Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
21. Cantul XXI

21. Cantul XXI

Ratings: (0)|Views: 142|Likes:
Published by pleasure

More info:

Published by: pleasure on Nov 26, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2009

pdf

text

original

 
CANTUL XXI
 Al cincilea ocol: Zgârcenia şi risipa. Staţiu. Cauza cutremurului.
Adânca sete
1
care stâmpăr n-are decât prin apa
2
ce-o râvni odată samariteanca dobândind iertare,mă chinuia cu graba-n mers deodată pe drumul greu, şi-n piept milostivie simţeam de cei ce-ndură dreapta plată
3
.Şi precum Luca
4
la Scriptură scrie că se-arătă drumeţilor Hristos, abia ieşit din groapa plumburie,la fel o umbră mi-apăru din dos; ci noi privind la cei ce zac dincoace, nici n-o zărirăm până când, frumos,nu ne-agrăi: „Vă deie Domnul pace!" şi-atunci, întorşi, cel ce-mi era solie un semn
5
spre dânsul se grăbi a face,zicând apoi: „La loc de bucurie
6
te-aşeze-n pace Curtea ce-mi sorti să pat surghiun
7
în Limb pe veşnicie".„Au cine paşii v-a-ndemnat, grăi, în timp ce graba ne da ghes pe plai, de nu vă vrea
8
cel care-i domn aci?"Şi-atunci Virgil: „Spre fruntea lui
incai
şi semnele
9
săpate-n ea te-ntoarce, şi-ai să pricepi
10
că locul lui e-n rai.
373
Dar întrucât cea care pururi toarce mai are încă
1
' a-i depăna fuiorul sortit de Cloto, cea dintâi din Parce,n-a izbutit să-şi ieie singur zborul ăst suflet geamăn şi-nfrăţit cu-al nost, căci nu-i cu ochiul pe-o măsură dorul.De-aceea zic, fui scos din iad
12
cu-n rost,ca să-l ajut şi-i voi da pururi sfat,cât pot să-o pun cu ştiinţa-mi l-adăpost.Dar spune-mi
13
ce puteri au scuturat slăvitul munte-astfel că toţi cei din cuprinsu-acestor brâne-au cuvântat?"Cu vorba lui Virgil ţinti din plin dorinţa mea şi-ntru nădejdi hrănit, simţeam cum scade setea şi-al ei chin.Răspunse umbra: „Totu-i rânduit
14
din veac aici şi muntelui presfânt nicicând îi pare-un fapt neobişnuit.E slobod locul
15
de furtuni şi vântşi pricină a tot ce se petrecee tot ce naşte-n cer, nu pe pământ. Nimic mai sus de sfântul prag
16
nu trece: nici rouă-n zori, nici grindină sau ceaţă, nici ploi, nici brumă, nicizăpadă rece;nori groşi sau rari pe cer nu se răsfaţă, nici fulgere sau curcubee clare, ce-n lume-adesea schimbă loc şi faţă.Ţărâna aburi
17
nu răsfrânge-n zare mai sus de pragul amintit, pe unde urmaşul
18
lui sân Petru-i la intrare.
374
S-o fi clătind din jos de el
19
oriunde, ci-aici nicicând n-a tremurat de vântul ce-n sânul ei pe lume jos se-ascunde.Dar tremură
20
din temelii pământul când pur un suflet către cer porneşte, iar ceilalţi toţi îl însoţesc cu cântul.Că-i mântuit
21
voinţa-i dovedeşte, căci slobodă să umble-ntr-ale sale, pătrunde-n el şi bine-i foloseşte.Dintâi ar vrea
22
, dar i se pune-n cale dreptatea sfântă şi potrivnic vrerii, ca şi-n păcat, îl pune-aici la jele.Iar eu ce-am fost supus astfel durerii cinci sute ani
23
, de-abia acum simţii de alte praguri dorul reînvierii.De-aceea
24
tremur ai simţit şi mii de glasuri
25
către Domnul rugătoare să-i ducă-n cer". Şi-astfel zicând sfârşi.Or, cum plăcerea e pe-atât mai mare când bei setos, pe cât de-adânc ţi-e sete, nespus prilej avui de desfătare.„Am priceput
26
, grăi Virgil şi stete,ce mreji vă prind şi cum scăpaţi de plată,de ce-i cutremur şi cântaţi în cete.Dar cine-ai fost, te-aş mai ruga, mi-arată şi cum de-ai stat atâţia ani răpus, în mintea mea lumină-a pune cată."„Demult, când Titus
27
cu-ajutor de sus a răzbunat un sânge sfânt ce-n spume, vândut de Iuda, pentru noi a curs,375trăit-am eu încununat c-un nume
28
ce-i veşnică podoabă, ne răspunse, dar nici un crez n-am cunoscut pe lume.Atâtea doruri se zbăteau ascunseîn cântul meu şi-atât de dulci, că-n Râmmă vru norodul şi poet mă unse
29
.Eu Staţiu
30
-am fost pe celălalt tărâm: de Teba
3l
-am scris şi-mi fu Ahil povara sub care mi-a fost dat să mă sfărâm.în cântul meu am adunat comoara scânteilor 
32
din flacăra măiastră ce-a adăpat mii de poeţi. Şi parae Eneida; Eneida noastrăce mamă-mi fu şi doică; fără ea
33
un dram n-aş trage jos, pe lumea voastră.Ci de-ar fi fost să pot trăi
34
cândvadeolaltă cu Virgiliu printre vii,un an de chin pe brână-aş mai răbda."La vorba lui maestrul mă privi
35
zicând din ochi: „Să taci!" Dar nu oricând poţi vrerii după plac a-i porunci,căci râs şi plâns urmează vrând-nevrândsimţirii ce le naşte,-ncât arares-ascund în cei
36
ce n-au minţit nicicând.Zâmbii deci blând în semn de-ncuviinţare,drept care duhul mă privii mirat

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->