Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
10. Cantul X

10. Cantul X

Ratings: (0)|Views: 13|Likes:
Published by pleasure

More info:

Published by: pleasure on Nov 26, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2009

pdf

text

original

 
CANTUL X
 Primul ocol: Trufia. Pilde de umilinţă.
Trecuţi apoi de pragul porţii sfinte,înţepenită de iubirea
1
care pe căi greşite
2
îndrumând ne minte,o auzii cum se izbeşte-n fiare, şi de-aş fi-ntors
3
privirile uituce, au ce temei mi-ar fi adus iertare?Urcam pe-un drum care părea c-aduce, cum şerpuia prin stânca cenuşie, cu unda
4
care vine şi se duce.„Se cade-aici s-arăţi destoinicie,grăi Virgil, şi să te ţii de latulce-n stâncă dă când cotituri înscrie."Ci drumu-atare ne-ntârzie urcatul, încât mai iute îi fu dat s-ajungă ştirbitei luni
5
să-şi întrevadă patul,Decât ieşit-am teferi noi din strungă. Dar când ajuns-am unde creasta-n jur podiş
6
desface şi-napoi se-alungă,eu
7
frânt şi ambii fără-a şti-mprejur ce drum să luăm, ne-am aşezat grămadă pe-un şes mai gol decât deşertul sur.Din poala râpei
8
ce urca sub zadă şi până-n malul ce-ngrădeşte golul, trei inşi de-a latu-ar fi-ncăput să şadă.313Şi cât putea să-şi mâne ochiul zborul, de-a stânga noastră ori de-a dreapta brâncă, la fel de-a lungul se-ntindeaocolul.Spre râpă-n sus noi n-ajunsesem încăsă ne pornim, când pricepui că ea,ce nu da pas nici unui drum prin stâncă,din marmură
9
cioplită-astfel era, că nu doar Policlet, dar însăşi firea s-ar fi putut de dânsa ruşina.Arhanghelul care-aducând vestirea
10
ne dărui cu lăcrimata pace" prin care ceru-şi slobozi oprirea,mi se vădi, fără-a părea că zace, cioplit în stei şi dulcea lui făptură părea că-i vie, nicidecum că tace.Jurai c-un- „Ave"-i tremura pe gură, căci lângă el şedea fecioara care ne-nvrednici de ceruri şi prescură.Şi „Ecce Ancilla" pe al ei chip de floare înscris părea, precum se-nscrie-n ceară
12
şi chip de om, şi buche descrisoare.„Cuprinsu-ntreg
13
cu mintea sa-l măsoară",grăi Virgil care m-avea deoparte pe unde-n piept ni-e inima
14
comoară.întoarsei dar privirea mea departe şi-n dreptul călăuzei, aşezat, la spatele Manei, ca-ntr-o carte,alt basm
15
văzui în piatră-nfiripat; pornii deci cale către el setos, şi pe maestru-n spate l-am lăsat.
314
Era acolo-n stei cioplit frumos
16
un car cu boi şi-ntr-însul arca sfântă ce pedepsit-a zelul de prisos
17
.Şi-n faţă-i gloată'
8
-n şapte coruri frântă cânta astfel, încât ziceau în mine auzul „nu" şi ochiul, „totuşi, cântă".Iar fumul
19
gros de smirnă şi răşine făcea la fel, când îl vedeai atare, miros şi văz să-şi afle-n el pricine.în faţa lui juca psalmistul
20
, care era mai mic şi totuşi mai de preţ decât un rege-n trista-mprejurare.Iar peste drum, dintr-un palat măreţ, Micol
21
ivită-ntr-un pervaz de geam, rotea priviri de ură şi dispreţ.Pornii apoi din locul unde stăm, ca să privesc mai desluşit istoria ce-n dosul ei în marmură zăream.Era cântată-acolo-n piatră gloria romanului
22
a cărui vrere-aprinsă papei Grigorie
23
-i înlesni victoria.Traian adică; şi de frîu-i prinsă o văduvă îşi arăta veşmântul cernit şi faţa de durere-nvinsă.în faţa lui
24
era bătut pământul de cavaleri, şi-şi fluturau pulpana deasupra flamuri prinse-n joc cu vântul.Strivită-aproape-n vâlva lor, vădana părea că-l roagă: „Doamne bun, răzbună feciorul mort şi-alină-n pieptu-mirana".315Şi dânsul ei: „Până mă-ntorc fii bună şi-aşteaptă!" Dar femeia fără pace, ca cei în care jar pe foc se-adună,„De nu te-ntorci?" „Urmaşii-au să te-mpace"; grăi, şi ea: „La ce-ţi ajută ţie
25
 pomana lor, de n-o ştii singur face?"Drept care el: „Ţi-aşterne bucurie, căci neîntârziat voi face judecată; dreptatea vrea şi mila mi-e solie".Acel
26
ce-a toatea-i ştiutor şi tată făcuse piatra-a se rosti-n cuvinte
27
, cu meşteşug ce-n lume nu se-arată.Şi-n timp ce eu mă desfătam
28
'naintecu pildele smereniei îndrăgiteşi scumpe nouă printr-al lor părinte,Virgil rosti: „Mulţimile
29
trudite ce vin alene, către trepte-n sus, de bună seamă ne vor şti trimite".Deşi privind
30
mă desfătam nespus, când l-auzii, nu pregetai defel să-ntorc spre dânsul ochii mei supus. N-aş vrea, creştine
31
, de-al căinţei zel să-ţi uiţi
32
cumva, văzând ce dreaptă plată
33
îţi cere Domnul ca s-ajungi laţel. Nu chinu-ţi şadă-n gând, ci la răsplată aminte ia şi orice-ar fi socoate
34
că nu va-ntrece marea judecată.„Maestre,-am zis, mulţimile-arătate nu-mi par 
35
de-un soi cu-a omului făptură şi nu ştiu ce-s. Mi-s minţilefurate?"Şi dânsu-atunci: „Pedeapsa grea ce-ndură 'i-ndoaie-astfel şi-n mers îi poticneşte; şi ochii mei în cumpeni sezbătură.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->