Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Anderson, Poul - Ziua Reintoarcerii Lor

Anderson, Poul - Ziua Reintoarcerii Lor

Ratings: (0)|Views: 7 |Likes:
Published by Gabriela P.

More info:

Published by: Gabriela P. on Nov 25, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/05/2010

pdf

text

original

 
Poul Anderson
Ziua reîntoarcerii lor
(The Day of Their Return)Profetul Vorbi:
"Chemat nu ştiu de ce, am mers acolo unde oameniinu fuseseră încă.Cu o bucată de piatră de cretă, luată din dărâmătură,mi-am însemnat cărarea; dar era aproape ultima scli
-
pire a simţului meu uman, pe când marcam kilometrudupă kilometru, tot mai aproape de sfârşitul drumului
meu.
Am găsit-O într-o încăpere unde lumina strălucea rece,venind de la un lucru înalt pe a cărui simplitate ochiimei alunecau; am putut să văd numai că era probabilo maşinărie şi că cea mai mare parte a sa era nu mate-rie ci energie; înaintea ei stătea ACEASTA pe care o portacum pe cap. Mi-am aşezat-o pe frunte şi nu sunt nici
cuvinte nici gânduri pentru ceea ce veni...
După trei nopţi şi zile am urcat; şi în mine existaCaruith Străvechiul, Salvatorul planetei Aeneas..."
Un cuvânt s-a furişat până la mine şi urechea mea i-a prinsşoapta. În clipa când viziunile nopţii frământă gândul, când oameniisunt cufundaţi într-un somn adânc, teama şi fiorul au venit pestemine şi toate oasele mi-au tremurat. Un duh a trecut apoi pedinaintea mea, părul mi s-a zbârlit; şi stătea acolo, nu i-am putut desluşi înfăţişarea; o formă era înaintea ochilor mei, tăcereastăpânea şi am auzit un glas...
IOV, IV, 12—16.
I
ÎN CEA DE A TREIA ZI, el se sculă şi se ridică din nou înspre lumină.Zorii licăreau deasupra mării care odinioară fusese un ocean. Către nord,colţii stâncilor se distingeau albăstrii faţă de griul metalic al orizontului; jos,ele formau o fâşie, cea a cascadelor, al căror tunet răzbătea uşor, într-unfrig fără aripă de vânt. Cerul continua să fie liliachiu spre apus, purpuriudeasupra, alb la răsărit, unde soarele se ivea, înălţându-se. Luceafărul, însăcontinua să strălucească aici, pe plane
ta Primului Ales.
Eu sunt cel de al doilea Ales,
ştiu Jaan:
şi vocea acelora care aleg. A fiom înseamnă a fi strălucire, nimb, aureolă.
Nările-i inspirau adânc aerul, muşchii se contractau, se relaxau, sebucurau că există. Niciodată până atunci nu-şi dăduse seama de acest fapt.Era, exista cu adevărat, de la luminozitatea figurii până la prundişul de subpicioare.— O, splendoare a tuturor splendorilor, spuse vocea care, înăuntrulsău, era Caruith.— Copleşeşte acest biet trup, zise Jaan. Renasc pentru întâia oară. Tunu te simţi ca un străin în captivitate?— Şase milioane de ani au fost zvârlite în noapte, spuse Caruith. Îmi a-
 
mintesc valurile înspumate şi strigătul navigatorului aici, unde acum se întinde un pustiu sub picioarele noastre; îmi amintesc fala zidurilor şi acoloanelor acolo unde se grămădeşte mormanul de ruine, deasupramormântului de unde noi am venit; îmi amintesc norii plutind în veşmânt decurcubeu. Mai presus de toate încerc să-mi amintesc — şi nu izbutescpentru că sângele şi carnea ce sunt acum nu pot suporta focul care am fost— încerc mereu să-mi apropii în minte plenitudinea, complexitatea vieţii. Jaan ridică mâinile către coroana ce-i încingea fruntea.— Pentru tine, zise el, e o însărcinare copleşitoare.— Nu, cântă Caruith. Împărtăşesc şansa dăruită ţie şi speciei tale. Voicreşte, voi deveni cu tine şi tu cu mine şi ei cu noi, până când omenirea însăşi va deveni demnă nu numai de a fi primită în Unicitate ci, în plus, vaputea aduce acesteia ceea ce numai ei îi aparţine. Iar la sfârşit, cuvântul îlva crea pe Dumnezeu. Haide acum să spunem toate acestea oamenilor.El/ei urcară muntele către Arena. Deasupra lor pălea luceafărul dedimineaţă.
II
 ŢINUTUL DE LA EST de Casa Vânturilor cobora în pantă, apoi se ridică înspre Dealurile Hesperiene. Vara timpurie le îmblânzise pustietatea cufrunze: verde-albăstrui, verde-gri ici şi colo, întunecatul verde al stejaruluiori al cedrului, purpuriul
rasminului,
culori împrăştiate în pomi singulari, întufişuri, în dumbrăvi întinse, amestec de onix cu tente roşii şi galbene,acoperământ viu al pământului,
trava 
 — mantie de foc.
Un curent rece se simţea dinspre apus. Ivar Frederiksen se înfioră;chiar şi ţeava puştii o simţea îngheţată sub palmă. Pajiştea pe care era întins începuse să se pregătească pentru noapte, transformându-se într-uncovor flexibil. Mirosul de piatră de peste zi, ca şi scânteierile pajiştiidispăruseră. Un copac
delphi 
 îl proteja: trunchi noduros, despletit, peşterăde crengi şi frunziş. Nenumărate buruieni ruginii acopereau pajiştea, caşoaptele într-o limbă neştiută. Privirea lui cutreieră de pe un povârnişcotropit de arbuşti şi bolovani spre o vale umbroasă. Pe malul râului sezărea drumul pierdut în amurg, apa era o ştearsă scânteie. Inima-i bătutare, acoperind aproape zgomotul curgerii Râului Sălbatic.
Nimeni. Oare nu vor veni niciodată?
O fulgerare îl orbi şi îi tăie răsuflarea. Un avion dinspre vest?Nu. Frunzele, în zbuciumul lor, îl amăgiseră. Ceea ce se ridicasedeasupra culmii Hornbeck era chiar Creusa. Hohotul de râs izbucninecontrolat, semn al încordării nervoase. Ca şi cum ar fi căutat un însoţitor,el urmă luna. Pe măsură ce suia spre est, strălucea chiar mai luminoasă,mărindu-se. Peste toate, o pereche de aripi căpătaseră raze de la ascunsulsoare şi zvârleau aur contra cerului indigo.
Hei! Uşurel!
se mustră singur.
Eşti aproape neatent, distrat, cu gândulîn altă parte. Ce s-ar întâmpla dacă aceasta ar fi prima bătălie? Nu ai nici oscuză. Eşti doar căpetenia, nu-i aşa?
Deşi învăţat cu aerul subţire şi uscat al planetei Aeneas, pe care senăscuse, el îşi simţi căile respiratorii dureroase, limba ca o bucată de pieletăbăcită. Duse la gură bidonul umplut de la acel curent de apă; îi simţigustul de metal.
"Aah", începu...
Şi atunci au apărut Imperialii.S-au ivit aşa, deodată, ca o explozie. O parte din el ştiuse asta. Venindmai târziu decât au fost aşteptaţi, ei fuseseră apăraţi de întunericul nopţii,dar şi de un crâng până când prin mişcarea de înaintare a devenit o
 
realitate de neconfundat. Dar oare cum de nici unul dintre cei care-l urmaunu-i zărise mai devreme deşi grupele de gherilă acopereau câte treikilometri de fiecare parte a defileului? Faptul acesta nu era desigur odovadă a calităţilor de care dispuneau.Şi iată-l pe Ivar prins într-o ambuscadă. Nu ştia ce urla mai tare în el:frica, mânia, nebunia... Nici nu avea de altfel, vreme să se întrebe. Realizădoar cu un licăr interior de uimire că nu simţea nici o bucurie eroică nici ohotărâre neînduplecată. Trupul îl asculta orbeşte pe când ceva se lamenta în el:
Cum am ajuns aici? Cum ies din asta, cum mă descurc?
Îndată fu în picioare. Dădu glas strigătului de vânătoare allupului-păianjen şi auzi ecoul. Îşi trase gluga hainei peste cap, îşi fixă mascade noapte pe faţă. Înşfăcă arma de jos şi sări din ascunzişul frunzelor de
delphi.
Fiecare simţ îi era ascuţit la maximum: vedea orice frunză răsucită peunde alerga, sesiza orice mişcare de sub cizmele sale, prinse o ultimă undăde căldură emanată de o piatră uriaşă, inspiră dulceaţa împrăştiată decedru, se lăsă periat de frunzişul unui stejar, ar fi putut număra petalele cecădeau din
rasmin 
ori să măsoare viteza cu care
trava 
se acoperea debrumă ca o plapumă de fulgi înainte de instalarea frigului pătrunzător. Toateacestea rămăseseră oarecum izolate la periferia conştiinţei în timp ceacţiunea — care însemna mişcarea muşchilor, nervilor, sângelui,plămânilor, pulsul — stăpânea întreaga sa fiinţă aţintită către duşmani.Erau umanoizi, un pluton de infanterie marină, în jurul unui tun decâmp. Acesta aluneca perfect pe prundiş, la vreo doi metri de drum. Deşi cucoifuri şi în ţinută de luptă, neaşteptându-se la vreun necaz într-o patrulareobişnuită, oamenii erau dispersaţi, lăsând mai curând impresia că se plimbădecât că mărşăluiesc. Cei mai mulţi conectaseră activatoarele energeticede pe umeri la bateriile din raniţele verzi.Infrascopul de pe puşca lui Ivar îi arătă tot. Ochii săi văzură camarazice se ridicau din tufişuri şi înaintau în salturi, mascaţi şi înarmaţi ca şi el.Urechile sale percepură voci tinere, răguşite, aspre chemări de război,strigăte fără înţeles. Pârâiră împuşcături. Aeneizii îşi dublaseră numărulvictimelor — avantaj al surprizei.Ivar constată că lor le lipseau armele cu energie; dar iată că reuşiră sătrimită o ploaie de gloanţe spre piesa de artilerie. Conducătorul acesteia fuefectiv zvârlit de pe locul său. O zdreanţă roşie,
l-am zdrobit! 
Simţi el însuşio rafală, apoi îşi continuă atacul, jos şi în zig-zag. Plutonul trebuia distrus,iar echipamentul cărat în pustiu. Tunul se lăsase în jos. Ivar îşi dădu seama prea târziu. Un soi de întrerupător al vieţii. Artileriştii marini, care-şi culcaseră trupurile la pământ,se ridicară şi căutau să se adăpostească. Câţiva zăceau răniţi sau nimiciţi,ceilalţi îşi găsiseră un refugiu. Aruncătoarele de gloanţe şuierau, foculexploziilor ardea ochii şi asurzea urechile. Aeneidul cel mai apropiat de Ivartremura, se răsucea de pe-o parte pe alta, se oprea şi ţipa. Ţipa. Ţipa. Pebrazda de iarbă, sângele său, era revoltător de strălucitor, împrăştiat pe oporţiune cumplit de largă.Alt Imperial preluă controlul tunului. Un fulger zbură peste râul care-şiarătă paloarea albăstrie, ca de metal topit. Bubui tunetul. Pe unde treceamănunchiul de raze nu mai existau copaci sau tufe. Nici luptători. Fumul se învălătucea deasupra cenuşii.Orb şi surd, Ivar căzu. Îşi înfipse mâinile ca nişte gheare în tină fiindcăavea impresia că planeta învârtindu-se, încerca să-l zvârle în afară.O clipă cât o veşnicie şi delirul trecu. În cap îi suna parcă un clopot,frânturi de lumină îi ardeau ochii; totuşi auzea, vedea, aproape chiar puteagândi.Un arbust ca un pumnal ascuţit îl acoperise aproape complet. Îisfâşiase mâneca dreaptă şi îi crestase braţul, dar alte răni nu avea. Lângă el

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->