MOROMETII / Marin Preda

PREMIUL INTAI
Scena Premiul intai este un fragment din volumul I al romanului lui Marin Preda Morometii. Volumul a aparut in 1955 si oglindeste viata satului romanesc din Campia Dunarii dinaintea celui de al doilea razboi mondial. Locul principal in desfasurarea actiunii il ocupa familia taranului Ilie Moromete, dintr-un sat din nordul judetului Teleorman. Fragmentul reda un episod din viata lui Nicolae, cel mai tanar membru al familiei Moromete, un copil cu un fizic anemic, dar cu multa dragoste de carte. Este redata uimirea tatalui in momentul in care isi vede fiul pe scena ca premiant, la sfirsitul clasei a patra. Scena surprinde serbarea sfarsitului de an scolar cu impartirea premiilor. Nicolae Moromete este anuntat pentru premiul intai si primeste o coroana de flori si carti ca rasplata pentru rezultatele la invatatura. Asa cum era obiceiul, este invitat sa spuna in fata parintilor stransi in sala, o poezie. Din nefericire, in acel moment pe baiat il apuca o criza de friguri, care il impiedica sa termine de recitat poezia. Tatal sau il ia pe baiat din toiul serbarii si pleaca cu el spre casa. Baiatului i se facu din ce in ce mai rau, asa ca Ilie Moromete isi duce fiul in brate. Ajuns acasa, tatal nu spune ca Nicolae este bolnav, cum s-ar fi cuvenit, ci ca a luat premiul intai. Acest fapt starneste mirarea si neincrederea familiei pentru ca baiatul nu vorbise niciodata despre dragostea lui de carte. Toate acestea se petrec in timp ce baiatul aiura din cauza febrei. Fragmentul povesteste intr-o forma atragatoare si respectand vorbirea si felul de a gandi al taranilor, un moment insemnat din viata unui scolar de la tara. Iata, de pilda, cum se comporta si cum vorbeste Ilie Moromete: Respectand intr-u totul perceptele ancestrale ale taranului roman in privinta bunei cuviinte, ii cere poruncitor baiatului sa-si scoata palaria de pe cap intr-un moment atat de important ca primirea premiului si recitarea poeziei : Ma, n-auzi ? Ia palaria din cap !. El cauta totusi sa-i scuze baiatului gestul nepoliticos , explicand vecinului sau, Cocosila, aceasta scapare : Saracu de el, nu i-am luat de loc palarie si uite ca nu a invatat sa o poarte, sta cu ea pe cap. Pentru a intelege mai bine felul de a fi si de a gandi al lui Ilie Moromete, putem analiza scena in care, desi stia ca Nicolae ar putea avea un acces de friguri, el isi intreaba totusi fiul, ca pentru a i se intari o certitudine: Ma, ce e cu tine ? De ce tremuri ?. Boala baiatului il deranjeaza, parca i-ar incurca un plan de viata, pentru ca Moromete tatal este un taran gospodar care nu face risipa de timp, fiecare actiune fiind dinainte gandita : Hai, ma! Hai! Prapaditule! Lovi-o-ar moartea de treaba, va imbolnaviti asa, fara nici o socoteala....
1

Secventa drumului este si mai reprezentativa. Acum intelegem consecintele proaspetei descoperiri a lui Moromete, ale revelatiei lui. Deruta personajului este prezentata gradat. Cind baiatul se lasa pe vine, Moromete se uita in jur zapacit", nemaistiind ce sa faca"! Urmarea acestei dezorientari este ca Moromete nu se ocupa, cum ar fi firesc, intii de copil, ci aduna cele citeva carti si coronita cazute, aceasta actiune simbolizand respectul sau aproape inconstient, pentru o lume la care nu avusese acces, lumea cartilor, a scolii, a invataturii. Instrainarea dintre tata si fiu este evidentiata aluziv: ei se stinjenesc reciproc. Sint mereu in contratimp. Baiatului ii face rau miscarea lui Moromete, care il ia in brate, iar acestuia nu-i convine reactia copilului la respectiva miscare. Pentru ca Niculae, chinuit de boala isi imbratiseaza, de fapt parintele. Nicolae este un copil inclinat catre studiu, ambitios, inchis la suflet, necomunicativ. El nu lasa de inteles alor sai ca are succese scolare, asa ca tatal si intraga familie traiesc cu impresia ca baiatul este printre cei mai slabi la invatatura. Niculae imbratiseaza un domeniu de interes neobisnuit pentru familia sa, izolindu-se de frati. Intelegem aceasta si din mirarea glumeata a surorii mai mari in legatura cu premiul primit. Neincrezatoare, Ilinca priveste intamplarea mai curind ca pe o curiozitate hazlie: Zau, tata? A luat premiul intai? Nu glumesti? Subiectul acestui text surprinde un aspect al complicatei relatii dintre tata si fiu, dintre un tata aspru, dar drept si impovarat de griji si fiul cel mic dornic sa se desprinda de canoanele impuse de familia careia ii apartinea. Descoperirea fiului si tulburatoarele intrebari care zdruncina seninatatea spiritului lui Ilie Moromete, sunt cele doua mari idei ale fragmentului. Desi in primul volum al Morometilor, Niculae apare mai putin, protagonistul fiind tatal sau, Ilie Moromete, mezinul familiei este bine conturat chiar in acest fragment. Paginile sunt revelatoare pentru viata si preocuparile scolarilor din mediul rural , intre cele doua razboaie mondiale. Lumea personajelor lui Marin Preda este complexa si incearca sa impuna o alta imagine a omului. Asa cum remarca academicianul Eugen Simion, pe autor il preocupa bezmeticii, il nelinistesc spiritele primare agresive, dar nu le acorda un loc prea mare in spatiul sau literar. Nu ticalosii, bezmeticii, nesabuitii, spiritele primare agresive populeaza spatiul morometian. Scriind marturiseste Marin Preda am avut totdeauna in fata un model preexistent, o masura a vietii morale: tatal meu. El este Ilie Moromete! Simbolul unei eterne lumi de vara. Iubirea fata de acest model poate fi o explicatie, una foarte puternica, totusi nu poate fi singura. Marin Preda credea in frumusetea morala a omului .(E. Simion Intoarcerea autorului)