Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Anderson, Poul - Avatarul

Anderson, Poul - Avatarul

Ratings: (0)|Views: 69 |Likes:
Published by Gabriela P.

More info:

Published by: Gabriela P. on Nov 25, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/22/2010

pdf

text

original

 
Poul Anderson
Avatarul
The Avatar 
1995
Pentru Bubbles Go raibh maith agat, mo chroi 
1
ERAM UN MESTEACĂN, supleţe albă în mijlocul unei pajişti, dar nuaveam nume pentru ceea ce eram. Frunzele mele absorbeau luminasoarelui ce şiroia prin ele învăpăindu-le verdeaţa, jucau în vânt, care-şifăcea harpă din ramurile mele, dar eu nu auzeam, nici nu vedeam. Zilele în descreştere mă aureau veşted, îngheţul mă despuia, zăpada viscolea în jurul meu pe timpul îndelungatei somnolenţe, după care Orion îşiurmărea prada dincolo de aceste ceruri şi soarele se abătea spre nordpentru a mă deştepta cu vâlvătaia lui, dar eu nu simţeam nimic din toateacestea.Şi totuşi, le însemnam pe toate, căci trăiam. Fiecare celulădinlăuntrul meu simţea, în chip tainic, cum cerul începea să glăsuiascăstrălucitor pentru ca apoi să tacă, sau cum răbufnea văzduhul, cumchiuia sau sta visător, cum ploaia azvârlea fiori şi râsete, apa şi viermii îşi făceau datoria faţă de întinsele-mi rădăcini, iarba şi păpădiile mă învăluiau din belşug, solul fremăta în vreme ce Pământul se rotea printrestele. Fiecare an ce pleca lăsa în mine un răsunet de ţinut minte. Cutoate că nu eram conştient, totuşi în Facere mă aflam şi dintr-însa eram;deşi nu înţelegeam, ştiam. Eram Copac.
2CÂND
Emissary 
a trecut prin poartă şi Phoebus şi-a revărsat din noustrălucirea asupra sa, jumătate dintre cei doisprezece membrisupravieţuitori ai echipajului erau adunaţi în sala comună, împreună cupasagerul din Beta. După lungul timp petrecut pe alte meleaguri, doreausă asiste la această revenire, pe cel mai mare dintre ecranele navei, şisă participe la ceremonie, ridicând pahare cu vin din ultimul lot aflat labord, în speranţa unei fericite întoarceri acasă. Cei de gardă şi-aualăturat glasurile prin intercom.
 — 
Salud. Proost. Skal. Banzai. Saúde. Zdoroviye. Prosit. Mazel tov.Santé. Viva. Aloha,
spuse fiecare, din câte un loc cu totul aparte.
De la postul său aflat la computerul de legătură, Joelle Ky şopti, înnumele celor care rămăseseră pentru totdeauna în urmă:
— Zivio — 
pentru Alexander Vlantis,
Kan bei 
 — pentru Yuan Chichao,
Cheers – 
pentru Christine Burns.
Din partea ei însăşi nu adăugă nimic, gândindu-se că era oneghioabă sentimentală şi sperând că n-o auzise nimeni. Privirea i seabătu spre un mic ecran care ar fi trebuit să-i ofere datele vizuale, în cazde necesitate. În mijlocul echipamentelor de măsură, de control, deintrare şi ieşire care umpleau cabina, ecranul părea o fereastră sprelume.Dar „lumea" însemna „universul". Amplificarea era reglată lavaloarea unu, prezentând numai ceea ce s-ar fi văzut şi cu
 
ochiul liber.
 
 Totuşi, stelele străluceau atât de numeroase şi de luminoase, fără alicări, diamante, safire, topaze, rubine, încât întunecimea din jur şi dedincolo de acestea nu constituia decât un potir pentru ele. Nici chiar înSistemul Solar, Joelle n-ar fi putut distinge constelaţii dintr-un roi atât dedens. Totuşi, forma Căii Lactee era prea puţin schimbată faţă de nopţilecând strălucea deasupra Americii de Nord. Călăuzită de acea lumi-nozitate rece, găsi punctul de magnitudine unsprezece care era M31; lafel arătase şi de pe Beta, ea fiind soră cu întreaga noastră galaxie.Cu toate acestea, dorea o privelişte mai familiară. O surprindeanevoia încurajării pe care i-ar fi oferit-o ei hlotheta, pentru care tot ceeace se vedea nu era decât un voal pe care-l purta realitatea. Ultimii optani tereştri trebuie c-o solicitaseră mai profund decât îşi dădea seama.Nedorind să aştepte ore, eventual zile întregi, până să-l poată revedeape Sol, tastă pe keyboardul din faţa ei, comandând scannerului să i-larate pe Phoebus. Îl întrezărise când se îndrepta spre exterior, şi toatăviaţa îl văzuse în nenumărate imagini.Avea casca pe cap, cuplajul la computer, la banca de memorie şi lainstrumentele navei fiind deja realizat. În secunda de după ce doriseacea localizare celestă, o şi calculase. Pentru ea, operaţiunea avea uncaracter cotidian: semăna cu senzaţia de a şti încotro să-şi mişte mânapentru a lua un obiect sau a percepe din ce direcţie provenea un sunet.Nu avea nimic ezoteric.Imaginea se comută pe un alt sector. Apăru un disc, puţin mai maredecât Sol sau Luna văzute de pe Pământ, o idee mai galben, de tip G5.Luminescenţa fotosferică, mai mare cu zece la sută decât cea pe care-oprimea Pământul, fusese redusă automat pentru a n-o orbi. Splendorilemai moderate rămâneau neafectate. Astfel, distinse petele de pesuprafaţă, protuberanţele din jurul limbului, irizaţiile coroanei, aripilezvelte ale luminii zodiacale.
Da,
 îşi spuse,
frumuseţea lui Phoebus
e
deacelaşi gen cu a soarelui meu. A lui Centrum nu, şi abia acum simt într-adevăr câtă singurătate inspira lipsa aceea.
 Tastă în continuare, solicitând o imagine a lui Demeter. Putea sărezolve această problemă şi fără ajutor intelectual.
Imediat dupa tranzit Emissari
 încă mai plutea în apropierea porţii şiocupa o poziţie Lagrange 4 în raport cu planeta, aflată pe aceeaşi orbită,deşi cu şaizeci de grade avans. Scannerului nu-i rămânea decât săstrăbată ecliptica, pentru a găsi obiectivul dorit.De la distanţa de 0,81 unităţi astronomice, neamplificat, Demetersemăna cu stelele din jur, mai luminos decât majoritatea dintre ele şimai albastru decât oricare alta.
Încă mai eşti acolo, Dan Brodersen?
se întrebă Joelle, şi apoi:
O, da, trebuie să fii. Am lipsit opt ani, dar pentrutine au trecut abia câteva luni.Câte, exact? Nu şti
u. Fidelio nu e tocmai sigur.
Anunţul general al căpitanului Langendijk o smulse din reverie:
 — 
Atenţiune, vă rog. Radarele noastre au înregistrat două nave. Unaeste, evident, nava oficială de supraveghere, şi semnalează pentrucomunicaţie pe fascicul îngust. O voi comuta pe intercom, dar fiţi buni şinu întrerupeţi convorbirea, nici nu faceţi zgomote fără rost. E mai bine sănu se ştie că ascultaţi.Un moment, Joelle rămase nedumerită. De ce să-şi ia măsuri deprevedere, de parcă întoarcerea lui
Emissary 
n-ar fi fost un prilej debucurie pentru întreaga omenire? Cărui fapt se datora acea notă detensiune din glasul căpitanului? Răspunsul o frapă. Fusese indiferentă lachestiunile partizane, pentru ea aproape că nu existau, dar, după cefusese recrutată în echipaj, nu putuse să nu audă vorbindu-se despreconflicte şi intrigi. Brodersen îi explicase cu amărăciune faptele, care peBeta constituiseră adeseori subiecte de conversaţie. O considerabilăcoaliţie din cadrul omenirii nu dorise niciodată ca expediţia să aibă loc şi
 
nu s-ar fi bucurat de succesul ei.
Două nave, probabil ambele pe orbită în jurul maşinii T. Cea de-adoua nu putea fi decât a lui Dan...
 — 
Vă vorbeşte Thomas Archer, de la comanda navei desupraveghere
Faraday,
a Uniunii Mon
diale, spuse un glas bărbătesc.Vorbea în spaniolă cu accent străin, la fel ca şi Joelle. Identificaţi-vă!
 — Willem Langendijk, la comanda navei de explorare
Emissary 
(înspaniolă,
Emisario),
răspunse căpitanul. Suntem în drum spre SistemulSolar. Putem în
cepe manevrele? — Cum... dar...
Era clar că Archer, amuţise de uimire.
 — 
Bine, semănaţi într-adevăr cu... Dar toată lumea credea că aţiplecat pentru câţiva ani!
 — 
Aşa este.
 — 
Nu se poate. V-am văzut tranzitul. A avut loc, ăă, acum cinci luni,nu mai mult.
.. — 
Aha. Daţi-mi data prezentă şi ora, vă rog!
 — 
Dar... aţi...
 — 
Vă rog! Joelle îşi putea imagina uşor chipul slab al lui Langendijk, încordatpentru a-şi exprima mai convingător severitatea.Archer bolborosi cifrele arătate de un cronometru. Joelle ceru dinbanca de memorie afişajul orar exact al momentului când ea şi colegiisăi terminaseră parcursul căii de ghidaj, strecurându-se prin spaţiu-timpspre ţelul lor necunoscut. Scăderea indica un interval de douăzeci desăptămâni şi trei zile. Ar fi putut spune la fel de uşor şi câte secunde saumicrosecunde trecuseră din viaţa lui Archer, dar acesta oferiseinformaţia doar cu aproximaţie de un minut.
 — 
Mulţumesc, răspunse Langendijk. Pentru noi, au trecut aproximativopt ani tereştri. Reiese că maşina T este într-adevăr un soi de maşină atimpului, precum şi un transportor spaţial. Betanii – fiinţele pe care le-amurmat – ne-au calculat traiectoria astfel încât să ne aducă în apropiereadatei de plecare.Se lăsă tăcerea. Joelle observă că era conştientă de mediul ambiantcu o intensitate mult mai mare decât în mod normal. Înimponderabilitate, stătuse asigurată într-un harnaşament larg. Osenzaţie plăcută, amintindu-i de zborurile onirice din tinereţea ei, cumulţi ani în urmă. (După aceea, visurile i se schimbaseră o dată cuintelectul şi sufletul, pe măsură ce se maturiza, spre a deveni holothetă.)Curentul de aer al unui ventilator murmura, mângâindu-i obrajii. Emanaun miros slab de lemn verde, provenit de la reciclarea chimicalelor,precum şi, în acel stadiu de variabilitate necesar pentru sănătate,răcoare şi o subliminală aromă de ioni, înţepătoare. Inima îi bubuiaputernic. Şi, da, junghiurile din încheietura mâinii stângi setransformaseră într-o durere constantă, întârziase cu tratamentul contraartritei, amânându-l în repetate rânduri. Probabil că nici Ceilalţi înşişi nuputeau schimba asta...
 — 
Well,
spuse Archer, în engleză. Ei, fir-aş al dracului! Ăă, bine aţivenit. Cum o duceţi?Langendijk trecu la aceeaşi limbă, în care se simţea o idee mai înlargul lui şi care de fapt se folosea la bordul lui
Emissary 
cam cu aceeaşifrecvenţă ca spaniola.
 — 
Am pierdut trei oameni. Altfel însă, căpitane, credeţi-mă, veştile pecare le aducem sunt minunate. Pe lângă nerăbdarea de-a ajunge acasă— pe care-o puteţi înţelege — abia aşteptăm să ne răspândim povestea în cuprinsul Uniunii.
 — 
I-aţi...

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->