ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN OPTIMIZAREA COMPLIANTEI TERAPEUTICE IN SCHIZOFRENIE

GABRIELA NISTOROIU asistent medical principal sef, sectia Psihiatrie I, TIBERIU PORA asistent medical principal sef, sectia Psihiatrie II, Spitalul de Psihiatrie si Neurologie Brasov

Abordarea pacientului cu schizofrenie este una dintre cele mai complexe probleme, deoarece: schizofrenia afecteaza pacientul pentru intreaga lui viata, perturbandu-i existenta, atat in timpul puseului, prin simptomele pozitive, cat si in remisiune, prin simptome negative si defectuale; boala debuteaza ades in adolescenta sau in perioada adultului tanar, interferand cu formarea personalitatii, cu desavarsirea pregatirii scolare si profesionale, cu formarea familiei, a relatiilor de grup social; boala are in marea majoritate a cazurilor o evolutie cronica, marcata de recidive, pe un fond de deteriorare functionala graduala; boala afecteaza indirect viata familiilor pacientilor ; este o boala costisitoare pentru pacient, pentru familia sa, pentru sistemul de asigurare a sanatatii: aceasta boala duce la o degradare socioprofesionala.

In vederea obtinerii compliantei terapeutice in schizofrenie, asistenta trebuie sa colaboreze cu pacientul, sa-i arate incredere, sa-l trateze ca pe o persoana nu ca pe un bolnav, sa aiba o atitudine prietenoasa, sa lase la o parte prejudecatile, care sunt o bariera intre ea si pacient, sa caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i atentie pozitiva si aratandu-i ca-l accepta si-l apreciaza. Bolnavilor schizofreni, la internarea in spital, asistenta de psihiatrie le intocmeste foaia de nursing in care consemneaza cu mare atentie nevoile speciale ale acestor bolnavi in functie de prioritati. Ea stabileste diagnosticul de nursing, isi alege obiectivul pe care il urmareste, interventiile la care recurge si face evaluarea rezultatelor obtinute. La pacientul schizofren, perturbarea stimei de sine, asociata cu incapacitatea de a avea incredere in altii si de a avea relatii cu ei, constituie o problema de importanta majora. Obiectivele pe care le urmarim la acesti pacienti sunt: modul in care acestia vor incerca sa aiba contact cu ceilalti si sa tolereze apropierea aratata de asistenta; modul in care vor incerca sa discute despre neincrederea ce o au in celelalte persoane.

Interventii : stabilirea unui dialog cu pacientul, observand mecanismele de interactiune sociala si participarea pacientilor la diferite activitati; sustinerea pacientului cu ajutorul cuvintelor si a prezentei noastre in timpul activitatilor; oferirea unei sperante pacientului prin cresterea increderii lui fata de ceilalti; la iesirea din spital, incurajam pacientul sa urmareasca situatiile sociale in care el se simte bine.

Evaluare: la evaluarea rezultatelor obtinute, observam ca pacientul tolereaza prezenta asistentei si discuta despre dificultatile de neincredere in ceilalti.

O alta problema majora a acestor bolnavi o constituie deficitul de igiena personala (baie, imbracat, pieptanat) . Obiectivul urmarit este ca pacientul sa aiba o igiena corporala corespunzatoare si o alimentatie adecvata. Interventie: asiguram baia pacientului si imbracamintea curata in fiecare zi, invatam bolnavul sa aiba o dieta corespunzatoare.

Evaluare la evaluarea rezultatelor pacientul are o igiena corespunzatoare si dieta adaptata necesitatii lui.

La bolnavii schizofreni, afectarea interactiunilor sociale legate de alterarea proceselor gandirii au drept rezultat, gandiri incoerente, ilogice, precum si incapacitatea exprimarii clare a gandurilor. Obiectivul nostru este ca pacientul sa incerce sa se faca inteles de ceilalti, sa inceapa o conversatie cu membrii echipei terapeutice si cu ceilalti. Comunicarea cu pacientul este clara, vorbim de realitati concrete. Evaluare: observam ca pacientul discuta clar, reuseste sa comunice gandurile si sentimentele de o maniera clara si logica.

Lipsa de cunostinte in ceea ce priveste reteta de medicamente, planul de tratament, felul in care este urmarit si simptomele care apar trebuie raportate medicului sau comunitatii. Obiectiv: pacientul si familia vor discuta planuri de tratament, efectele secundare ale acestuia.

Interventie: vom determina familia si pacientul de a se conforma planului de tratament, vom invata pacientul despre importanta luarii medicatiei, gasim persoane dispuse sa ajute pacientul.

Evaluare: pacientul reuseste sa discute despre planul de tratament, cunoaste importanta lui si efectele medicamentelor

Foaia de nursing, intocmita de asistenta, va reflecta evolutia starii pacientului pe toata perioada internarii lui in spital si va veni in intampinarea medicului in vederea orientarii conduitei terapeutice. Schizofrenia, avand tendinta la cronicizare, in perioadele de remisie se recurge la terapia suportiva care ajuta la prevenirea sau amanarea recaderilor.

La nivelul sectiilor de Psihiatrie I-II Brasov, se desfasoara activitati de terapie suportiva a pacientilor cu schizofrenie, care constau in : activitati in grupuri de suport activitati recreative (jocuri, vizionari filme) activitati de antrenare a abilitatilor sociale si vocationale.

La grupurile de suport sunt admisi toti pacientii cu diagnosticul generic de "schizofrenie", care au mai mult de o internare intr-o sectie de psihiatrie. Nu exista limitari in ceea ce priveste sexul, categoria de varsta sau evolutia afectiunii pacientului. Pacientilor li se explica ca participarea la grupuri face parte din tratamentul de care beneficiaza in spital. Numarul participantilor la grup este de 6-7 pacienti. Ritmul de intalnire este de doua ori pe saptamana. Durata intalnirii fiind de 60 minute.

Grupul se sprijina pe comunicare verbala, agentul terapeutic principal fiind grupul insusi. Activitatea suportiva de grup, indiferent de metoda si tehnica folosita, este eficienta si activa numai daca exista o opinie de grup si daca grupul are un anumit grad de autonomie fata de terapeut sau echipa terapeutica. Rezultatele obtinute de pacient constau in : inocularea sperantei in viitor, in fortele proprii, in ceilalti, etc. dezvoltarea capacitatii de a se ajuta pe sine si pe ceilalti (pacientul nu este singur, sunt altii sa-l ajute), obtinerea de informatii cu privire la modalitatile de tratament, dezvoltarea capacitatii de a stabili raporturi sociale castigarea de experiente emotionale, corective.

In grupul de suport, asistenta urmareste: atmosfera, ambianta, participarea fiecaruia, comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de cunfruntare, respectul fata de ceilalti. Scopul terapiei suportive este : redobandirea abilitatilor sociale (relationare interumana mai usoara) dobandirea unui sentiment de participare la viata colectiva intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative, intr-o atmosfera de acceptare si securitate.

Participantilor la grupul de sustinere li se intocmeste o fisa "sinteza-caz", unde sunt inregistrate rezultatele activitatii de grup, starea pacientului la sfarsitul activitatii de grup, feed-back-ul pacientului. La externare, pacientul cu schizofrenie, trebuie supravegheat in continuare. In acest sens asistenta are rolul de a instrui familia si pe cei apropiati pacientului, in legatura cu tratamentul de sustinere si pasii necesari in urmarirea comportamentului acestuia. In ciuda eforturilor depuse de echipa terapeutica, familie, persoanele apropiate, schizofrenia ramane boala psihica care produce cele mai mari perturbari in viata pacientului si a celor apropiati. Acest subiect ramane deschis pentru cercetarile ulterioare, tocmai pentru a putea gasi o cale de a ajuta acest gen de pacienti redandu-i societatii.