Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
subiectul 3

subiectul 3

Ratings: (0)|Views: 28|Likes:
Published by Cosmina Petre

More info:

Published by: Cosmina Petre on Mar 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2012

pdf

text

original

 
III.1 (Particularit
ăţi ale basmului cult
:
Povestea lui Harap-Alb
de IonCreang
ă
)
Basmul cult î 
şi are originea în cel popular de la care autorul preiatiparul narativ, dar reorganizează elementele stereotipe conformviziunii sale artistice şi propriului său stil. Basmul cult imită relaţia decomunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitatestilului.
Basmul cult este o specie narativ
ă amplă, cu numeroase personajepurtătoare ale unor valori simbolice, cu acţiune implicând fabulosul,supranaturalul, care înfăţişează parcurgerea drumului maturizării decătre erou. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelorbinelui. Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie defuncţii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca în basmul popular, darsunt individualizate prin atributele exterioare şi prin limbaj. Repereletemporale şi spaţiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clişeelecompoziţionale, numerele şi obiectele magice. În basmul cult, stiluleste elaborat, se îmbină naraţiunea cu dialogul şi descrierea.
 În literatura universal
ă sunt cunoscute basmele lui Perrault şiAnderson, iar la noi ale lui Eminescu, Caragiale, Slavici, Creangă,Delavrancea, etc.
O capodoper 
ă a genului, la noi, rămâne „Povestea lui Harap-Alb”de Ion Creangă, basm publicat în 1877, în revista „Convorbiri literare”.
Nara
ţiunea la persoana a III-a este realizată de un autoromniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece intervine adesea princomentarii. Spre deosebire de basmul popular, unde predominănaraţiunea, basmul cult presupune îmbinarea naraţiuniii cu dialogul şidescrierea.
Tema basmului este triumful binelui asupra r 
ăului. Motivele narativesunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunearea prin vicleşug,muncile, demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria.
 În basm sunt prezente cli
şeele compoziţionale, formule tipice.Formula iniţială: „Amu cică era odată” şi formula finală „Şi a ţinutveselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo be şimănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, seuită şi rabdă” sunt convenţii care marchează intrarea şi ieşirea dinfabulos. Formulele mediane: „şi merg ei o zi, şi merg două, şi mergpatruzeci şi nouă”, „şi mai merge el cât mai merge”, „Dumnezeu să neţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este”, realizează trecereade la o secvenţă la alta şi menţin cititorul atent, antrenându-icuriozitatea.
O tr 
ăsătură a basmului lui Ion Creangă o reprezintă tratareafabulosului în mod realist, poveştile lui Creangă fiind caracterizateprintr-o alăturare a miraculosului cu realitatea. Astfel, Spânul secomportă ca un om viclean, esenţa lui demonică, fiind dezvăluită maitârziu. Tot aşa, cele cinci apariţii bizare se comportă, vorbesc şi se
 
cearca nişte săteni humuleşteni; în plus, fiecare schiţă de portretcuprinde o trimitere la fiinţa umană. De altfel, această particularitate afost numită de critica literară „localizarea fantasticului”.
Parcurgerea drumului maturiz
ării de către erou presuspune un lanţde acţiuni: o situaţie iniţiade echilibru (existenţa celor doi fraţi,Craiul şi Împăratul Verde, care trăiesc departe unul de celălalt), o partepregătitoare, un eveniment duce la dezechilibru, apariţia donatorilor şia ajutoarelor, trecerea cu bine a probelor ce duce la refacereaechilibrului, apoi răsplata eroului (finalul fericit).
Personajele, de
şi individualizate, sunt purtătoare ale unor valorisimbolice: binele şi răul în diverse ipostaze. Conflictul dintre bine şi răuse încheie prin victoria forţe
lor binelui.Personajul principal al basmului cult este mezinul craiului, Harap-Alb, dar el nu mai reprezint
ă modelul de frumuseţe fizică, morală şi psihică dinbasmele populare anunţat de la începutul acestora prin expresii detipul „creştea într-un an t alţii în zece”, astfel înt toria întreprinsă de el nu are valoarea de a confirma calităţile excepţionale,ci este un traseu de iniţiere, parcurs de un tânăr naiv şi timid şi care lasfârşit devine capabil sa conducă o împărăţie. Astfel, se vorbeştedespre un caracter de bildungsroman al basmului. Cea mai mare partea basmului este reprezentată de călătoria mezinului către împărăţia luiVerde Împărat şi probele la care este supus de către Spân.
 În procesul s
ău de formare se disting trei etape: etapa iniţială, depregătire pentru drum; apoi parcurgerea drumului iniţiatic şi răsplata.Acesta este presărat cu diferite spaţii cu valoare simbolică: podul(simbolizează trecerea la altă etapă a vieţii, atâţ atunci când are locconfruntarea cu tatăl deghizat în urs, cât şi la întâlnirea cu furnicile),fântâna (spaţiu al renaşterii şi al regenerării; scena în care are locschimbarea numelui, a identiţii şi reprezinînceputul inieriispirituale, unde va fi condus de Spân), pădurea (loc al morţii şi alregenerării).
Dac
ă eroul basmului popular era supus în general la trei probe,Harap-Alb trece prin mai multe încercări: aducerea salăţilor din grădinaUrsului şi a pielii Cerbului, noaptea petrecută în casa de aramă,separarea macului de nisip, păzirea fetei Împăratului Roş, găsirea şiidentificarea acesteia. Duce îşi dovedeşte butatea ajutândalbinele să-şi facă stup şi ocolind nunta furnicilor, trecând pe un pod,Harap-Alb întâlneşte cele cinci personaje himerice întruchipând focul,apa, pământul şi aerul: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Ultimile trei probe sunt legate de cucerirea fetei împăratului.Decapitarea eroului este ultima treapşi finalul iniţierii. Nunta şischimbarea statutului social (devine împărat) confirmat
urizareaeroului.Spânul nu este doar o întruchipare a r 
ăului, ci el ajută involuntar lainierea eroului, de aceea calul zdvan nu-l ucide înainte cainiţierea feciorului de împărat să se fi încheiat.
 
Eroul este sprijinit de ajutoare
şi donatori: fiinţe cu însuşirisupranaturale (Sfânta Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan,craiasa furnicilor şi cea a albinelor), făpturi himerice (cei cinci tovarăşi)sau obiecte miraculoase (aripile crăieselor, smicelele de măr, apa vie,apa moartă). Personajul căutat este fata de împărat.
Specific basmului cult este modul în care se individualizeaz
ăpersonajele. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarăşi ai eroului seironizează defecte umane, dar aspectul lor ascunde şi calităţi sufleteştiprecum bunătatea şi prietenia. Împăratul Roş şi Spânul sunt răi şivicleni. Sfânta Duminică este înţeleaptă.
Registrele stilistice popular, oral, reginional confe
ă originalitatestilului. Limbajul cuprinde termeni şi expresii populare, regionalismefonetice sau lexicale, frecvenţa proverbelor, a zicătorilor introduse întext prin expresia „vorba aceea”.
Umorul este realizat cu ajutorul exprim
ării muscalte („să traiască treizile ca cea de-alalteieri”), ironiei, poreclelor (Păsărilă, Buzi),diminutivelor cu valoare augmentativă („buzişoare”, „băuturică”, ect.),caracterizărilor pitoreşti (portretul lui Gerilă, Ochilă, etc.), expresiipopulare („Da-i cu cinstea, să peară ruşinea”).
Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se realizeaz
ă prinexpresii narative tipice („şi atunci”, „şi apoi”, „în sfârşit”), „şi” narativ;implicarea subiectivă a naratorului („Ce alta, pot să zic?”), dativul epic(„Şi odată mi ţi-l înşfacă cu dinţii de cap”) şi versuri populare („De-arşti omul ce-ar păţi, /Dinainte s-ar păzi
!”).„Poveste lui Harap-Alb” este un basm cult ce are ca surs
ă de inspiraţiebasmul popular, de la care autorul strează motivele (căsătoria, încercarea puterii, peţitul, probele), personaje fabuloase, ajutoarelevenite în sprijinul binelui, formule tipice şi inovează pentru basmul cultumanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia şilimbajul personajelor.
III. 2 (Rela
ţia dintre incipit şi final într-un basm
:
Povestea lui Harap-  Alb
de Ion Creang
ă
)
Basmul reprezint
ă “oglindirea viii în moduri fabuloase” (G.Călinescu) sau într-o definiţie standard: basmul este naraţiunea demare întindere, în care binele luptă împotriva ului cu puterisupranaturale şi învinge întotdeauna.
 În lucrarea “Morfologia basmului”, Vladimir Propp, reprezentant al
şcoliiformaliste ruse, evidenţia o structură a basmului clasic, identificabilăfie în basmul cult, fie în cel popular. Din acesta structură, cele maiimportante momente sunt cele care ţin de evoluţia eroului, cum ar fi:

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->