Professional Documents
Culture Documents
Bucuresti 2012
1.2.Transport
Sistemul de autostrazi norvegian acopera mai mult de 90.000 km, din care aproximativ 67.000 sunt pavate. Sistemul include autostrada de tranzit cu feribotul pe cai navigabile, numeroase poduri si tuneluri si multe trecatori. Reteaua feroviara are o lungime de 4.058 km. Cel mai important aeroport din Norvegia este Gardermoen. Capitala rii, Oslo, are cel mai mare port. Alte porturi internaionale se afl n Bergen, Kristiansand, Narvik i Trondheim. ntinderile mari din interiorul rii sunt conectate prin legturi aeriene, prin 54 de aeroporturi, cele din Oslo i Bergen funcionnd i ca aeroporturi internaionale. Norvegia deine dou eptimi din linia internaional aerian SAS (Scandinavian Airlines Systems). Exist legturi regulate de vapoare ctre rile nvecinate i ctre Islanda i Insulele Feroe. Aeroporturi internaionale exist n Oslo, Stavanger i Bergen.
este peste 66 ani.Speranta de viata este in prezent astfel: femeile aproximativ 83 ani, iar barbatii aproximativ 78 ani.
Clima
Clima este temperat- oceanica, influentata de curentele de ape calde (Gulf Stream). n ciuda situarii geografice a Norvegiei n nordul extrem, clima din interiorul tarii este surprinzator de blnda.Norvegia este tara situata la latitudinea cea mai nordica din lume care are ape navigabile. Acest lucru se datoreaza vnturilor alizee mpinse peste Oceanul Atlantic de continentul american si curentilor calzi care curg dinspre Ecuator spre nord n directia Marii Norvegiei, unde unghiul tarmului norvegian si un culoar deschis nspre Oceanul Arctic ajuta la directionarea aerului si apelor temperate nspre o latitudine mai nordica. Clima Norvegiei difera mult de la un an la altul, mai ales n regiunile nordice extreme, care sunt situate la marginea zonei temperate mondiale. Cea mai scazuta temperatura nregistrata este de - 51 C la Krjohka-Karasjok n nordul Norvegiei. Temperatura medie anuala variaza de la circa 8 C de-a lungul coastei de Vest pna la temperaturi sub 0 C n munti. Cele mai reci luni ale anului sunt ianuarie si februarie, iar cea mai calda perioada n interiorul tarii este la jumatatea lunii iulie, n timp ce n regiunile de coasta si cele muntoase temperaturile cele mai ridicate se ating putin mai trziu. Clima din Norvegia este diferita de cea din restul Scandinaviei. Lanturile muntoase nalte care separa tara protejeaza mpotriva precipitatiilor zone ntinse din estul Norvegiei, drept pentru care aici clima este mai continentala dect ar fi de asteptat pentru o zona din apropierea coastei. n unele din aceste regiuni situate la est de munti, caderile de precipitatii sunt mai mici de 300 mm. Majoritatea precipitatiilor cauzate de mare cad de-a lungul tarmurilor de Vest, unde exista regiuni care nregistreaza valori maxime de 3 000 mm anual.
Datorita jurisdictiei asupra si a responsabilitatii pentru o suprafata marina care este de sase ori mai mare dect suprafata sa terestra,Norvegia acorda un interes deosebit administrarii zonelor maritime si resurselor oceanice. Norvegia sufera din cauza poluarii provenite din alte tari, care este adusa pe malurile sale de curentii oceanici si de vnt. Norvegia are drepturi legale asupra unor zone marine care contin importante zacaminte de petrol si gaze naturale. n ultimele decenii, industria petroliera a devenit o componenta de baza a economiei norvegiene. Petrolul si gazele naturale vor continua sa fie extrem de importante si n viitor. Zonele maritime si de coasta ale Norvegiei sunt printre cele mai productive din lume n ceea ce priveste resursele marine vii. n timp ce resursele petroliere nu sunt regenerabile, colectarea resurselor marine nu va fi niciodata limitata n timp, cu conditia ca ele sa fie gestionate dintr-o perspectiva durabila pe termen lung. Acvacultura de pe coasta Norvegiei are un enorm potential de dezvoltare industriala si comerciala n viitor. Recifele de corali, probabil cel mai vulnerabil tip de mediu marin existent, se gasesc dea lungul ntregii coaste norvegiene. Aceste recife sunt extrem de importante pentru pescuit, cercetare si ca sursa de resurse marine genetice. Conform estimarilor, ntre 30 si 50 la suta din recifele de corali din apele norvegiene au fost distruse sau zdrobite, probabil din cauza pescuitului cu traulul pe fundul apei. n ultimii ani, autoritatile norvegiene au pus n aplicare masuri de protectie a recifelor de corali. n iunie 2003, Ministerul Norvegian al Pescuitului si Ministerul Mediului au primit Premiul international Darul Pamntului din partea Fondului Mondial pentru Animale si Plante Salbatice, pentru eforturile lor, ncununate cu succes, de stopare a degradarii recifelor norvegiene de corali.
Hidrografie
Reteaua hidrografica a Norvegiei este foarte bogata in rauri si lacuri(65.000). Cel mai mare rau al tarii, Raul Glomma(604 km lungime) este situat in partea de est si impreuna cu afluentii sai dreneaza o mare parte din teritoriul Norvegiei. Raurile din partea de vest a tarii sunt scurte si repezi si formeaza numeroase cascade.Cascade pitoresti sunt Cele Sapte Surori(250 m) din Geiranger si Langfossen in Akrafjord, Voringfossen este o cascada cu o cadere de apa de 183 metri in Eidfjord. Mardalsfossen este una din cele mai inalte cascade din Europa, cu doua caderi de apa, avand o inaltime de 705 metri. Cascada Ramnefjellsfossen are o inaltime totala de 818 metri, alcatuita din 5 caderi de apa, alimentate de ghetarul Jostedal. Cel mai lung rau din nord este Tana, care se varsa in Marea Barents si formeaza o parte a frontierei cu Finlanda. Norvegia detine un numar ridicat de lacuri glaciare, cel mai mare dintre acestea fiind Mjosa(362 km suprafata si 449 m adancime maxima). Lacul Hornindalsvatnet(514 m adancime) este considerat cel mai adanc din Europa(cu exceptia Marii Caspice).
Norvegia are doua izvoare termale importante: Jotun si Troll si sunt localizate in insula Svalbard.Se afla la 50 metri deasupra nivelului marii. A cestea sunt cele mai nordice izvoare fierbinti de pe planeta. Inconjurate de ghetari si varfuri muntoase abrupte in vest, la est de masive de gresie rosie, iar in sud se afla vulcanul Sverrefjell, cele doua izvoare reprezinta un punct fierbinte geologic al Svalbard-ului. Temperatura izvorului Jotun atinge 24,5C, iar cea a lui Troll este de 28,3C. In ceea ce priveste apele minerale, esxista doua izvoare renumite in apropierea orasului Larvik, in sudul Norvegiei, cunoscute drept Kong Hakons Kilde, unul cu apa sulfurosalina, din care se imbuteliaza apa minerala marca Farris si un izvor feruginos.
Vegetatia si fauna
Norvegia este acoperita in procent de 25 % de paduri(nemorale- stejar, pin, anin cenusiu, hemiboreale si boreale- stejar sesil, frasin european, ulm, artar norvegian, tisa, anin negru, specii de molid norvegian), in special in partea centrala si sudica. In vaile glaciare vaste pana la 850 m altitudine si in estul tarii pana la 700 m se intalnesc paduri de molid si pin. Cele mai extinse paduri din Norvegia se afla intre granita cu Suedia si raul Glama. La nord de Cercul Polar, pinii si molizii cresc numai in vaile interoare,insa fructele de padure cresc din abundenta in toate regiunile.(afine, zmeura, coacaze, mure pitice). In rest predomina vegetatia de tundra alpina, al carei etaj se gaseste la peste 1.900 m altitudine(specii de salcie, ienupar, mesteacan pitic, fructe de padure in zonele alpine joase, muschi si licheni) In ce priveste fauna, animalele arctice se gasesc pe tot cuprinsul tarii(reni, lupi, lemingi), dar in regiunile sudice se intalnesc numai in zone montane. Elanii sunt asociati cu padurile de conifere, iar caprioarele rosii se gasesc pe coasta de vest. Ursul si linxul se regasesc in nord, pe arii restranse, vulpea, vidra si jderul sunt animale comune in Norvegia, iar castorul si bursucul predomina in majoritatea regiunilor. Ca specii de pesti, cele mai intalnite sunt pastravul si somonul, iar pasarile se regasesc in regiunile montane impadurite (specii de potarnichi) si in insule (pasarile marine).
Intre resursele turistice de natura antropica trebuie cuprinse si activitati umane cu functie turistica. Acestea pun in valoare specificul social si cultural al unei regiuni. Activitatile sunt diverse, dar reflecta in principal specificul comunitatilor locale(muzica, dans, obiceiuri, preparate culinare, etc). In prezent se considera importanta conservarea monumentelor si a siturilor ca parte dintr-un integrat, si nu doar ca si cladiri sau alte structuri individuale. Exista cinci astfel de medii culturale protejate in Norvegia: Complexul de ferme de la Havra, Manastirea Utstein, asezarea lapona Neiden, minele de argint de la Kongsberg si comunitatea de coasta Songdalstrand. Comunitatea urbana Birkelunden din Oslo va fi de asemenea protejata.
Jotunheimen detine recordul la altitudine pentru un numar mare de specii din flora Norvegiei. Piciorul cocosului este una din plantele care infloresc si se dezvolta la altitudine de 2.370 m pe muntele Glittertind. Saxifragul mov si Radacina Aurie cresc si ele la o altitudine de peste 2.300 m peste nivelul marii. In multe parti ale parcului national rocile sunt calcifere si gazduiesc o varietate bogata de plante care iubesc acest tip de sol printre care si avenele alpine. Parcul mai gazduieste si multe specii de animale precum: reni, elani, cerbi, caprioare, vulpi, nurci, glutoni si rasi. Parcul National Dovrefjell-Sunndalsfjella a fost fondat in anul 2002 si are o suprafata de 1.693 km. Parcul a fost creat pentru a mentine o mare zona muntoasa neatinsa de mana omului, pentru a conserva un ecosistem alpin cu biodiversitatea sa naturala, pentru a proteja renii salbatici si habitatele, pentru a conserva depozitele geologice si pentru protejare patrimoniului cultural. Desi este un mediu dur, muntii, cei mai inalti fiind Snohetta la 2 286 metri, se fac drumetii spectaculoase in timpul verii si se practica schi in timpul iernii. Datorita plimbarilor lungi in cea mai mare parte, zone mari cu colibe nedotate, zone fara trasee si cu conditii meteorologice aspre, aceasta zona este recomandata persoanelor experimentate si bine echipate. Parcul National Rondane este cel mai vechi parc national din Norvegia, fiind infiintat la 21 decembrie 1962. O mare parte a parcului se afla la peste 1 445 metri deasupra nivelului marii, si acolo sunt 10 varfuri de peste 2 000 metri: Rondeslottet (2178 m) si Storronden (2138 m). Aici traseele sunt marcate si se gasesc cabane turistice si cabine private. Parcul a fost extins in anul 2003 si in prezent are o suprafata de 963 km si adaposteste renii salbatici. Rondane este o zona tipica montana, cu platouri inalte si mari. Clima este arida. In aceasta zona creste mesteacanul alb, alte specii de copaci in zonele joase. La altitudini de peste 1.500 m rocile sunt acoperite de iarba neagra si licheni. Parcul National Jostedalsbreen a fost infiintat la 25 octombrie 1991, iar in 1998 a fost marit pana la nord-vest. Acesta cuprinde cel mai mare ghetar de pe continentul european, Jostedalsbreen. Parcul are o suprafata de 1.310 km, ghetarii acoperind 800 km.Parcul cuprinde si trei muzee ce pot fi vazute de vizitatori. Parcul Hardangervidda, fondat in anul 1981 si situat in nordul Norvegiei, este cel mai mare parc national din aceasta tara avand o suprafata de 3 430 kmp.Cel mai mare platou din muntii Scandinaviei este protejat. Pentru a cunoaste toate coltisoarele pitoresti ale parcului este necesara escaladarea pana la 1 100- 1400 m. In acest parc traieste cel mai mare numar de reni de pe acest continent(17 000 de exemplare). Renii traiesc aici de mii de ani. Dar nu numai mamiferele se simt bine aici. Parcul Hardangervidda este un loc extraordinar pentru pescuit pastravi. Lacurile montane formeaza inceputul multor rauri. Frumosul si salbaticul rau Bjoreia, curgand de pe platou pe o lungime de 145 metri, formeaza o cascada pitoreasca. Voringfossen se varsa in partea cea mai adanc ancorata in uscat a fiordului Eid. Exista o retea de trasee marcate, cu o lungime totala de aproximativ 1 200 km. In vara sunt disponibile cabane cu servicii sau self service. Dintre rezervatiile naturale se remarca:
Arealul Peisajului Protejat Utladalen, adiacent Parcului National Jotunheimen, infiintat in anul 1980, cu o suprafata de 300 km patrati. Acesta adaposteste valea Utladalen, cea mai adanca din Norvegia, inclusiv lacul Tyin. Rezervatia naturala Trillemarka In partea centrala a Norvegiei de est, la granita dintre vaile Sigdal si Numedal se gaseste una dintre cele mai frumoase zone forestiere din Norvegia- Trillemarka-.Aceasta are o suprafata de 43.020 kmp si a fost infiintata la 13 decembrie 2002. Rezervatia naturala consta intr-una dintre cele mai mari paduri naturale din regiunea Ostlandet, incluzand paduri virgine de molid si 93 de specii de plante aflate pa lista rosie de protectie a IUCN(International Union for Conservation of Nature) Guvernul Norvegiei a decis pe 8 ianuarie 2008 ca 147 kmp din rezervatie sa fie strict protejata. Rezervatia Naturala Ostensjovannet a fost infiintata in anul 1992, in zona orasului Oslo. Are o suprafata de 0,29 kmp. Rezervatia adaposteste lacul cu acelasi nume si este bine cunoscuta pentru varietatea larga de pasari si animale salbatice care pot fi intalnite aici. Rezervatia Naturala Innerdalen protejeaza valea cu acelasi nume-Innerdalen- din regiunea Sunndal. Este prima rezervatie naturala a Norvegiei, fiind infiintata in anul 1967 si are o suprafata de 73 kmp. Rezervatia Naturala Anda, din regiunea Nordland, in Arhipelagul Vesteralen, gazduieste Farul Anda, ultimul far automatizat din Norvegia in 1987, si unde isi are cuibul specia rara de pufini atlamtici si unde traieste o larga colonie de foci. Alte peisaje naturale sunt: Fiordurile norvegiene sunt unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din lume. Sognefjord, cel mai lung fiord din Norvegia, i al doilea din lume, dar i cel mai adnc, i Geirangerfjord, renumit pentru frumuseea peisajelor, sunt incluse din anul 2005 n patrimoniul UNESCO. Norvegia este una dintre puinele ri din lume care au fiorduri, crestturi adnci de-a lungul rmurilor, formate de gheari prin erodare, cu milioane de ani n urm, iar peste aceste golfuri adnci i strmte norvegienii au construit poduri. Lyse este cel mai spectaculos, dar i cel mai periculos fiord, iar drumul pn la acest platou ce se afl la 1.000 de metri deasupra mrii este ntortocheat, cu poriuni de zpad care strlucete i n timpul verii. Norvegia este, de asemenea, i trmul fascinantului spectacol al aurorelor boreale, fenomen care are loc tot timpul anului
care se diferentiaza in principal in functie de gradul de protectie (sau gradul permis al interventiei umane) si in functie de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii protejate care protejeaza cele mai naturale zone de pe glob, in care interventia omului este aproape inexistenta, dar si zone in care interventia omului este prezenta, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanta peisagistica si culturala deosebita. Asfel, forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea a Naturii (IUCN The World Conservation Union) care prin misiunea sa avea competenta necesara sa o faca. IUCN ncearca sa influenteze, sa ncurajeze si sa asiste societatile din toata lumea pentru conservarea integritatii si diversitatii naturii si pentru a se asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila. Un sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate a rezultat ca urmare a activitatii desfasurata de IUCN n acest domeniu timp de aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de catre guverne si explicat prin linii directoare. In prezent categoriile IUCN sunt raspandite in intreaga lume si sunt luate drept referinta in orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul acestui sistem de definire si clasificare a ariilor protejate este acela de a contribui la cresterea gradului de ntelegere a tuturor celor interesati a diferitelor categorii de arii protejate. Principiul central pe care se bazeaza liniile directoare este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului n ndeplinirea respectivelor obiective. Problema eficientei management-ului trebuie desigur luata in considerare, dar ea nu este vazuta ca un criteriu de categorisire. In lucrarea "Liniile directoare pentru categoriile de management ale ariilor protejate" realizata de catre IUCN, se spera ca aceste linii directoare sa fie utilizate pe scara larga de catre toti cei implicati n procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente. Ele sunt proiectate pentru a forma o baza utila pentru crearea planurilor sistemelor nationale de arii protejate. Trebuie subliniat faptul ca aceste linii directoare nu sunt mecanismul de conducere pentru guverne sau organizatii n procesul de decidere a scopurilor ariilor protejate potentiale. Ariile protejate trebuie sa fie declarate pentru a ndeplini obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea etichetate cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost elaborate pentru facilitarea comunicarii si informarii, si nu pentru a conduce sistemul. Istoricul aparitiei categoriilor IUCN(primele clasificari si diferente fata de sistemul din 1978) Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost: - constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate; - incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale; - reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate; - asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea
globala si regionala intre tari; - asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate; - imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare. Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973. In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii: I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta II. Parc National III. Monument Natural IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita V. Peisaj Protejat VI. Rezervatie de Resurse VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite IX. Rezervatie a Biosferei X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate.
10
Concluzii
Norvegia este o tara muntoasa, din Peninsula Scandinavica; cu o clima temperatoceanica. Aceasta mai este numita si Tara Fiordurilor deoarece unele dintre cele mai frumoase si spectaculoase fiorduri din lume se afla aici.(de exemplu Sognefjord, cel mai lung fiord, dar i cel mai adnc, i Geirangerfjord, renumit pentru frumuseea peisajelor, sunt incluse din anul 2005 n patrimoniul UNESCO).
11
Norvegia este acoperita in proportie de 25% de paduri, iar in rest predomina vegetatia de tundra alpina. In Norvegia se intalnesc foarte multe parcuri nationale protejate.( Parcul National Hardangervidda, Parcul National Rondane, Parcul National Jostedalsbreen, Parcul National Jotunheimen, etc.). In acestea se intalnesc specii de plante si de animale pe cale de disparitie.(de exemplu dintre animale: renii salbatici, iar dintre plante:saxifragul mov, piciorul cocosului, etc). Tot aici se mai intalnesc si rezervatii naturale, ce ocupa suprafete destul de intinse. Acestea sunt protejate de lege si amenajate pentru turisti.(de exemplu: Rezervatia naturala Trillemarka, Rezervatia Naturala Ostensjovannet, Rezervatia Naturala Anda, etc.)
BIBLIOGRAFIE
12
1) http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Norvegia 2) http://www2.norvegia.ro/Travel/ 3) http://www.financiarul.comEdition 4) Atlas Scandinavia, Editia in limba romana,2008. 5)Ghid complet Norvegia, Editura Aquila93, Bucuresti, 2002, 6)Norvegia- ghid turistic, Snorre Evensberget, Editura Rao Books, Bucuresti2006,
CUPRINS
13
Cap1. Prezentarea generala 1.1. Aspecte generale 1.2.Transport 1.3. Dezvoltarea economico-sociala 1.4. Potentialul turistic natural Clima Hidrografie Flora si fauna 1.5. Potentialul turistic antropic Cap. 2. Arii naturale protejate in Norvegia 2.1. Categorii de arii naturale protejate 2.2. Acte normative privind protejarea ariilor naturale Cap. 3. Concluzii si propuneri -Anexa
ANEXA
14
15
16