1

TEMA NR. 4 EDUCATIA SI DEZVOLTAREA EMOTIONAL AFECTIVA CUPRINS

1. Avertismente 2. De ce analiza dezvoltarii emotional-afectiva 3. Caracteristicile vietii afectiv-emotionale 4. Relatia afectiv-emotional

TEMA NR. 3 EDUCATIA SI DEZVOLTAREA EMOTIONAL AFECTIVA

1.AVERTISMENTE: 1. V. Pavelcu afirma ca, la nivelul dinamismului emotional-afectiv ne aflam in fata controversei psihologie obiectiva: carteziana, psihologie reflexologica, pavloviana, neobihaviorista (Watson, Skinner), psihologia conduitei (P.Janet, H. Pieron) si pe de alta parte psihologia subiectiva interna cu punct in actiune, in constiinta fenomenelor interne, dominata de introspectie. 2. Perspectiva amintita isi gaseste suport si in distinctia pe care scoala germana contemporana o face intre a intelege(verstehen) si a explica(erklaren). Apropierile ajung la a le socoti identice din punct de vedere teoretic, desi practic ele sunt fundamental distincte: RATIONALUL- a explica viata psihica= a introduce o doza de rational, a arata intelectual, teoretic, ceea ce se afla implicit in unul sau mai multe adevaruri deja admise. AFECTIVUL-a intelege= a trece dincolo de conditiile in care o fiinta actioneaza si a lua o atitudine pozitiva, a patrunde in interiorul fenomenului, a avea o reactie adaptata, integrala, globala si complexa a intregii noastre fiinte fata de sufletul intreg al unei individualitati. Deci, putem concluziona ca afectivul penetreaza zona intelegerii. 2. DE CE ANALIZA DEZVOLTARII EMOTIONAL-AFECTIVA ? Argumente probabilizante: 1.Omul viitorului este un om fara afectivitate.(P.Janet) 2.Afectivitatea este un azil pentru toate fenomenele psihice fara adapost.(A. Pfander) 3.Nu putem vorbi de afectivitate in general, ci de tipuri de reactii afective ale cuiva, unele invatate, altele dobandite.(J. Sawrey) 4. Psihologia contemporana a dizolvat categoria afectivitatii in alte categorii mai comprehensive, mai concrete si mai susceptibile de individualizare: persoana, caracter, temperament, motivatie. OBSERVATII: 1. Psihologia educatiei nu poate face abstractie de aceasta realitate in analizele pe care le intreprinde asupra resorturilor mai adanci ale fiintei umane, spre nucleul personal al oricarui subiect educational. 2. Viata afectiva a elevului nu se prezinta ca o realitate psihica uniforma pentru toti subiectii analizati. Uneori ea este intraductibila, incomparabila.

3. Viata afectiva se distinge prin note aparte de aspectul perceptiv si cognitiv (ideomotor). 2. CARACTERISTICILE VIETII AFECTIV-EMOTIONALE 1.Caracterul timic: viata afectiva are o functie biologica de apreciere, este legata de interesele biologice, de tensiunea organismului, opuse aspectului intelectual, inteligent (de cunoastere, de constatare), sau de cel ajustativ al vointei. Aspectul timic, cel mai adesea subconstient concorda cu faptul ca realitatea educationala ni se prezinta ca o ierarhie de valori, ca un camp de forte diverse-unele atractive, altele neutre, altele respingatoare. Aceste caracteristici sunt adesea primitive, confuze, intuitive, in complementaritate cu structurile intelectului. 2. Nota puternica de subiectivitate: este data de legatura particulara cu Eul. 3. Nota sensibila de proiectivitate: este sustinuta de realitatea si experienta artistica. 4. Caracterul sincretic: fenomenele afective sunt in mare parte caracterizate prin absenta distinctiei in ansamblu: fara un relief delimitat, fara forme clare, fara o structura si o articulatie evidente. Ele sunt de fapt fondul activitatii educative, un background. 5. Caracterul iradiant: fenomenele afective nu sunt niste datuumuri, ci un rezultat ce tinde sa intre in teoria undelor, colorand intreaga personalitate. Aici se opereaza si cu conceptul de transfer afectiv (un plus de deplasare al intelesului afectiv de la un continut la altul), distinct insa de iradiere care presupune dominanta cognitiva. 6. Viata afectiva este dominata de actualitate, fenomenele afective se produc hic et nunc (a nu se confunda cu reprezentarea, memoria afectiva sau amintirea intelectuala a unui sentiment cu trairea afectiva propriu-zisa). Trairile afective sunt de fapt nu reintegrari, nu retrairi integrale, nu reconstituiri complete, ci transpuneri selectionate, prescurtate, filtrate, evaluate, nonrealitati psihologice ale momentului. Ele sunt infidele, desi pot avea prospetime sunt dezactualizate, sunt interpretari, nu fapte psihice.(E. Claparede) 7. Trairile afective sunt tensionate cantitativ si dinamic -a se vedea teoria lui F. Herbart - tensiunea, ca rezultat afectiv al fortelor care se inhiba reciproc. Viata afectiva a elevului se poate afla in echilibru pentru ca subsistemele psihice comunica intre ele, externul comunica aproximativ explicit cu internul. Acest echilibru poate fi rupt pentru ca exteriorul este imobil, comportamentul extern pare neschimbat,

dar interiorul este agitat, haosul incepe sa se manifeste, zidurile incep sa se sparga. (K.Lewin, S.Freud, H. Wallon) 8. Caracterul instabil este pus in legatura cu dinamismul vietii afective.Fiinta umana se tine intr-un echilibru instabil pe lumea sentimentelor.(G. Robin) Aici opereaza ambivalenta (Freud), legea compensatiei, a contrastului, a pendularii vietii afective (timizii curajosi, afectuosii insensibili, pudicii cinici.) Dar tot de aici si versatilitatea, labilitatea precum si instabilitatea personalitatii.(F.Stefanescu-Goanga) 9. Caracterul ritmic: viata afectiva se inscrie intr-o ordine temporala colorand ritmic specificul activitatii. Ritmul activitatii este un derivat al afectivitatii.(V. Pavelcu) Ritmul afectiv avanseaza activitatea motorie si intelectuala. 10. Viata afectiva prezinta o specificitate ontogenetica, cu mecanisme: unele ereditare, altele automatisme invatate. 4.RELATIA AFECTIV-EMOTIONAL Ipoteze sau posibile concluzii: 1. Apartenenta vietii afective la domeniul subiectivitatii a plasat-o mult timp intr-o zona aparte a campului stiintific. De aici foarte putine studii moderne pe aceasta tema. 2. Viata psihica a fost studiata din perspectiva adaptabilitatii, a biologiei emotiei. A se vedea spre exemplu mesageriii pusi in jocul vietii afective: adrenalina, nonadrenalina, morfinele endogene dar si consecintele patologice posibile asupra vietii omului: boli cardiovasculare, digestive, imunitare sau legatura lor indisolubila cu fenomene cum sunt stressul. 3. Iesirea din cercul vicios sus - amintit s-a facut prin intelegerea interactiunilor intre componentele fiziologice, somatice si cognitive ale afectivitatii si nu prin neglijarea lor. (vezi schema urmatoare reprezentand Modelul interactiunii fiziologicului, cognitivului, somaticului in conceptia lui Robert Dantzer) 4.Cercetarile electroencefalografice asupra specializarii neurofunctionale ale celor 2 emisfere cerebrale arata ca specializarea se face si pe cale afectiva: stanga-bucurie, dreapta-tristete. 5.Cercetari interesante au fost facute in planul vietii afective de P. Ekman si R. Davidson si N. Fox care au relevat legatura stransa dintre diferitele componente emotionale si atitudinile motrice corporale. Sa ne gandim doar la axa polurilor tensiune-relaxare si la cea a directiei apropieredepartare (vezi schema urmatoare: Atitudini emotionale si conduite distribuite dupa axe specifice vietii afective) pentru a ne putea gandi, la cateva din consecintele asupra conduitei scolarului, referitoare la

reactiile, pe care adesea nu le analizam cu suficienta atentie in orele noastre de clasa sau extraclasa. 6. Daca acceptam ca exista tipologii comportamentale cu origine in strategii: a) de actiune b) skills-uri de aparare (bazate pe procedee dominant intrapsihice de reintegrare a situatiilor generative de stari afective) atunci am putea vorbi si de 2 tipuri de comportamente: a) cu reactivitate ridicata b) cu reactivitate scazuta. In probele de calcul mental se pot calcula pe de o parte compozitia reactiilor hormonale si pe de alta parte timpii de reactie la sarcini pentru cele 2 tipuri. 7. Din punctul de vedere al psihologiei educatiei, continutul vietii afective este un amestec de impulsiuni, dorinte, cunoastere si satisfactii legate de procesul educational. Suprasimplificand datele, am putea concluziona ca viata afectiva ar avea un continut dat de 4 elemente: afectiune (expresia pendularii intre placere-durere) dorinta (inclinare spre/ aversiune fata de) asteptare (expresia pendularii intre speranta si teama, frica) vigilenta (expresia raportului atentie, surpriza) De exemplu, surpriza, mirarea nu este o emotie, dar este fundament pentru viata afectiva; atunci vom spune ca viata emotionalafectiva nu este constituita numai din acte innascute ci si din atitudini. In viata afectiva pot fi considerate elemente esentiale: experienta emotionala (elemente mentalizate) experienta motrica (insotitoare de comportament expresiv) comunicarea (viata afectiva este nu numai reflectare ci si o conduita de evaluare a situatiei noastre in lume) NOTA: Viata afectiva si afectivitatea nu trebuie confundate cu emotiile. Viata afectiva se refera la valori, sentimente, motivatii si emotii ce pot fi stimulate deliberat, programat, rational, sistematic. Daca in special emotia este o atitudine, o posibilitate instantanee a constiintei asupra starilor care vin, atunci se pune intrebarea: Ce este aceasta atitudine? H. Parret sugereaza un raspuns: atitudinea este un tip aparte de evaluare a acestor stari-stabilirea unui coeficient de probabilitate sau de preferinta, sau contrar imposibilitate, aversiune. Rezulta de aici statutul de structura plurimodala a afectivitatii, deci o modalitate. Verbele de modalitate sunt in general in limbile europene in numar de 4:

a putea=a fi capabil de a voi=a fi determinat sa a trebui=a fi constrans sa a sti=a fi informat Doua dominante sunt centrale in viata emotionala: a nu putea= toate emotiile incep printr-o neputinta, slabiciune a voi=emotia adevarata se concentreaza in jurul unei tendinte irezistibile spre A nu putea si a voi se completeaza. Iata simbioza dintre putere-vointa, tentatie-rezistenta. Din combinatia celor 4 modalitati definitorii pentru conduita umana (a putea, a trebui, a sti, a voi) se obtin 8 stari emotionale fundamentale, opuse 2 cate 2 deci, cupluri dialectice: curiozitatea (tentatia): a vrea sa stii, a nu putea sa nu stii repulsia: a vrea sa nu stii, a nu putea sa stii bucurie (euforie): a vrea sa vrei, a nu putea sa nu vrei tristete (deprimare): a vrea sa nu poti, a nu putea sa vrei indrazneala: a vrea sa poti, a nu putea sa nu poti teama: a vrea sa nu poti, a nu putea sa poti empatia (solicitudine): a voi sa devii, a nu putea sa nu devii iritare (nemultumire): a vrea sa nu faci ceva constrans, a nu putea sa faci ceva constrans.

Combinatia de verbe modale -a vrea sa stii, a nu putea sa nu stii -a vrea sa nu stii, a nu putea sa stii

Emotii fundamentale fata de ceva imediat -curiozitate, tentatie, dorinta (pofta) -dezgust, repulsie, greata

Emotii derivate fata de altii (avand constiinta sinelui) -admiratie - dispret

Emotii tertiare fata de propria constiinta de sine -mandrie -rusine, umilire

-a vrea sa vrei, a nu putea sa nu vrei - a vrea sa nu vrei, a nu putea sa vrei -a vrea sa poti, a nu putea sa nu poti -a vrea sa nu poti a nu putea sa poti

-bucurie, veselie -tristete, deprimare -indrazneala, curaj, siguranta -teama, spaima

- entuziasm - ciuda, resentiment -incredere, fidelitate

-extaz, euforie - deziluzie, deznadejde -amor propriu aroganta

- neincredere, - timidiate, trac suspiciune, indoiala - gratitudine, mila, compatimire, compasiune - resentiment, indignare - buna - credinta

-a vrea sa faci ceva neconstrans, a nu putea sa nu faci neconstrans - a vrea sa nu faci constrans, a nu putea sa faci neconstrans

- solicitudine, empatie - iritare, nemultumire

- rea - credinta

FRIC TEAM
E V I T A R E

TENSIUNE

MNIE FURIE
A P R O P I E R E

BUCURIE

EROTISM

TRISTETE

RELAXARE

TANDRETE

Atitudini emotionale si conduite distribuite dupa axe specifice vietii afective

5. TEORII ALE AFECTIVITATII 1. Teorii neurofiziologice (W.James, W.B.Cannon, P.Bard, J.H.Masserman, J.W.Papez, D.O.Hebb, B.M.Arnold) 2. Teorii instinctuale (W.Mc.Dougall, S.Freud, E. Jacobson, D. Rapoport, O.Fenichel) 3. Teorii conflictuale ale EU-lui (F.Paulhan, F.A.Hodge, C.W.Darrow, M.Bentley, D.T.Howard) 4. Teorii ale degajarii de energie (E.Duffy) 5. Teorii atitudinale (N.Bull) 6. Teorii motivationale (R.W.Leeper, P.T.Young) 7. Teorii behavioriste (J.B.Watson, B.F.Skinner, C.L.Hull, F.C.Tolman) 8. Teorii existentialiste (J.P.Sartre) 9. Teorii functionale (A.E.Michotte, M.B.Arnold, J.A.Gasson) 6. FUNCTIILE AFECTIVITATII 1. Functia dezorganizatoare, derutanta, neadaptativa (P.Janet, Pradines:emotiile=o furtuna organica, devastatoare 2. Functia utilitarista, energetic-adaptatoare (W.B.Cannon, J.B.Watson, H.Wallon) 3. Teoria ambivalentelor: emotia este un fenomen social, nu expresia sa, dar si un fenomen fiziologic in mecanismul sau.-G.Heyer Efectele contradictorii l-au facut pe P.Malrien sa distinga intre emotiile de pornire la drum si emotii de dezorientare. NOTA: Sinteza privind functiile si rolurile psihice ale emotiilor in conceptia lui G.Collin Functia afectiva indeplineste un rol de avertisment. Rolul ei este acela de a pune in stare de alarma organismul si de a-l preveni asupra gradului de dezadaptare in care se gaseste Placerea si durerea, emotiile, sentimentele sunt pentru om barometrul care ii arata intotdeauna cu o foarte mare precize starea profunda a organismului sau si ceea ce ii lipseste. Acesta este afectat, adica zguduit, zdruncinat deoarece un anumit dezechilibru cere interventia. Asadar, tocmai prin studiul afectivitatii ar trebui sa abordam psihologia copilului. Deoarece tocmai dezadaptarea este regula in timpul intregii perioade de crestere, trebuie sa ne asteptam ca la copil acest semnal al afectivitatii sa rasune foarte des. 7. CONCEPTII EVOLUTIVE ASUPRA AFECTIVITATII 7.1. Conceptia lui J.Piaget asupra dezvoltarii afectivitatii

10

1. Dezvoltarea afectivitatii este intim legata de dezvoltarea cognitiva si sociala Argumente: pentru psihologia adolescentului: -cunoasterea transformarilor afective ce insotesc diversele stadii ale dezvoltarii cognitive -acomodarea cu propriul fizic si cu socialul sunt legate de efortul de conciliere a 2 dimensiuni ale dezvoltarii afective si cognitive 2. J. Piaget vorbeste de 4 stadii: 2.1. Stadiul egocentric impersonal -afectivitate nediferentiata, nestructurata, este constient doar de propriile senzatii si actiuni 2.2. Stadiul heteronom -afectivitate influentata de autoritatea parintilor si de dependenta copiilor fata de acestia 2.3. Stadiul interpersonal -investire masiva a afectului in prieteni de aceeasi varsta, mai mari; starea afectiva este influentata de aceste interrelatii; este inca prezenta relatia heteronoma copil-adult 2.4. Stadiul autonom in adolescenta se fac investiri masive in idealuri, valori, viitor. se pastreaza inca autoritatea adultului