Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lazarev - 07 - Transcenderea fericirii

Lazarev - 07 - Transcenderea fericirii

Ratings: (0)|Views: 114|Likes:
Published by Dragos Oroitor

More info:

Published by: Dragos Oroitor on Mar 18, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/15/2012

pdf

text

original

 
S. N. LazarevDiagnosticarea karmeiTranscenderea fericirii
Introducere
Suntem în vara anului 1999. E vacanţă. Mă odihnesc în sud împreună cufamilia. Astăzi m-am trezit devreme, pe la şapte dimineaţa. Locuim în apropiereamării. Unul dintre obiceiurile mele preferate este să mă scol în zori şi să fac obaie în apa liniştită şi răcoroasă. Totul în jur este destins şi nemişcat, se audenumai ciripitul păsărilor. Cobor fără grabă spre mal şi percep dintr-o dată unsunet ciudat. Trosnesc genunchii mei. „Terapeutul în vacanţă – comentez ironic.Cine să mă vindece acum?” Intru încet în apă, fac un salt şi totul dispare înplanul secundar. Înot lin vreo 15 minute în marea de peruzea, apoi ies pe mal şi încep să mă răsfăţ sub razele matinale ale unui soare generos. „Prin urmare, sătragem concluziile – gândesc eu, privind oglinda nesfârşită a mării. Fac cercetăride aproape 10 ani şi până acum n-am reuşit să mă schimb”. Am, ca toţi ceilalţi,probleme cu sănătatea. Înainte credeam că un şofer experimentat nu poate aveaproblemele începătorului. Pe urmă am înţeles: probleme vor fi întotdeauna,pentru un pilot experimentat şi viteza este pe măsură. Suprasolicitările dăuneazăsănătăţii mele, dar îmi permit în acelaşi timp să ating un nou nivel de cunoştinţă.Două probleme nu am rezolvat până în clipa de faţă:
-
Judecarea oamenilor, inacceptarea situaţiilor traumatizante, supărarea pesoartă, adică trufia, orgoliul;- Gelozia.Ce înseamnă toate astea? Pietre la rinichi – asta-i judecarea oamenilor,inacceptarea situaţiilor traumatizante, supărarea pe soartă, adică trufia. Restulţine de gelozie. Sunt cele două probleme pe care nu le-am rezolvat până acum.Că sunt gelos, ştiu. În trecut eram la limita patologicului. Acum sunt alt om. M-amschimbat. Dar teama de o posibilă trădare sau înşelare mă urmăreşte pânăastăzi. Nici supărările nu le depăşesc imediat. În caracterul meu au rămasirascibilitatea, pretenţiile crescute faţă de oameni. Periodic, mă copleşesc accesede melancolie. O parte vine dinspre copii, dar sunt şi unele probleme proprii,interioare. Nişte rădăcini – bazele fericirii umane sunt contopite cu
eu-
l meu.Pentru a mă desprinde de ele trebuie să le accept sau să renunţ la elepăstrând în suflet iubirea de Dumnezeu. Numai atunci se produce stratificareaconştiinţei: iată
eu-
l meu divin, iată stratul uman. Este primul pas către libertate şi
1
 
non-dependenţă. Dacă n-ai reuşit să păstrezi iubirea, te identifici cu viaţa ta, cuvoinţa ta, cu dorinţa ta, ca mai-nainte. Atunci, orice nemulţumire provoacă ură,deprimare, teamă şi compătimire, urmate de distrugerea acelui lucru cu care eu-lnostru divin s-a contopit. Îmbătrânirea este, după cum se pare, cel mai amplu proces al desprinderiide uman. Este rău când ne resemnăm cu îmbătrânirea. Cu ea trebuie să neluptăm şi în acelaşi timp să o acceptăm. A o accepta înseamnă a păstra iubireade Dumnezeu în timpul îmbătrânirii (distrugerii, deteriorării). Renunţând îninteriorul nostru la omenesc, concentrându-ne asupra rădăcinilor iubirii divine, laexterior trebuie să ne îngrijim de el, deoarece dezvoltarea omenescului ne ajutăsă intensificăm aspiraţia către Divin.Cu cât trunchiul şi coroana sunt mai mari, cu atât mai puternice trebuie săfie rădăcinile. Bătrâneţea este o retezare treptată a ramurilor, iar moartea, otăiere a trunchiului până la buturugă. Când rădăcinile slăbesc, retezarea treptatăa ramurilor este obligatorie. Cum să creştem forţa rădăcinilor? O periodică tăierea crengilor, adică înfrânarea dorinţelor, a vieţii, îngrădirea destinului, duc ulterior la o izbucnire a forţelor vitale, dar nu rezolvă problemele în totalitatea lor. De cerădăcinile îşi epuizează rezervele? La această întrebare nu am un răspuns.Deocamdată ştiu un lucru: am probleme la nivelul fizic şi există ceva care legenerează – imperfecţiunea celorlalţi, irascibilitatea, teama, depresia, judecareaoamenilor. Pot, pentru câteva luni, să mă retrag şi să lucrez asupra
eu
-lui propriuşi să încerc să-mi modific emoţiile. Atunci însă va fi ca în medicina populară – tedoare ceva, ai băut o fiertură din nişte plante şi durerea a trecut. Cauza boliinefiind cunoscută, prin urmare neînlăturată, poate ieşi în alt timp, în alt loc.Sistemul meu este orientat în primul rând, nu spre vindecare ci spre înţelegereacauzelor bolii. Emoţiile agresive – nu sunt cauza, ci veriga intermediară, eleapărând când
eu
-l nostru divin este eclipsat de fericirea omenească şi începe săse contopească cu unele dintre aspectele ei. Atunci apare agresivitatea ,ceea ce înseamnă că o însănătoşire reală este posibilă numai atunci când vom trecepeste toate treptele umanului iar apoi, pierzându-l pentru o vreme, vom percepe
eu
-l nostru divin ca unică şi eternă realitate. După aceasta ne vom întoarce înumanul nostru, dar nu ne vom mai ataşa şi înrădăcina cu el şi nu vom maidepinde de el.Prin urmare, tema geloziei pe care eu încă nu am reuşit s-o închid – estereprezentată de inabilitatea de a mă comporta corect cu oamenii, de dependenţade relaţii. Gelozia trece în trufie şi invers. Undeva, în planul subtil, ele formeazăun tot unitar. Unul dintre cele mai periculoase aspecte este comportamentul meuincorect în timpul consultaţiei. Atunci eu pătrund la nivelurile cele mai profundepentru a facilita închiderea surselor agresivităţii. Dacă, venind la consultaţie,pacientul are rezerve, se ambiţionează asupra unui lucru sau se supără, şedinţa
2
 
trebuie imediat întreruptă, altfel este periculoasă pentru el. Au loc accelerări careintensifică de zeci şi sute de ori modificările de orientare pozitivă şi negativă. M-am trezit prizonierul propriului meu sistem. Fără să vreau, se produc şi alteefecte, nu doar accelerarea tuturor proceselor. Înseamnă că orice lucru negativse accelerează şi în interiorul meu, de sute de ori.Mă enervez când oamenii nu mă înţeleg, când omul nu conştientizeazăpericolul ce îl paşte şi nu îşi exploatează posibilităţile. În timpul şedinţei trebuiesă uit de latura umană, dar nu reuşesc. Dependenţa de acest uman îşi puneamprenta. Şi apoi, principiile fericirii omeneşti ar trebui să fie armonios îmbinate, în timp ce la mine sunt un ghem: conştiinţa, voinţa, dorinţele, viaţa. Toateacestea ar trebui şi ele să conveargă spre ceva unitar: către materie, spaţiu,timp. Armonia, deocamdată, nu se naşte. Este adevărat, există deja concepţiadespre cele trei straturi ale fericirii omeneşti, trei niveluri. Cel material - legat decorp. Spiritual - legat de conştiinţa noastră şi spaţiu. Şi ultimul nivel, legat desuflet, unde relaţia cu timpul este evidentă.Prin urmare, corpul este materie, spiritul - spaţiu, sufletul - timp. Făcândcercetări, m-am convins: gândul se naşte din emoţie. Fără sentiment existenţa luipur şi simplu nu ar fi posibilă. Sentimentul se sintetizează, se transformă şi aparegândul.Ceea ce eu numesc valori spirituale se află în relaţie cu sentimentelenoastre şi iată că aici, multe sunt neclare. Dependenţa de bunurile materiale, deplăcerile trupeşti este clară, dependenţa de aspectele spirituale, adică aptitudini,intelect este de asemenea clară. Dar cum să descrii dependenţa de suflet, căcieste, posibil să te ataşezi şi de suflet. De ce se ataşează emoţiile noastre, cumapar ele? La baza lor stau emoţiile fundamentale, adică instinctele. În principiu,toate instinctele converg spre două: primul - apariţia, menţinerea şi continuareavieţii, iar al doilea instinct - dirijarea, conducerea; dependenţa de unul naştegelozia, iar de celălalt - trufia. De fapt şi tendinţa de a conduce este îndreptatăspre protejarea vieţii, mai ales sub forme strategice. Rezultă că dorinţa de acontinua viaţa este unul din sentimentele noastre de bază. Ce sunt aceleasentimente (emoţii)? Există zeci de teorii pe seama lor. Dar până în ziua deastăzi oamenii de ştiinţă nu au o opinie unitară. De ce? Sentimentele sunt puse în relaţie directă şi abruptă cu trupul şi creierul omului. Nu ai mâncat la vreme,apare sentimentul foamei. Te-ai lovit rău, apare sentimentul durerii. De cum ai înlăturat pericolul şi ai mâncat, apare sentimentul satisfacţiei. Au „înfipt" nişteelectrozi în creier şi au început -i excite i ale creierului - se ivescsentimente alternative de teamă, mânie sau plăcere. Concluzia este simplă şiclară: orice sentiment este generată de un obiect material şi depinde de el.Sentimentul în sine nu este material. El este similar luminii. Există obiectul, existăsentimentul. Dispare obiectul, dispare sentimentul. Dar spre deosebire de lumină
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->