Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
 
12.
 A vedea
 în roman sau
a vedea prin scris Romanul confesiv
sau
documentul existenţial 
este o redare grafică de mare
 profunzime personală
a imaginilor
exterioare
dar şi a celor
interioare
nouă.Romanul
de analiză
este, prin exceleă,
o scanare
a realităţii, a întrepătrunderilor multiple dintre cele două planuri: exterior şi interior.În cadrul unui roman analitic se trece foarte uşor de la
ceea ce vedem
 
în faţanoastră
la modul
cum simţim ceea ce vedem
.Observaţia, introspecţia, povestirea, detaliul,
o sinteză
a cugetărilor şi asentimentelor care ne străbat într-o anume clipă sunt
 prezente
în filele unuiroman.În seiunea de faţă vom încerca
analizăm
anumite
 personaje cheie
aleliteraturii universale, pentru a prezenta
modul lor profund participativ
larealitatea care
îi înconjoară
.*12. 1. Părintele Abel Pavel,
confidentul 
RoxaneiRomanul
 Roxana
[1]al părintelui Grigore Pişculescu[2],alias
Gala Galaction
, neface cunoştinţă cu
sufletul 
tânărului preot ortodox român şi cu aspiraţiile sale înpersoana
 părintelui Pavel 
.Iar părintele Abel Pavel[3]este un preot celib[4], într-o parohie de „la marginea oraşului”[5], de curând înfiinţată, care nu avea nici
 Biserică
şi era situată într-un
centru muncitoresc
 [6]. Acesta, creat ca „ostaş al unor
convingeri uriaşe
[7], al convingerilor evanghelice, în timpul studiilor sale teologice, ajunge să se confrunte din primele zile alepastoraţiei sale cu „noaptea, zbuciumul şi dezastrul”[8] 
 problemelor
de tot felul.
1
 
Romanul debutează cu
nevoia de confesiune stringentă
faţă de duhovnicul săuaflat departe şi se constituie tocmai într-o
stoarcere
a rănilor proprii pe „aceste
cearceafuri 
de hârtie albă”[9].rintele Abel Pavel ajunge într-o lume
refractară
şi puţin
religioasă,
neconforcu sensibilităţile sale umane şi teologice, unde trebuie seconfrunte pe deasupra şi cu
vulgaritatea
şi
obtuzitatea
confraţilor săi preoţi[10].Peisajul uman din jurul său e
terifiant 
pentru noul preot: „…înfricoşătorul meu
 pustiu moral 
. Nu întâlneam decât priviri
bănuitoare
, răspunsuri
indiferente
sau
ironice
şi
o completă nesimţire religioasă
[11].Noul preot vedea în faţa lui o „vale a plângerii…[un oraş]
bântuit 
de ftizie şi dealcoolism”[12], dar încerca le spândeasparohienilor i
mireasma
dragostei de oameni”[13].Nu se lasă descurajat de
neîncrederea
directorului şcolii, căruia îi cere o clasăpentru
a-i catehiza
pe muncitori[14] şi îşi începe catehezele sale mai întâi în faţa a câtorva copii, a câtorva femei bătrâne şi a câtorva moşnegi, odinioară
cântăreţi bisericeşti 
în satele lor[15].Demersul său
catehetic
e înţeles cu totul
distorsionat 
de către directorul şcolii,care îl cataloghează drept
socialism creştin
[16].Perspectiva
interioară
a preotului nu este
sesizată
de către ceilalţi la
reala ei valoare
, preotul fiind
un luptător singuratic
pentru
binele real 
al celorlalţi.Întâlnirea
reală
cu parohienii săi accentuează însă
înţelegerea
sa vizavi de drama
 personală
a acestora: „Am văzut sărăcia, viţiul, lipsa de creştere, izina materialăşi morală, ignoranţa sordidă, beţia şi destrăbălarea, setea de găteală absurdă şifoamea copiilor…bântuind, ca
râia
şi ca
gălbeaza
, în rmana mea
turmăduhovnicească
!”[17]. Această
străvedere adâncă
a păcatelor şi a sărăciei oamenilor e
asumată
de cătrepreot şi faţă de aceştia se manifestă cu
milă
şi
iubire duhovnicească
.
2
 
În contrast cu
mizeria
vieţii muncitorilor, capitolul al 3-lea introduce în povestiresingura „casă de om bogat”[18], casa multimilionarului Atanasie Ceaur[19], acest loc devenind
 punctul central 
al naraţiunii, pentru că aici o va întâlni pe Roxana,
soţia
magnatului.Însă pe Atanasie Ceaur părintele Abel Pavel îl vedea sub raport
moral 
, tocmai deaceea spune el: „mă
 jignea
această avere
copleşitoare
, cuibărită pe un pogon întreg, în mijlocul torva mii de
locuinţe mizerabile
şi ale unui
 popordezmoştenit 
[20].Cu o recomandare din partea primarului către Atanasie Ceaur[21], după ceierarhul său se purtase cu el
 precaut 
şi
brutal în concluzii 
[22], părintele Abelajunge în vestibulul „
rece
şi
neprimito
r”[23]al magnatului.Iar
primele impresii 
ale părintelui Abel devin un portret
tuşat 
al acestuia:„Atanasie Ceaur arăta a fi de vreo 40-45 de ani, dar era
cărunt 
ca
un bursuc
. Nu
radia
şi nu
încălzea
. Avea o căpăţână rotundă şi voluntară, obraji grei ca depământ, partea de jos a figurii
 pătrată
şi
arhiegoistă
. Purta, sub nasul său cu nări
 porcine
, această
urâciune
, jumătate
rasă
, jumătate
tunsă
şi
absurdă
, care este
mustaţa modernă
.Faptul purta ochelari adăuga figurii sale
închise
şi
respingătoare
intermitenţele unei
străluciri diabolice
.Persoana lui întreagă, prin tot ce arăta – o cărare la mijlocul capului, nişte bosumflări
dezgustătoare
pe sub bărbie, o gură strânsă şi neagră ca o chisea decămătar,
 zvârlitura
ochilor,
împungătoare
şi
ironică
, în moalele privirii tale –persoana lui întreagă, îmbrăcată negru şi
 pretenţios
, te
înţepa
şi te
răzvrătea
. Unom
sanchiu
[24], fără
stimă
pentru aproapele, fără
dragoste
şi
 pic demilă
[25].E un portret
al indignării profunde
, pentru că e o prezentare
realistă
amagnatului din punctul de vedere
al moralităţii 
, trăsăturile sale
exterioare
fiind înţelese prin prisma
interiorităţii 
sale.
3
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
  • Notes
    Load more