NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II
Funcţia publică administrativă
1. Consideraţii generale
Conceptul de funcţie publică este în strânsă corelaţie cu noţiunile de putere publică, autoritate publică sau organ public, serviciu public şi interes public. Oricesocietate organizată în stat se bazează pe prerogativele puterii publice, în vedereasatisfacerii intereselor generale, publice ale societăţii.În consecinţă organizarea statală reflectă necesităţile ce trebuie satisfăcute încadrul sistemului social iar valorile pe care le realizează autoritatea statală sunt valori politice, stabilite potrivit specificului organizării societăţii. Aceste valori privescsatisfacerea trebuinţelor de interes general, într-un regim de putere publică, pe baza prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat.Serviciile publice, indiferent de natura sau forma de organizare, realizeazăactivităţi proprii potrivit competenţei lor stabilită prin lege. Competenţa unui serviciu public este strâns legată de funcţia îndeplinită în cadrul organizării statale.Odată cu diversificarea funcţiilor statului modern apare necesitatea înfiinţăriide noi servicii publice. Prin activitatea de legiferare Parlamentul reglementează înmod uniform relaţiile sociale dintre membrii societăţii. Serviciul public judiciar alcătuit din sistemul instanţelor judecătoreşti soluţionează litigiile care apar întremembrii societăţii şi aplică sancţiunile legale celor care încalcă legea.Pentru satisfacerea intereselor generale de apărare a ordinii publice şi asecurităţii statului, de asigurare a trebuinţelor de instruire, cultură şi sănătate a populaţiei precum şi pentru asigurarea condiţiilor materiale de viaţă ale cetăţenilor aufost create şi organizate serviciile publice administrative care îşi desfăşoară activitatea,într-un regim de putere publică, pentru organizarea executării şi executarea în concreta legilor.Fiecare autoritate publică sau serviciu public realizează în domeniul lor deactivitate, atributele de putere ale statului prin personalul repartizat pe diferitestructuri, compartimente funcţionale, pe criterii profesionale, pe linii ierarhice şi pefuncţii. Prin urmare corespunzător funcţiilor fundamentale ale statului,
funcţia publică statală
se realizează pe categorii de funcţii publice, între care există atât asemănări, câtşi deosebiri. Bunăoară toate categoriile de funcţii publice se bazează pe prerogativelede putere publică şi se deosebesc prin specificul activităţilor pe care le realizează.Conform dispoziţiilor constituţionale, în exercitarea mandatului lor, deputaţii şisenatorii sunt în serviciul poporului iar statutul funcţionarilor publici se stabileşte prinlege organică. Legea privind statutul funcţionarilor publici
se aplică tuturor funcţionarilor publici inclusiv celor care au statute proprii, aprobate prin legi speciale,în măsura în care acestea nu dispun altfel, reprezentând dreptul comun în aceastămaterie.
1
Legea 188/1999, Publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.600 din 8 decembrie 1999, modificată prin Legea 161/2003,Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279 din 21 aprilie 2003
1
NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II
Potrivit legii pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşidesfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:structurile de specialitate ale Parlamentului României; b)structurile de specialitate aleAdministraţiei Prezidenţiale; c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;d)serviciile diplomatice şi consulare; e)autoritatea vamală; f) poliţia şi alte structuri aleMinisterului de Interne; g) alte servicii publice stabilite prin lege.Statul judecătorilor şi procurorilor este stabilit prin Constituţie şi Legea privindstatutul magistraţilor
iar statutul cadrelor didactice şi statutul persoanelor numite saualese în funcţii de demnitate publică este reglementat prin legi speciale.Corespunzător
naturii activităţii desfăşurate
, funcţia publică statală poate fi dedemnitate publică, funcţie publică administrativă sau executivă şi funcţie publică jurisdicţională. Noţiunea de funcţie publică este utilizată pentru a caracteriza personalulautorităţilor şi instituţiilor publice, mai ales în raport cu salariaţii din sectorul privat şia evidenţia regimul juridic diferit aplicabil funcţiei publice. Bunăoară agentul unei persoane sau salariatul unui organism de drept privat, nu are calitatea de funcţionar public, chiar dacă serviciul public încredinţat acestor persoane private este de naturăadministrativă şi agentul sau salariatul participă direct la execuţia sa.Studiul funcţiei publice presupune analizarea noţiunii de funcţionar public, prinevidenţierea regimului juridic referitor la metodele de recrutare a personalului, lamodul de desfăşurare a activităţii acestuia şi la drepturile şi obligaţiile specifice. Acestregim juridic care determină existenţa funcţionarilor publici este specific funcţiei publice statale fiind derogatoriu de la dreptul care reglementează relaţiile de muncădin sectorul privat.Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţiile publice în vederearealizării atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judeţului, oraşuluisau comunei se numesc
funcţionari publici administrativi
şi primesc pentru activitateadesfăşurată un salariu lunar, în condiţiile legii iar persoanele care ocupă funcţii dedemnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară
.Deosebirea dintre salariul de bază al funcţionarilor publici administrativi şiindemnizaţia lunară a demnitarilor constă în aceea că celor remuneraţi cu indemnizaţielunară, nu li se cuvin sporuri şi/sau adaosuri la această indemnizaţie.Funcţia publică jurisdicţională este realizată de o categorie distinctă de personal,în raport cu salariaţii, funcţionarii publici administrativi şi demnitarii publici, care poartă denumirea de
magistraţi.
Magistraţii judecători şi procurori sunt numiţi înfuncţie de Preşedintele României iar judecătorii sunt inamovibili, în timp ce procuroriise bucură de stabilitate în funcţie. Pentru activitatea desfăşurată magistraţii primesc oindemnizaţie lunară cu anumite sporuri.
2
În prezent statutul magistraţilor este stabilit prin Legea de organizare judecătorească şi prin legea de organizare a ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie
3
Legea nr. 154/1998, Publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.26 din 16 iulie 1998
2
NOTE DE CURS – Drept administrativ – semestrul II
La realizarea funcţiei jurisdicţionale mai concură magistraţi asistenţi de laCurtea Supremă de Justiţie şi magistraţi consultanţi, pentru soluţionarea litigiilor specifice dreptului muncii, care participă la deliberări cu vot consultativ, însă aceştianu beneficiază de inamovibilitate fiind numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul justiţiei.Judecătorii Curţii Constituţionale şi cei ai Curţii de Conturi precum şi procurorii acesteia din urmă sunt asimilaţi magistraţilor, îndeplinind o funcţie publică jurisdicţională.Legea actuală de organizare judecătorească şi a Curţii Supreme de Justiţie, nu precizează expres natura juridică a raportului de muncă al magistratului, cu instanţele judecătoreşti sau parchetele cu personalitate juridică la care îşi desfăşoară activitatea.În consecinţă atât în legislaţie, cât şi în doctrină, natura juridică a funcţiei publice jurisdicţionale este controversată.
2. Natura juridică a funcţiei publice administrative
Odată cu punerea bazelor dreptului administrativ modern şi consacrareaautonomiei sale, doctrina şi jurisprudenţa de specialitate i-au fundamentat conţinutulinstituţiilor şi regimul juridic aplicabil.La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, ştiinţa dreptuluiadministrativ a beneficiat de contribuţia unor reputaţi specialişti care au influenţat şidoctrina din ţara noastră.În stabilirea naturii juridice a noţiunii de funcţie publică administrativă s-auconturat mai multe concepţii referitoare la: teza contractului de drept privat, susţinutăîn principal de doctrina germană care prin Paul Laband a fundamentat concepţiamandatului reprezentativ, inspirată de teoria mandatului civil; teza contractuluiadministrativ, susţinută de unii reprezentanţi ai şcolii franceze şi teza statului legal, promovată de susţinătorii dreptului public francez Esmein, Haurion, Duguit şi Jezecare susţineau ideea că funcţia publică se bazează pe un act de autoritate, ce implică prerogative de putere publică şi nu drepturi şi obligaţii contractuale.Teoria statului legal a fost împărtăşită şi de doctrina din ţara noastră care asusţinut ideea că funcţia de stat este o instituţie a dreptului administrativ prin care serealizează puterea de stat ar situaţiile de drept public, nu pot fi judecate prin prismaregulilor de drept privat, oricât de puternice ar fi aparenţele. Totodată se preciza căsituaţia juridică a funcţionarului public este una obiectivă deoarece statul determină pecale generală şi impersonală, toate drepturile şi obligaţiile funcţionarului care exercităo putere legală şi nicidecum un drept subiectiv.În perioada postbelică doctrina a folosit noţiunea de funcţie de stat şi funcţionar de stat pentru a desemna persoanele care desfăşurau activităţi de natură administrativă, pe fondul diminuării importanţei dreptului public şi a fundamentării autonomieidreptului muncii. Bunăoară doctrina de drept al muncii are adepţi şi astăzi a promovatteza
unicităţii raportului juridic de muncă
potrivit căreia, contractul individual de
3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
Notes
Load more
