Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
18. Cantul Xviii

18. Cantul Xviii

Ratings: (0)|Views: 13|Likes:
Published by pleasure

More info:

Published by: pleasure on Nov 26, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2009

pdf

text

original

 
CANTUL XVIII
 Al patrulea ocol: Trândăvia. Natura şi originea iubirii. Liberul arbitru. Pilde de zel. Abatele de la San Zeno. Pilde de nepăsare.Somnul lui Dante.
Sfărşindu-şi vorba, domnul meu' tăcuşi mă privi cercetător la faţă,să vadă-n ochi de-s mulţumit sau nu.Ci eu, setos cum n-am mai fost în viaţă, deşi tăceam, mă cugetam în minte: „Nu-l necăjesc de-i cer mereu povaţă
2
?"Ci învăţătoru,-adevărat părinte,înţelegând sfiala mea ce mută,rostind, mă-mpinse-a mă rosti-n cuvinte.„Lumina ta, maestre, 'mi împrumută sclipirea ei şi limpede, grăii, câtetni-ai spus să le-nţeleg m-ajută.Ci-ntr-ajutor, părinte drag, să-mi vii şi să-mi arăţi iubirea ce-i
3
, din care purcede bine, dar şi rău în vii."„Croieşte-ţi drum spre gândul meu şi-n stare vei fi, răspunse, să pricepi greşeala orbeţului ce tinde-a fi mai-mare.E sufletul creat din plămădeala iubirii-n voi, şi e firesc s-aleagă tot ce-i plăcut şi prinde cu momeala.356Din câte sunt, simţirea voastră
5
-ncheagă icoană vie şi v-o-aşterne-n minte, încât de ea şi mai vârtos vă leagă.Iar dacă luaţi spre dânsa-apoi aminte, al vostru simţ iubire, e firească, unită-n plac cu cea de mai-nainte.Apoi ca focul
6
ce-i făcut să crească şi să se-nalţe către cer, pe unde prin sine creşte ca stârnit de iască,şi omu-n care dor adânc se-ascunde, pornit din suflet, neîncetat
7
se zbate, până ce-n ţintă biruind pătrunde.Pricepi dar singur cât de orbi sunt, frate, cei care cred
8
c-orice iubire iei, e vrednică de laude-ntemeiate,întrucât pare că obiectul eie pururi bun; dar nu-i pecetea-astfel,chiar dacă ceara-i bună de-obicei."„Cuvântul tău şi-al minţii mele zel iubirea,-am zis, mi-au tălmăcit, fireşte, ci-un singur lucru nu pricep
9
defel:căci dacă-n noi ea din afară creşteşi sufletul nu-i calcă-n mers voinţa,nu-i lauda lui, de strâmb ori drept păşeşte".„Eu pot să-ţi spun câte mă-nvaţă ştiinţa,răspunse el; ci-n Beatrice
10
catăde vrei mai mult, căci dânsa-i cu credinţa.Un suflet" care-i rupt şi totodată stă cu materia strâns unit pe-o treaptă, o însuşire are-n el săpată,357ce n-o simţeşti decât cel mult prin faptăşi doar prin roade îşi vădeşte firea,ca viaţa-n pomi prin poama dulce, coaptă. Nu-i om să ştie
l2
-a lămuri pornirea cunoaşterii dintâi şi-n fiecine cum naşte pofta ce-a stârnit iubirea.Ea este-n voi ca zelul în albinede-a strânge miere; şi-astfel fiind, firească,nu-ncape-n ea temei de rău sau bine.Dar ca dintr-însa alte vreri să nască, aveţi un sfetnic
13
ce-i făcut anume ca pragu-încuviinţării să-l păzească.Tot ce-i în voi spre laudă şi renume, din el purcede
14
, după cum alege iubirea bună sau cea rea pe lume.Câţi
15
s-au căznit un înţeles să-nchege, au priceput născuta libertate şi-urzit-au lumii din ce-i bine lege.Deci chiar de-n voi iubirea-adânc răzbate şi vrând-nevrând juvăţ de gât vă pune, stă-n voi putinţa
16
s-o-nfrânaţi înroate.Acestei 'nalte însuşiri îi spuneliber arbitru
17
, Beatrice; far să-ţi fie-n minte, de te-ntreabă anume."Târzie luna, sus pe cer pândar, sclipea umbrind a stelelor vâlvoare, ca o căldare plină ochi cu jar;gonea
18
pe dumul străbătut de soare când cei din Roma între corşi şi sarzi îl urmăresc, cum se cufundă-n mare.358Aleasa umbră' pentru care azi mai mult ca Manta-i Pietole vestită, slăbise jugul
20
de pe-ai mei grumazi,drept care eu, ce-n mintea mea-ndoită strânsesem roade din răspunsul lui, luptam din greu cu-a somnului ispită.Şi totuşi smuls din toropealăfui de-o ceată deasă ce venea fugind pe urma noastră şi erau destui.Precum tebanii
2
' se-mbulzeau gonind pe lângă-Asop şi Ismeneo când lui Bachus zeul se rugau cerşind,la fel şi-aicea, fără şart şi rând, fugea mânat de îndrăgiri curate şi bună vrere-un neam întreg plângând.Curând m-ajunse grosul lui din spate, căci alergau, şi două umbre-n frunte strigau pe rând cu feţe-nlăcrămate:

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->