Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tehnium 04 1972

Tehnium 04 1972

Ratings: (0)|Views: 18|Likes:
Published by iifoarte
Colectie Revista Tehnium 1970-2006
Colectie Revista Tehnium 1970-2006

More info:

Published by: iifoarte on Mar 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/22/2012

pdf

text

original

 
Ing.
UVIU
MARTIN
TA
ILI
ATII
E
ENSlbl
Pentru a-i scuti
pe
cititorii
noştri
de
emoţiile
cauzate de «pilpîirile» inerente
încă
multor
reţele
care
nu
asigură
tensiunea
cerută,
le
propunemconstruirea unui stabilizator de tensiune bazat
pe
principiu!
ferorezonanţei.
Principalele avantaje ale acestor dispozitive constau
În
preţul
lor
scăzut,
confecţionarea
relativ
simplă,
siguranţa
În
exploatare,
inerţia
redusă,
randamentul destul de mare pentru acest tip de aparate-
pînă
la
0,7-0,8
din puterea
nominală
-
şi
ostabilizare a tensiunii de
ieşire
de aproximativ
0,5-1%
in
condiţii
obişnuite
de lucru.Principiul de
funcţionare
al
stabiiizatorului ferorezonant
rezidă
În
variaţia
unei
impedanţe
înseriate
cu
un transformator similar cu transformatoarelede
reţea
obişnuite.
Scăderea
bruscă
a valorii acestei
impedanţe
pînă
aproape de zero are loc
datorităsaturaţiei
miezului magnetic
al
bobinei L (fig.
1)
şiintrării
În
acest
felin
rezonantă
a circuitului
le
(in alte cazuri
Re)
luat
În
considerare.
Impedanţa
acestui circuit
va
avea o
caracteristică
tensiune-
3
urent
similară
cu
curba
prezentată
În
fig.
2.
Dimensionarea
adecvată
a intregului circu. t poate
U1
W
situa acest punc! de
rezonanţă
În
dreptul
valorii,-.....J
1
tensiunii dorite.
In
acest caz, prezentat
În
fig.
4,
variaţii
considerabile ale tensiunii
reţelei
U1in-
fluenţează
extrem de
puţin
valoarea tensiunii de
ieşire
Us'Deoarece gradul de complexitate
al
acestor dispozitive
creşte
odată
cu
mărirea
puterii lor,
vă
pre
zentămdouă
variante constructive, pentru
două
puteri diferite, ale unui stabilizator ferorezonantPrimul tip, dimensionat pentru alimentarea unuiconsumator de maximum
60
W, este de o simplitate
deosebită
şi
poate fi realizat
cu
un
minimum
de
·efort prin adaptarea unui transformator de
reţeaobişnuit.
Schema de principiu,
prezentată
În
fig.
3,
conţine
un transformator
cu
miezul magnetic
for
mat din tole de transformator monofazat E
30
şi
cuo grosime a pachetului de
30
mm.
În
orice
caz,
indiferent de tola
utilizată,
secţiunea
coloanei prin-cipale
va
trebui
să
fie
de
9 cm
2,
mărime
care trebuie
respectată
cu rigurozitate. Caracteristicile bobinajului
sint
date in tabelul 1 in
funcţie
de tensiunea
reţelei
U1
şi
de tensiunea de alimentare
stabilizaiă
U s
pe
care
urmărim
să
o
obţinem.
Stabilizatorul poate juca astfel
şi
rolul de transformator
de
reţea,
cu raporturile de transformare
220/110V,
220/220V
şi
110/110\1.
Este suficientpentru aceasta
să
alegem din tabel
numărul
de
spire
corespunzător
tensiunii consumatorului
şi
tensiuniinominale a
reţelei.
8!J
"....
r
L
U1
~
~
IL
180
POO
ransformatorul poate fi construit
şi
pentru ambele tensiuni,
numărul
total de spire corespunzindtensiunii de·
220
V
şi
intercalind o
priză
mediană
pentru
110
V,
situată
la
jumătatea
bobinajului.
in
acest caz
va
trebui
să
utilizăm
un conductor cu sec
ţiunea
necesară
pentru tensiunea la care este utilizat tronsonul respectiv din
infăşurare.
În
primarsînt
prevăzute
şase
prize pentru reglai.ul tensiunii.Schimbarea prizei
se
impune de obicei numai
În
1:
-=
::
ZOLATfr
fltia
URtlE
PENTRII
Jll?JNGfi?eA
momentul construirii stabilizatorului
şi
se
va
facenumai
după
ce aparatul
a
fost
deconectat de
la
reţea.
Capacitatea
C,
de
12
microfarazi, este di
mensionată
pentru tensiunea de
600
V.
Rezistenţa
R poate avea orice valoare intre
30
şi
500
de kiloohmi.
AI
doilea tip de stabilizator, de o
construcţie
mai
complexă,
asigură
alimentarea unor consumatori de maximum
350
V
A.
Efortul suplimentar depuspentru construirea acestui aparat este compensatprin
obţinerea
unui coeficient de stabilizare extremde bun.
in
fig. 4 este
figurată
curba de stabilizare
obţinută
cu ajutorul acestui dispozitiv
În
cazul
2
O?~O
OlaO
0200
O O
0900
0100
0710
o{j5Q
0850
0180
O O
C2
0!i(J(J
o$l}1J
0770
05~0
0550
015Q
O O
0500
0500
012j
c
=:
\ 1
v
22
21
20
O
O
O
19
18
17
O
OO
U
s
J
il
J'
16
15
O
O
II
01
I
14-
13
12
il
O
C Tr
r
J
'S=180Wf482A)
I
I
f!J
=JOf)
W
(~3811)
I
..
IEO
130
1f(J
150
150
17!l18U
1f1U
200
2fQ.
JZ~U3!LIZll;ţ'J.
.
VI
1230
E~qf:J:O
Iii
di
 
alimentării
unui televizor (puterea
absorbită:
180
W)
sau a unei
combine
muzicale care
consumă
apro
ximativ
300
W.
la
variaţii
ale
tensiunii
reţelei
Între
140
şi
250
V,
tensiunea
stabilizată
a
rămas
practic
la valoarea
de
220
V.
Schema
de
principiu
a
stabilizatorului
(fig.
5)
conţine
un
transformato!'
de o
construcţie
specială,
în
care cele
două
coloane
au
secţiuni
inegale.
Mie
zul
magnetic,
confecţionat
din
tole
de
tablă
sili
cioasă
luate
dintr-un transformator
vechi sau
chiardintr-o
maşină
electricădefectă,
are
dimensiunile din
fig.
6.
Pentru executarea miezului, tolele se vor
tăia
la
dimensiunile indicate
în
fig.
7
şi
se vor
strînge
cu
unor
şuruburi
izolate (fig. pentru a evita
nic.rrl,ari'la
şi
incălzirile
provocate
scurtcircui-
tolelor.
Dacă
nu de
tablă
la
dimen-siunile
necesare, putem
şi
un alt
tip
de tole,cu
conditia
ca cele
două
sectiuni
ale
coloanelorstabilizatorului
să
fie de
22,5
cm
2,
respectiv
13,5
cm
2,
iar fereastra
transformatorului
săaibă
o
suprafaţă
minimă
de
120
cm
2
Înfăşurările
vor
fi
dispuse
pe cele
două
coloane
În
poziţiile
indicate
în
fig.
9.
Stabilizatorul
are patrubobinaje:
infăşurarea
primară
w
1'
secundarul
·w
2'
infăşurarea
de
compensaţie
w
k
şi
bobina
de rezo
nanţă
W
Pentru
simplificare,
În
tabelul
2
am prezentat
iRfăşurările
W
1'
W
2' wk
şi
w~,
unde
W
c
==
w
2
+
w~.
Raportul
Între
tensiuni
poate fi
acelaşi
ca
in
cazul
primului tip
de
stabilizator
prezentat, iar va
lorile
corespunzătoare
pentru
qimensionarea bobinajului sînt
date
În
tabelul
2.
Infăşurarea
primarului
se alege,
bineînţeles,
În
funcţie
de
tensiunea
reţelei,
iar
infăşurările
secundare, de
rezonanţă
şi
de
compensaţie
se aleg În
funcţie
de
tensiunea
de
ieşire
.dorită.
Pentru un
stabilizator alimentat
la
110 V
care
trebuie
să
furnizeze
220
V,
se
va
alege
w
1
=
250
de spire,
w~
=
750
de spire,
w
2
=
750
despire,
w
k
=
200
de
spire
şi
C
=
6
-7
18..u
F,
cu
pri
zele
şi
diametrele
indicate
În
tabel.
Condensatorii
din
circuitul
de
rezonanţă,
de valori
cuprinse intre
3)1
F
şi
6)1
F,
se
introduc
În
circuit
in
funcţie
de necesitatea
reglării
tensiunii.
Mărindaceastă
capaci
tate,
tensiunea
creşte
şi,
invers,
scăzînd
capaci
tatea, scade
şi
tensiunea. Pentru
introducereacondensatorilor
În
circuit,
se
pot
utiliza
călăreţi
con
fectionati
din
sîrmă
sau un
cordon monofilar
cubanane
'Ia
capete.
Comutarea prizelor
se face cu
ajutorul
a trei
comutatoare
cu mai
multe
poziţii.
Deoarece
această
solutie
este
destul
de
costisitoare,
iar reglajul se face ext'rem de rar,
vă
propunem
în
locuirea comutatoarelor printr-un
sistem
de
jacuri
şi
banane
amplasate
pe un panou (fig.
10).
În
faţa
panoului
cu
bucşe
este preferabil
să
se
fixeze
un capac
izolant
(fig.
11),
care
În
momentuldeschiderii
sale
să
deconecteze
stabilizatorul
dela
reţea.
În
acest
fel,
riscul
electrocutării
este
exclus
şi
se
evită
schimbarea
prizei sau conectarea
condensatorilorintimpul
funcţionării,
ceea ce ar putea
duce
la
variaţii
periculoase
de tensiune.
Pentru
conectarea
la
reţea
se
va
folosi
un
cordon
cu
ştecher
obişnuit,
iar pentru racordarea
consuma
torilor
se poate
monta
pe peretele cutiei stabiliza
torului
o
priză
plată.
Dacă
se
urmăreste
obtinerea
unor tensiuni dife
rite de cele
preze~tate
În
articol
-
9 V, 12 V
sau
24 V,
de
exemplu
-,
este
suficient
să
se
scoată
prize la un
număr
de
spire
corespunzător;
For
mula
pentru
calculul
numărului,
de
spire necesar
valabilă
secundarulstabilizatorului
de
W .
~
prIZa
şi
unde
Up
este
tensiunea
pe care
dorirr~
să
o
""'
...
n,"",..
Calculul stabilizatorului
a
fost
"făcut
vedere to/ele utilizate
În
mod
frecvent
În
I"r.:n",t~,,,,+;..,
transformatoarelor
de
mică
puterebricate ia noi
În
tară.
cazul
unor
tole cualte caracteristic! magnetice, un reglaj corespUri-
zător
al
prizelor
şi
capacităţilor
va
permite
atinge
rea
unor
performanţe
apropiate
de cele prezentatemai sus.Sîrma de
bobinaj
utilizată,
de
obicei conductor
de
cupru
emailat, nu
necesită
o
izolaţie
suplimen
tară.
Condensatorii
din
schemă
vor
fi
aleşi
pentru
funcţionarea
la
tensiunea
de
600
V.Restul
detaliilor constructive
ale
stabilizatoruiuiferorezonant
de
tensiune
sînt
identice
cu cele
uti
lizate
in
cazul
transformatoareior
monofazate de
mică
putere.
TABELUL
Tensiunea
220 V
110
V
conductor
i
0,48 0,7
Primar
nr.
spire
1030
520
conductor
0,42
0,6
Of.
spire
1000
500
100
350
Secundar
150
375
prize
800400850425900450
TAIBEUJL
2
Tensiunea
220
V
110
V
Primar
conductor
1,1
2,4
W1
nr.
spire
500
250
conductor
0,85
1,2
Of.
spire
750 375500
250
Înfăşurarea
550
275
de
rezonanţă
prize
600
300
W'
C
650
325700350
conductor
1,25 1,75
Of.
spire
150
315500
250
SecundarW2
550
275
prize
600
300
650
325700
350
conductor
1,2
1,65
nr. spire
200 100
Înfăşurarea
125
60
de
vii
prize
180
90
95
condensatoare
iB
9724
Ing.
M.
IVANOV
A construi
un
receptor
superheterodină
nu
este
un
lucru dificil (vezi
Of.
2/1972»)dar
a-I face
să
lucreze
În
condiţii
bune
implică
soituţionarea
unorprobleme speciale.În cele ce
urmează
vom
căutasă
arătăm
cum
se
face reglajul unui receptor
superheterodină
sau,altfel spus. cum se face acordul circuitelor
de
frec
venţăintermediară
şi
alinierea receptorului,
adică
cum se face
reglaM
circuitelor
de
intrare
şi
ill
oscilatorului local pentru
a
avea
f$ -
=
fi"
in
rînd
face acordul circuitelor de
.:
.
",,,,,,,,,,~;;;
i
...
<> .
"no,~i"",a;şi
acest
lucru
avem nevoie
un
voltmetru
şi
deun
modulat
În
amplitudine
(construcţia
te
a
fost
prezentată
În
revista
noastră).
tează
1n
secundarul transformatorului
ieşire,
În
locul difuzorului, o
rezistenţă
de
4
confec~
tionată
din
sîrmă
de
nichelină
(de·la o
rezistenţă
de fier
de
călcat
sau
de
la
un
reşou
electric),
bobi
nată
pe
o
rezistenţă
de wattaj
(1-4
W)
de valoaremai mare
de
100
n .
la
bornele acestei
rezistenţe
se
conectează
voltmetrulelectronic.
Reglajeleamplificatorului audio (volum
+
ton)
se
fixează
pe
poziţia
maxÎ/llJ iar
pe
grila tubului amplificator
FI-
T
2
(EF
89)
se
aplică
un
semnal
MA
cu frecventa
f.
=
455
kHz
şi
cu m
=
0,3
. Se
aplică
labornelJ primarului transformatofului de medie
frecventă
din
anodă
o
rezistenţă
de
10
kQ
pentru
a
amortiza circuitul primarului. Se
aplică
la intrare
un
nivel
de
semnal astfel
incitvoltmetrulelectronic
să
indice o tensiune de
0,5
V.
Se
reglează
miezulde
ferită
al
secundarului transformatorului mediei
frecvenţe
În
sensul
in
care se
obţine
o valoare maxi
mă
la
voltmetrulelectronic.
În timpul reglajului
se
poate reduce nivelul semnalului
la
intrare, pentru canivelul
de
ieşire
să
nu
crească
mult peste
0,5
V.
Secundarul este reglat atunci cînd se
obţine
maximumul
indicaţiei
voltmetrului -electronic.
După
aceasta
se
trece
la
acordul primarului mediei
frecvenţe.
Se scoate
rezistenţa
de amortizare de
10
kOdin
primar
şi
se
montează
la
bornele secundarului.
Se
repetăoperaţia
care s-a
făcut
pentru primar.
Se
scoate· apoi
rezistenţa
de amortizare de
10
k.o,
cu aceasta terminîndu-se acordul mediei
frecvenţe
din anoda tubului
T
2'
Se trece apoi laacordul mediei
frecvenţe
din anoda
schimbăto-
rulul
de
frecventă
TI'
Pentru aceasta, generatorul
se
aplică
pe
grila
1
a
tubului
TI'
Se
amortizează
În
primarul transformatorului
FI
rezistenta de
10
kQ
şi
se
acordă
secundarul
ca
şi
la
cealaltă
medie
frecvenţă.
Apoi
se
scoate
rezistenţa
de
10
kQ
dinprimar,
se
amortizează
secundarul
şi
se
face acordul primarului.
Se
scoate
rezistenţa
din secundar
şi
cu aceasta s-a terminat acordul circuitelor de
frecvenţăintermediară.
A doua
etapă
constă
în
alinierea circuitului
de
intrare
şi
a circuitelor oscilatorului local.
Această
operaţie
se
execută
În
trei
punctea!e
scalei, deci
pe
trei
frecvenţe.
Se
notează
CI:J
FI'
F
şi
Fa
celetrei
frecvenţe
la
care
se
face alinierea. Se
notează
cu
F
frecvenţa
din mijlocul benzii, cu
FI
frecvenţa
de
aliniere
minimă
şi
cu
F3
frecvenţa
de aliniere
maximă.
Pentru cele trei game
de
unde
frecvenţele
de
aliniere sînt:
FI
F
2
Fa
Unde lungi
159
kHz
(1
900
m)
220
kHz
(1
370
m)
281
kHz
(1
070
m)
220
I

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->