Realitatea sacrului “Datoria mea este sa arat grandoarea, uneori naiva, uneori monstruoasa si tragica, a formelor arhaice de trai” Mircea Eliade, Jurnal II! 1970-1978 Daca ii luam pe toti trei impreuna, un singur lucru este aproape clar despre Freud, Durkheim si Marx. Fiecare dezvolta o viziune functionala asupra religiei; nu este suficient, in viziunea lor, sa arati de ce are sens pentru un hindus sau un musulman sa accepte invataturile credintelor lor ca fiind adevarate; una trebuie sa incerce sa arate cum opereaza aceste credinte, cum functioneaza, in afara nivelului presupunerilor intelectuale, cum satisfac alte nevoi si conditii. Mai departe fiecare teoretician considera ca abordarea sa functionalista ii poate aduce o concluzie reductionista. Nici una nu contine pretentia modesta ca strategia explica doar o parte a religiei, in timp ce alte teorii pot la fel de bine sa explice alte parti. Fiecare insista ca el a gasit ceea ce este bazal si fundanental si ca alte teorii nu sunt intr-adevar necesare. Fiecare simte nu doar ca poate explica religia, ci ca 0 poate explica imediat - ceea ce este o reducere la altceva decat ceea ce par sa fie. Cu toate ca aceste strategii reductioniste au fost influente in epoca nostra, cu siguranta ele nu sunt tot ceea ce se poate spune despre subiectul nostru. De la inceput au existat critici ale acestor abordari, iar in ultimele decade numarul lor a crescut. Printre vocile oponentilor, probabil nici una nu a fost mai directa decat cea a lui Mircea Eliade ,un adevarat trans-cultural, nascut in Romania, care vorbea si scria in cateva limbi europene, citea in multe altele si care si-a completat cunoasterea cu alte cateva in Statele Unite. Un om cu 0 cultura vasta, care a fost si un talentat scriitor de fictiune, Mircea Eliade si-a devotat viata studiului comparativ al religiilor, un domeniu pe care el, pastrand practicile europene, prefera sa il numeasca “istoria religiilor”. In tinerete a studiat un timp in India, apoi si-a continuat cercetarea in Romania si in alte zone ale Europei. Pentru un timp a avut 0 pozitie universitara in Franta. In 1950 s-a stabilit in Statele Unite, unde, ca profesor la Universitatea din Chicago a avut un rol principal in promovareastudiului religiilor in universitatile americane. Eliade si-a dezvoltat ideile in opozitie directa cu teoriile reductioniste, care in viziunea lui au inteles total eronat rolul religiei in viata omului. In locul abordarii umaniste, el a considerat in intreaga sa cariera ca religia trebuie explicata intotdeauna “in proprii sai termeni”. Teoria sa atrage atentia nu doar asupra propriilor merite, ci si asupra scopurilor rivalilor sai reductionisti. Trecut Mircea Eliade s-a nascut in Bucuresti, pe 9 martie 1907, fiu al unui ofiter al armatei romane. In vremea copilariei era atras de locurile linistite, de stiinta, istorie si de scris. In autobiografia sa arata cum , la varsta de 18 ani, celebreaza publicarea celui de-al o suta-lea articol. Deja, la o varsta atat de frageda , era angajat de un ziar sa scrie povestioare, opinii si recenzii de carti. De asemenea, printre amintirile sale este prezent si un incident din copilarie. El povesteste cum intr-o zi, acasa, invatand intr-o camera mai putin folosita a casei sale , a fost uimit de lumina soarelui care filtrata prin draperiile verzi facea ca intrg spatiul sa para incandescent. Ametit si facinat, a simtit ca a fost transportat intr-o lume diferita, transcedentala. Mai tarziu, in cuvinte identice pe care le folosea in descrierea experientelor religioase, a ales sa descrie evenimentul amintit ca o “nostalgie” profunda tanjind dupa frumusetea spatiului perfect din alta lume. Alta tema a idealurilor sale a fost sa-si imbogateasca educatia. La Universitatea din Bucuresti si din Italia a studiat misticismul ganditorilor platonisti ai renasterii italiene. In timp ce facea aceasta munca, a descoperit gandirea hindusa, cu ideea de uniune spirituala cu sufletul suprem in spatele lumii. Curand, se pregateste sa plece in India pentru a studia cu remarcabilul savant Surendranath Dasgupta. Sosind in 1928, Mircea Eliade se inscrie la Universitatea din Calcuta si lucreaza cu Dasgupta in casa acestuia. Intr-un plan mai putin spiritual, el incepe o relatie cu fata acestuia. Urmeaza o separare neplacuta de profesorul sau si incepe sa studieze yoga cu un guru in Himalaya. Uitandu-se inapoi , Mircea Eliade afirma ca timpul petrecut in India a avut un impact decisiv asupra vietii sale. In particular, el spune ca a descoperit trei lucruri: ca viata poate fi schimbata de ceea ce el numea experienta “sacramentala”; ca simbolurile sunt cheia oricarei vieti spirituale; si probabil , cel mai importanta, ca se pot invata multe din partea traditionala a Indiei, unde se afla un puternic nucleu al religiei populare, un sentiment profund al vietii spirituale care a existat din timpuri imemoriale. Simplii tarani au asistat la lucruri sacre si eterne in misterul agriculturii privind lumea ca “un ciclu de nepatruns al vietii, mortii si renasterii”. Aceasta“religie athaica” cum a numit-o Mircea Eliade parea sa fie o perspectiva asupra vietii care e prezenta in multe parti ale lumii, Putea fi gasita incepand cu satele din India pana in cele din Romania, din Europa si Scandinavia pana in Asia de Est, in Anerica si in alte locuri in care oamenii primitivi au cultivat pamantul de generatii. Mircea Eliade a scris ca , in India a descoperit pentru prima data “sentimentul religios cosmic” In 1931, dupa trei ani, Mircea Eliade se intorce in Romania pentru a-si satisface serviciul militar . Continua sa scrie, si in 1933, la varsta de 26 de ani devine o celebritate nationala publicand “Maitreyi” nuvela bazata pe povestea de dragoste cu fiica lui Dasgupta. In Franta a publicat “Yoga: un eseu asupra originii teologiei mistice a Indiei” si alte lucrari pe acest subiect. Mircea Eliade incepe sa predea la Bucuresti, ca asistent al influentului filosof Nae Ionescu, cunoscut lider al organizatiei “Legiunea Arhanghelului Mihail”. Uni membrii ai acestui grup, cu un comportament violent si terorist au format “Gada de Fier” organizatie care a avut in Romania acelasi rol ca nazistii in Germania si au manifestat simpatie pentru Hitler. Mircea Eliade a avut si alti prieteni in acest cere, desi parea preocupat de viata intelectuala publicand in aceasta perioada un jurnal, sciind filosofie si arta. Referitor la alte activitati Mircea Eliade s-a descris intotdeauna ca o persoana fara orientari politice. In timpul celui de al I-lea Razboi Mondial, lui Eliade i s-a acordat de catre guvernul roman un post diplomatic in Lisabona. Dupa terminarea razboiului Mircea Eliade prefera sa devina rezident in Franta unde i se ofera sansa sa predea la “Ecole des Hautes Etudes”. Acolo isi completeaza cercetarea pentru doua carti importante care au stabilit cursul multor studii ulterioare: “Patternuri in religia contemporana” (1949) , care exploreaza rolul simbolurilor in religie, in timp ce “Mitul eternei reintoarceri” (1949) investigheaza conceptele de istorie si timp sacri. precum si diferenta dintre religiile arhaice si cele moderne. Ambele carti au fost publicate in Franta. In timp ce munca sa progresa, Mircea Eliade a fost inspirat de Carl Jung , pe care il cunoste in 1950 in Ascona in timpul unei intalniri a intelectualilor din Europa. Pana la mortea lui Jung in 1960, Eliade I-a vizitat regulat, gasind in el nu doar un sustinator al ideilor sale despre religia arhaica ci si un prieten. 1950 a adus ultima schimbare importanta in cariera de savant a lui Eliade. Dupa ce a predat la Universitatea din Chicago, a fost profesor la “Divinity School”. Pozitia sa la Chicago, unde a ramas pentru tot restul vietii sale, i-a permis sa fie mentor pentru o intreaga generatie de savanti talentati, chiar si atunci cand ei au dezaprobat viziunea sa. Mircea Eliade a preferat sa isi masoare realizarile statistic. Cand a venit la Chicago erau 3 catedere importante de istoria religiei in SUA, in timp ce 20 de ani mai tarziu erau