Colegiul Romano-Catolic Sf.

Iosif

ETAPELE CERCETARII PSIHOLOGICE

OLTEANU RAMONA 1B
Coord. Prep. Antalute Marius

09

Definirea psihologiei ca stiinta pare a fi destul de simpla. Psihologie este stiinta care se ocupa cu descrierea si explicarea fenomenelor si insusirilor psihice verificabile. Dar, simplitatea este aparenta, deoarece este foarte greu de lamurit ce se intelege prin fenomen psihic si mai ales ce este un fenomen psihic. Viata sufleteasca este inca un mare mister pe care filozofii il discuta de milenii. Dar nici in ce priveste manifestarile ei nu exista un accord inca, si astazi obiectul psihologiei este subiect de controverse. De aceea, multi psihologi, precum P.Greco, sustin ca nu poate fi vorba de un obiect unitar al psihologiei, intrucat exista mai multe tipuri de psihologii. Specificul psihologiei ca stiinta este evidentiat de demersurile intreprinse de psiholog, prin derularea lor in timp si prin complexitatea lor. In calea cercetatorului psiholog apar nenumarate semne de intrebare : ce problema sa abordeze ? la ce metoda sa recurga? cum va prelucra si interpreta rezultatele cercetarii sau a experimentului? etc. Raspunzand la aceste intrebari, anticipat sau pe parcursul investigatiilor, psihologul isi va raspunde la toate acestea folosindu-si cunosteintele teoretico-metodologice, va fi ajutat de propria ingienozitate sau nestiinta si va contribui la regresul sau stagnarea cunoasterii psihologice.

Procesualitatea si probleme cercetarii psihologice

Cercetarea psihologica, la ca oricare tip de cercetare stiintifica, presupune o procesualitate extreme de laborioasa si deseori foarte indelungata. Fundamentele epistemologice si logice ale domeniului stiintific, se impletesc cu cele empirice, practice si rationale. Prin aceasta impletire armonioasa se formeaza specificul cercetarii si odata cu acesta, si problematica ce urmeaza a fi solutionata.

Ciclurile cercetarii psihologice

In principal, cercetarea psihologica parcurge in desfasurarea ei, trei mari cicluri: ciclul preparator, productiv si cel final. Primul ciclu, contine toate operatiile intelectuale ale psihologului folosite pentru a pregati desfasurarea concreta a cercetarii, de la formularea problemei, pana la stabilirea concreta a instrumentelor de prelucrare a datelor. Al doilea ciclu, vizeaza actiunile de aplicarea instrumentelor imaginate in vederea recoltarii datelor si prelucrarii acestora. Acest ciclu produce date, concluzii si idei inovatoare cercetatorului psiholog. Ultimul ciclu, se refera la finalizarea cercetarii sau reluarea acesteia. Demersurile intelectuale si practice intreprinse de cercetator pe parcursul acestor cicluri, sunt numeroase si variate. Fiecare ciclu presupune parcurgerea anumitor demersuri formand impreuna o schema logica. (Fig.1)

1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare 2. Informarea si documentarea 3. Specifcarea obiectivelor sau scopurilor 5. Definirea metodelor, procedeelor si a tehnicilor de investigare

Etapele Preparatorii

4. Formularea ipotezelor sau variabilelor 6. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor

Etapele Productive

7. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor 9. Formularea concluziilor

8. Prelucrarea datelor recoltate 10. Validarea concluziilor in vederea generalizarii lor

Etapele Finale

11. Comunicarea sau publicarea rezultatelor 12. Reluarea intregului ciclu

Fig.1 Ciclurile si etapele cercetarii psihologice

Etapele cercetarii psihologice

Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare Aceasta prima etapa conditoneaza derularea intregii cercetari. Cercetatorul isi incepe cercetarea cu formularea directa a problemei. Problema se refera la bariera, obstacol, semn de intrebare, dificultatea teoretica sau practica , lacuna cognitiva toate intervenite pe traseul gandirii - , care se cer a fi inlaturate, depasite, rezolvate. Se intelege de la sine ca, cu cat problema de cercetare va fi mai bine si mai exact circumscrisa, cu atat va creste probabilitatea solutionarii ei corecte. In situatia in care problema este vaga, confuza, neconcludenta, nu este recomandata trecerea la solutionarea ei, deoarecea ar duce la compromiterea acesteia.

Informarea si documentarea Pentru aceasta etapa, cercetatorul trebuie sa intreprinda o laborioasa, profunda si tenace activitate de informare si documentare. Aceasta consta, in principal, mai intai in localizarea

(identificarea) informatiei utile cercetarii problemei propuse si mai apoi in lecturarea si asimilarea ei. Cercetatorul poate recurge la orice metoda pe care o considera utila procesului de recoltare a informatiei. Se poate folosi metoda convorbirii, atunci cand este vorba de transmiterea si difuzarea orala a informatiilor, sau a metodei analizei documentelor, daca exsita surse scrise de informatii folositoare.

Specificarea obiectivelor sau scopurilor Odata ce informarea si documentarea s-a incheiat, urmeaza cea de-a treia etapa in cercetrea psihologica, ce se refera la specificarea obiectivelor sau a scopurilor cu privire la cercetarea in curs. Acestea pot fi generale, cu caracter teoretico-metodologic sau aplicative, cu caracter ameliorativ. Ca obiective generale ar putea aparea: formularea unor teorii, conceptii, puncte de vedere; reformularea unor teorii, conceptii deja elaborate de alti autori; elaborarea unor metode sintetic-integrative; conceperea unor noi instrumente de investigatie etc. Obiectivele generale si aplicative ale unei cercetari apar in calitate de ghiduri sau principii calauzitoare ale intregii investigatii, ele justificand, in mare parte, insasi cercetarea. Cu alte cuvinte, cercetarea nu are un scop in sine, ci este subordonata fie asigurarii avansului cunoasterii stiintifice, fie optimizarii actiunilor si activitatilor umane.

Formularea ipotezelor si a variabilelor Dupa ce etapele anterioare au fost parcurse, urmeaza cea mai importanta etapa, si anume, formularea ipotezelor si cea a varibilelor. Rolul acesteia este de a ghida si directiona intreaga cercetare. Ipotezele sunt considerate inima sau nucleul unei cercetari stiintifice. Despe acestea se poate vorbi sub doua aspecte: aspect general, unde ipoteza este intergata teoriei si aspect particular, ipoteza fiind incorporata cercetarii stintifice. Intr-o cercetare stiintifica, rareori ipoteza este elaborata integral, complet, inca de la debutul investigatiei. Dimpotriva, formularea ipotezelor are loc progresiv, presupune un efort de conceptualizare, de diferentiere si de integrare a informatiilor disponibile. Claude Charbonneau (1988) considera, intr-o maniera foarte explicita, si persuasiva, ca formularea ipotezelor este un proces in trei etape. Prima etapa: ipotezele generale stabilite in virtutea cunostintelor generale pe care le poseda cercetatorul, a metodelor teoretice la care el adera, a lecturilor pe care le-a facut pana la un moment dat. Cea de-a doua etapa: ipoteza de cercetare, echivaleaza cu conceptualizarea ipotezei generale intr-o cercetare particulara. Ultima etapa in formularea ipotezelor o constituie etapa ipotezelor statistice, care arata daca faptele empirice recoltate confirma sau infirma ipotezele de cercetare.

Definitivarea metodelor, procedeelor si tehnicilor de investigare In acesta etapa, cercetatorul psiholog se confrunta cu doua situatii tipice: aceea in care metodele de cercetare sunt deja elaborate si disponibile si aceea care presupune eleborarea si construirea unor metode noi. In primul caz, cercetatorul selecteaza din multitudinea si varietatea metodelor de investigatie pe aceea sau pe acelea care il ajuta cel mai mult. Selectia metodelor se realizeaza dupa o serie de criterii, dintre care cel mai important il constituie conceptia general-teoretica

impartasita. Un alt criteriu de selectie a metodelor il reprezinta obiectivele si ipotezele cercetarii. O ipoteza nu pote fi testata prin oricare dintre metodele existente. Sunt situatii cand o ipoteza poate fi testata cel mai bine printr-o anumita metoda si atunci este recomandabila selectia acelei metode si nu a alteia.

Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor Michele Robert (1994) atrage atentia asupra faptului ca doua categorii de consideratii ghideaza psihologul in alegerea subiectilor de la care vor fi recoltate datele: primele se refera la natura problemei studiate iar celelalte, la unicitatea subiectilor selectionati in raport cu o populatie mai vasta. Natura problemei studiate il orienteaza pe cercetator spre caracteristicile individuale ale subiectilor ce urmeaza a fi investigate si spre decelarea subiectilor la care aceste caracteristici este de asteptat sa produca variabilele dependente anticipate.

Aplicarea metodelor si recoltarea datelor Scopul general al acestei etape il constituie masurarea variabilelor si testarea ipotezelor formulate, de felul realizarii ei depinzand insasi calitatea si finalitatea cercetarii. Probleme ridicate de ea tin, pe de o parte, de modul de aplicare al metodelor si instrumentelor de cercetare, iar pe de alta parte, de locul de aplicare a acestora. Locul de aplicare a metodelor si probelor elaborate constituie un alt factor ce va influenta calitatea cercetarii. Laboratorul ofera conditii mai bune de control al variabilelor, minimeaza posibilitatea interventiei unor factori perturbatori, in schimb, creste gradul de superficialism, spre deosebire te teren sau de conditiile naturale, ce cresc posibilitatea manifestarii reale, nestingherite a comportamentelor subiectilor, dar scad posibilitatea de control a acestora.

Prelucrarea datelor recoltate In urma aplicarii diferitelor metode si strategii de investigare, psihologul recolteaza o multitudine de informatii, concluzii ce urmeaza a fi analizate, interpretate si generalizate. Analiza permite stabilirea gradului de confirmare a ipotezelor de cercetare de catre fapte, ca si precizarea modului in care orice aspect al datelor recoltate moduleaza sau completeaza primele concluzii referitoare la ipoteze. Interpretarea presupune integrarea faptelor analizate, a datelor, coordonarea lor pentru a ajunge la noi ipoteze sau pentru a degaja noi piste de cercetare. Asadar, in timp ce analiza presupune stabilirea faptelor, interpretarea consta in explicarea lor.

Formularea concluziilor In urma analizei si interpretarii datelor recoltate, a stabilirii semnificatiei lor in raport cu problema abordata si mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea concluziilor intregii cercetari. Concluzile sunt exprimari sintetice care contin sau rezuma esenta rezultatelor obtinute in cercetare.

Concluziile releva gradul de originalitate a cercetarii, daca s-a ajuns la idei noi care le depasesc sau le continua pe cele deja cunoscute sau daca ideile deja cunoscute sunt doar confirmate si intarite.

Validarea concluziilor in vederea generalizarii lor Chiar daca cercetatorul efectueaza investigatii pe un singur subiect sau doar pe cativa subiecti, pe un anumit tip de situatie, aproape niciodata el nu ramane aici, ci se gandeste la extinderea concluziilor sale, la o populatie cat mai larga, la situatii cat mai diverse. Generalizarea concluziilor presupune tocmai aceasta extindere a rezultatelor si concluziilor asupra altor subiecti decta cei pe care s-a intreprins cercetarea sau asupra altor situatii, decat cele initiale.

Comunicarea sau publicarea rezultatelor si a concluziilor cercetarii Transmiterea si difuzarea rezultatelor si a concluziilor cercetarii se realizeaza prin mijloace diferite, dintre care doua sunt mai smenificative: comunicarea informatiilor, ce se prezinta sub forma unui rezumat scris sau oral, de regula, cu prilejul unor manifestari stiintifice, cum ar fi sesiuni, conferinte, congrese etc.; publicarea lucrarilor sub diferite forme: aticole, studii, carti etc.

Reluarea intregului ciclu Pentru unii cercetatori, comunicarea sau publicarea rezultatelor investigatiilor echivaleaza cu incheierea ciclului cercetarii. Pentru altii insa, expunerea si difuzarea concluziilor lor declanseaza un nou ciclu al cercetarii. Uneori, impulsul este unul interior, al cercetatorului iar alteori, impulsul vine din afara..

Bibliografie
Mielu Zlate (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi Mielu Zlate (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi Andrei Athanasiu (1998), Tratat de psihologie medicala, Editura Oscar Print, Buc.