Vasele cu figure rosii pe fond negru si vasele cu figure negre pe fond rosu au imbogatit creatia ceramica nu numai prin

valoarea documentara, ci si prin valoarea artistica de inalta tinuta estetica. Cateva dintre piesele ceramice, ajunse celebre, sunt: Vasul Franois si vasele pictate de Exechias (circa 525 i. de Hr.)

Mijlocul secolului al V-lea i. de Hr. marcheaza in cultura greaca aparitia marilor personalitati. Sculptura este reprezentata de Fidias, Miron, Policlet, ale caror opera au stability reperele fundamentale ale clasicismului in istoria sculpturii. FIDIAS (PHEIDIAS) Primul mare nume in istoria universala a sculpturii, Fidias, a aureolat cu geniul sau arta greaca a secolului al V-lea i. de Hr. si a deschis era capodoperelor clasicismului. Numit Sculptorul sau Facatorul de zei, Fidias era atenian. Fiul lui Harmides, s-a nascut pe la anul 500 i. de Hr. Pe la 470 i. de Hr. a sculptat pentru plateeni statuia Athenei Areia, patroana lor. Lucrarea era un colos de 8 m, avea corpul de lemn aurit, iar capul si membrele din marmura de Pentelic. Pentru Delfi, Eleusis si Cherchel a realizat sculpturi si grupuri statuare. Dar operele care i-au adus celebritatea in statuara monumentala sunt: statuia lui Zeus din Olimpia si cele trei statui ale Athenei. Statuia hriselefantina- fildes, aur, marmura a lui Zeus, de la Templul lui Zeus din Olimpia, inalta de 15 m, il prezenta pe Zeus asezat pe tron. S-a spus ca zeul, daca s-ar fi ridicat in picioare, ar fi zdrobit acoperisul templului. Dupa parerea contemporanilor lui Fidias statuia era una sinter cele sapte minuni ale lumii si era pacat sa mori fara sa o vezi. La picioarele statuii era scris: M-a facut Fidias atenianul, fiul lui Harmides. In afara statuii lui Zeus, 432 i. de Hr., Fidias a realizat trei monumente celebre: Athena Parthenos, Athena Promachos si Athena Lemnia. Fidias, Sculptorul sau Creatorul de zei, i-a dedicate zeitei Atena nu numai cele trei monumente, ci si statuile plasate in frotonul estic al Partenonului care avea ca tema Nasterea miraculoasa a zeitei intelepciunii. Destinata interiorului Parthenonului, statuia de cult, Athena Parthenos, executata de Fidias prin 440 i. de Hr. (in tehnica hriselefantina ca si statuia lui Zeus Olimpianul), inalta de 10 m, era plasata in naos si o prezenta pe zeita victorioasa, imbracata in echipament razboinic, cu casca pe cap. Alaturi de zeita, in partea ei stanga, se afla scutul egida, ornate cu serpi pe care se spune a Fidias si-a modelat chipul in relief. In mana dreapta, sprijinita pe o coloneta, Athena tinea o victorie inaripata. O varianta gasita langa Varvakeion, in 1880, a fost numita Athena Varvakeion. Statuia zeitei Athena Parthenos, pastrata in varianta copiei romane,

SCULPTURA

impresioneaza prin ascendenta verticala a siluetei zeitei, prin compozitia piramidala, si prin aerul de majestate al ansamblului. Ca solutie plastica lucrarea era considerate una dintre cele mai complexe opera din sculptura greaca realizate pana la Fidias. Mai mult decat atat, expresia artistica a ansamblului evoca spiritual eroi al epocii. Statuia era animate de conceptia apolinica a superioritatii ratiunii, de armonia idealului grec, de grandoarea monumentala. Athena Promachos, statuia din bronz, era asezata pe platoul Acropolei Atenei , in partea stanga, imediat dupa intrarea prin Propilee. Fidias realizase acest monument atat pentru impodobirea ansamblului Acropolei cat si in idea ca statuia sa fie vazuta de la distanta de catre cei ce veneau pe mare. Avand dimensiuni impunatoare ( 15 m inaltime), monumental a fost conceput ca o coloana verticala. Solemna, cu casca pe cap si tinand scutul ridicat intr-o mana, in cealalta purtand lancea cu varful din bronz stralucitor, Athena Promachos era un simbol al ocrotirii orasului. In cadrul sculpturii in ronde-bosse, Fidias a realizat nu numai monumentele mentionate ci si impresionantele sculpturi pentru cele doua frontoane ale Parthenonului. Acestea amplifica expresia de monumentalitate a ansamblului templului, adaugand sentimentul grandorii. Amplasate armonios in spatiile triunghiulare, personajele (in picioare alaturi de carele de lupta) au in zona centrala inaltimea de 3.45 m. personajele singulare, dispuse in unghiurile laterale, Dionysos, Kefisos sau personajele grupate precum Grupul celor trei parce sau Grupul celor doua zeite, Core si Demeter, inched simetric frontonul. Sculputile frontoanelor uimesc prin dezinvoltura atitudinilor, expresia de armonie si avant eroic. Impresionant este gestul amplu, sugerarea miscarii in zbor, in elanul luptei sau atitudinea relaxata, toate intrunind majestuosul si totodata poeticul. Fasonarea marmurei este corelata cu legile specifice arhitectonicii formei si cu vibrarea sensibila a materiei. Claritatea si logica delimitarilor volumetrice, geometria formelor in spatiu coexista cu sensibilul si cu nuanta. Starea de calm si senin corespunde sentimentului desprinderii din biologic si efemer si, totodata, inaltarii, in altitudinile siritului. Solemnul are firesc, gravitatea are gratie, inefabilul poetic este purtator catre sublime. POLICLET (POLYKLEITOS) A doua mare personalitate a sculpturii clasice a secolului al V-lea i. de Hr., Policlet a completat creatia lui Fidias prin imbogatirea universului anthropocentric si kalokagathic, dar si prin solutii morfologice. Policlet a innoit sculptura clasica, apeland la solutii compozitionale diferite de cele ale lui Fidias. Fata de conceptia verticalitatii monumentelor lui Fidias, in sculpturile sale, Policlet a introdus structura contrapunctica, genoflexiunea si suportul exterior ca punct de sprijin.

Policlet, sculptorul celor doua capodopere: Doriforul si Diadumenul, a creat tipul de frumusete ideala, animat de teza Kalokagathiei. Sustinuta prin expresia armoniei, datorate echivalentei dintre frumusetea fizica si frumusetea spiritului, teza Kalokagathiei a creat, prin operele lui Policlet, modelul uman desavarsit. Doriforul sau Canonul lui Policlet intrupeaza chintesenta cautarilor armoniei clasice a secolului de aur. El este prototipul frmusetii ideale, bazat pe canonul mathematic al proportiilor, pe armonia ansamblului si detaliilor. Canonul de sapte capete, creat de Policlet, a ramas, in timp, idealul de frumusetea armonica, idealul valabil in sitemul referintelor morfologice si estetice la care se raporteaza sculptorii si azi. MIRON (MYRON) Miron completeaza conceptia artistica si filozofica despre grecul veacului de aur prin distinctiile pe care sculptorul le-a facut, referindu-se la civilizatia greaca si civilizatia negreaca sau barbara. Grupul statuar Athena si Marsyas formuleaza teza lui Miron despre doua tipuri de civilizatie, despre doua opuse tipuri comportamentale si temperamentale. Athena reprezentanta grecilor si a spiritualitatii clasice senina, calma, echilibrata comunica despre temperamental ponderat, dar si despre conduita elevate, datorata controlului ratiunii asupra impulsurilor. Marsyas apare ca oponent al Athenei dominat de instincte, de temperamental impulsive, de incontrolul ratiunii. Cele doua tipuri umane, cu manifestari caracteristice antietice, se refera, de fapt, la cele doua tipuri de civilizatii contemporane cu Miron, asupra carora sculptorul a meditate si a creat sinteze: civilizatia greaca si civilizatia negreaca, barbara. Primul contureaza, prin atitudinea si expresia Athenei, idealul grec de om superior al generatiilor veacului de aur, ramas ca reper inalt la care s-a raportat civilizatia europeana de-a lungul secolelor. Al doilea, cel barbar, conturat prin Marsyas este refuzat de grecii epocii lui Pericle. A doua opera reprezentativa a lui Miron, este Discobolul. Imaginea atletului aruncator de disc a ramas, de la cererea lui pana azi, in durata celor doua milenii si jumatate, simbolul incercarilor si victoriilor sportive in cadrul concursurilor si olimpiadelor. Concept ca ideal al miscarii, Discobolul intruneste, pe de-o parte, sugerarea miscarii, iar, pe de alta parte, realizeaza sinteza ideii de miscare. Discobolul cuprinde secvente dispersate, dar caracteristice, ale rotirii in spatiu a siluetei, creand imaginea mentala a miscarii in desfasurare. Chipul perfect senin, nu participa la incordarea muschilor. Compozitia plastica ofera o dubla rasucire a structurii axiale. Prima coincide torsiunii axului median essential cap, coloana vertebrala, abdomen, picioare. A doua corespunde torsiunii adiacente, in ses divergent, a bratelor, arcuite puternic, in forma de cobilita