CURS DE BIOCHIMIE DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN BIOCHIMIE: boli de nutritie, diabet, unele afectiuni hepatice, renale si cardiace

PARTEA A III-A DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN BIOCHIMIE: unele afectiuni renale

Lector: Georgeta Sorescu, Formator acreditat de Ministerul Sanatatii

INCIDENTA, PREVALENTA Incidenta - frecventa cazurilor noi inregistrate in ambulator; bolile cronice reprezinta caz nou la diagnosticare Prevalenta`unei boli totalitatea imbolnavirilor cunoscute la un moment dat sau intr-o perioada data (boli cronice) MORBIDITATE SI MORTALITATE Morbiditate = totalitatea imbolnavirilor cunoscute la un moment dat/ intr-un interval de timp,intr-o zona bine determinata (cazurile de vindecare, in tratament sau soldate cu deces),inclusiv traumatisme, arsuri si otraviri. AFECTIUNI RENALE INCIDENTA / PREVALENTA CRESCUTA: - Pacientii diabetici; - Pacientii cu infectii urinare RINICHIUL anatomie si fiziologie Aparatul urinar: -rinichi (organul secretor) -caile de eliminare -bazinet -ureter -vezica urinara -uretra Sectiune mediana ale canalelor urinare masculine si feminine Vezica urinara cu prostata -sectiune RINICHIUL anatomie Rinichii - organele secretoare ale urinii:-au forma de boabe de fasole; - sunt situati de o parte si de alta a coloanei lombare.Fiecare rinichi, inconjurat de un strat celulo-adipos si o capsula fibroasa inextensibila, este situat in loja renala. Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul superior si altul inferior. Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena renala, limfaticele, nervii, jonctiunea ureterobazinetala. Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul; Nefronul este alcatuit din glo-merul (polul vascular) si tubul urinifer (polul urinar). Numarul nefronilor din cei doi rinichi se evalueaza la 2 milioane. Glomerulul - primul element al nefronului -este alcatuit dintr-un ghem de capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din artera renala.Capilarele se reunesc apoi si formeaza o arteriola eferenta, care se capilarizeaza din nou injurai primei portiuni a tubului urinifer. Tubul urinifer - al doilea element al nefronului -se prezinta sub forma unui canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal si tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care inconjura glomerulul si este alcatuit din doua foite. Capsula Bowman, impreuna cu glomerulul pe care il contine, poarta numele de corpuscul Malpighi.

 Din tubii contorti distali, prin canalele colectoare si canalele comune care se deschid in papilele renale, urina formata trece in calice si de aici in bazinet. Legatura bazinetelor cu vezica urinara organ dotat cu o musculatura puternica si situat in pelvis, inapoia pubisului este realizata prin cele doua uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explica posibilitatea compresiunii acestora de catre fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-sigmoidiene. 2 Uretra - canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de barbat, la care traiectul este lung si traverseaza prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale RINICHIUL fiziologie- Rinichiul este un organ de importanta vitala in organism; are numeroase functii, dintre care functia principala consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea (curatirea) organismului de substante toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor.Prin filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva ; Urina primitiva (filtratul glomerular) are compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide si elemente figurate. Contine: apa,glucoza,uree, acid uric si toti electrolitii sangelui. In faza urmatoare (la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular), se formeaza urina definitiva.Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice (apa, glucoza,NaCl, bicarbonatii etc). Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce apar in sange. Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime (conditia este ca in sange sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o); sarurile si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98 - 99%). Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mult mai mica (33% uree, 75% acid uric). In afara procesului de reabsorbtie,rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic. Procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare se formeaza urina initiala (primitiva) si o faza tubulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina definitiva.Dupa cantitatea de apa pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina unele substante intr-o cantitate mai mare sau mai mica decat apa, rezultand o urina cu densitate variabila. Urina formata permanent - diureza (1,5 - 2,5 ml/min.) - se depoziteaza in vezica urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250 300 ml), se declanseaza reflex mictiunea deschiderea sfincterului vezical si golirea vezicii. rinichiul are un rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la 7,35. rinichii mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dupa caz, apa si diferiti electroliti. Secreta unele substante ca renina, cu rol in mentinerea constanta a tensiunii arteriale, elimina unele medicamente, substante toxice etc. In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de baza:

functia de epuratie sanguina, functia de mentinere a echilibrului osmotic, functia de mentinere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.

Explorarea biochimica a functiei renale

UREEA BUN; CREATININA; CLEARENCE-UL LA CREATININA; MICROALBUMINURIA; CISTATINA C; RENINA

3 UREE - BUN Uree si BUN (blood ureea nitrogen) sunt denumiri similare cu conditia ca metoda de determinare sa utilizeze un factor de corectie la calcul astfel: BUN x 2,14 = uree sau Uree x 0,46 = BUN Ureea reprezinta forma de excreie a azotului coninut de proteine, iarcantitatea eliminat urinar este direct proportional cu intensitatea catabolismului proteinelor, cu condiia ca funcia renal s fie integr.Ureea reprezinta practic azotul aflat in plasma si alaturi de alte componente cum ar fi creatina creatinina, aminoacizi, acid uric, polipeptide, reprezinta azotul total care nu este continut de proteine. Azotul neproteic total este azotul care se poate determina dupa precipitarea proteinelor din plasma. METODE:-bazate pe reactia de precipitare(reactia cu xanthydrol) colorimetrice: cu diacetilmonoxina, reactiv Nessler , ureaza, dimetil glioxina sau cu hipobromit de sodiu METODE DE DOZARE de precipitare colorimetrice - reacia cu xanthydrol - diacetilmonozima - reactiv Nessler - ureaza - dimetildioxina - hipobromit de Na -cetoacid Acid -cetoglutaric Acid glutamic Aminoacid NH3 CO2 Transaminare Dezaminare oxidativ Ciclul ureogenetic Uree Biosinteza ureei ciclul ureogenetic sau ciclul Krebs-Hensleit(in curs pdf) UREE - BUN Strile asociate cu creterea concentraiei serice de uree sunt cunoscute ca "azotemice". Azotemia este de trei tipuri : prerenal, renal, postrenal . Dozarea ureei are drept scop diferenierea ntre azotemia prerenal i postrenal utiliznd raportul Uree/ Creatinin n stadiile finale ale afeciunilor renale sau gastrointestinale ca semn de ureotoxicoz. La pacienii dializati ureea este marker de degradare a compusilor proteic; Datorit interdependenei ureei de degradarea proteic, ureea este mai mult un factor de prognostic dect de diagnostic al afeciunilor renale. Valori normale- La adult uree : 30-45 mg/dl (300 mg/kg corp/zi) coninutul de azot(azotul ureic sanguin):10-20 mg/dl

La copil: ureea sanguina= 0,1-0,3g/l La sugar: -0,1-0,2 g/l La nou-nscut - 40-70mg/kg corp/zi Interpretarea variaiei valorilor-Valorile serice ale ureei sunt dependente de3 factori: catabolismul proteic (aduse prin aport alimentar sau produse de ctre organism), diureza (eliminare urinar), i capacitatea funcional renal. Din acest motiv se cere ca rezultatele acestui test sa fie corelate cu rezultatele altor teste cum ar fi testarea creatinemiei si a acidului uric sanguin. Cauze de crestere a ureei in sange : afectiuni renale acute si cronice - ca si creatinina azotemie prerenala : hemoragii, varsaturi, diaree, arsuri cu aport insuficient de lichide, datorita reducerii volumului extracelular, care atrage diminuarea perfuziei renale si dezechilibre electrolitice , febra, tratamente cu doze mari de glucocorticoizi ; raport U/C > 35. azotemia postrenala : obstructii ureterale, vezicale , uretrale, tumori prostatice , prostatite , litiaze, Ureea > Creatinina; aport crescut de proteine > 200 g/zi U/C > 35 mg/dl Concentratii scazute de uree n snge: 4 fiziologic la copii i gravide aport proteic sczut afeciuni hepatice grave nsoite de perfuzii a la long cu lichide srace n electrolii Raportul Uree / Creatinin n condiiile unui aport proteic normal ( 1g/Kg corp / zi ) este: 20- 35 mg/dl (medie =25) 25-40 mmol/L(medie = 35) 10-16 mg/dl(medie = 12) CREATININA SERIC Creatinina se sintetizeaza n esutul muscular prin intermediul unui proces de transformare a creatinei. Cantitatea de creatina convertita in creatinina este direct proportionala cu masa de tesut muscular din organism. Sinteza creatininei are loc in ficat si rinichi. Creatinina, ca si ureea, este eliminat prin urin. Ambele substane se gsesc n concentraii fiziologice constante n snge, care le transport. Concentraia de creatinin n urin poate fi utilizat ca valoare de referin pentru excreia unor analii (albumina, alfaamilaza). Glicina, arginina i Sadenozilmetionina sunt sursele de carbon i azot pentru sinteza creatinei Sinteza creatinei i a fosfocreatinei Metionina reacioneaz cu ATP formnd Sadenozilmetionina, metionin activ, principala surs de grupri metil din organism. METODE DE DOZARE A CREATININEI HPLC ENZIMATIC COLORIMETRIC HPLC - Cromatografie de lichide cu polaritate de faz invers ENZIMATIC- degradare n prezena creatin-iminohidrolaza

 COLORIMETRIC metoda Jaffe modificat metoda cinetic n prezena soluiei de picrat alcalin diferite variante ale metodei n funcie de: - concentraia reactivilor - raportul de diluie a probei - timpul de msurare - modul de calibrare CREATININA SERIC Valori normale n snge: La adulti: 0,5-1,2-1,3 mg/dl La copii: 1,2 mg creatinin/dl n urin: 0,8-1,9 g creatinin / 24h Valorile crescute ale creatininei sunt prezente n ser i n urin. n ser, creatinina are un nivel ridicat n: insuficiena renal cronic , distrofia muscular progresiv, eclampsie , acromegalie n urin valorile crescute ale creatininei se ntlnesc n: acromegalie, diabet, hipotiroidism Creteri ale creatininei mai pot aparea n : afeciuni extrarenale cu diaree, vrsturi,transpiraii profunde, postoperator n intervenii de urgen,oc, politraumatisme,dezordini metabolice, diabet zaharat,hiperuricemie, mielom, sarcina, tratamente cu droguri toxice renal Scderi patologice -Hipocreatinemia se ntlnete n: insuficiena renal cronic,afeciuni musculare,hipertiroidism IMPORTANT! Valorile pentru ureea i creatinina sanguin cresc doar cnd 60 % din funcia rinichiului este pierdut ! IMPORTANT! Rata de Flitrare Glomerular sau Clearance-ul la creatinin sunt analize care aproximeaz mai bine funcia renal, atunci cnd este suspectat o boal renal sau este 5 necesar administrarea unor medicamente nefrotoxice. CLEARENCE-UL la CREATININ Formula Clearance = creat. urinar/creat.sanguin x Debit x CSC Debit= Volum urin/timp de colectare a urinii,CSC= Suprafaa corporal corectat (suprafata corporala a pacientului/suprafata corporala standard =1,73 Greutatea este msurat n kilograme iar creatinina n mg/dL. - FORMULA COCKROFT-GAULT -Un marker surogat al clearence-ului la Creatinin este clearance- ul calculat cu formula Cockroft-Gault i care poate fi folosit n estimarea ratei de filtrare glomerular. Clearance la Cr.=Greutatea x (140- Vrsta)/ 72 x creatinina Greutatea este msurat n kilograme iar creatinina n mg/dL, vrsta n ani; Intervale biologice de referin:Femei Brbai 75-115 mL/min 85-135 mL/min Peste 70 de ani 50 mL/min Microalbuminuria- Este un alt marker de prognoz al bolii renale. Msurarea unor mici cantiti de albuminprezente n urin nu se poate realiza prin alte metode (ex.sitrip-uri).

CISTATINA C- Cistatina 3, denumit uzual cistatina C, este o protein din ser utilizat n principal, ca msur a ratei de filtrare glomerular. Cistatina C permite o testare mai precis a funciei renale dect creatinina. Cistina este o forma stabila a aminoacidului numit cisteina - un ajutor important in prevenirea imbatranirii precoce. In urma metabolismului, cistina elibereaza acid sulfuric, iar acesta reactioneaza cu alte substante, contribuind la detoxifiere. Aminoacizii care au in compozitie elementul sulf, in special cistina si metionina, s-au dovedit a fi buni protectori impotriva toxicitatii cuprului (acumularea excesiva de cupru in organism constituie un simptom al bolii Wilson). Perechea cisteina/cistina poate actiona totodata ca agent protector impotriva efectelor nocive ale altor metale, precum si impotriva radicalilor liberi formati in corp in urma consumului de alcool si tutun.Cercetari recente arata ca administrarea acestor aminoacizi poate contribui la protectia impotriva razelor X si a radiatiilor nucleare. Metode de determinare imunoturbidimetrica imunonefelometrica Specimene ser sau plasma heparinizata/EDTA Principiul metodei determinarea cantitativa a complexului Ag- Ac format din interactiunea Ag produsului biologic analizat cu imunoparticulele continand Ac la CistatinaC legata covalent Limita de detectie = 0.034 0.080 (difera in functie de echipament ),s-a determinat de catre producatorul unui kit cea mai mica concentratie de standard apropiata de 0, detectata cu precizie pe seturi de 7 determinari utilizand 11 concentratii diferite . Interval de referinta(metoda imunoturbidimetrica)-Corelat cu varsta subiectilor : - 1 50 ani = 0.55- 1.15 mg/L - >50 ani = 0.63- 1.44 mg/L In interpretarea rezultatelor pentru evaluarea functiei renale se coreleaza valorile pentru obtinute Cistatina C cu cele ale RFG. Unele formule de calcul au stat la baza unor formule derivate (ex.Cockroft si Gault) pentru a deduce RFG pe baza concentratiei Cistatinei C. Pentru metoda imunoturbidimetrica, un producator indica pentru calcularea RFG formula RFG(mL/min) = 69.9 x conc.CistatinaC(mg/L) RENINA-Enzima secretata de o zona a rinichiului situata in apropierea glomerulilor si denumita aparat juxtaglomerular. Sistemul renina-aldosteron controleaza balanta de sodiu si potasiu, volumul sangvin si tensiunea arteriala. Determinarea reninei este utila in 6 diagnosticul diferential al pacientilor hipertensivi. Nivelul reninei in sange creste in cursul anumitor hipertensiuni, in cursul insuficientelor renale sau cardiace. Nivelul sau scade in cursul unor dereglari hormonale de origine suprarenaliana (hipercorticism, sindromul lui Conn). AFECTIUNI RENALE Abcesul renal Adenomul de prostata Chistul renal simplu

Cistita Glomerulonefrita Hematuria Infectiile tractului urinar - infectii urinare Insuficienta renala acuta - IRA Insuficienta renala cronica - IRC Litiaza renala Sindromul nefrotic

Abcesul renal-GENERALITATI- reprezinta o colectare de puroi formata prin

dezintegrarea tesuturilor; este localizat la nivelul rinichilor si se datoreaza : - unei infectii bacteriene care ajunge la rinichi prin fluxul sanguin Sau - unei infectii ale tractului urinar care ajunge la rinichi si se extinde apoi la tesutul renal FACTORI DE RISC:- infectie din orice regiune a corpului(ocazional); abcesul cutanat si abuzul de droguriintravenoase; infectiile tractului urinar asociate cu calculii renali, sarcina si diabetul zaharat SIMPTOMATOLOGIE- Pacientii cu abces renal pot avea: - febra, frisoane, durere abdominala, scadere in greutate si o senzatie vaga de disconfort; - mictiunea poate fi dureroasa si uneori, urina contine sange. Recunoasterea bolii se face destul de tarziu, deoarece simptomele sunt vagi, iar afectiunea este rara. DIAGNOSTIC- de laborator imagistic pe imaginile/sectiunile CT apare ca o masa cu contur net si pereti grosi, neregulati; - se evidentiaza inclusiv la examinarea imagistica prin administrare de substanta de contrast

Adenomul de prostata-GENERALITATI adenomului de prostata este

cauzat de cresterea diferitelor structuri ale glandei prostatice; determina strangularea uretrei si astfel aparitia problemele urinare; este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului peste 60 de ani. CAUZE deficit al activitatii testiculare;functie scazuta a glandei hipofizare sau vasectomie inaintea varstei de 40 de ani; alterarea metabolismului ( unul dintre principalii factori fiind reprezentat de testosteron ) SIMPTOMATOLOGIE- senzatie de discomfort (usturime, jena) in timpul actului mictional numita disurie; - polachiurie diurna si nocturna (urinari dese in timpul zilei si a noptii); odata cu evolutia bolii barbatii incep sa urineze si noaptea; - jet urinar modificat - datorita ingreunarii eliminarii urinii prinobstructia uretrei, cantitatea de urina scade progresiv deoarece vezica nu mai are capacitatea sa impinga urina prin stramtoarea facuta de cresterea prostatei; - prezenta reziduului vezical favorizeaza infectiile urinare 7 Evolutia simptomatologiei poate fi clasificata in 3 stadii clinice: - faza de tulburari premonitorii ce se caracterizeaza prin tulburari moderate ale mictiunii

- faza de stagnare vezicala dar fara distensie se instaleaza polachiuria in special cea nocturna. Se agraveaza disuria, aceasta insotiindu-se de scaderea fortei jetului urinar, greutate in initierea mictiunii si prelungirea timpului de urinare, contractia suplimentara a muschilor abdominali - faza de stagnare cu distensie vezicala la simptomele prezente se asociaza imperiozitate mictionala cu pierdere involuntara de urina, stare generala influentata si ulterior semne de instalare a insuficientei renale.Din punct de vedere clinic, adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie lenta cu perioade de exacerbari si uneori remisii. DIAGNOSTIC DE LABORATOR -Cea mai importanta analiza privind functia prostatei este determinarea nivelului plasmatic al antigenului prostatic specific (PSA). PSA = glicoproteina produsa de celulele epiteliale, poate fi liber sau legat, alfa 1 chimiotripsina, forma sub care este evidentiat in cancerul de prostata. PSA nu are specificitate absoluta, insa acesta poate evidentia diferenta dintre tesutul prostatic benign si malign.

Chistul renal simplu-GENERALITATI

este de cele mai multe ori unic si unilateral; poate fi congenital sau dobandit (frecvent intalnit la dializatii cronic); sunt localizate adesea la polul inferior al rinichiului si contin un lichid sero-citrin clar. In cazuri rarisime (cca. 5%) lichidul este hemoragic datorita coexistentei unor tumori papilare parietale. Tabloul clinic-Hematurie (evidentiata prin examenul complet de urina), dureri lombare sau in flanc, hipertensiune arteriala. Alteori anomalia este asimptomatica fiind descoperita intamplator. Examenul clinic este aproape intotdeauna normal, rareori chistul putand fi palpat. Imagistic se evidentiaza prin: ultrasonografia, radiografia reno-vezicala simpla si tomografia computerizata; Scintigrafia renala releva suferinta parenchimului comprimat.

Cistita-GENERALITATI- Cistita este o inflamatie sau o infectie a vezicii

urinare. Atunci cand este cauzata de o infectie bacteriana, cistita face parte din grupul infectiilor tractului urinar (ITU).Cistita poate deveni o problema grava de sanatate atunci cand infectia se extinde la rinichi. Cistita debuteaza in general atunci cand bacteriile patrund in tractul urinar prin uretra (canalul prin care se elimina urina din organism). De aici, bacteriile se fixeaza pe peretele vezicii si se multiplica. Mai rar,bacteriile pot ajunge la vezica urinara avand ca sursa o infectie din alta regiune a corpului. Infectiile urinare sunt mult mai frecvente la diabetici si la gravide. CAUZE-In majoritatea cazurilor, cistita este secundara unei infectii cu bacterii (Escherichia coli sau Proteus mirabilis)si mai rar, cu ciuperci (Candida albicans). Alte cauze ale cistitei sunt reprezentate de: - evacuare deficitara a urinei din vezica, datorita unor obstacole ce impiedica eliminarea normala a urinei: ingustarea sau un diverticul al uretrei; - prezenta unor calculi vezicali sau o tumora a vezicii urinare.

Relatiile sexuale se pot afla la originea inocularii in uretra (canalul ce transporta urina de la vezica spre exterior) a germenilor din vagin. La barbati, cauza poate fi un obstacol la nivelul prostatei (un adenom). SIMPTOMATOLOGIE - dureri intense sub forma de arsuri in momentul mictiunii (emisia urinei) - nevoia imperioasa de a urina (mictiuni imperioase) cu emisia unei cantitati mici de urina (cateva picaturi) - polakiurie (mictiuni frecvente) 8 - senzatia de presiune in abdomenul inferior - senzatia de plenitudine vezicala, cauzata de iritarea vezicii urinare - urina urat mirositoare, contine uneori puroi (piurie) - prezenta de sange in urina (hematurie), uneori observata de catre bolnav. Aceasta hematurie apare dupa emisia urinei (hematurie terminala) si este legata de inflamatia vezicii urinare. - urina tulbure - absenta febrei FACTORI DE RISC-Femeile prezinta un risc mai mare decat barbatii de a dezvolta infectii ale vezicii urinare sau infectii urinare recurente deoarece uretra femeilor este mai scurta decat cea a barbatilor, facilitand accesul bacteriilor la vezica urinara.In special, incidenta infectiilor urinare este mai mare la femeile cu activitate sexuala deoarece aceasta favoreaza patrunderea bacteriilor in uretra. Femeile care utilizeaza o diafragma drept metoda contraceptiva prezinta un risc crescut de cistita.Modificarile hormonale din timpul sarcinii pot creste riscul aparitiei unei infectii a vezicii urinare. Alti factori de risc ce privesc atat femeile cat si barbatii sunt : - obstacolele pe traiectul cailor urinare adenom de prostata, calculi vezicali - modificari ale sistemului imunitar pot surveni in afectiuni precum diabetul - utilizarea prelungita a unui cateter vezical cateterul este uneori necesar la pacientii cu boli cronice sau la varstnici. TRATAMENT Cistita se trateaza cu ajutorul antibioticelor. In cazul unor infectii urinare recurente, tratamentul antibiotic va fi de durata mai mare. PREVENIRE - consumul de lichide (peste 2 litri pe zi) - mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp - evitarea unei igiene intime agresive - utilizarea unui sapun delicat pentru a nu modifica flora (bacteriile prezente in mod normal) vaginala - efectuarea unei mictiuni dupa fiecare raport sexual - evitarea utilizarii in zona genitala a produselor de igiena feminina ce pot irita uretra DIAGNOSTIC DE LABORATOR - Examen complet urina sumar si sediment; - Examen bacteriologic urina urocultura;

Glomerulonefrita-GENERALITATI
Functia principala a rinichilor este filtrarea si excretia excesului de apa si a substantelor toxice din sange.Glomerulonefrita este o afectiune renala care impiedica rinichii sa-si indeplineasca functia de filtrare si de excretie.Boala poate fi: acuta (se instaleaza subit) cronica (cu o evolutie lenta). Glomerulonefrita poate fi consecinta unor boli sistemice (lupus saudiabet) sau poate fi o afectiune de sine statatoare glomerulonefrita primara. Glomerulonefrita cronica- prezinta in fazele de debut putine simptome, printre care rezultate anormale ale examenului de urina si hipertensiunea arteriala. Edemul (retentia de lichide) si hipertensiunea persistenta apar pe masura ce boala evolueaza. Tratamentul include si adoptarea unei diete care sa limiteze aportul de proteine, sodiu si potasiu. Steroizii si alte medicamente au fost folositi pentru tratarea afectiunii, succesul lor depinzand de cauza primara a bolii. Glomerulonefrita acuta poststreptococica - debuteaza in general dupa 10 zile de la instalarea unei faringite streptococice sau a unei infectii cutanate (de exemplu impetigo). Desi este comuna la copii, boala poate surveni la orice varsta.Simptomele sunt: 9 - diminuarea cantitatii de urina eliminate; - senzatii de usturime in timpul mictiunii; - urina ruginie sau inchisa la culoare. - umflarea fetei, pleoapelor sau a mainilor datorate retentiei de lichide constituie de asemea un simptom comun, la fel ca si greutatea in respiratie, tusea si hipertensiunea arteriala. Glomerulonefrita rapid-progresiva (GNRP)-se manifesta prin diminuarea cantitatii de urina eliminate si prin deteriorarea functiei renale intr-un interval de timp de trei pana la sase luni. Cauzele GNRP nu se cunosc, dar boala se instaleaza subit si poate duce la insuficienta renala.GNRP este ireversibila in conditiile in care functia renala este grav afectata, dar rinichii se pot vindeca in mare masura daca tratamentul este inceput din timp. Hematuria-GENERALITATI= - prezenta globulelor rosii in urina. Hematuria poate fi:macroscopica (observabila cu ochiul liber)microscopica (atunci cand hematiile din urina sunt identificate doar la examenul microscopic).Hematuria microscopica este descoperita in mod accidental, in timpul unui test de urina ce face parte dintr-o examinare medicala de rutina. In schimb,hematuria macroscopica determina in general prezentarea urgenta la medic. Hematuria poate avea drept sediu orice componenta a tractului urinar: rinichi, uretere, vezica urinara, prostata sau uretra. La numerosi pacienti, cauza afectiunii nu este identificata; cu toate acestea, hematuria este un semn de alarma pentru infectii, calculi renali, sau cancer. Factorii de risc : tabagismul, abuzul de analgezice, expunerea la radiatii si la unele substante chimice. CAUZE:- Cauzele benigne ale hematuriei sunt infectiile urinare si calculii renali;

- Cauza cea mai frecvent intalnita la barbatii peste 50 ani este adenomul de prostata; - Iritarea uretrei, tulburarile de golire a vezicii ; - Cauzele mai grave ale hematuriei se refera la tumorile vezicii urinare, tumorile rinichilor si obstructia cailor urinare. Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femei; Se caracterizeaza prin proliferarea bacteriilor in aparatul urinar. Calculi renali sarurile prezente in urina concentrata pot precipita, formand cristale pe peretii rinichilor sau a vezicii urinare. In timp,cristalele se transforma in calculi renali ("pietre la rinichi"). Acestia pot fi o cauza a hematuriei microscopice sau macroscopice Cresterea in volum a prostatei este principala cauza a hematuriei macroscopice la barbatii peste 50 ani. Prostata (glanda sexuala accesorie masculina) este sub vezica urinara si inconjoara primii centimetri ai uretrei. Cresterea in volum a prostatei (numita si hiperplazia benigna a prostatei - HBP) este frecventa la barbatii peste 50 ani si duce la comprimarea uretrei, blocand partial fluxul urinar. Simptomele HBP constau in: dificultati la urinare, mictiuni imperioase si hematurie microscopica sau macroscopica. Inflamatia prostatei (prostatita) determina aparitia acelorasi semne si simptome. Obstructiile cailor urinare de exemplu, tumori, calculi renali, hiperplazia prostatica. Traumatismele aparatului urinar o leziune a rinichilor provocata de sporturile de contact sau de o lovitura puternica pot cauza hematuria macroscopica. Exercitiile intense cauzele care duc la aparitia hematuriei efectuarea de exercitii fizice intense nu sunt cunoscute, dar se crede ca este vorba de traumatismele vezicii urinare sau deshidratare. Alergatorii sunt cei mai afectati, desi toti sportivii pot observa prezenta sangelui in urina dupa un antrenament intens. Unele medicamente aspirina, penicilina, anticoagulantele (warfarina si heparina) si 10 citostaticele (ciclofosfamida) pot determina aparitia sangelui in urina. Boli ereditare drepanocitoza si sindromul Alport(sinonime- nefrita ereditara/nefropatie ereditara/nefrita familiala hemoragica) sunt cauze ale hematuriei microscopice sau macroscopice. Boli renale hematuria microscopica este un semn frecvent al glomerulonefritei. Cancer hematuria macroscopica este deseori primul semn al unui cancer de rinichi, vezica sau prostata, in stadiu avansat. Din nefericire, in stadiile incipiente in care cancerul este mai usor tratabil, pacientii sunt asimptomatici. DIAGNOSTIC Hematuria este un simptom cu semnificatie foarte variabila. Investigatiile necesare evidentierii originii hematuriei sunt examenul citobacteriologic al urinei (ECBU), urografia intravenoasa (UIV) si cistoscopia. Urografia intravenoasa consta intr-o serie de clisee radiologice care permit evaluarea functionarii aparatului urinar. Cistoscopia permite vizualizarea directa a vezicii. Dupa caz, poate fi practicata la cabinetul urologului sub anestezie locala sau in mediu spitalicesc sub anestezie loco-regionala sau generala (necesitand 24 - 48 ore

de spitalizare). Cistoscopia este examenul de referinta ce permite stabilirea diagnosticului. FACTORI DE RISC VARSTA, SEXUL, INFECTIILE ,ANTECEDENTELE FAMILIALE, MEDICAMENTE, EXERCITII INTENSE Varsta la barbatii peste 50 ani prezenta globulelor rosii in urina se datoreaza cresterii in volum a prostatei; Sexul Peste 50% din femei sufera cel putin o data in viata de o infectie a tractului urinar, ce se manifesta uneori prin prezenta sangelui in urina. Barbatii sunt mai predispusi la litiaza renala sau la sindromul Alport, o forma ereditara de nefrita ce se manifesta prin hematurie; Infectiile Inflamatia rinichiului in urma unei infectii virale sau bacteriene (glomerulonefrita postinfectioasa) este una dintre principalele cauze ale hematuriei macroscopice la copii; Antecedentele familiale riscul de hematurie este mai mare la persoanele cu istoric familial pozitiv pentru boli renale sau calculi renali; Unele medicamente aspirina si alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene precum si unele antibiotice (penicilina) sunt cunoscute pentru riscul de hematurie pe care il prezinta; Exercitiile intense sportivii care alearga pe distante mari sunt predispusi la hematurie. Dar acest simptom poate sa apara la orice persoana in urma unui antrenament intens. Infectiile tractului urinar infectii urinare GENERALITATI Infectiile tractului urinar (ITU) sunt cauzate de proliferarea anormala a agentilor patogeni in aparatul urinar.Aparatul urinar este compus din rinichi,uretere, vezica urinara si uretra. Rinichii, organe pereche de forma unor boabe de fasole situate in abdomenul superior, asigura filtrarea sangelui si permit eliminarea toxinelor. Ei joaca de asemenea un rol important in reglarea presiunii sangvine.Ureterele transporta urina de la rinichi la vezica urinara, unde este depozitata inainte de a fi evacuata prin uretra. Toate aceste componente ale aparatului urinar se pot infecta, dar majoritatea infectiilor afecteaza tractul urinar inferior -uretra si vezica urinara. Incidenta infectiilor de tract urinar este mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU. La femei, proximitatea dintre anus si meatul urinar (orificiul extern al uretrei) faciliteaza accesul la uretra a bacteriilor intestinale cu provenienta rectala. In plus, uretra femeii, mai scurta decat cea a barbatului faciliteaza contaminarea vezicii de catre bacterii. Astfel, anatomia sistemului urinar feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unei infectii. De altfel, sarcina si utilizarea unei diafragme drept metoda contraceptiva cresc suplimentar riscul de infectii 11 urinare. Barbatii tineri sunt rareori afectati de infectii urinare. In schimb, barbatii peste 50 ani cu afectiuni ale prostatei (hipertrofia sau inflamatia prostatei, care impiedica golirea completa a vezicii) sunt mai expusi riscului de infectii urinare.

La copii, infectiile urinare sunt mai rare, afectand cca 2% din populatia pediatrica. Infectiile tractului urinar pot fi semnul unei anomalii anatomice a aparatului urinar ce necesita tratament pentru a evita ca tulburarile urinare sa devina cronice. TIPURI DE INFECTII URINARE - Cistita inflamatie a vezicii urinare. De departe cea mai frecventa forma de infectie urinara, cistita afecteaza aproape in totalitate numai femei. In majoritatea cazurilor, ea este provocata de proliferarea bacteriilor de tipul E. Coli, cu provenienta din zona anala. Toate obstacolele care impiedica golirea vezicii cresc riscul de cistita. Cistita este in general insotita de uretrita (inflamatia uretrei). - Uretrita infectia uretrei (canalul care leaga vezica de meatul urinar). Este o boala cu transmitere pe cale sexuala (BTS) frecventa la barbati, dar poate surveni rar si la femei. Diferiti agenti infectiosi pot cauza uretrita, dintre care cei mai comuni sunt chlamydia si gonococul (uretrita gonococica sau blenoragia). - Pielonefrita - inflamatia bazinetului si a rinichiului, rezultata in urma unei infectii bacteriene. Poate fi vorba de o complicatie a unei cistite netratate, care permite proliferarea bacteriilor de la vezica urinara la rinichi. Pielonefrita acuta survine in special la femei, indeosebi la gravide. CAUZE Infectiile tractului urinar sunt cauzate de patrunderea bacteriilor in tractul urinar si de proliferarea lor la nivelul vezicii. Sistemul urinar are proprietati antibacteriene care inhiba multiplicarea bacteriilor. Cistita poate surveni la femei dupa raporturile sexuale. Dar chiar si femeile inactive sexual sunt predispuse la infectiile urinare joase, datorita proximitatii dintre anus si meatul urinar (orificiul extern al uretrei) ce faciliteaza accesul la uretra a bacteriilor intestinale cu provenienta rectala. Majoritatea cazurilor de cistita sunt cauzate de Escherichia coli (E. coli), o bacterie ce se gaseste in mod normal in tractul gastrointestinal. In cazul unei uretrite, microorganismele responsabile de infectii ale rinichiului sau vezicii urinare, pot cauza si infectii ale uretrei. In plus, datorita proximitatii dintre uretra si vagin, bolile cu transmitere sexuala (BTS), precum virusul herpes simplex si chlamydia sunt posibile cauze ale uretritei. La barbati, uretrita este deseori rezultatul proliferarii unor bacterii transmise pe cale sexuala. Majoritatea infectiilor sunt cauzate de N. gonorrheae si de chlamydia DIAGNOSTIC-se bazeaza pe examenul citobacteriologic al urinei (ECBU) care permite punerea in evidenta a germenului responsabil de aparitia infectiei urinare. Acest examen este urmat de antibiograma examen ce determina gradul de sensibilitate al germenilor la diferite antibiotice. SEMNE SI SIMPTOME - dureri sau arsuri in timpul mictiunii - frecventa mare a mictiunilor intr-o zi (uneori necesitatea de a urina survine si noaptea) - nevoia imperioasa de a urina, cu emisia unei cantitati mici de urina - urina tulbure, cu un miros dezagreabil - senzatia de presiune in abdomenul inferior , uneori, prezenta sangelui in urina (hematurie) Fiecare tip de ITU provoaca semne si simptome specifice, in functie de localizarea infectiei:

 Pielonefrita (inflamatia rinichiului): - dureri lombare - frisoane - febra - varsaturi Cistita (inflamatia vezicii urinare): - senzatie de presiune pelvica 12 - disconfort la nivelul abdomenului inferior - mictiuni frecvente si dureroase - urina cu miros dezagreabil Uretrita (inflamatia uretrei): - senzatie de arsura in timpul mictiunii - secretie uretrala , la barbati La copii, infectia urinara se traduce printr-o enurezie (emisie involuntara sau inconstienta de urina in timpul noptii) si prin dureri (care se manifesta prin plansete) in momentul urinarii. FACTORI DE RISC Anatomia sistemului urinar feminin creste in mod considerabil riscul aparitiei unei infectii a tractului urinar. Uretra femeii este mai scurta decat cea a barbatului, facilitand contaminarea vezicii de catre bacterii. Astfel se explica faptul ca incidenta infectiilor de tract urinar este mai mare in cazul femeilor; 50% din acestea suferind cel putin o data in timpul vietii de o forma de ITU. La femei-Igiena genitala deficitara. Regiunea anala si genitala trebuie spalate frecvent, pentru a impiedica proliferarea bacteriilor. Dupa folosirea toaletei, sensul de sters este dinspre fata spre spate, prentru a nu contamina uretra cu bacteriile ce provin din regiunea anala. - Relatiile sexuale cauzeaza introducerea in uretra a germenilor din vagin. - Utilizarea unei diafragme drept metoda contraceptiva duce la comprimarea uretrei, ceea ce impiedica golirea completa a vezicii urinare, favorizand infectiile. - Utilizarea spermicidelor - acestea pot modifica mediul vaginal, favorizand dezvoltarea bacteriilor care provoaca ITU. - Menopauza - prin scaderea nivelului de estrogen, tesuturile vaginului, uretrei si vezicii urinare devin mai fragile La barbati - orice obstacol pe traiectul cailor urinare inflamatia prostatei, calculi renali - utilizarea prelungita a unei sonde uretrale (cateter) La ambele sexe - varsta -diabetul sau orice boala cronica ce poate duce la afectarea sistemului imunitar - medicamentele care suprima reactiile sistemului imunitar (corticoterapia sau chimioterapia) - istoricul familial pozitiv pentru infectii recurente ale tractului urinar Categorii de persoane cu risc crescut - femeile, in special cele active sexual - barbatii care sufera de o hipertrofie benigna a prostatei (adenom) sau de o prostatita. Atunci cand volumul sau creste, prostata comprima uretra, incetind evacuarea urinei.

- femeile insarcinate prezinta un risc crescut de ITU datorita presiunii exercitate de bebelus asupra sistemului urinar, dar si datorita modificarilor hormonale inerente sarcinii - femeile care sufera de o vaginita cauzata de scaderea nivelului de estrogeni, dupa menopauza - persoanele diabetice, datorita nivelului ridicat de glucoza in urina acesta constituie un mediu favorabil proliferarii bacteriilor si provoaca o sensibilitate crescuta la infectii - bolnavii care utilizeaza o sonda uretrala. Bacteriile se servesc de suprafata tubului pentru a infecta tractul urinar. Contractate uneori in spital, aceste bacterii pot dezvolta o anumita rezistenta, necesitand administrarea unor antibiotice mai puternice. - persoanele cu o anomalie structurala a cailor urinare, cele cu calculi renali sau cu diverse tulburari neurologice Masuri preventive de baza - consumul de lichide, in special de apa. Se recomanda consumul a cel putin 6 -8 pahare de lichide pe zi. - efectuarea de mictiuni frecvente, fara intarzierea lor prea mult timp La femei : 13 - cea mai buna metoda de prevenire a infectiilor tractului urinar la femei este stergerea din fata in spate dupa folosirea toaletei, pentru a impiedica contaminarea uretrei cu bacteriile ce provin din regiunea anala. - urinarea la scurt timp dupa un raport sexual - toaleta zilnica a regiunii anale si vulvare, in special inainte de raporturile sexuale - evitarea utilizarii de produse agresive pentru igiena intima, deoarece pot irita mucoasa uretrei, provocand simptome asemanatoare celor ale unei ITU. Produsele utilizate in acest scop trebuie sa aiba un pH neutru. - in cazul unor frecventii cauzate de utilizarea unei diafragme, se recomanda schimbarea metodei contraceptive. La barbati: Infectiile urinare la barbati sunt mai dificil de prevenit. Se recomanda consumul de lichide pentru a mentine un jet urinar normal. Daca este cazul, trebuie tratate afectiunile prostatei. Uretrita poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului in timpul relatiilor sexuale cu o partenera noua. Inflamatia uretrei este frecventa la barbatii care contracta o boala cu transmitere sexuala (chlamydia sau gonorrheae). COMPLICATII Consultarea medicului imediat dupa manifestarea semnelor de infectie urinara este obligatorie. Daca infectia nu este tratata, agentul infectios continua sa se multiplice, invadand caile urinare. Acest lucru poate duce la probleme grave ale rinichilor, printre care pielonefrita sau calculii renali. In mod exceptional, o infectie a tractului urinar se poate agrava, determinand o septicemie sau o insuficienta renala. Insuficienta renala acuta - IRA GENERALITATI Insuficienta renala reprezinta diminuarea capacitatii de filtrare a rinichilor (necesara eliminarii reziduurilor din sange), asociata cu un dezechilibru al organismului in saruri si apa si cu dificultati de reglare a tensiunii arteriale.

 Se caracterizeaza prin diminuarea functiei si a numarului de nefroni (unitate de baza a rinichiului ce serveste la eliminarea toxinelor din sange, elaborand urina primitiva). Insuficienta renala acuta (IRA) consta intr-o privare brusca a organismului de functia sa renala. Spre deosebire de insuficienta renala cronica, IRA este in general reversibila si se vindeca deseori fara sechele. IRA survine frecvent la pacientii spitalizati si in mod deosebit la cei internati in unitatile de terapie intensiva. Hipertensiunea arteriala si diabetul sunt cauze comune ale insuficientei renale cronice. Insuficienta renala acuta este o afectiune grava, necesitand tratament medical intensiv. Spre deosebire de forma cronica, insuficienta renala acuta este reversibila. CAUZE Se pot distinge: 1) Insuficienta renala acuta functionala secundara unei scaderi importante a volumului sagvin circulant, insotita de o scadere a presiunii arteriale si deci a cantitatii de sange ce ajunge la rinichi. Prin urmare, o cantitate mai mica de sange este filtrata. Insuficienta renala acuta functionala se intalneste in: - insuficienta cardiaca - deshidratare intensa, consecutiva unei insolatii, arsuri, diarei, varsaturi frecvente si insemnate, o reactie alergica ce duce la soc anafilactic (diminuare brusca a calibrului vaselor sangvine mici) - hemoragie puternica - utilizarea diureticelor (medicamente ce cresc emisia de urina), in special la varstnici, ceea ce determina o scadere a cantitatii de lichid circulant in organism 2) Insuficienta renala acuta organica secundara distrugerii unuia dintre constituientii rinichiului ce asigura filtrarea sangelui (glomeruli, tubuli), datorita: - medicamentelor - antibiotice, antiinflamatorii (aspirina, etc), paracetamol, medicamente - 14 - utilizate - pentru anesteziere, produse pe baza de iod utilizate in radiografie - metalelor toxice: arsenic, plumb, mercur, bismut, uraniu - unei infectii renale grave - o boala autoimuna (organismul produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi) - o alergie 3) Insuficienta renala acuta de origine mecanica apare ca urmare a unui obstacol ce impiedica eliminarea normala a urinei: - litiaza urinara (calculi) - tumori: adenom al prostatei, cancer de prostata, cancer de vezica urinara - fibroza retroperineala, in urma unei inflamatii: abces, tuberculoza, cicatrizare DIAGNOSTIC Diagnostic IRA - teste de sange si urina pentru : uree, creatinina si potasiu. -Crestere foarte rapida a ureei din sange (ajungand la 1 gr pe litru, adica 17 mmoli pe litru pe zi) - Urina este foarte concentrata in potasiu si saraca in sodiu in cazul unei IRA functionale (secundara unei scaderi a cantitatii de sange circulant, cu scaderea tensiunii arteriale).

 - In cazul unei IRA organice (insotita de distrugerea elementelor de filtrare din compozitia rinichiului), urina este foarte concentrata in sodiu si saraca in potasiu. - In toate cazurile, crestere importanta a creatininei din sange. Creatinina este o substanta azotata ce provine din degradarea creatinei (un constituient al tesuturilor musculare). In mod normal, creatinina trebuie sa fie eliminata de catre rinichi prin urina. Cresterea nivelului de creatinina din sange indica o insuficienta a functiei renale. In IRA: - creatinina creste - > 270 moli/l, (3mg/ dl); - hiperuricemie crestere importanta a cantitatii de acid uric din sange (peste 150 mg/l). SIMPTOMATOLOGIE-Faza initiala - anurie (incetarea producerii de urina de catre rinichi) - uneori, diminuarea cantitatii de urina. In alte cazuri emisia de urina ramane normala (insuficienta renala acuta cu diureza conservata). - retentie de lichid, cauzand edeme ale membrelor inferioare - anorexie (pierderea poftei de mancare) - greturi - varsaturi - dureri abdominale - diaree - cefalee (dureri de cap) - tulburari neurologice: agitatie, confuzie, coma - tulburari cardiovasculare - hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac - edem pulmonar (prezenta de lichid in plamani) - convulsii sau coma in cazurile grave FACTORI DE RISC arsurile grave si interventiile chirurgicale complexe cresc riscul de IRA, la fel ca si infectiile severe. expunerea la substante toxice, abuzul de droguri, excesul de alcool si utilizarea de lunga durata a analgezicelor (aspirina, acetaminofen, ibuprofen) cresc vulnerabilitatea la insuficienta renala. radiografiile ce utilizeaza substante de contrast pentru evidentierea vaselor de sange, cresc riscul de IRA in special la persoanele cu afectiuni renale legate de diabet sau cu mielom multiplu. 15 Alte boli si afectiuni ce cresc riscul de insuficienta renala acuta sunt: - infectiile cronice - diabet - hipertensiunea arteriala - insuficienta cardiaca - boli autoimune: lupus, nefropatie cu IgA (boala lui Berger), sclerodermia - afectiunile renale - afectiunile hepatice - hipertrofia prostatei TRATAMENT Tratamentul depinde de cauza insuficientei renale acute:

- in cazul unei IRA de origine mecanica, este necesara practicarea unei interventii chirurgicale pentru indepartarea obstacolului. Totusi, la unii pacienti se practica temporar o dializa renala (epurarea artificiala a sangelui) inaintea operatiei. - dializa este indicata cand aciditatea din sangele circulant este mai mica de 7,1 dar si in caz de: - hipertensiune arteriala - edem pulmonar acut - tulburari neurologice - insuficienta cardiaca - in caz de greturi este necesara alimentarea cu ajutorul unei sonde. Insuficienta renala cronica IRC GENERALITATI- IRC reprezinta diminuarea lenta si progresiva a capacitatii de filtrare a rinichilor; IRC survine de obicei drept complicatie a altei boli sau afectiuni; Spre deosebire de insuficienta renala acuta, IRC se instaleaza progresiv, pe parcursul mai multor ani, pe masura deteriorarii rinichilor. Evolutia este atat de lenta, incat primele simptome apar doar dupa ce boala a determinat consecinte clinice si biologice importante. Rinichii asigura trei functii majore: filtrarea sangelui si producerea urinei pentru eliminarea deseurilor, impiedicand astfel acumularea toxinelor in sange; reglarea concentratiei mineralelor si electrolitilor (sodiu, calciu si potasiu) si cantitatea de lichid din organism producerea de hormoni care actioneaza asupra altor functii ale corpului, precum reglarea tensiunii arteriale (renina) si producerea de globule rosii (eritropoietina). CAUZE Cauza cea mai frecventa a insuficientei renale cronice este diabetul zaharat (diabet de tip 1 sau 2). Aceasta boala afecteaza vasele sangvine mici, inclusiv cele ale rinichilor, determinand insuficienta renala. Alte cauze ale insuficientei renale cronice sunt: - Hipertensiunea arteriala - Obstructia cailor urinare datorata unei hipertrofii a prostatei, calculi renali,tumori, sau refluxului vezicoureteral (intoarcerea urinei dinspre vezica catre rinichi). - Boli renale boala polichistica a rinichilor (caracterizata prin prezenta a numeroase chisturi la nivelul rinichilor), glomerulonefrita (inflamatia glomerulilor) si pielonefrita (infectia rinichiului). - Stenoza de artera renala se refera la ingustarea sau obstruarea arterei renale. La persoanele in varsta, obstructiile sunt deseori rezultatul formarii de depozite de grasimi (placi de aterom) pe peretele arterei (ateroscleroza).Stenoza de artera renala poate afecta si femeile tinere sub forma unei afectiuni numite displazie fibromusculara, care determina ingrosarea peretilor arteriali.Ambele boli sunt asociate cu o crestere a tensiunii arteriale. - Bolile autoimune, precum lupus eritematos diseminat - Utilizarea excesiva de medicamente metabolizate prin rinichi 16 - Toxinele expunerea continua la substante chimice, precum tetraclorura de carbon si plumbul (din vopselele cu plumb, tevile din plumb, materiale de lipit, bijuterii si alcoolul distilat din carburatoarele masinilor vechi) pot duce la insuficienta renala cronica. FACTORI DE RISC

 Diabetul reprezinta cel mai important factor de risc pentru insuficienta renala cronica. Alte boli si afectiuni ce pot creste riscul de IRC sunt: - hipertensiunea arteriala - lupus eritematos sistemic - ateroscleroza - glomerulonefrita cronica - afectiuni renale congenitale - obstructia cailor urinare - expunerea prelungita la toxine si unele medicamente DIAGNOSTIC de laborator micoalbuminurie; suspiciune de IRC se efectueaza analize de sange si urina, pentru depistarea nivelelor crescute de reziduuri din sange, precum ureea si creatinina. Cresterea nivelelor de uree si creatinina din sange este o indicatie a insuficientei renale terminale functia renala este afectata grav si ireversibil Examene complementare: - Ecografia indica forma si structura rinichilor si pune in evidenta o eventuala obstructie a cailor urinare ce poate cauza insuficienta renala. - Tomografia computerizata (CT) creeaza imagini mai detaliate ale organelor interne, inclusiv ale rinichilor. - Rezonanta magnetica nucleara (RMN) - Biopsia renala - prelevarea unei probe de tesut renal pentru a fi examinata la microscop. SIMPTOMATOLOGIE efectuarea cu regularitate a analizelor de sange si urina contribuie la depistarea precoce a bolii; Unele simptome, precum oboseala, pot fi prezente mult timp, dar,intrucat se instaleaza treptat, nu sunt remarcate.Unele semne si simptome sunt evidente: - urina tulbure sau de culoare inchisa - prezenta sangelui in urina (hematurie) - mictiuni frecvente, in special noaptea - cantitate redusa de urina - durere sau dificultati in timpul mictiunii Alte simptome sunt mai putin evidente, dar sunt direct legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele si lichidele in exces din organism: - edeme ale pleoapelor, membrelor superioare si inferioare, hipertensiune arteriala,oboseala anorexie (pierderea apetitului), greturi si varsaturi, pierdere inexplicabila in greutate, prurit (mancarimi) persistent si generalizat, crampe musculare, cefalee (dureri de cap).Pe masura ce IRC se agraveaza, iar toxinele se acumuleaza in sange, pot sa apara crize epileptice si confuzie mentala. TRATAMENT Primele masuri recomandate pacientilor cu IRC sunt modificarile regimului alimentar, in special reducerea aportului de proteine, pentru a incetini acumularea reziduurilor in organism si pentru a limita greturile si varsaturile asociate cu insuficienta renala cronica. In conditiile incapacitatii rinichilor de a elimina excesul de lichide, trebuie redus aportul lichidian pentru a reduce efortul impus rinichilor. Daca deteriorarea functiei renale continua in ciuda tratamentului instituit, se recurge la dializa sau grefa renala. Dializa suplineste functia renala

diminuata, cu ajutorul unei membrane, ce joaca rolul de filtru, pentru a elimina reziduurile si excesul de lichide din organism. 17 Litiaza renala GENERALITATI Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului aparat urinar. Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.Calculii renali (numiti in mod obisnuit pietre la rinichi"),sunt rezultatul cristalizarii sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar). In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica nefretica). Litiaza renala este mai frecventa la barbati decat la femei. Consumul de lichide, administrarea unor medicamente si adoptarea unei diete sanatoase contribuie la prevenirea formarii unor noi calculi renali. CALCULI RENALI COMPOZITIE- Calculii contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori fosfat amoniaco-magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in legatura cu o infectie urinara. Uneori contin acid uric, cistina (rar) sau o alta substanta medicamentoasa. Calculii renali pot fi eliminati spontan pe cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu depaseasca 8 -10 mm. Calculii pe baza de calciu Acest prim grup, care reprezinta 75% 85% din cazurile de calculi renali, inglobeaza calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la cresterea concentratiei de calciu in urina. Printre acestia se numara deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente (hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale, hiperparatiroidism). Cresterea concentratiei de oxalati in urina se datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta substanta sau unor factori genetici. Calculii de struvita aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. - Sunt compusi din magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile bacteriene cronice ale cailor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil formarii cristalelor de struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt mai frecventi la femei decat la barbati. Calculii de acid uric reprezinta 5 - 8% din cazurile de calculi renali.Asa cum indica numele lor, ei se formeaza datorita unei concentratii anormal de crescute de acid uric din urina. Acidul uric este un produs al metabolismulu proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un exces de acid uric in urina.Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt predispusi la aparitia acestui tip de calculi renali. Calculii de cistina aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt compusi din cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor se datoreaza cistinuriei (excretia unei cantitati excesive de cistina prin rinichi).

CAUZE factori genetici; factori biologici unele boli metabolice constituie cauze ale litiazei renale: hiperparatiroidia, sindromul Cushing(-anomalie /boala rara care apare atunci cand organismul este expus la o cantitate mult prea mare a unui hormon, numit cortizol); factori de mediu (infectie urinara, alimentatie, etc.) Fiecare din cele patru tipuri de calculi renali au cauze specifice: Calculii pe baza de calciu reprezinta o combinatie de calciu si oxalati. Acestia din urma se gasesc in fructe si legume. Factorii care determina cresterea concentratiei de calciu in urina sunt: - aportul excesiv de vitamina D, - tratamentele cu hormoni tiroidieni, 18 - unele diuretice, cancere sau boli renale, - hiperparatiroidie (secretie excesiva de parathormon, hormonul care regleaza metabolismul calciului, favorizand absorbtia sa intestinala).Pe de alta parta, o dieta bogata in acid oxalic sau unii factori genetici pot duce la o concentratie excesiva de oxalati in organism. Calculii de struvita mai frecventi la femei decat la barbati, calculii de struvita sunt intotdeauna rezultatul unor infectii cronice ale tractului urinar, cauzate de bacterii ce produc enzime specifice. Aceste enzime antreneaza cresterea cantitatii de amoniac din urina. Calculii de acid uric sunt formati din acid uric, un produs rezultat din metabolismul proteinelor. Aparitia acestora este determinata de chimioterapie, dieta bogata in proteine si de unii factori genetici ce creeaza o predispozitie pentru aparitia calculilor de acid uric. Calculii de cistina reprezinta un numar mic din cazurile de litiaza renala. Se formeaza la persoanele cu boli ereditare ce determina excretia excesiva de cistina (un aminoacid) de catre rinichi. SIMPTOMATOLOGIE-apare atunci cand calculii au un diametru mare, constituie un obstacol al cailor urinare, sunt asociati cu o infectie sau sunt eliminati. Simptomul principal durere intensa (colica nefretica), ce variaza in intensitate timp de 5 -15 minute.Pe masura ce piatra inainteaza de la ureter spre vezica, durerea poate iradia inspre abdomenul inferior si regiunea inghinala. Alte simptome: - urina tulbure, urat mirositoare - prezenta sangelui in urina - greturi si varsaturi - in cazul unei infectii urinare, se asociaza dureri sau arsuri in timpul urinarii (disurie), cresterea numarului de mictiuni, febra si frisoane DIAGNOSTIC examen de rutina al urinii; Sumar si sediment urinar; Urocultura pune in evidenta prezenta unei infectii a tractului urinar. teste imagistice sunt utilizate pentru diagnosticarea litiazei renale: Radiografia abdominala cu ajutorul careia se pot vizualiza majoritatea calculilor renali, apreciind modificarile ulterioare in marimea lor. Ecografia este un examen neinvaziv, dar nu poate pune in evidenta calculii mici, in special cei localizati in uretere sau vezica urinara. Pielografia intravenoasa - examen cu ajutorul caruia se poate determina localizarea calculului in sistemul urinar si se poate stabili gradul de

obstruare cauzat de acesta. Examenul consta in radiografierea cailor urinare, dupa opacifierea cu o substanta de contrast, realizata prin injectare intravenoasa. Acest examen a fost inlocuit de tomografia computerizata (CT), dar este in continuare utilizat in numeroase afectiuni urinare. Tomografia computerizata (CT) - a devenit testul de electie pentru evaluarea calculilor renali. FACTORI DE RISC factorii de risc actioneaza indeosebi asupra persoanelor cu predispozitie pentru aparitia calculilor renali, in special cele care suferit deja de litiaza renala: - Hidratarea insuficienta - Consumul insuficient de lichide (in special de apa), duce la diminuarea volumului urinei, care va fi deci mai concentrata in saruri. - Unele medicamente diureticele, de exemplu, pot creste riscul de formare a calculilor renali. Efectul acestor medicamente asupra formarii de calculi este variabil. Prin urmare, persoanele cu risc crescut trebuie sa consulte medicul sau farmacistul inainte de luarea medicamentelor. - Consumul insuficient de fructe si legume consumul de fructe si legume este asociat cu un risc scazut de formare a calculilor, deoarece favorizeaza excretia de citrat, un inhibitor al cristalizarii sarurilor in caile urinare. Consumul excesiv de proteine (carne, peste, etc.) favorizeaza formarea calculilor deoarece 19 determina cresterea nivelului de calciu, oxalat si acid uric din urina, precum si diminuarea nivelului de citrati (un factor de protectie impotriva calculilor). Proteinele de origine animala sunt cel mai frecvent incriminate. Factori de risc specifici calculilor pe baza de calciu - Acitivitate limitata sau sedentarism duce la pierderea treptata a masei osoase, deci la eliberarea calciului din oase; - Luarea de suplimente de calciu intre mese, neinsotite de alimente; - Alimentatie bogata in oxalati determina cresterea nivelului de oxalati din urina; Calciu se gaseste in numeroase alimente, desi doar o parte din acestea par sa creasca in mod semnificativ nivelul din urina spanacul, sfecla rosie, nucile, ciocolata, taratele de grau, migdalele, arahidele si capsunele. - Luarea suplimentelor de vitamina D este indicata consultarea medicului inainte de a lua suplimente de vitamina D. Sindromul nefrotic Sindromul nefrotic este o afectiune caracterizata prin prezenta unui nivel ridicat de proteine in urina(proteinurie); dar a unui nivel scazut de proteine in sange. Alte simptome sunt reprezentate de umflarea fetei, mainilor si picioarelor si de hipercolesteromie. Sindromul nefrotic este cauzat de afectarea glomerulilor (componente functionale ale rinichilor, formate din vase sanguine care filtreaza lichidele in exces si toxinele din sange, pe care le trimit apoi in vezica urinara sub forma de urina).Sindromul nefrotic poate insoti numeroase boli,inclusiv afectiunile renale asociate cu diabetul zaharat, dar unele cauze ale sale nu sunt cunoscute. Prevenirea sindromului consta in adoptarea unor masuri de controlare ale acestor boli. Tratamentul sindromului nefrotic: - identificarea cauzei primare si

- reducerea colesterolului, a tensiunii arteriale si a nivelului de proteine din urina cu ajurotul dietei sau a medicatiei.

BIBLIOGRAFIE I.Mincu,N.Mihalahe,D.Cheta - Elemente de biochimie si fiziologie a nutritieiExplorari biochimice,erori de laborator vol.II , Editura Medicala, Bucuresti,1985. D.Mihele - Biochimie clinica Editia a-II-a, Editura Medicala,Bucuresti,2006. S.Sorin Arama - Explorari functionale Editura Cermaprint,Bucuresti,2006. Analize de laborator si alte explorari diagnostice ,Editura Medicart ,2007. BIBLIOGRAFIE C.Wiener,A.S.Fauci, E.Braunwald, D.L.Kasper, S.L.Hauser, D.L.Longo, J.L.Jameson, J.Loscalzo - Harrison's Manual of Medicine;Section 13;Chapter 187 , 17th Edition Mc Graw Hill Medical , 1998. Cristea Popa Elena, Popescu Aurora, Trutia E., Dinu Veronica - Tratat de biochimie medicala , Editura Medicala, Bucuresti, 1991. Frances Fischbach, Lippincott Williams and Wilkins Publishers - A manual of laboratory and diagnostic tests , 7th edition, 2003. http://www.labtestsonline.org http://www.specialtylabs.com http://web.indstate.edu 20