiperfunctia glandelor paratiroidine) secundar (ca in cazul pacientilor dializati) sau primar sau hipoparatiroidism (deficit secretor al glandelor paratiroidiene) Boli cronice severe, arsuri severe, interventii chirurgicale ample, traumatisme majore

In cazul carentei de vitamina D, absorbtia de calciu nu poate fi crescuta suficient pentru a satisface nevoile organismului. Simultan, productia de hormon hiperparatiroidian al glandelor paratiroidiene creste, astfel incat necesarul de calciu este asigurat prin mobilizarea lui de la nivelul oaselor. De-a lungul timpului s-a considerat ca deficitul sever de vitamina D are consecinte doar asupra sanatatii oaselor, insa cercetari recente sugereaza ca forme mai putin severe ale carentei de vitamina D sunt destul de comune si cresc riscul de osteoporoza si

alte probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala, tuberculoza, cancerul, scleroza multipla, depresia, schizofrenia, boli afective bipolare, boli autoimune, durerea cronica si boli ale dintilor (peridontoza). DOZA ZILNICA Consiliile stiintifice au ajuns la concluzia ca nu sunt date suficiente in literatura de specialitate pentru a stabili o doza zilnica necesara, in schimb au determinat necesarul zilnic de vitamina D. Acesta reprezinta aportul zilnic de vitamina D, necesar si suficient pentru mentinerea sanatatii oaselor si metabolismului normal al calciului la persoanele sanatoase. Necesarul zilnic de vitamina D se exprima in unitati internationale/zi (UI/zi) sau in micrograme/zi (mcg/zi). 1 mcg = 40 UI vitamina D NECESARUL ZILNIC DE VITAMINA D Perioada de viata Copii Varsta 0 13 ani Doza zilnica 5 mcg (200 UI) 5 mcg (200 UI) 5 mcg (200 UI) 10 mcg (400 UI) 15 mcg (600 UI) 5 mcg (200 UI) 5 mcg (200 UI)

Adolescenti 14 18 ani Adulti Adulti Adulti Sarcina Alaptat 19 50 ani 51 70 ani Peste 71 de ani Orice varsta Orice varsta

VITAMINA K
Ultima actualizare: 01 : 05 : 2007

Autor: Dr. Ana-Maria Iordan

Cercetator

anamaria.iordan@emedonline.ro ISTORIC Vitamina K a fost descoperita intamplator de catre un cercetator danez, Henrik Dam, in urma unor cercetari din 1920 privind rolul colesterolului in dieta. S-a observat ca dieta saraca in colesterol administrata unor pui timp de mai multe saptamani determina hemoragii, in timp ce suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu. S-a ajuns la concluzia ca in dieta trebuie sa mai fie prezent un factor, acesta o data extras fiind denumit vitamina coagularii. Cercetarile au fost prezentate intr-o revista germana, de unde si denumirea din limba germana de Vitamina K (Koagulationvitamin). Structura chimica a fost descoperita mai tarziu de catre Edward Adelbert Doisy, iar 1943 Dam si Doisy au primit premiul Nobel pentru descoperirea lor. CE FACE

Indispensabila functionarii normale a coagularii, fiind implicata in sinteza factorilor de coagulare II, VII, IX, X, proteinei Z (amplifica actiunea trombinei), proteinelor S si C (anticoagulante) Implicata in procesul de mineralizare osoasa (reactiile de mineralizare in care substanta secretata de celulele osoase este implicata, osteocalcina, necesita la un moment dat prezenta vitaminei K) Se presupune ca ar fi implicata si in procesul de crestere celulara, prezenta sa fiind necesara sintezei unei proteine implicate in acest proces (Gas6) In absenta vitaminei K, toate proteinele implicate in procesele mai sus-mentionate nu pot deveni active din punct de vedere biologic.

SURSE NATURALE Exista doua forme ale vitaminei K:

Vitamina K1 filochinona (sau fitochinona), sintetizata de plante Vitamina K2 menachinona, sintetizata in organismul uman de bacteriile florei intestinale

Vitamina K1 se gaseste in plante verzi ca spanacul, salata, varza, conopida, broccoli, patrunjel, in fructe precum kiwi si avocado, in cereale, in diferite uleiuri vegetale (masline, soia).

Vitamina K2 este o alta forma activa a vitaminei K, sintetizata de bacteriile intestinale intr-un mediu acid. Vitamina K2 se gaseste in galbenusul de ou, in laptele de vaca, in majoritatea branzeturilor fermentate, in soia, in ficatul animal si unele maioneze.

Vitamina K este una dintre cele 4 vitamine liposolubile (alaturi de vitaminele A, D si E), pentru absorbtia sa fiind necesara prezenta bilei si grasimilor la nivelul intestinului. DACA LIPSESTE Deficitul de vitamina K apare rar la copii peste 3 - 6 luni si adultii sanatosi, avand in vedere sinteza naturala. La nou nascuti si la copii hraniti exclusiv cu lapte matern, vitamina K este deficitara din mai multe motive:

Fiind liposolubila, Vitamina K nu traverseaza placenta, iar laptele uman este sarac in vitamina K Ficatul nou-nascutilor este imatur (pentru ca ciclul vitaminei K sa fie functional) Colonul unui nou-nascut este steril in primele zile de viata In acest caz, in special la nou-nascutii prematur poate apare boala hemoragica prin deficit de vitamina K.

La adultii sanatosi, deficitul de vitamina K apare rar deoarece:

Vitamina K este destul de larg raspandita in natura Vitamina K este stocata in organism in ciclul vitaminei K (chiar daca in cantitati foarte mici) Flora intestinala normala sintetizeaza vitamina K2

In cazul unor boli asociate, ca in exemplele urmatoare, insa se poate dezvolta deficit de vitamina K:

Boala celiaca, intoleranta la gluteni, boala Chron, colita ulcerativa, diareea cronica boli care asociaza malabsorbtia grasimilor Boli hepatice Obstructii biliare Infectii intestinale (candidoze post-administrari prelungite de antibiotice)

Simptome:

Tendinta de a face vanatai usor Sangerari gingivale, nazale Sange in urina, in scaun Sangerari menstruale prelungite si abundente

Observatie: la noi nascuti se pot dezvolta hematoame intracraniene ce pot pune viata in pericol. DOZA ZILNICA Desi exista o serie de controverse in acest sens, cei mai multi autori recomanda o doza zilnica de 120 mcg/zi pentru un barbat adult si 90 mcg/zi pentru femeia adulta. Defalcata pe grupe de varsta, doza zilnica este urmatoarea: Doza zilnica in micrograme pe zi Varsta Barbati Femei Sugari 0 6 luni 2 2 Copii 7 12 luni 2.5 2.5 Copii 1 - 3 ani 30 30 Copii 4 8 ani 55 55 Copii 9 13 ani 60 60 Adolescenti 14 18 ani 75 75 Adulti Peste 19 ani 120 90 Sarcina Sub 18 ani 75 Sarcina Peste 18 ani 90 Alaptat Sub 18 ani 75 Alaptat Peste 18 ani 90

SUPRADOZARE Chiar daca reactiile alergice sunt posibile, nu sunt cunoscute cazuri de supradozare de vitamina K, formele active K1 si K2. Simptomele includ eritem (roseata) cutanat, greata si prurit. Insa pentru forma sintetica a vitaminei K (Vitamina K3, menadiona) s-au descris o serie de reactii toxice determinate de supradozare (prin interferarea cu glutationul, unul dintre antioxidantii naturali ai organismului): icter, anemie hemolitica la copii, insuficienta hepatica si afectare cerebrala la nou nascuti. Exista o serie de controverse in ceea ce priveste administrarea vitaminei K injectabil, in mod profilactic la nou nascuti. La inceputul anilor 1990 s-a lansat ipoteza unei asocieri intre aceasta administrare si dezvoltarea leucemiei la copii sau a altor forme de cancer la copii. In urma unor studii recente, insa nu s-a evidentiat nici o legatura intre administrarea vitaminei K la nou nascuti si aparitia leucemiei in copilarie. In plus, ca urmare a nedemonstrarii acestei legaturi cauzale, din anul 2003 Asociatia Pediatrica Americana a recomandat continuarea administrarii vitaminei K la nou nascuti, avand in vedere riscul potential letal al bolii hemoragice a nou nascutului prin deficit de vitamina K.

SUPLIMENTE Suplimentele de vitamina K se administreaza in special in cazul osteoporozei, o serie de studii epidemiologice demonstrand eficienta acestora. Asocierea de vitamina K si vitamina C ar fi eficienta in combaterea simptomatologiei din primul trimestru de sarcina (greturi matinale), fara a exista insa studii concludente in acest domeniu. De curand, cercetatorii au descoperit si continua cercetarile asupra unui potential efect anticancerigen al vitaminei K, in particular al vitaminei K3 in cancerul ovarian. INTERACTIUNI O serie de medicamente pot interfera cu metabolismul vitaminei K, determinand diminuarea absorbtiei acesteia de catre organism sau diminuarea sintezei bacteriene:

Administrarea de medicamente anticonvulsivante (acid valproic) in special la femeile insarcinate Administrarea de salicilati Administrarea de colestiramina (medicament care scade nivelul colesterolului sanguin), uleiuri minerale Administarea de anticoagulante Administrarea unor doze foarte mari de vitamina A si E Administrarea unor doze mari de antibiotice cu spectru larg - cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone, macrolide

ATENTIE

O dieta bogata in vitamina K sau administrarea suplimentelor de vitamina K interfera cu medicamentele anticoagulante, inhiband efectul anticoagulant al acestora. De aceea, daca luati suplimente de vitamina K si sunteti pe tratament anticoagulant, consultati medicul.

VITAMINA E
Ultima actualizare: 16 : 05 : 2007

Autor: Dr. Ana-Maria Iordan

Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro

ISTORIC In anul 1922 Dr. Herbert McLean Evans si Katherine Scott Bishop, anatomisti si fiziopatologi la Universitatea din Berkley au descoperit vitamina E. Efectuarea unor cercetari folosind o dieta semipurificata administrata unor sobolani a determinat observarea urmatorului aspect: femelele sobolan pot ramane gestante, dar fetusii mor in uter, in timp ce adaosul de salata verde proaspata sau germeni de grau la dieta semipurificata a determinat aparitia unor pui sanatosi. In mod evident, in salata verde si in germenii de grau exista un nutrient care nu era prezent si in dieta semi-purificata. Acest nutrient a fost denumit Factorul X , iar in 1924 numele i-a fost schimbat in vitamina E (tocoferolul, din grecescul toco nastere). Vitamina E a fost izolata abia in 1936, tot de catre Dr. Evans si colaboratorii, in timp ce in 1938 Dr. E Fernholz descopera structura chimica a tocoferolului. Cercetarile sunt continuate de catre laureatul premiului Nobel pentru chimie, Paul Karrer, care sintetizeaza vitamina E. Abia in 1958 toti cei 8 compusi chimici care alcatuiesc familia denumita generic vitamina E sunt descoperiti. In anul 1956 Dr. Harmann lanseaza teoria radicalilor liberi (radicalii liberi sunt produsi de metabolism celular) care stau la baza procesului de imbatrinire. Teoria lui Harmann este simpla si eleganta: acesti radicali liberi reactioneaza cu ADN-ul si alti constituenti celulari, lezandu-i. Dr. Harmann a observat ca nutrientii antioxidanti precum vitamina C si E pot neutraliza radicalii liberi. CE FACE

Vitamina E este un puternic antioxidant, protejand tesuturile si grasimile din organism de actiunile radicalilor liberi. Radicalii liberi sunt incriminati in aparitia bolilor cardiovasculare si cancerului. Joaca un rol important in functionarea adecvata a sistemului imun, repararea ADN-ului si procesul de respiratie celulara

Observatie: Radicalii liber lezeaza foarte usor grasimile. Membrana celulara este constituita din grasimi si este foarte vulnerabila la actiunea oxidativa radicalilor liberi. Vitamina E are un

rol cheie in interceptarea acestor radicali liberi si impiedicarea unui intreg lant de reactii distructive pentru grasimi. Alte molecule protejate de vitamina E sunt lipoproteinele, substante care transporta grasimile prin fluxul sanguin. Dintre acestea, lipoproteinele cu densitate joasa (LDL), transporta colesterolul de la ficat in restul organismului. S-a constatat ca aceste molecule pot fi oxidate de catre radicalii liberi, LDL-ul oxidat fiind unul dintre factorii mentionati in aparitia bolilor cardiovasculare. SURSE NATURALE Vitamina E este o vitamina liposolubila (alaturi de vitamina A, D si K) care grupeaza 8 compusi chimici: 4 tocoferoli si 4 tocotrienoli, notati in cadrul fiecarei subgrupe cu literele grecesti alfa, beta, gama si delta. Acesti compusi se gasesc in diferite proportii atat in natura, cat si organismul uman, iar alfa-tocoferolul a fost cel mai intens studiat, proportia lui in organism fiind de altfel mult mai mare decat a celorlalti compusi si considerandu-se astfel forma cea mai activa a vitaminei E. Sursele naturale ale vitaminei E sunt: uleiurile vegetale (de floarea soarelui, porumb, soia,. masline), nucile, alunele, migdalele, semintele de floarea soarelui, germenii de grau, legumele cu frunze verzi (broccoli, spanac). Cele mai bogate surse sunt uleiurile vegetale. Comparativ, uleiul de floarea soarelui contine 55,8 mg vitamina E/100 g fata de uleiul de masline cu 12 mg/100 g sau uleiul din germeni de grau 215,4 mg/ 100 g. Initial suplimentele de vitamina E contineau extracte din germenii de grau, insa astazi marea majoritate a suplimentelor naturale sunt extrase din uleiurile vegetale, mai ales uleiul de soia.

DACA LIPSESTE Persoanele sanatoase care au o dieta redusa in vitamina E nu dezvolta un deficit simptomatic de vitamina E. Exista 3 situatii specifice in care poate apare carenta de vitamina E:

Persoanele cu malabsorbtie intestinala a grasimilor: boala Chron, insuficienta pancreatica, fibroza chistica, boli hepatice, persoane care au suferit interventii chirurgicale cu excizii intestinale Nou nascutii cu greutate mica la nastere (greutate sub 1500 g) Persoanele cu boli ale metabolismului lipidic, de exemplu abetalipoproteinemia (boala genetica rara care afecteaza metabolismul lipidic si care se soldeaza cu malabsorbtia lipidelor la nivel intestinal)

Lipsa vitaminei E determina fragilitate membranara la nivelul hematiilor(celulele rosii ale sangelui), cu oxidarea si distrugerea hematiilor. Carenta de zinc poate determina la randul ei un nivel scazut de vitamina E. Manifestarile deficitului de vitamina E sunt:

Tulburari neurologice la nivelul mainilor si picioarelor (durere, parestezii sau intepaturi, anestezie), ca urmare a unei transmiteri defectuoase a impulsului nervos Paloare tegumentara secundara anemiei Tulburari de vedere, iritabilitate Tulburari de concentrare, oboseala Infectii mai frecvente Ca urmare a malabsorbtiei grasimilor, pacientii prezinta scaune grasoase si diaree cronica

Carenta severa de vitamina E poate duce la afectarea echilibrului si a coordonarii (ataxie), afectarea sensibilitatii nervoase (neuropatie periferica), afectarea musculara (miopatie) si tulburari de vedere cu degenerescenta retiniana (retinitis pigmentosa). Din acest motiv, pacientii care dezvolta retinitis pigmentosa, ataxie sau neuropatie periferica fara o o cauza clara trebuie investigati pentru carenta de vitamina E. DOZA ZILNICA Ultimele recomandari in domeniu au la baza preventia carentei de vitamina E. Cercetatorii sunt de parere ca este destul de greu ca o persoana sa consume mai mult de 15 mg/zi de vitamina E, doar pe baza aportului alimentar, fara a creste si aportul zilnic necesar de lipide. Majoritatea recomandarilor se refera la alfa-tocoferol. Necesarul se exprima fie in mg/zi, fie in unitati internationale (UI) pe zi. 1 mg de alfa-tocoferol = 1,49 UI DOZA ZILNICA RECOMANDATA DE VITAMINA E Perioada de viata Sugari Copii Copii Copii Copii Adolescenti Adulti Sarcina Alaptat Varsta 0-6 luni 7-12 luni 1-3 ani 4-8 ani 9-13 ani 14-18 ani Peste 19 ani Fara specificatie Fara specificatie mg/z (UI/zi) 4 mg (6 Ui) 5 mg (7.5 UI) 6 mg (9 UI) 7 mg (10.5 UI) 11 mg (16.5 UI) 15 mg (22.5 UI) 15 mg (22.5 UI) 15 mg (22.5 UI) 19 mg (28.5 UI)

SUPRADOZARE Vitamina E este in general bine tolerata, iar cazurile de supradozare sunt rare. Totusi, inca nu

exista suficiente date in literatura de specialitate asupra toxicitatii si efectelor secundare ale administrarii indelungate de suplimente de vitamina E. S-a stabilit o limita superioara a aportului de alfa-tocoferol, si anume 1000 mg/zi. Aceasta valoare ar fi cea mai mare doza tolerata de adulti care sa nu determine hemoragii In cazul supradozarii cu vitamina E, manifestarile care apar sunt: greata, diaree, dureri de cap, dureri abdominale, oboseala, cresterea tensiunii arteriale, sangerari. Supradozarea cu vitamina E poate determina scaderea nivelului hormonilor tiroidieni plasmatici. Efectele secundare ale produselor topice (lotiuni, uleiuri, creme pe baza de vitamina E) pot fi de natura alergica (roseata tegumentara, iritatie). De aceea se recomanda efectuarea unui test de stabilire a sensibilitatii cutanate, aplicand produsul pe o portiune redusa ca dimensiune si asteptand 24 de ore. In cazul in care apar semne si simptome alergice, trebuie consultat medicul pentru stabilirea altei conduite terapeutice. SUPLIMENTE Suplimentele de vitamina E sunt disponibile sub doua forme: naturale si sintetice. Marea majoritate a acestor suplimente contin alfa-tocoferol. Absorbtia lor are loc mult mai usor cand aceste suplimente se administreaza la masa. O serie de studii preliminare au sugerat ca vitamina E ar putea preveni sau intarzia instalarea bolilor cardiace coronariene, insa studiile controlate, pe populatii largi nu au demonstrat acest aspect. Totusi, studiile observationale au aratat ca exista o asociere intre suplimentarea dietei cu vitamina E si rata scazuta a bolilor cardiace. In mod asemanator, studiile obsrvatioanle au aratat ca exista o asociere intre suplimentarea dietei cu vitamina E si incidenta scazuta a cancerelor de prostata si san, insa studiile mai ample nu au descoperit o asociere directa. Insa se pare ca acesta lipsa a rezultatelor directe ar putea fi explicata de studierea doar anumitor forme de vitamina E (in speta alfatocoferolul), nu toate formele prezentand acelasi rol. Studii recente indica faptul ca alfatocoferolul nu ar avea nici un rol in inhibarea proliferarii celuleor neoplazice prostatice, in schimb gama-tocoferolul si delta-tocoferolul au rol anti-cancerigen. Un alt studiu observational arata ca vitamina E combinata cu vitamina C a determinat o intarziere a debutului bolii Alzheimer cu 64 78 %. Si in acest caz cercetatorii iau in considerare alte forme de tocoferol si nu alfa-tocoferolul. In ceea ce priveste cataracta si boala Parkinson, nu exista inca rezultate certe care sa demonstreze existenta unei asocieri clare intre suplimentarea dietei cu vitamina E si profilaxia acestor boli, asa cum indica studiile observationale. INTERACTIUNI In cazul pacientilor aflati pe tratament anticoagulant sau anticonvulsivant se recomanda consultarea medicului pentru inceperea unei suplimentari cu vitamina E deoarece vitamina E poate afecta eficacitatea medicamentelor. Alcoolul si uleiurile minerale scad absorbtia vitaminei E. Pacientii cu anemie feripriva (prin carenta de fier) aflati pe tratament cu suplimente de fier trebuie sfatuiti sa spatieze administrarea acestor suplimente la diferite momente ale zilei, de exemplu dimineata suplimentul cu fier si seara suplimentul cu vitamina E, intrucat suplimentele cu fier distrug vitamian E. Dozele mari de vitamina A, medicamentele care sechestreaza bila (colestiramina) pot determina scaderea absorbtiei intestinale a vitaminei E. ATENTIE Pacientii cu anemie feripriva, hipertensiune si disfunctii tiroidiene trebuie sa consulte medicul

inainte de administrarea unor suplimente cu vitamina E, deoarece vitamina E poate avea un impact negativ asupra acestor afectiuni.

Vitaminele umane
Pentru oameni exist 13 vitamine, mprite n dou grupe, cele patru solubile n grsimi (A, D, E i K) i cele nou solubile n ap (opt vitamine B i vitamina C).

Numele vitaminei Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B3 Vitamina B5 Vitamina B6 Vitamina B7

Denumire chimic

Necesarul minim zilnic Solubilitate Deficien, boal Supradoz mediu (M,1930)[2] Grsimi Ap Ap Ap Ap Ap Ap Orbire de noapte, Keratomalacia Beriberi Ariboflavinoz Pelagra Paresteziaz 25.000 ui 2.500 mg 400 mg 620g 1mg 1,1mg 12mg 1,1 mg 30 g

Retinol Tiamin Riboflavin Niacin Acid pantotenic Piridoxin Biotin

Vitamina B9 Vitamina B12 Vitamina C Vitamina D1-D4 Vitamina E Vitamina K

Acid folic Cianocobalamin Acid ascorbic

Ap Ap Ap

* Anemie Scorbut

1.000 g -

320 g 2 g 75 mg 2 g pentru toate vitaminele D 12 mg 75 g

Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Grsimi Dihidrotachisterol, 7dehidrositosterol Tocoferol Naftoquinon Grsimi Grsimi

Rahitism

50.000 IU

50.000 IU -