GENERALITI.MEDIUL SI DEZVOLTAREA DURABILA.MANAGEMENTUL MEDIULUI.POLITICI DE MEDI.

ECOSISTEME

GENERALITATI. MANAGEMENTUL DE MEDIU SI DEZVOLTAREA DURABILA Necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectia mediului se constituie ca fundament al conceptului de dezvoltare durabila si preocupare maiora actuala a societatilor moderne. Schimbarile produse in ultima suta de ani au fost insotite de numeroase si ample efecte nedorite. Au aparut riscuri ecologice maiore, care ameninta ansamblul planetei si obliga omenirea sa regandeasca modelul sau de crestere orientandu-l spre o dezvoltare durabila. Pentru urmatoarele decenii se anticipeaza doua principale surse de risc cu care se va confrunta omenirea: cresterea populatiei, poluarea si modificarea climei. Acestea, la randul lor, ar putea determina numeroase alte probleme ca lipsa apei, lipsa hranei altele. Daca tendintele actuate se vor mentine, in paralel cu cresterea populatiei va avea loc o adancire a disparitatilor atat intre bogatii si saracii din interiorul unei natiuni, cat si intre natiunile bogate si cele sarace. In anumite regiuni se va ajunge la un climat de instabilitate politica si militara si vor apare situatii in care tarile dezvoltate sa fie obligate sa se izoleze economic si sa se constituie ca enclave prospere intr-o lume dominata de saracie. In prezent, si cu atat mai mult in viitor, mediul economic se va caracteriza printr-o mobilitate extraordinara. Va avea loc o accelerare a procesului de inovatie tehnologica. Capitalul uman va fi valorificat in mod superior ca urmare a impactului crescand al societatii bazate pe cunoastere. Vor aparea noi activitati in domeniul serviciilor. Se vor imbunatati conditiile de functionare a firmelor, ceea ce va stimula dinamica activitatii antreprenoriale. Dezvoltarea durabila, ca nou obiectiv al dezvoltarii mondiale, isi va extinde cerintele specifice, insistand pe integrarea diverselor componente ale cresterii intr-un cadru care sa confere politicilor si programelor de dezvoltare viabilitate pe termen lung. In strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabila ,,O Europa durabila pentru o lume mai buna, se arata ca dezvoltarea durabila este un obiectiv global. Uniunea Europeana are un rol cheie in realizarea dezvoltarii durabile in Europa, dar si la nivel global, unde este necesara o larga actiune internationala. In document se subliniaza ca dezvoltarea durabila se caracterizeaza printr-o viziune mai larga pe termen lung, furnizeaza o viziune optimista asupra viitorului, se bazeaza pe o strategie care stimuleaza investitiile pe termen lung, se focalizeaza pe cele mai acute amenintari, antreneaza conducerea politica pentru a adopta decizii dificile si se incheie cu convingerea ca, facand ordine in propria casa, Uniunea Europeana isi va asigura rolul de lider international. Pentru a raspunde principalelor amenintari pentru dezvoltarea durabila, a

fost conceputa o strategie a Uniunii Europene in trei par (imbunatatirea eficacitatii politicilor si asigurarea dezvoltarii durabile, elaborarea unui set de obiective si masuri de solutionare a problemelor care ridica cele mai mari provocari pentru dezvoltarea durabila, precizarea etapelor pentru implementarea strategiei si evaluarea progresului in acest proces) si au fost concepute actiuni avand urmatorul continut: situarea dezvoltarii durabile ca principala preocupare a fiecarei politici; asigurarea semnificatiei maiore a laturii calitative in evaluarea pe termen mediu a politicilor agricole; politica pescuitului trebuie sa promoveze managementul durabil al resurselor de pe fluidizarea traficului si reducerea nivelului de poluare prin transporturi; orientarea politicilor de coeziune catre regiunile cel mai putin dezvoltate. In esenta, se urmareste sa se creeze oportunitatile necesare, in stare sa alimenteze eficienta economica, cresterea ocuparii fortei de munca si atitudinea pozitiva asupra mediului. CONCEPTE I PRINCIPII DE DEZVOLTARE DURABIL I DE DREPT INTERNAIONAL AL MEDIULUI Teoria dezvoltrii durabile este relativ nou i se afl n curs de formare. Conceptul de dezvoltare durabil s-a conturat ntr-un moment n care subiectul mediului nconjurtor se afla n prim planul dezbaterilor politice. Comunitatea internaional a decis s trateze problemele mediului prin msuri colective la nivel global, pe care a cutat s le defineasc i s le aplice prin intermediul unu cadru internaional adecvat. Acest cadru de aciune la nivel internaional s-a format n timp i se afl ntr-o evoluie dinamic, cuprinznd msuri legale cu caracter obligatoriu n forma tratatelor sau conveniilor sau cu caracter neobligatoriu, n forma declaraiilor, rezoluiilor sau seturilor de linii directoare i orientri politice, msuri instituionale i mecanisme de finanare viabile. Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru internaional pentru tratarea problemelor mediului. Conferina a recunoscut c problemele de mediu ale rilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea i ploile acide nu reprezint probleme neaprat importante pentru toate rile, adic strategiile de dezvoltare nu ndeplinesc necesitile i prioritile rilor i comunitilor celor mai srace. Conferina a fost ns dominat n principal de problemele de mediu i a condus la creterea contientizrii publice n acest domeniu. De la nfiinarea sa, n baza recomandrilor Conferinei de la Stockholm, Programul Naiunilor Unite pentru Mediu a desfurat o serie de activiti pentru a-i manifesta n cadrul sistemului ONU, rolul su de catalizator i coordonator n domeniul mediului. Activitile programului pot fi clasificate n dou mari grupe: orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a aerului i a solurilor (n special degradarea terenurilor);

 orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbrile climatice, defriarea i deertificarea, conservarea biodiversitii, traficul internaional de produse i deeuri toxice i periculoase, protejarea mediului n perioadele de conflict armat. Problemele globale ale mediului au nceput s devin predominante i au creat necesitatea iniierii unor aciuni suplimentare pentru creterea contientizrii publice,care s determine comunitatea internaional s ia n timp util msuri funcionale, att pe plan internaional ct i naional. Evaluarea efectelor acestor noi probleme ale mediului a condus la recunoaterea faptului c s-a realizat un progres prea redus n integrarea proteciei mediului n politicile i activitile de dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat prin principiul 13 al declaraiei de la Rio nu a fost realizat. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI Grija pentru mediul inconjurator trebuie sa faca parte integranta din conceptul de management, acordandu-i-se aceeai atentie ca sntii, securitatii si calitatii. in industrie, aceasta grija se materializeaza intr-un sistem de management al mediului si nu reprezinta doar o preocupare pentru a evita problemele cu ecologistii. Implementarea rnanagementului de mediu este esentiala pentru suparvietuirea unei intreprinderi in etapa actuala, cand protectia acestuia se impune cu stringenta. Primele Standarde din seria ISO 14000 privind managementul de mediu au fost publicate in anul 1996. Managementul de mediu in ansamblul sau este definit ca reprezentand acea parte a sistemului de management total care include structura operationala, organizatonica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedunile, resursele, pentru implementarea, elaborarea, punerea in practica, controlul, mentinenea si revizuirea politicii de mediu in societate. Printre principalele scopuri ale managementului de mediu sunt: armonizarea standardelor existente, asigurand un sistem unitar de referinta in acest domeniu, care sa faciliteze comertul international; definirea unui instrument la indemana unitatilor industriale, care sa faciliteze imbunatatirea performantelor de mediu si evaluarea progreselor inregistrate.

Fig.1 Functiile Managementului de mediu Managementul de mediu trebuie sa se integreze in problematica generala a sistemului de asigurare a calitatii, avand o serie de obiective ca: stabilirea unui echilibru intre cerinte1e privind protectia mediului si cele ce decurg din considerente de ordin economic si social; definirea politicii de mediu in cadrul sistemului general de productie; stabilirea unei conformitati intre sistemul calitatii si politica de mediu; stabilirea uiior programe de urmarire si implementare a politicii de mediu; evaluarea eficientei politicii, programelor si sistemelor de management al mediului in cadrul unitatii. Asigurarea managementului de mediu intr-o unitate productiva are rezultate atat asupra consumatorului (societatea umana), cat si pentru firma in cauza, avand ca efecte: cresterea increderii in sensul ca firma isi asuma toate riscurile asupra activitatii sale; avertizarea asupra activitatilor cu impact negativ asupra mediului; cresterea credibilitatii firmei datorita continuitatii performantelor de mediu; ameliorarea imagini firmei pe piata concurentiala. - Reglementarile de baza ale managementului de mediu sunt cuprinse in seria standardelor internationale ISO 14000 dintre care unele sunt operante din 1996 iar altele sunt inca in faza de elaborare. Aceste standarde acopera o paleta de cinci directii de actiune: 1. Sisteme de management de mediu 2. Studiul de mediu

3. Evaluarea protectiei comunitatilor umane fata de activitatile industriale cu impact negativ 4. Clasificarea din punct de vedere al politicii de mediu 5. Evaluarea ciclurilor de viata ale produselor si serviciilor Standardele internationale de management de mediu ajuta intreprinderile sa-si atinga obiectivele economice, dar respectand conditiile de protectie a mediului. Astfel, SR EN ISO 14001 specifica cerintele unui astfel de sistem de management de mediu. El poate fi aplicat in orice intreprindere de orice tip si marime si poate fi adaptat la orice conditii geografice, culturale sau sociale. Ca si in cazul sistemului de asigurare a calitatii, succesul sistemului este asigurat de angajamentul la toate nivelurile si functiile intreprinderii si mai ales la nivelul cel mai inalt: conducerea unitatii. O intreprindere care aplica acest sistem nuu numai ca isi indeplineste obiectivele sale de mediu, se conformeaza, dar poate sa si demonstreze aceasta conformitate. Sistemul prezentat in acest SR EN ISO 14001 are in comun anumite principii cu standardele sistemului calitatii din seria ISO 9000; in timp ce aceasta din urma abordeaza necesitatile clientilor, sistemul managementului de mediu raspunde nevoilor unui vast ansamblu de parti intereste si solicitarilor crescande ale intregii societati in domeniul protectiei mediului. Daca o intreprindere are deja implementat sistemul de asigurare a calitatii,ii va fi foarte usor sa adapteze elementele sistemului de management existent si sa adopte elementele sistemului managementului de mediu coerent cu seria de standarde ISO 9000. Dupa prezentarea in mod concret a cerintelor sistemului managementului de mediu, pe aceste elemente vom exemplifica aplicarea unei politici de mediu in industria de pielarie.

Fig.2. Elementele politicii de mediu

Sistemul managementului de mediu este un instrument de lucru care ii permite organizatiei sa atinga si sa controleze sistematic nivelul de performanta privind mediul, pe care si-l fixeaza. Astfel, daca o tabacarie doreste sa-si stabileasca un sistem de management al mediului, se recomanda in primul rand o analiza de mediu preliminara, care sa acopere cele patru domenii principale (planificarea). a) cerintele legislative si reglementare ex: cunoasterea limitelor impuse prin Ordinul 645 / 6.XI.1997 privind indicatorii de calitate a apelor uzate evacuate in retele de canalizare ale localitatilor b) identificarea aspectelor de mediu semnificative Se face pe categorii de activitati, produse sau servicii, nu pe fiecare produs in parte. Se poate elabora un autochestionar care sa dea baza pentru alte intrebari, puse de exernplu furnizorilor de produse chimice care se folosesc in procesul de productie. Daca firmele furnizoare de astfel de produse nu isi pun aceleasi intrebari, aceasta situatie vine in contradictie cu politica si orientarea in dezvoltarea intreprinderii, si ca urmare vor fi probleme in viitor; o alternativa ar fi renuntarea la acesti furnizori si selectarea acelor firme care sa ia in considerare aceste aspecte. Alte ntrebri: se cunoate impactul cu mediul al actualelor procese de productie? Sunt aceste procese astfel modificate / modernizate pentru a minimiza impactul cu mediul? Sunt toate emisiile (in aer, ap, sol) identificate, analizate i cuantificate? Ce impact au asupra mediului? Sunt identificate, inventariate, toate tipurile de deeuri din fabrici? Au domenii de aplicare (ca atare sau prelucrate) in alte industrii / agricultura? Se ia in considerare impactul materiilor prime i auxiliare asupra mediului? Privitor la pregtirea personalului: este acesta pregtit in acest domeniu? Exist responsabiliti pentru mediu bine definite? S-au realizat audituri i in acest domeniu? Exist o politic a mediului, susinut cu documente? Exist un manual al mediului? Sunt inregistrate performantele obtinute in domeniul mediului? Politica mediului este cunoscut de personal? Firma a implicat i organele locale in politica sa de mediu? Firma ia in consideratie i implicaiile mediului in bugetul (investitiite) su? ldentific firma costurile legate de epurare in cifra sa de afaceri? Se elaboreaz o situatie privind impactul asupra mediului in raportul anual care se prezint actionarilor? Se iau in consideraie posibilittile de a retuma sau recicla ambalajele? Se realizeaz eco-etichetarea produselor? Se aplic toat legislaia in vigoare privitoare Ia mediu? Bineinteles, in afara acestor chestionare pot fi interviuri, inspectie direct i msurtori.

obiective i sarcini principale de exemplu, o tbcrie ii propune: reducerea suspensiilor solide din apele reziduale programe de recictare a deeurilor reducerea volumului apelor reziduale achizitionarea de produse chimice cu nivel de biodegradabilitate mai avansat utilizarea de produse chimice cu grad de absorbtie i fixare in piele mai mare utitizarea de bioproduse active (enzime) in locul produselor chimice ctasice, etc. d) elaborarea programului de management de mediu se prezint clar calendarul de acttuni i personalul responsabil de aplicare a politicii de mediu a intreprinderii. Programul cuprinde: proiectarea materii prime procedee de producie (tehnologiile) utilizarea i eliminarea final a deeurilor (solide, ape reziduale i nmoluri) Pentru implementare i funcionare trebuie intreprinse urmtoarete actiuni principale. elaborarea unei diagrame (organograme) a compartimentutui de mediu i definirea responsabilittilor individuate; instruirea personatului;
c)

INTREBARILE ESENTIALE SUNT: Cum pot fi recunoscute riscurile de mediu cat mai devreme posibil? Cum asigurati respectarea cerintelor legale si reglementare? Cum preveniti sau cum stapaniti impactul mediului? Cum controlati in mod efectiv protectia mediului in organizatia Dvs.? Ce faceti pentru a va face produsele cat mai adaptate mediului? Cum va incurajati angajatii sa sustina protectia mediului? Cum va puteti desfasura activitatile de mediu in fata clientilor sau a altor parti interesate? Un raspuns este implementarea standardelor ISO 14000. Standardele ISO 14000 si evolutia elaborarii standardelor ISO 14000 Standardele ISO 14000 sunt standarde generale referitoare la sistemele de management de mediu destinate pentru tinerea sub control a impactului proceselor organizatiei in ansamblu, asupra mediului. Aceste standarde definesc modele de sisteme de management de mediu, care pot fi implementate de o organizatie in scopuri interne sau externe, ofera instrumente necesare pentru evaluarea conformitatii sistemului de management de mediu cu referentialul ales, evaluarea performantei de mediu, analiza preliminara si evaluarea de mediu a amplasamentelor organizatiei. In anul 1991 Organizatia Internationala de Standardizare ISO a constituit Grupul Strategic Consultativ privind Mediul Inconjurator (Strategic Advisiry Group on Environment) care sa cerceteze oportunitatea elaborarii unor

standarde referitoare la managementul de mediu. In anul 1992 a fost elaborat primul standard in domeniul managementului de mediu, intitulat "Specificatie pentru sistemele de management de mediu", de Institutul Britanic de Standardizare (British Standards Institution BSI) In 1993, la recomandarea Strategic Advisiry Group on Environment, s-a infiintat Comitetul Tehnic ISO/CT 207 "Managementul de mediu". La prima sa reuniune s-a hotarat elaborarea unor standarde internationale de mediu in doua scopuri principale: 1. Pentru armonizarea standardelor existente, asigurand un sistem unitar de referinta in acest domeniu, cere sa faciliteze comertul international. 2. Pentru a oferi organizatiilor un instrument care sa conduca la imbunatatirea performantei lor de mediu si evaluarea progreselor inregistrate. In anul 1994 a aparut a doua versiune a standardului "Specificatie pentru sistemele de management de mediu", in care se precizeaza ca in implementarea unui sistem de management de mediu este importanta prevenirea si nu detectarea efectelor negative ale proceselor si rezultatelor acestora asupra mediulu, precum si faptul ca trebuie luate in consideratie toate procesele, produsele si serviciile organizatiei ce interactioneaza cu mediul. In cadrul Comitetului Tehnic ISO 207 sunt infiintate sase subcomitete carora le revine responsabilitatea elaborarii de standarde referitoare la: Sistemul de management de mediu (Environmental Management Systems); Audit de mediu (Environmental Auditing); Marcare ecologica (Environmental Labelling); Evaluarea performantei de mediu (Environmental Performance Evaluation); Analiza ciclului de viata (Life Cycle Assessment); Termeni si definitii (Terms and Definition). Tabelul 1 Standardele Internationale referitoare la managementul de mediu Nr. crt. Standardul ISO Denumirea Standardului 1 2 3 4 ISO 14001 ISO 14002 ISO 14004 ISO 14010 Sisteme de management de mediu. Specificatie si ghid de utilizare Sisteme de management de mediu. Ghid pentru intreprinderi mici si mijlocii Sisteme de management de mediu. Ghid general privind principiile, sistemele si tehnicile de aplicare Ghidul pentru auditul de mediu. Principii generale

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

ISO 14011 ISO 14011.2 ISO 14011.3 ISO 14012 ISO 14013 ISO 14014 ISO 14015 ISO 14020 ISO 14021 ISO 14022 ISO 14023 ISO 14024 ISO 14031 ISO 14032 ISO 14040 ISO 14041 ISO 14042 ISO 14043

Ghidul pentru auditul de mediu. Proceduri de audit. Auditarea sistemelor de management de mediu. Ghidul pentru conformitate auditul de mediu. Auditul de

Ghidul pentru auditul de mediu. Audit pentru declaratia de mediu Ghidul pentru auditul de mediu. Criterii de calificare pentru auditori interni Ghidul pentru auditul de mediu. Managementul programelor de audit Ghid pentru analiza preliminara de mediu Ghid pentru evaluarea de mediu a amplasamentului Principii de baza pentru marcarea ecologica Marcarea ecologoca. Declaratia pe propria raspundere si solicitarea marcarii ecologice. Termeni si definitii Simboluri pentru marcarea ecologica Marcarea ecologica - Metodologii de testare si verificare Marcarea ecologica. Principii directoare, practici si criterii pentru programele de certificare. ghid pentru procedurile de certificare Evaluarea performantelor de mediu. Ghid Indicatori ai performantei de mediu, specifici pentru industrie Analiza ciclului de viata. Principii si practici generale Analiza ciclului de viata. Metodologia analizei Analiza ciclului de viata. Evaluarea impactului de mediu in etapele ciclului de viata Analiza ciclului de viata. Evaluarea imbunatatirii ciclului de viata

23 24

ISO 14050 ISO 14060

Managementul de mediu. Termeni si definitii Ghid pentru includerea aspectelor de mediu in standardele de produs

Nota: o parte din aceste standarde sunt in curs de elaborare Tabelul 2 Standardele ISO 14000 aplicabile pentru tinerea sub control a impactului proceselor unei organizatii asupra mediului ISO 14001 ISO 14004 ISO 14010 ISO 14011 ISO 14012 ISO 14014 ISO 14015 ISO 14031 ISO 14032 ISO 14050 Analiza preliminara de mediu Evaluarea de mediu a amplasamentului Evaluarea perfremantei de mediu Termeni si definitii cu privire la managementul de mediu Audit pentru evaluarea conformitatii sistemului de management de mediu Model de sistem de management de mediu, aplicabil in scopuri externe (calificare, declararea conformitatii) Model de sistem de management de mediu, aplicabil in scopuri intrene

Standardul ISO 14001: scop, domeniu de aplicare si mod de folosire Bazele sistemului de managementul mediului se regasesc in standardul ISO 14001. In standard sunt expuse: scopul general (de a sustine protectia mediului si de a preveni poluarea, in echilibru cu necesitatile socio-economice) si scopul specific (sa ofere organizatiilor toate elementele necesare constituirii efective a unui sistem de management de mediu, care sa poata fi integrat in managementul global al organizatiei si care sa permita atingerea atat a obiectivelor referitoare la mediu, cat si a celor economice stabilite). Standardul precizeaza cerintele referitoare la un sistem de managementul mediului care sa permita unei organizatii sa-si formuleze politica si obiectivele de mediu, tinand seama de cadrul legislativ si de aspecte de mediu ale activitatilor pe care le desfasoara. Ca intindere aplicativa, standardul ISO 14001 poate fi utilizat de orice organizatie indiferent de tip si marime, care doreste: implementarea, mentinerea si imbunatatirea unui sistem de managementul mediului; asigurarea conformitatii cu politica de mediu declarata.

10

 demonstrarea conformitatii cu standardul tuturor celor interesati de aceasta; certificarea/inregistrarea sistemului de managementul mediului de catre un organism acreditat in acest scop; realizarea unei autoevaluari si declararea publica a conformitatii cu acest standard. De retinut si un alt aspect esential si anume ca standardul ISO 14001 se aplica tuturor tipurilor de activitati, nu doar celor industriale in concret, o organizatie prestatoare de servicii, o colectivitate locala, isi pot construi un sistem de managementul mediului bazat pe ISO 14001. Si inca o subliniere semnificativa adoptarea standardului ISO 14001 nu poate garanta, prin ea insa o perfomanta de mediu optima pentru organizatie. Standardul ISO 14001 nu stabileste cerinte precise referitoare la performanta de mediu (mai putin angajamentul asumat prin politica de mediu declarata). Flexibilitatea lui permite insa ca doua sau mai multe organizatii care au activitati similare sa realizeze performante de mediu diferite si sa satisfaca toate cerintele pentru a-si certifica sistemul de managementul mediului. Prevederile de tip operational din Standardul ISO 14001 Prin Standardul ISO 14001 sunt precizate cerintele referitoare la un sistem de managementul mediului. Ele se constituie ca baza operationala a construirii unui sistem de managementul mediului. In standard, aceste cerinte sunt sistematizate astfel: cerinte generale, care au ca scop stabilirea, mentinerea in cadrul unei organiza a unui sistem de managementul mediului in conformitate cu cerintele stipulate de standard. Se mentioneaza ca, organizatia este libera sa stabileasca daca aplica cerintele standardului in cadrul tuturor activitatilor sale sau numai la anumite parti ale acestora; cerinte referitoare la politica de mediu, cu urmatoarea structura: au ca scop sa conducerea intreprinderii managementul mediului, responsabilitatea pentru politica de mediu pe care a definit-o si a declarat-o; politica de mediu trebuie sa fie adaptata naturii, dimensiunii si impacturilor asupra mediului, specific organizatiei; politica de mediu confirma faptul ca principiile si intentiile organiza referitoare la performanta de mediu sunt identificate, documentate, implementate si comunicate; concepute in limite de flexibilitate redactionala, prevederile standardului cuprind trei angaiamente: angajamentul de conformitate cu legislatia si reglementarile de mediu aplicabile, cu alte documente la care organismul a subscris; angajamentul de imbunatatire continua; angaiamentul de prevenire a poluarii; politica de mediu trebuie sa precizeze cadrul necesar pentru stabilirea si analiza obiectivelor si tintelor de mediu; in vederea asigurarii transparentei, politica de mediu, dupa ce a fost definitivata si oficializata prin semnatura managerului general,

11

trebuie comunicata intregului personal si tinuta la dispozitia publicului; cerinte privitoare la planificare, avand structura urmatoare: scopul declarat consta in identificarea aspectelor semnificative de mediu, pregatirea si elaborarea programului de managementul mediului; se define locul si rolul planificarii in sistemul de managementul mediului, in sensul ca: planificarea este una dintre cele mai importante etape in procesul de construire a unui sistem de managementul mediului; se recomanda ca organiza sa stabileasca un plan prin care sa permita indeplinirea politicii de mediu; in stabilirea programelor de management de mediu trebuie sa interactioneze planificarea obiectivelor/ tintelor si a resurselor necesare pentru implementarea sistemului de managementul mediului.

ISO 14001 devine pe zi ce trece o conditie pentru companiile care doresc sa ramana competitive pe piata. Protectia mediului joaca un rol din ce in ce mai important in toate organizatiile. Beneficiile mediului: Sistematizarea tuturor activitatilor de mediu relevante duce la reducerea riscurilor de mediu Imbunatatirea performantei mediului prin intermediul organizatiei Cresterea increderii publicului, agentiilor guvernamentale, a bancilor, asiguratorilor si a clientilor Economii de costuri printr-o gandire si actiune sistematica si pro-activa Imbunatatirea identiflcarii angajatilor, a motivatiei si angajamentului Performanta de mediu documentata si sustinuta va va imbunatati imaginea si abilitatea de competitivitate atat pe cea nationala cat si pe cea internationala Siguranta legala ca urmare a observarii sistematice a legislatiei de mediu relevante si a reglementarilor prin intermediul careia este implementata Integrare usoara intr-un sistem de management al calitatii, uzandu-se de sinergii in cel mai bun mod

ISO 14001 ofera o metoda universala, armonizata pentru uzul tuturor organizatiilor, din toata lumea. Primele companii care au implementat un sistem de management al mediului la mijlocul anilor 90 au fost sediile producatorilor care au sustinut si condus evolutia pornind de la puncte de vedere indreptate spre o protectie a mediului preventiva.

12

Popularitatea in crestere a ISO 14001 demonstreaza ca orice organizatie sau activitate poate sa beneficieze de pe urma impulsurilor pozitive continute intr-o asemenea aplicatie. ISO 14001 este un instrument de management puternic pentru imbunatatirea protectiei operationale a mediului in orice sector de activitate, de la industrii de servicii pana la inginerie. Datorita propriilor experiente pozitive, multe companii certificate ISO 14001 le cer furnizorilor in schimb acest tip de certificare, mai ales in sfera furnizorilor din industria auto. Abordarea sistematica a implementarii si functionarii in intreprindere a sistemului de managementul mediului In concordanta cu cerintele standardului ISO 14001, abordarea sistematica a implementarii si functionarii in intreprindere a sistemului de managementul mediului se refera la urmatoarele: A. Asigurarea suportului necesar functionarii sistemului prin structura si responsabilitatile din cadrul organizatiei, a carui necesitate si orientare o redam mai ios: atat structura cat si responsabilitatile sunt necesare si trebuie sa fie clar definite documentate pentru ca sistemul sa poata fi implementat controlat in mod corespunzator, este nevoie sa se asigure resursele necesare numirea unui reprezentant al conducerii avand atributiile si responsabilitatile in domeniul definirii, implementarii, mentinerii si imbunatatirii sistemului

13

 managementul trebuie sa imbunatateasca eficacitatea si eficienta organizatiei si a sistemului de managementul mediului, prin implicarea si sprijinul angajatilor. B. Asigurarea necesarului de instruire, constientizare si competenta prin numeroase masuri: implementarea efectiva a sistemului de management asigurata de un personal ce poseda cunostintele necesare si o competenta profesionala la nivelul tehnicilor si tehnologiilor de varf; identificarea necesarului de instruire pentru personalul implicat in cadrul sistemului; constientizarea respectarii politicii de mediu si a celorlalte proceduri si documente ale sistemului; asumarea responsabilitatilor si intelegerea urmarilor ce pot sa apara in cazul abaterilor de la reglementarile de mediu interne si externe implicarea conducerii organizatiei in asigurarea constientizarii si a motivarii personalului organizatiei asigurarea de catre managementul sistemului de mediu a competentei necesare pentru functionarea eficace si eficienta a organizatiei educarea si instruirea vor viza satisfacerea cerintelor, nevoilor si asteptarilor clientilor si ale altor parti interesate. C. Realizarea concordantei dintre modul de comunicare si cerintele sistemului, apelandu-se la diferite cai si modalitati: definirea documentelor de transmitere a datelor si informatiilor dintre diferitele niveluri si functiuni ale organizatiei clarificarea modulul de primire a documentelor de transmitere a raspunsurilor catre partile externe implicate; includerea n cadrul modurilor de comunicare extern a informaiilor asupra impacturilor semnificative i a raportrilor ctre autoritile de mediu cu privire la situaiile de urgen; managementul va defini i implementa un proces eficace i eficient pentru comunicarea politicii de mediu, a cerinelor, obiectivelor i realizrilor i va ncuraja activ feedback-ul i comunicarea n organizaie ca mijloc de implicare a personalului organizaiei D. Obinerea unei documentri complete a sistemului de managementul mediului prin: stabilirea i meninerea de informaii care s prezinte principalele elemente ale sistemului precum i interaciunea dintre acestea se recomand ca tipuri de documente posibile: date despre procese, standarde i proceduri interne, organigrame i planuri pentru situaii de urgen; documentele vor fi uor identificabile, datate, lizibile accesibile pstrate n mod adecvat i adaptate mrimii i tipului organizaiei. E. Efectuarea unui control adecvat a! documentelor i nregistrrilor n sensul c:

14

 toate documentele create n cadrul sistemelor de managementul mediului trebuie inute sub control; modul de control al documentelor trebuie prezentat ntr-o procedur documentat efortul organizaiei trebuie focalizat spre performanele de mediu i mai puin spre un control foarte complex al documentelor F. Realizarea unui control operaional adecvat al activitilor, proceselor i produselor care au legtur cu cerinele sistemului de managementul mediului, pe baza urmtoarelor orientri: identificarea operaiilor i aspectelor genereaz aspectele semnificative de mediu ale organizaiei i pentru care au fost stabilite obiective i inte de mediu; reglementarea tuturor aspectelor care condiioneaz inerea sub control a proceselor managementul trebuie s asigure funcionarea eficace i eficient a proceselor de realizare a produsului i pe a celor auxiliare, astfel nct organizaia s aib capabilitatea de a satisface cerinele, nevoile i ateptrile prilor interesate. G. Asigurarea unei pregtiri i a unei capaciti de rspuns adecvate pentru situaiile de urgen prin luarea n considerare a urmtoarelor cazuri-problem: necesitatea ca n diversele procese din cadrul organizaiei s se in seama i de situaiile care pot duce a accidente sau situaii de urgen cu urmri tragice i prevederea unor proceduri, analizate aprioric pentru identificarea eventualelor accidente sau posibilelor situa de urgen; stabilirea modurilor de intervenie cu scopul de a preveni urmrile, nsoit de testri periodice pentru mbuntirea posibilitilor preventive. responsabilitatile si angajamentul pentru implementarea si mentinerea sistemului trebuie sa inceapa de la nivelul conducerii de varf a organizatiei apare necesitatea ca organiza sa-si dezvolte capacitatea de actiune adecvate, precum si mecanisme de sustinere in vederea implementarii sistemului de managementul mediului este necesara colaborarea intreprinderilor mici si miilocii pentru a nu se aduce prejudicil mediului este de dorit ca organizatiile comerciale sa adopte o organizare adecvata MECANISME I INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL MEDIULUI Mediul este parte integrant esenial a oricrui proces de dezvoltare i cuprinde legturile i interdependenele existente ntre oameni i resursele naturale. Ca urmare, schimbrile prin care trece mediul nu sunt generate numai de evenimente naturale, ci i de manifestarea practic a unor modele de dezvoltare, practici i stiluri de via. Reciproc, orice modificare a mediului fizic, are consecine socioeconomice importante, care influeneaz calitatea vieii.

15

Efectele polurii mediului, manifestate prin apariia unor serioase probleme de sntate i prin perturbarea echilibrului ecologic, recunoscute la nivel internaional prin Conferina de la Stockholm, au condus la apariia unei ample micri pentru protecia mediului att n rile dezvoltate, ct i n rile n curs de dezvoltare. Aceast reacie a inclus participarea activ a sectorul public i a celui privat. Principala caracteristic a acestei micri pentru protecia mediului a fost c a generat o nou perspectiv pentru evoluia atitudinilor i a cunotinelor n acest domeniu. n cadrul unui proces evolutiv la scar mondial, marcat de Conferina de la Rio i Johannesborg, s-au recunoscut o serie de aspecte eseniale pentru structurarea i orientarea instrumentelor de management de mediu. Astfel: Multe dintre efectele generate de activitile umane asupra mediului au o extindere global i regional, iar altele sunt limitate la zone geografice specifice, necesitnd soluii i msuri la toate nivelurile. Un exemplu marcant l constituie producia i consumul de clorofluorcarburi, localizate n principal n rile dezvoltate, avnd drept consecin epuizarea stratului de ozon, care protejeaz locuitorii i ecosistemele globului mpotriva radiaiilor solare ultraviolete. Problemele mediului din anii 80 au devenit importante n principal datorit implicaiilor lor economice i sociale. Exemplul cel mai elocvent este cel al emisiilor de gaze cu efect de ser. Aceste emisii genereaz schimbrile climatice, ale cror manifestri au o posibil influen duntoare asupra ecosistemelor i sistemelor antropice planetare. Prin creterea temperaturilor, anumite zone ale globului pot ajunge s se confrunte cu: reducerea posibilitilor de alimentare cu ap; creterea eroziunii solurilor; inundaii i ca urmare cu posibiliti mai reduse pentru producia de alimente. La rndul lor, aceste efecte pot avea ca rezultate: apariia i extinderea foametei; tulburri sociale i programe costisitoare de reabilitare a mediului, n special n rile n curs de dezvoltare. Cercetrile au produs noi dovezi ale severitii crizei cu care se confrunt mediul. Spre exemplu, eliminarea unor habitate naturale cum sunt zonele umede i defririle pdurilor tropicale conduc la accentuarea ntr-un ritm fr precedent a dispariiei speciilor de faun i flor i la eliminarea receptorilor de carbon. Cheia reuitei msurilor internaionale pentru protecia mediului const ntr-o participare mai larg a comunitii mondiale, n cooperarea pe probleme tehnice i n aplicarea funcional a unor mecanisme de finanare, care s sprijine rile n curs de dezvoltare. Analog, cheia succesului msurilor la nivel local, depinde de participarea mai larg a cetenilor, n special de implicarea organizaiilor neguvernamentale, care s sprijine iniiativele locale pentru protejarea mediului. De asemenea, dezbaterile internaionale pe probleme de mediu au condus la stabilirea unui acord general asupra urmtoarelor elemente majore: mediul reprezint o preocupare comun a rilor industrializate i a celor n curs de dezvoltare; problemele rilor bogate i ale celor n curs de dezvoltare sunt diferite; rspunsul la problemele globale ale mediului poate fi gsit numai pe calea cooperrii internaionale i prin integrarea dezvoltrii economico-sociale cu

16

protecia mediului, n conformitate cu abordarea bazat pe dezvoltarea durabil. Politicile de mediu reunesc elurile i principiile comune de aciune n domeniul mediului, ale unei comuniti sau organizaii la nivel internaional, regional sau local, care urmresc un angajament asumat pentru protejarea, conservarea i ameliorarea continu a mediului i conformarea comunitii sau organizaiei cu cerinele reglementrilor relevante privind mediul. Politica de mediu furnizeaz cadrul conceptual pentru managementul mediului. Evoluia msurilor pentru protecia mediului din ultimii 40 de ani s-a bazat pe filozofia controlului polurii. A fost creat o larg gam de tehnologii de control al polurii i n prezent este tehnic posibil s se reduc n mare msur sau s se elimine n integralitate evacurile de poluani importani. Totui, n rile dezvoltate, aceast abordare conduce la beneficii n scdere pe unitatea de cheltuieli iar n multe din rile n curs de dezvoltare nu exist condiiile minim necesare pentru implementarea msurilor de control al polurii. De asemenea, n anumite ri exist temerea c msurile pentru controlul polurii constituie un lux costisitor, care va devia resursele de la o utilizare mai productiv. Ca urmare, orientarea actual s-a schimbat ctre managementul mediului, care utilizeaz o larg combinaie de msuri coercitive i stimulative, pentru a realiza mbuntiri durabile. Aceasta presupune1: definirea politicilor de mediu n termenii obiectivelor urmrite; considerarea i menionarea explicit a prioritilor; descentralizarea mai pronunat, n special n ceea ce privete implementarea politicilor; promovarea unor mai bune performane i metode manageriale n locul simplelor msuri de control al emisiilor; adoptarea unor strategii eficiente sub aspectul costurilor n locul adoptrii unor msuri specifice de control al polurii. Managementul mediului reprezint metoda prin care se organizeaz activitile umane care afecteaz mediul, n vederea maximizrii bunstrii sociale i pentru a preveni i micora posibilele efecte generate asupra mediului, prin tratarea cauzelor generatoare. Apariia i evoluia managementului mediului ca proces i sistem reprezint un produs al activitilor de protecie a mediului, a totalitii aciunilor i msurilor destinate conservrii resurselor naturale i meninerii factorilor de mediu la un nivel acceptabil. Problema esenial care se pune este aceea c strategia de protecie a mediului trebuie gndit astzi n alternativa procesual i sistemic, acceptat de toate guvernele lumii, c meninerea echilibrului ecologic pe plan global, regional sau local este mai important dect scopurile politicii socialeconomice. Problemele mediului nu pot fi privite n izolare, ci trebuie abordate mpreun cu cele de dezvoltare, lund n considerare importana esenial a meninerii unui echilibru adecvat ntre dezvoltarea economic, creterea demografic, utilizarea raional a resurselor naturale, protecia i conservarea mediului. Societatea a identificat motive valide pentru a rspunde la ntrebarea de ce trebuie protejat mediul. Conceptul de dezvoltare durabil poate rspunde la ntrebarea ce trebuie fcut pentru a proteja mediul. Managementul de mediu

17

const ntr-un set de instrumente practice, care ncearc s ofere un rspuns la ntrebarea cum se va realiza acest obiectiv?. n final, de ce?, ce anume? i cum anume? se pot integra numai ntr-un context socio-economic dat, n care prioritile naionale (cum sunt eradicarea 1 srciei, participarea public, crearea de locuri de munc, etc) pot fi urmrite prin intermediul unor planuri de aciune sau strategii adecvate n domeniul mediului. Elaborarea unei politici nu se poate face n absena considerrii unor valori. Sistemul de valori care st la baza deciziilor are o mare influen asupra felului n care sunt luate deciziile, asupra factorilor care sunt luai n considerare i a felului n care sunt evaluate alternativele politice. Persoanele individuale implicate n formularea politicii din domeniul mediului trebuie s asigure ca valorile personale s nu interfereze cu obiectivele naionale. nelegerea legturilor dintre problemele mediului reprezint elementul esenial pentru formularea unei politici durabile. Sub presiunea economic, multe politici elaborate pentru creterea produciei conduc la o utilizare ineficient a resurselor, cu efecte negative pe termen lung, att asupra mediului ct i asupra dezvoltrii economice. Cea mai uzual clasificare a instrumentelor pentru managementul mediului este cea care le mparte n: msuri de comand i control, care includ legi, sisteme de autorizare, sisteme de nregistrare i certificare, etc. prin care se reglementeaz i se impun activiti care protejeaz mediul; stimulente economice, care caut s corecteze deficienele specifice ale sistemului de pia. Legile din domeniul mediului au fost adoptate rapid n multe ri. Din pcate, de multe ori, nu a fost posibil i implementarea lor, fie datorit adoptrii unor acte legislative prea ambiioase sau nerealiste, fie datorit deficienelor de instrumentare a acestora i a lipsei suportului instituional. Mai mult, anumite legi din domeniul mediului au euat pentru c erau improprii realitilor economice ale rii sau regiunii sau pentru c nu au luat n considerare capacitile instituionale ale societii care urma s le implementeze. O alt deficen major const n discrepana dintre volumul mare de reglementri adoptate ntr-un ritm rapid i numrul mic de msuri concrete de management de mediu i de impunere a acestor reglementri, ceea ce a condus la dificulti majore de aplicare. Calitatea i funcionalitatea reglementrilor legale i a stimulentelor economice este o condiie necesar dar nu i suficient a succesului unui program de management de mediu, care nu poate fi obinut dect n condiiile existenei i a sprijinului oferit de instituii adecvate. Elementul instituional presupune: existena unor persoane capabile s conceap politici i regulamente de mediu i a unor specialiti pe probleme tehnice care s contribuie la reducerea efectelor duntoare generate asupra mediului i s monitorizeze performana n raport cu mediul; existena autoritilor de mediu la nivel naional, regional i local n cadrul

18

structurilor guvernamentale, care au puterea conferit prin lege de a impune reglementrile din domeniul mediului i de a lua decizii la diferite niveluri; existena unor laboratoare performante, care s furnizeze rezultate de ncredere, existena echipamentelor, a infrastructurii adecvate i existena resurselor economice pentru a efectua monitorizri, evaluri i cerecetri n teren. Stimulentele economice reprezint instrumente bazate pe mijloace financiare, concepute pentru a motiva poluatorii s reduc riscurile pe care le ridic activitile, procesele sau produsele lor asupra sntii i mediului. Aceste stimulente ofer recompense de natur monetar i de alt natur pentru msurile de reducere a polurii, alimentnd n acest fel motivaia poluatorilor de a-i modifica comportamentul. Stimulentele economice prezint cteva avantaje foarte utile pentru managementul mediului: n anumite circumstane, stimulentele economice pot fi structurate pentru a avea ca rezultat o mai mare reducere a polurii dect n cazul msurilor tradiionale de comand i control; de multe ori permit realizarea controlului polurii la costuri mai reduse dect n cazul aplicrii msurilor tradiionale de comand i control; spre deosebire de msurile tradiionale de comand i control, permit realizarea unui control mai bun al polurii generate de o multitudine de surse mici i dispersate de poluare; pot potena mbuntirea i inovarea tehnologiei. Conceptul de dezvolatre durabil a statelor, ridicat la rang de principiu fundamental n majoritatea legilor naionale din domeniul mediului i chiar n constituie, solicit integrarea consideraiilor privind mediul n toate domeniile activitilor economice i sociale. n acest scop, un stat trebuie s dispun de o autoritate la nivel naional cu atribuia de a elaborara politica de mediu, care s fie sprijinit de autoriti locale cu atribuia de a pune n aplicare politica de mediu. Aceste autoriti trebuie s urmreasc efectele polurii asupra aerului, apelor i solurilor i asupra populaiei i s fie abilitate s ia deciziile necesare pentru reducerea polurii i protejarea mediului. Pentru a putea aciona, trebuie s dispun de o politic i un cadru legislativ i de mecanisme i proceduri care s le permit impunerea standardelor aplicabile, conform normativelor. Funcionalitatea standardelor i a procedurilor de aplicare i impunere trebuie urmrit verificat i raportat. Rezultatele verificrilor trebuie folosite pentru a aplica msuri corective, dac este cazul. n acest fel, managementul de mediu devine o activitate ciclic, la fel ca i dezvoltarea4. TIPURI DE MECANISME PENTRU MANAGEMENTUL MEDIULUI Pentru a avea funcionalitate, activitile de management de mediu necesit ndrumare, control i mecanisme pentru implementare sau aplicare, adic totalitatea urmtoarelor instrumente de comand i control: documente de politic n domeniul mediului, ntocmite de guvern sau de agenii/instituii guvernamentale, care s furnizeze cadrul necesar pentru aciuni sau msuri ulterioare, s informeze cetenii cu privire la obiectivele urmrite i termenele preconizate;

19

un cadru legislativ, care s stabileasc responsabilitile i obligaiile structurilor administrative, economice i ale cetenilor pentru protecia mediului. Legislaia din domeniul mediului este ntocmit de multe ori structurat i cuprinde legi cardru care impun principii i reguli pentru ntocmirea procedurilor i standardelor care s contribuie la ndeplinirea respectivelor principii; standardele ncorporate n legi sunt stabilite n baza unor practici anterioare, a ndrumrilor tiinifice i din ce n ce mai mult n baza unor criterii recomandate la nivel internaional de Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic, a standardelor pentru aer i ap recomandate de Organizaia Mondial a Sntii sau n baza directivelor executive ale Conveniilor ONU, Bncii Mondiale i ale acquisului Uniunii Europene; permisele sau autorizaiile de funcionare, stabilesc standardele crora trebuie s li se conformeze activitile economice. Ele constituie de obicei responsabiliti locale, dar n situaii mai complexe sau n cazurile unor proiecte strategice pot constitui responsabiliti regionale sau naionale. un sistem de inspecie, n cadrul cruia inspectori abilitai verific i impun condiiile pervzute n autorizaiile de funcionare. Sistemele de inspecie sunt de obicei administrate la nivel naional, pentru a asigura uniformitatea aplicrii la nivelul ntregii ri, dar sunt n general implementate la nivel regional sau local. laboratoare acreditate, care s testeze eantioanele prelevate n activitile de verificare a condiiilor de conformare cu condiiile de autorizare. Acreditarea laboratoarelor este necesar pentru a asigura furnizarea unor rezultate i informaii de ncredere care s le permit inspectorilor i a altor persoane abilitate cu aplicarea prevederilor legale: - s urmreasc situaiile de nclcare, prin procedeele judiciare sau administrative care se aplic sau din contr, s conteste impunerea abuziv a unor obligaii; - s monitorizeze activitile de autorizare i aplicare a acestora; - s raporteze cu privire la procesele de autorizare, pentru a furniza informaii necesare modificrii politicii (dac este cazul) i pentru a evidenia pe baz de documente gradul real de conformare i a stabili necesitile de mbuntire a conformrii. n vederea mbuntirii rezultatelor urmrite prin aplicarea instrumentelor de comand i control, guvernele pot adopta i alte msuri complementare, cum sunt instrumentele economice. De asemenea, participarea public este foarte important pentru facilitarea acceptrii msurilor impuse. Mai nou, agenii economici caut s-i elaboreze i s-i ntocmeasc propriile strategii i proceduri, ca msuri complementare pentru ndeplinirea cerinelor impuse prin sistemul de reglementri. COMPONENTELE I ROLUL MANAGEMENTULUI DE MEDIU Pentru ca cele doua componente expuse anterior (componenta manageriala si cea de mediu) sa nu ramana doar simple declaratii de bune intentii si o inserare de actiuni fara posibilitate de concretizare este nevoie ca

20

managementul mediului sa se fundamenteze si pe alte componente la care ne vom referi in continuare. Componenta economica Componenta economica a managementului mediului, prin politicile economice cauta sa identifice si sa exploateze oportunitatile economice si sa influenteze eficienta economica si sociala. Se urmareste pe aceasta cale, sa se creeze conditi in care factorul uman si organizatiile sunt incuraiate sa integreze considerente sociale si de mediu in toate activitatile economice pe care le desfasoara. Politicile economice sunt chemate sa asigure ca integrarea considerentelor sociale si de mediu sa fie benefica pentru societate ca intreg si sa nu-i departaieze pe beneficiari in invingatori si invinsi. Prin conceptie si realizare se urmareste ca politicile economice sa vizeze interesul public general, iar cetatenii sa fie tratati cu corectitudine, nefiind obligati sa suporte costuri care nu sunt necesare. Iar pentru transpunerea in viata a acestei cerinte fundamentale este nevoie de o guvernare adecvata si de o participare publica activa. Componenta economica a managementului mediului serveste cresterea economica, dezvoltarea economica si progresul economic si, pe aceasta cale, dezvoltarea durabila. Cresterea economica se manifesta ca o evolutie ascendenta, pozitiva a economiei nationale ca o amplificare a rezultatelor obtinute prin combinarea factorilor de productie reflectate in indicatori macroeconomici. La baza acestei evolutii economice sunt asezate doua surse fundamentale: cresterea cantitativa a factorilor, ca urmare a sporirii capitalului si a resurselor de munca atrase, a materiilor prime si energetice consumate, precum si a suprafetelor cultivate; cresterea calitativa a factorilor si a eficientei utilizarii lor, in conditiile unui mediu economic si institutional favorabil, influentand astfel sporirea productivitatii muncii nationale si a eficientei investitiilor, in paralel cu diminuarea consumului de materii prime. Tot in plan tipologic, cresterea economica poate fi extensiva, obtinuta sub influenta laturii cantitative sau a factorilor directi la sporirea produsului intern brut si a altor indicatori si intensiva, in care contributia preponderenta apartine laturii calitative. Spre deosebire de cresterea economica, orientata spre asigurarea sporului cantitativ al economiei nationale, atat pe ansamblu cat si pe cap de locuitor, dezvoltarea economica ne apare ca un ansamblu de transformari cantitative, calitative, structurale si functionale in gandire si actiunea umana, in satisfacerea nevoilor fundamentale ale generatiilor prezente si viitor. Rezulta ca dezvoltarea economica induce schimbari calitative in fizionomia si structura acesteia, de natura tehnologica, organizationala, teritoriala si inter-ramuri, in nivelul de viata a colectivitatilor umane. Daca la conceptul de dezvoltare se adauga dimensiunea economica si cele sociale, ecologice tehnologice si moralo-juridice ale activitatii desfasurate, apare conceptul de dezvoltare durabila sau sustenabila potrivit caruia deciziile si actiunile intreprinse trebuie sa asigure continuitatea existentei fiintei umane si posibilitatea ca generatiile viitoare sa se poata bucura de conditiile oferite de

21

Terra. Un asemenea demers a impulsionat precocuparile in domeniul dezvoltarii economico-sociale durabile. Cresterea economica si dezvoltarea economica constituie un sistem de gandire unitar in teoria econo mica cunoscut sub denumirea de reproductie sociala. Progresul economic prin raportare la etapele anterioare pune in evidenta specificitatile si directiile de dezvoltare, constituindu-se ca suport al unei viziuni optimiste referitoare la perspectiva de evolutie a societatii. Viziunea optimista la care ne referim confera semnificatia fundamentala a durabilitatii dezvoltarii conceputa sub forma de capacitatea sistemului de a evolua, fara a diminua din punct de vedere calitativ sau cantitativ atributele deia acumulate. Asa cum sustin cercetatorii romani dezvoltarea durabila cuprinde doua idei importante: dezvoltarea are o dimensiune economica, una sociala si una legata de mediu. Dezvoltarea va fi durabila numai daca exista un echilibru intre diferiti factori care contribuie la calitatea generala a vietii; generatia actuala are o obligatie fata de generatia viitoare de a lasa suficiente stocuri de resurse economice, sociale si de mediu, pentru a se bucura de niveluri de bunastare cel putin la fel de ridicate ca cele din prezent. Rezulta ca, dezvoltarea durabila depaseste limitele conceptului legat de mediu, incluzand provocarile fundamentale ale combinarii unei economii dinamice cu o societate care ofera oportunitati pentru toti, pe un fond de cuprindere extins spre imbunatatirea productivitatii resurselor si decuplarea cresterii economice de degradarea cresterii economice si degradarea mediului. Componenta legislativa Preocuparea omului simplu, alaturi de aceea a omului de stiinta pledeaza pentru nevoia de a se lua masuri pentru a pune mediul in serviciul omenirii si al pacii sociale, subliniind necesitatea de a se actiona si prin intermediul dreptului ecologic. O asemenea orientare este de natura sa puna in evidenta locul si rolul componentei legislative in cadrul managementului mediului. Din acest punct de vedere, constatam ca numeroase studii si monografii din campul cercetarilor ecologice, ca si literatura si practica iuridica referitoare la combaterea poluarii, vizeaza la nivel regional si mondial urmatoarele componente ale mediului natural si modificat, aflate fie sub iurisdictia statelor fie dincolo de aceasta iurisdictie: solul si subsolul; lacurile si fluviile, marile si oceanele; aerul si clima. Se constata de asemenea, ca indiferent de nivelul de agregare (national, regional, mondial), factorii de mediu (solul, apa si aerul, flora si fauna resursele minerale si energetice) sunt componente ale diferitelor tipuri si clase de ecosisteme, naturale sau modificate (terestre, acvatice sau aeriene) si care, impreuna, formeaza natura, adica un subsistem exterior omului si societatii. Modificarea sau degradarea si epuizarea factorilor de mediu este considerata de specialisti ca un subprodus al revolutiei stiintifice si tehnologice al dezvoltarii

22

societatii in general. In acest cadru, activitatea unora dintre agentii cei mai agresivi a escaladat, sub aspect functional, barierele biologice ale omului si, sub aspect teritorial, limitele iurisdictionale ale statelor, impietand brutal asupra integritatii patrimoniului natural si indeosebi asupra fondului genetic. Interesele vitale ale omenirii au condus la emiterea de legi cadru, legi specifice, hotarari de Guvern, Ordonante, Ordine, decizii, normative, instructiuni si standarde. Problematica mediului natural a impus coroborarea legilor, ordonantelor si standardelor tehnice cu cele iuridice. In felul acesta au aparut, in domeniul specific al protectiei si conservarii factorilor de mediu, standardele internationale, respectiv ecostandardele. A urmat o diversificare a ecostandardelor si o selectie a acestora, in scopul de a le detasa pe cele cu forta obligatorie in plan mondial si regional. S-au facut si delimitari rezultate din aplicarea demersului interdisciplinar asupra tehnicilor iuridice, fundamental implicate in domeniul raspunderii internationale in cazul violarii prevederilor conventiilor privind interdictia ori limitarea factorilor de mediu sau proteiarea si supravegherea starii mediului natural si modificat. Componenta educativa Schimbarile care au loc in teoria si practica de management al mediului, preocuparile de aducere a acestuia de pe teritoriul teoriei pe solul stabil al demersului practicii manageriale, activitatile de proiectare si perfectionare a procesului managerial, planificarea strategiei si politicii de dezvoltare durabila, influentarea sistemului informational-decizional, cresterea importantei comunicarii si participarii in managementul mediului, aparitia de noi concepte, tendinte si practici in activitatile de marketingul mediului pun in fata managerilor, a gandirii acestora cerinte mari si complexe. Prezenta unor procese si fenomene manageriale complexe conditioneaza prin ea insa legatura dintre educatie si managementul mediului. Problema consta in a forma printr-o educatie temeinica personalul chemat sa conduca schimbarile ce apar in managementul mediului. Caracterul inedit al problemelor pe care le ridica managementul mediului impune de fiecare data o solutie corespunzatoare, care nu poate fi prevazuta in tratate si metodologii si care nu poate fi obtinuta decat in urma unei activitati complexe a gandirii creatoare a managerului. Capacitatea gandirii managerului de a elabora solutii optime in cele mai diverse situatii se bazeaza de regula pe cunostintele acumulate, pe posibilitatea folosirii si imbinarii logice a acestor cunostinte in raport cu conditiile concrete ale situatiei. Un asemenea proces presupune o gandire manageriala iudicios educata si orientata spre initiativa si independenta actionala, capabila sa foloseasca cu pricepere date deosebit de complexe, contradictorii si de regula incomplete, o gandire rapida in prevederea evenimentelor viitoare, elastica si supla. Cerintele actuale impun educarea unui anumit tip de gandire manageriala capabila de creatie, apta de initiativa si raspundere. Sarcina stabilirii legaturii dintre gandirea manageriala de mediu si educatie este ceruta de progresele tot mai mari ce au loc in teoria si practica managementului mediului. In acest context menirea procesului educational managerial de mediu este de a stimula, de a organiza eforturile interne ale managerului de intelegere

23

si insusire creatoare a cunostintelor de dezvoltare a simtului noului, a interesului pentru stiinta de managementul mediului. Tendinta actuala a legaturii dintre gandirea manageriala de mediu si educatie este de a deplasa accentul de la cert la posibil, de a prezenta cunostintele manageriale ca achizitii ale managerului, supuse unui proces de continua transformare, imbogatire, ameliorare. In raport de modul cum este organizat si de felul in care se desfasoara procesul educativ poate duce la dezvoltarea flexibilitatii si creativitatii gandirii manageriale de mediu sau, dimpotriva, la formarea unei gandiri rigide, la sablonism. Educatia unei gandiri manageriale de mediu flexibile este posibila acolo unde invatamantul solicita initiativa, independenta si originalitate in solutionarea problemelor. Dezvoltarea gandirii manageriale de mediu independente presupune cu necesitate existenta unul climat care sa favorizeze afirmarea trasaturilor volitionale, a curaiului de a sustine si angaia actiuni manageriale din domeniul mediului, capacitatea de asumare a unui anumit risc, rezonabil si bazat pe suplete si receptivitate. Dezvoltarea gandirii managerului este rezultatul interactiunii dintre factorii interni si externi. In cadrul acestor factori, educa de rolul conducator. Acest rol este subliniat cu ajutorul catorva componente, pe care le vom prezenta in continuare: educatia prin elaborarea unor conditii interne favorabile isi creeaza singura premisele eficientei gandirii manageriale de mediu; educatia contribuie la realizarea unei corelatii optime intre aspectul informativ si cel formativ al experientei care sta la baza dezvoltarii gandirii; efectul educatiei este mijlocit de factori interni favorabili, creati de ea insasi; educatia constientizeaza necesitatea de a invinge anumite obstacole; prin functia sa de selectare si vehiculare a valorilor manageriale, educatia ofera gandirii managerului posibilitatea de a cunoaste si intelege impreiurarile generate de mediu si confera caracterul activ si constient al interventiei pe care le concepe. Din cele de mai sus rezulta ca cele doua componente ale relatiei de care ne ocupam se afla intr-o stare de interinfluentare reciproca, caracterizata prin aceea ca dezvoltarea gandirii manageriale apare succesiv drept efect si premisa a educatiei. Asa cum aratam mai devreme, dezvoltarea gandirii manageriale de mediu este rezultatul actiunii a numerosilor factori, dintre care educatia detine rolul maior. In acest proces, educa genereaza noi forme de activitate care impulsioneaza si consolideaza dezvoltarea gandirii managerului, aflandu-se, in acelasi timp, intr-un proces de continua perfectionare capabila sa raspunda solicitarilor si cerintelor tot mai mari pe care le pune managementul mediului in fata managerului si gandirii sale. POLITICA DE MEDIU N UNIUNEA EUROPEANA Politica de mediu a Uniunii Europene a aprut ca domeniu separat al preocuprii comunitaren anul 1972, impulsionat de o conferin a Organizaiei Naiunilor Unite asupra mediului nconjurtor, care a avut loc la Stockholm, n

24

acelai an.n 1973 a fost elaborat primul Program de Aciune pentru Mediu PAM (1973-1977), sub forma unei combinaii de programe pe termen mediu i de gndire strategic, care accentua nevoia de protecie a apei i a aerului i care coninea o abordare sectorial a combaterii polurii. n 1978 a fost adoptat al doilea Program de Aciune pentru Mediu - PAM 2 (1978-1982),structurat pe aceleai prioriti ca i PAM 1 i fiind, de fapt, o rennoire a acestuia. Anul 1981 a marcat crearea, n cadrul Comisiei Europene, a Direciei Generale pentru Politica de Mediu, unitate responsabil pentru pregtirea i asigurarea implementrii politicilor de mediu i totodat iniiatoarea actelor legislative din domeniu. Astfel, politica de mediu devine din ce n ce mai complex i mai strns corelat cu alte politici comunitare. n 1982 a fost adoptat al treilea PAM (1982 -1986), care reflect influena dezvoltrii pieeiinterne n echilibrarea obiectivelor sale cu cele ale pieei. n plus, acest program de aciune marcheaz trecerea de la o abordare calitativ a standardelor de mediu, la una axat pe emisiile poluante. Anul 1986 se individualizeaz prin adoptarea Actului Unic European (ratificat n 1997), document prin care protecia mediului dobndete o baz legal n cadrul Tratatului Comunitii Europene (Tratatul de la Roma, 1957). n 1987 a fost adoptat PAM 4 (1987- 1992), caracterizat prin aceeai tendin de coordonare cu evoluia i obiectivele pieei unice ca i programul precedent. Un element de noutate al PAM 4 l constituie pregtirea terenului pentru strategia cadru de dezvoltare durabil, adic promovarea conceptului de conservare a mediului i a resurselor sale n vederea transmiterii aceleiai moteniri naturale i generaiilor viitoare. PAM 5 (1993 1999) a fost adoptat n 1992 i face trecerea de la abordarea bazat pe comand i control la introducerea instrumentelor economice i fiscale i la consultarea prilor interesate n procesul de decizie. De asemenea, PAM 5 a transformat dezvoltarea durabil n strategie a politicii de mediu. Tot n acest an a fost semnat i Tratatul Uniunii Europene (Maastricht), ceea ce nseamn, n termeni de mediu, extinderea rolului Parlamentului European n dezvoltarea politicii de mediu. n 1997, politica de mediu devine politic orizontal a Uniunii Europene (prin Tratatul de la Amsterdam), ceea ce nseamn c aspectele de mediu vor fi n mod necesar luate n considerare n cadrul politicilor sectoriale. Anul 2000 reprezint anul evalurii rezultatelor PAM 5 i definirea prioritilor pentru al 6- lea program de aciune PAM 6 (2001-2010) - care susine strategia dezvoltrii durabile i accentueaz responsabilitatea implicat n deciziile ce afecteaz mediul. PAM 6 identific 4 arii prioritare ale politicii de mediu n urmtorii zece ani: 1) schimbarea climatic i nclzirea global, 2) protecia naturii i biodiversitatea, 3) sntatea n raport cu mediul i 4) conservarea resurselor naturale i gestionarea deeurilor. Conferina de la Gothenburg, din anul 2001, a adus cu sine adoptarea dezvoltrii durabile ca strategie comunitar pe termen lung, ce concentreaz politicile de dezvoltare durabil n domeniile: economic, social i al proteciei mediului. Tot n domeniul strategiilor iese n eviden i anul 2003, prin adoptarea Strategiei europene de mediu i sntate (SCALE), care are n vedere relaia

25

complex i direct cauzal existent ntre poluarea i schimbarea caracteristicilor mediului i sntatea uman. Elementul de noutate al acestei strategii este centrarea, pentru prima dat n politicile de mediu, pe sntatea copiilor - cel mai vulnerabil grup social i cel mai afectat de efectele polurii mediului. Situaia actual. Baza legal Baza legal a politicii de mediu a UE este constituit de articolele 174 - 176 ale Tratatului CE, la care se adaug articolele 6 i 95. Articolul 174 este cel care traseaz obiectivele politicii de mediu i conine scopul acesteia - asigurarea unui nalt nivel de protecie a mediului innd cont de diversitatea situaiilor existente n diferite regiunii ale Uniunii. n completarea acestuia, Articolul 175 identific procedurile legislative corespunztoare atingerii acestui scop i stabilete modul de luare a deciziilor n domeniul politicii de mediu, iar Articolul 176 permite SM adoptarea unor standarde mai stricte. Articolul 95 vine n completarea acestuia i are n vedere armonizarea legislaiei privitoare la sntate, protecia mediului i protecia consumatorului n Statele Membre, iar o clauz de derogare permite acestora s adauge prevederi legislative naionale n scopul unei mai bune protejri a mediului. Funcionnd ntr-o alt direcie, Articolul 6 promoveaz dezvoltarea durabil ca politic transversal a Uniunii Europene i subliniaz astfel nevoia de a integra cerinele de protecie a mediului n definirea i implementarea politicilor europene sectoriale. Acestora li se adaug peste 200 de directive, regulamentele i deciziile adoptate, care constituie legislaia orizontal i legislaia sectorial n domeniul proteciei mediului. Legislaia orizontal cuprinde acele reglementri ce au n vedere transparena i circulaia informaiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activitii i implicrii societii civile n protecia mediului .a. (de exemplu: Directiva 90/313/CEE privind accesul liber la informaia de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind nfiinarea Ageniei Europene de Mediu, etc.).Spre deosebire de aceasta, legislaia sectorial (sau vertical) se refer la sectoarele ce fac obiectul politicii de mediu i care sunt: gestionarea deeurilor, poluarea sonor, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversitii naturale), protecia solului i protecia civil (care se regsesc n planurile de aciune i n strategiile elaborate). Actorii instituionali ai politicii de mediu Politica de mediu a Uniunii Europene este susinut de un numr de actori instituionali implicai n pregtirea, definirea i implementarea sa, i care se afl n permanent consultare cu guvernele Statelor Membre, cu diverse organizaii industriale, organizaii nonguvernamentale i grupuri de reflexie1. Prin diversele atribuii pe care le au, acestea contribuie la caracterul sinergetic al politicii de mediu i asigur realizarea obiectivelor sale att la nivel legislativ, ct i la nivel de implementare. Comisia European, DG Mediu. Direcia General (DG) Mediu a fost creat n 1981 i este direct responsabil pentru elaborarea i asigurarea implementrii politicii de mediu. Rolul su este de a iniia i definitiva noi acte legislative n domeniu i de a se asigura c msurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre.

26

Consiliul Minitrilor Mediului este parte a Consiliului Uniunii Europene i se reunete de cteva ori pe an , n scopul coordonrii politicilor de mediu ale SM. Parlamentul European, Comitetul de mediu, sntate public i politic a consumatorului. Implicarea Parlamentului European n politica de mediu a Uniunii se manifest prin cooperarea acestuia cu celelalte instituii i implicarea n procesul de codecizie. n anul 1973 Parlamentul a nfiinat un Comitet de mediu, format din specialiti i responsabil pentru iniiativele legislative privind protecia mediului i protecia consumatorului. Comitetul economic i social are un rol consultativ n procesul de decizie i ilustreaz generalitatea politici de protecie a mediului ambiant. Comitetul regiunilor are, de asemenea, rol consultativ i asigur implicarea autoritilor regionale i locale n procesul de decizie la nivel comunitar. Aspectele de mediu sunt responsabilitatea Comisiei 4, alturi de planificarea spaial i de chestiunile ce in de politica urban i de energie. Agenia European de Mediu are sediul la Copenhaga (Danemarca) i are ca scop principal colectarea, prelucrarea i furnizarea de informaii privind mediul ambiant ctre decideni i ctre public. Acest lucru se realizeaz prin activiti permanente de monitorizare a mediului i semnalarea n timp util a problemelor pe cale de apariie. Astfel, activitatea sa const n: furnizarea de informaii pe baza crora sunt ntemeiate deciziile politice; promovarea celor mai bune practici n domeniul tehnologiilor i proteciei mediului; Pentru termenul think tank din limba englez am preferat varianta romn grupuri de reflexie n loc de rezervoare de idei. sprijinirea Comisiei Europene n diseminarea rezultatelor cercetrilor n domeniul mediului. Dei nu este direct implicat n procesul de decizie, comunicrile i rapoartele sale asupra situaiei mediului joac un rol esenial n adoptarea noilor strategii i msuri de protecie a mediului la nivel comunitar i fundamenteaz majoritatea deciziilor Comisiei n aceast direcie. Odat cu Agenia European de Mediu a fost stabilit i Reeaua European de Informare i Observare pentru Mediu (EIONET)2, care conecteaz reelele naionale de informare ale SM. Deciziile actorilor instituionali implicai n politica de protecie a mediului se iau n conformitate cu urmtoarele principii stabilite prin Articolul 175 al Tratatului CE: ca regul general, deciziile se iau prin votul majoritii calificate n Consiliu i prin cooperarea cu Parlamentul European (PE); pentru programele de aciune, se respect decizia majoritii calificate n Consiliu i n co-decizie cu PE; decizii n unanimitate n Consiliu i la consultarea cu PE pentru aspectele fiscale i msurile privitoare la planificarea teritorial, utilizarea terenului i managementul resurselor de ap, precum i a msurilor ce afecteaz politica energetic. Obiectivele politicii de mediu

27

Obiectivele care stau la baza politicii de mediu a Uniunii Europene sunt clar stipulate de Articolul 174 al Tratatului CE i sunt reprezentate de: conservarea, protecia i mbuntirea calitii mediului; protecia sntii umane; utilizarea prudent i raional a resurselor naturale; promovarea de msuri la nivel internaional n vederea tratrii problemelor regionale de mediu i nu numai. n englez, Environmental Information and Observation Network -EIONET Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de msuri minime de protecie a mediului, ce aveau n vedere limitarea polurii, urmnd ca n anii 90 s treac printr-un proces orizontalizare i s se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum i pe nevoia evident de a lua atitudine n vederea instituirii responsabilitii financiare pentru daunele cauzate mediului. Aceast evoluie conduce la delimitarea urmtoarelor principii de aciune: Principiul Poluatorul pltete: are n vedere suportarea, de ctre poluator, a cheltuielilor legate de msurile de combatere a polurii stabilite de autoritile publice - altfel spus, costul acestor msuri va fi reflectat de costul de producie al bunurilor i serviciilor ce cauzeaz poluarea; Principiul aciunii preventive: se bazeaz pe regula general c e mai bine s previi dect s combai; Principiul precauiei: prevede luarea de msuri de precauie atunci cnd o activitate amenin s afecteze mediul sau sntatea uman, chiar dac o relaie cauz-efect un este deplin dovedit tiinific; Principiul proteciei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE s urmreasc atingerea unui nivel nalt de protecie; Principiul integrrii: prevede ca cerinele de protecie a mediului s fie prezente n definirea i implementarea altor politici comunitare; Principiul proximitii: are drept scop ncurajarea comunitilor locale n asumarea responsabilitii pentru deeurile i poluarea produs . Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Aciune pentru Mediu (PAM)5, primul dintre ele fiind adoptat de ctre Consiliul European n 1972 i fiind urmat de alte cinci. Aceste programe de aciune sunt, de fapt, o combinaie de programe pe termen mediu corelate printr-o abordare strategic i constau ntr-o tratare vertical i sectorial a problemelor ecologice. Primele dou programe de aciune pentru mediu, PAM 1 (19731977) i PAM 2 (1977-1981) reflect o abordare sectorial a combaterii polurii i promoveaz nevoia de protecie a apei i a aerului, prin introducerea unor standarde minime de poluare. PAM 3 (1982 -1986) i PAM 4 (1987-1992) reflect evoluia politicilor comunitare la acel moment i dezvoltarea pieei interne6 , astfel nct obiectivele de mediu s fie corelate cu cele ale pieei. Abordarea calitativ se schimb, iar obiectivele de mediu ncep s fie vzute ca instrumente de cretere a performanei i competitiviii economice. n plus, PAM 4 promoveaz abordarea integrat a politicii de mediu i introduce conceputul dezvoltrii durabile.

28

Al 5-lea Program de Aciune pentru Mediu ( 1993 -2000), numit i Ctre o dezvoltare durabil a transformat dezvoltarea durabil n strategie a politicii de mediu. Aceast abordare apare, de altfel, n toate politicile UE odat cu Tratatul de la Amsterdam (1997), cnd este promovat ca politic transversal. n aceast perspectiv, dezvoltarea durabil nseamn: meninerea calitii generale a vieii; meninerea accesului continuu la rezervele naturale; evitarea compromiterii pe termen lung a mediului; nelegerea dezvoltrii durabile ca acea dezvoltare ce rspunde nevoilor prezentului,fr a afecta capacitatea generaiilor viitoare de a rspunde propriilor lor nevoi. Alte elemente de noutate aduse de PAM 5 sunt schimbarea direciei politicii de mediu ctre o politic bazat pe consens, prin consultarea prilor interesate n cadrul procesului de luare a deciziei, precum i trecerea de la o abordare bazat pe control la una bazat pe prevenire i operaionalizat prin utilizarea de instrumente economice i fiscale. Al 6-lea Program de Aciune pentru Mediu (2001-2010), numit i Alegerea noastr,viitorul nostru este consecina procesului de evaluare global a rezultatelor PAM 5 (realizat 6 Internal Market n anul 2000) i stabilete prioritile de mediu pe parcursul prezentei decade. Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce definesc direciile de aciune ale politicii de mediu: 1) schimbarea climatic i nclzirea global are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce produc efectul de ser cu 8% fa de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la Kyoto); 2) protecia naturii i biodiversitatea are ca obiectiv ndeprtarea ameninrilor la adresa speciilor pe cale de dispariie i a mediilor lor de via n Europa; 3)sntatea n raport cu mediul are drept obiectiv asigurarea unui mediu care s nu aib un impact semnificativ sau s nu fie riscant pentru sntatea uman; 4) conservarea resurselor naturale i gestionarea deeurilor are ca obiectiv creterea gradului de reciclare a deeurilor i de prevenire a producerii acestora. Aceste arii prioritare sunt completate de un set de msuri ce duc la realizarea obiectivelor lor i care au n vedere: aplicarea efectiv a legislaiei comunitare de mediu n SM; obligativitatea analizrii impactului principalelor politici comunitare asupra mediului; implicarea strns a consumatorilor i productorilor n identificarea de soluii pentru problemele de mediu; asigurarea accesului general la informaiile de mediu, n vederea dezvoltrii preocuprii pentru protecia acestuia; accentuarea importanei reducerii polurii urbane i a utilizrii adecvate a terenurilor (n scopul conservrii peisajelor i a mediilor naturale). De asemenea, PAM 6 prevede i dezvoltarea a 7 strategii tematice, ce corespund unor aspecte importante ale proteciei mediului, precum: protecia solului, protecia i conservarea mediului marin, utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltrii durabile, poluarea aerului, mediul urban, reciclarea deeurilor, gestionarea i utilizarea resurselor n perspectiva dezvoltrii durabile. Abordarea acestor strategii este una gradual, fiind structurat n dou

29

faze: prima, de descriere a strii de fapt i de identificare a problemelor; a doua, de prezentare a msurilor propuse pentru rezolvarea acestor probleme. Pn n momentul de fa au fost iniiate primele ase strategii, dup cum urmeaz: 1) Calitatea aerului - strategie iniiat prin programul Aer curat pentru Europa (CAFE), lansat n martie 2001 i care are n vedere dezvoltarea unui set de recomandri strategice i integrate, n vederea combaterii efectelor negative ale polurii aerului asupra mediului i sntii umane; acestea trebuie prezentate Comisiei la sfritul anului 2004 sau nceputul lui 2005 i vor fundamenta strategia de combatere a polurii aerului. 2) Protecia solului primul pas n aceast direcie a fost fcut n aprilie 2002, prin publicarea, de ctre Comisia European, a unei comunicri cu titlul Ctre o strategie tematic pentru protecia solului10; n cadrul acesteia, problema proteciei solului este pentru prima dat tratat independent i sunt prezentate problemele existente, precum i funciile i trsturile distinctive ale unei politici de mediu n aceast direcie. 3) Utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltrii durabile strategie ce demareaz n iunie 2002, prin comunicarea Comisiei : Ctre o strategie tematic pentru utilizarea pesticidelor n contextul dezvoltrii durabile11 comunicare prin care sunt stabilite urmtoarele obiective: minimizarea riscurilor la adresa sntii i mediului rezultate din utilizarea pesticidelor, mbuntirea controlului asupra utilizrii i distribuiei pesticidelor, reducerea nivelului substanelor duntoare active prin nlocuirea lor cu alternative mai sigure, ncurajarea obinerii de recolte fr utilizarea pesticidelor, stabilirea unui sistem transparent de raportare i monitorizare a progresului, inclusiv dezvoltarea de indicatori adecvai; 4) Protecia i conservarea mediului marin: aceast strategie este iniiat prin comunicarea omonim a Comisiei (octombrie 2002), cu scopul de a promova utilizarea mrilor n contextul durabilitii i conservarea ecosistemelor marine, inclusiv a fundurilor oceanelor, estuarelor i zonelor de coast, acordnd o atenie special ariilor cu un grad mare de biodiversitate. 5) Reciclarea i prevenirea deeurilor lansat n mai 2003, aceast strategie reprezint prima tratare separat a aspectelor reciclrii i prevenirii producerii de deeuri, iar prin comunicarea aferent sunt investigate modalitile de promovare a reciclrii produselor (atunci cnd este cazul) i sunt analizate opiunile cele mai potrivite sub aspectul raportului cost-eficacitate. 6) Mediul urban aceast strategie are deja identificate patru teme prioritare n sensul dezvoltrii durabile, prin influena lor asupra evoluiei mediului n spaiul urban:transportul urban, gestionarea urban durabil, domeniul construciilor i urbanismul/arhitectura urban, iar pn la sfritul lui 2003 va fi lansat comunicarea aferent, urmnd ca strategiile de protecie a mediului s fie definitivate pn n iulie 2005. Un aspect inovator al PAM 6 este adoptarea unei politici integrate a produselor (PIP)avnd ca scop reducerea degradrii mediului de ctre diverse produse pe parcursul ciclului lor de via i conducnd astfel la dezvoltarea unei piee a produselor ecologice. Programul va fi supus unei evaluri intermediare n 2005,

30

n vederea revizuirii i actualizrii sale conform ultimelor informaii i progrese n domeniu. Instrumente de aplicare a politicii de mediu Evoluia politicii de mediu i schimbrile nregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt reflectate nu numai de obiectivele i prioritile acesteia, ci i de numrul - n continu cretere - al instrumentelor sale de implementare. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de instrumente: legislative, tehnice i instrumente economico-financiare, la care se adaug un set de instrumente ajuttoare ce rspund mai degrab noilor tendine i strategii de protecie a mediului. A. Instrumentele legislative creeaz cadrul legal al politicii comunitare de protecie a mediului sunt reprezentate de legislaia existent n acest domeniu, adic de cele peste 200 de acte normative (directive, regulamente i decizii) adoptate ncepnd cu anul 1970 (acestea constituie aa numitul acquis comunitar). B. Instrumentele tehnice asigur respectarea standardelor de calitate privind mediul ambiant i utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. n categoria instrumentelor tehnice pot fi incluse: __Standarde i limite de emisii etc.; __Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT) __Denominarea eco (eco-etichetarea), __Criteriile aplicabile inspeciilor de mediu n SM. Standardele i limitele de emisii sunt incluse n legislaia specific i au menirea de a limita nivelul polurii mediului i de a identifica marii poluatori. Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT14); legislaia de prevenire i control a polurii industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat. Instituii specializate elaboreaz Ghiduri BAT pentru diverse domenii industriale (energie, metalurgie, chimie etc.) i a cror utilizare devine obligatorie . Denominarea eco este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu un impact de mediu redus, comparativ cu alte produse din acelai grup. n plus, denominarea eco ofer consumatorilor informaii clare i ntemeiate tiinific asupra naturii produselor, orientndu-le astfel opiunile. Aceast denominare are rolul evidenierii produselor comunitare care ndeplinesc anumite cerine de mediu i criterii eco specifice, criterii stabilite i revizuite de Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco15 responsabil de altfel i pentru evaluarea i verificarea cerinelor referitoare la acestea. Produsele care au ndeplinit criteriile de acordare a acestei denominri pot fi recunoscute prin simbolul margaretei(logo-ul specific). Septembrie 2005 este data pn la care se va finaliza examinarea modului de funcionare a denominrii eco i la care vor fi propuse amendamentele corespunztoare. Criteriile aplicabile inspeciilor de mediu n SM au fost create pentru a asigura conformitatea cu legislaia de mediu a UE i aplicarea uniform a acesteia. Acest lucru este posibil prin stabilirea unor criterii minime referitoare la organizarea, desfurarea, urmrirea i popularizarea rezultatelor inspeciilor de mediu n toate SM.

31

Alte dou instrumente sunt reprezentate de reelele de msur i control a polurii aerului,solului apei etc. i de bazele de date privind nivelul polurii, pragurile de alert, inventarulde emisii poluante etc. Acestea monitorizeaz permanent situaia mediului i ofer informaiile necesare iniierii de aciuni cu scop reparatoriu i preventiv. C. Instrumente financiare ale politicii de mediu Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE16 i de Fondul de Coeziune. 1. Programul LIFE a fost lansat n 1992 cu scopul de a co-finana proiectele de protecie a mediului n rile UE, precum i n rile n curs de aderare. Programul are deja trei faze de implementare: prima faz: 1992 -1995, cu un buget de 400 mil.Euro; a doua faz: 1996- 1999, cu un buget de 450 mil.Euro; a treia faz: 2000-2004, cu un buget de 640 mil.Euro. LIFE este structurat n trei componente tematice: LIFE - Natur, LIFE Mediu i LIFE ri tere, toate trei urmrind mbuntirea situaia mediului nconjurtor dar fiecare dintre ele avnd buget i prioriti specifice. Componenta Msuri nsoitoare funcioneaz ca o subcategorie a acestora i are rolul de a asista cu materiale, studii i informaii implementarea celor trei componente tematice, precum i de a finana aciuni de diseminare i schimb de bune practici. Toate componentele sunt supuse condiiei co-finanrii de ctre statele Un rol important n implementarea politicii de mediu a UE l are Sistemul financiar de management i audit al mediului -EMAS (Eco-Management and Audit Scheme), creat n vederea mbuntirii performanei de mediu a organizaiilor europene i a furnizrii de informaii publicului i prilor interesate. Aderarea organizaiilor la acest sistem este una voluntar i bazat pe ndeplinirea unor criterii specifice; odat acceptate, aceste organizaii pot folosi logo-ul EMAS n declaraiile publice, n antet i n reclamele publicitare ale produselor, serviciilor sau activitilor lor (dar nu l pot aplica pe produsele sau pe ambalajele produselor lor i nu l pot folosi pentru compararea cu alte produse)eligibile, cu excepia componentei Msuri nsoitoare - care beneficiaz de finanare 100%din partea UE. Proiectele finanate prin programul LIFE trebuie s ndeplineasc un set de criterii ce reflect relevana i seriozitatea acestora i care cer ca proiectele: s fie de interes comunitar i s contribuie la realizarea obiectivelor LIFE; s fie implementate de parteneri serioi din punct de vedere financiar i tehnic; s fie fezabile n termeni de propuneri tehnice, planificarea aciunilor, buget i costeficacitate. Componenta LIFE - Natur finaneaz n proporie de 50%-70% din cheltuielile eligibile - proiecte de conservare a habitatului natural i a faunei i florei slbatice (conform directivelor psrilor i habitatelor), sprijinind astfel politica de conservare a naturii i reeaua Natura 2000 a Uniunii Europene. Componenta LIFE Mediu finaneaz n proporie de 30%-50% din cheltuielile eligibile -aciuni ce au drept scop implementarea politicii i legislaiei comunitare referitoare la protecia mediului, att n SM ct i n rile candidate. Obiectivul specific al acestei componente este de a contribui la dezvoltarea de metode i tehnici inovatoare de protecie a mediului, prin cofinanarea

32

proiectelor demonstrative cu rezultate a cror diseminare are importan deosebit n promovarea aspectelor inovatoare. LIFE - Mediu are definite cinci domenii eligibile pentru finanare: 1) dezvoltarea i planificarea utilizrii terenurilor; 2) managementul apelor; 3) reducerea impactului activitilor economice asupra mediului; 4) gestionarea deeurilor; 5) reducerea impactului produselor asupra mediului printr-o abordare integrat a procesului de producie. Componenta LIFE ri tere finaneaz proiecte de asisten tehnic (70% din cheltuielile eligibile) ce contribuie la promovarea dezvoltrii durabile n rile tere. Altfel spus, aceast component are n vedere crearea capacitilor i structurilor administrative necesare dezvoltrii politicii de mediu i a programelor de aciune n SM, n unele ri candidate (Estonia, Letonia, Ungaria, Romnia, Republica Slovac i Slovenia) i n unele ri tere din jurul Mrii Mediterane i Mrii Baltice. Pentru a fi finanate n cadrul acestei componente, proiectele propuse trebuie s ndeplineasc urmtoarele criterii: s fie de interes comunitar; s promoveze dezvoltarea durabil, la nivel internaional, naional sau regional; s propun soluii de rezolvare a problemelor majore de mediu. Strategii ale politicii de mediu Strategiile de realizare ale politicii de mediu ntresc principiul subsidiaritii (adic delegarea de responsabiliti SM, n timp ce UE traseaz numai cadrul general, obiectivele ce trebuie avute n vedere) i ncearc nlocuirea abordrii verticale tradiionale, prin promovarea unui model alternativ de realizare a obiectivelor de mediu ale UE. Se poate spune c aceste strategii sunt un fel de instrumente ajuttoare, care vin s completeze instrumentele standard i care acioneaz ca stimulente n vederea adoptrii de msuri pentru protecia mediului sau care accentueaz tendina spre o abordare bazat pe principiul voluntariatului. Astfel, este vorba despre: __Dezvoltarea durabil, __Programul de promovare a ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului, __Politica Integrat a Produselor (PIP), __Acordurile voluntare de protecia mediului i reducerea polurii, __Taxele i impozitele de mediu n cadrul Pieei Unice, __Strategia european de mediu i sntate. Acestea sunt rezultatul noii abordri a PAM 5 i a tendinei inovatoare a PAM 6, care prevede creterea numrului instrumentelor de implementare a politicii de mediu i care promoveaz aciunile orizontale i integrate. A. Dezvoltarea durabil Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabil a fost adoptat n anul 2001, la ntlnirea internaional de lucru de la Gothenburg (Suedia), ca strategie pe termen lung ce concentreaz politicile de dezvoltare durabil n domeniile: economic, social i protecia mediului i care a cunoscut o apreciere

33

semnificativ n urmtorii ani. Conceptul dezvoltrii durabile e ns prezent n politica de mediu a UE nc din PAM 5 i doar se delimiteaz ca strategie de sine stttoare n 2001. La momentul actual exist dou linii de dezvoltare a acestei strategii: prima, corespunde Procesului Cardiff i are n vedere exact integrarea politicilor de mediu n alte politici comunitare; a doua, reprezentat de Declaraia de la Gothenburg numit i O Europ durabil pentru o lume mai bun: o strategie a Uniunii Europene pentru dezvoltare durabil. Prin cadrul de dezvoltare iniiat n 2001 au fost identificate 4 prioriti: 1) schimbarea climatic i utilizarea energiei curate(adic a surselor de energie ce nu duneaz mediului); 2) sntatea public; 3) gestionarea responsabil a resurselor naturale; 4) sistemele de transport i utilizarea terenurilor. Pentru tratarea acestor prioriti au fost stabilite 3 direcii de aciune, ce structureaz i eficientizeaz strategia de dezvoltare durabil i care, n acelai timp, se completeaz reciproc. Acestea cuprind: A. propuneri ce se influeneaz mai multe sectoare 19 , B. msuri de realizare a obiectivelor pe termen lung, C. revizii progresive a gradului de implementare a strategiei, iar fiecare dintre ele este dezvoltat prin stabilirea unui set de msuri ce creeaz cadrul de aciune propriu-zis i duc la operaionalizarea i aplicarea n practic a dezvoltrii durabile. Pentru prima direcie de aciune (A), msurile aferente au n vedere urmtoarele aspecte: toate propunerile legislative majore trebuie s includ o evaluare a potenialelor costuri i beneficii economice, sociale i de mediu; programele comunitare de cercetare i dezvoltare trebuie s se axeze mai mult pe dezvoltarea durabil; Acestora li se adaug accentul pe mbuntirea comunicrii, prin sublinierea importanei dialogului sistematic cu consumatorii i a consultrii altor ri cea din urm n vederea promovrii dezvoltrii durabile pe plan global. Convingerea c politicile comunitare trebuie s sprijine eforturile altor ri n aceast direcie ntruct dezvoltarea durabil nu poate fi numai o preocupare a UE, ci trebuie s fie a ntregii lumi s-a materializat n cadrul a dou evenimente majore: 1) UN Monterey Conference on Financing for Development (Conferina Organizaiei Naiunilor Unite de la Monterey asupra finanrii pentru dezvoltare), din martie 2002, la care s-a luat decizia de a mri ajutorul oficial pentru dezvoltare20 al UE; 2) Johannesburg Summit (Conferina de la Johannesburg), la zece ani dup Conferina de la Rio, summit n cadrul cruia EU a nfiinat o coaliie a celor dispuis promoveze surse reutilizabile de energie i a ncheiat alte acorduri de dezvoltare durabil la nivel global. A doua direcie de aciune (B) este strns corelat cu prioritile identificate, astfel nct pentru fiecare prioritate a fost creat un set corespunztor de msuri de aciune. A treia direcie de aciune (C) prevede ca msuri de realizare: 1) o revizuire anual a strategiei, care are loc n cadrul ntlnirii din fiecare primvar a Consiliului European, 2) o revizuire a strategiei la schimbarea fiecrui mandat al

34

Comisiei i 3) organizarea, de ctre Comisie, a unui forum cu prile interesate (la fiecare doi ani). B. Programul de promovare a ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului Acest program are la baz Decizia 466/2002/EC din martie 2002, funcioneaz ca un instrument financiar i reprezint re-nnoirea unui program anterior, desfurat pe parcursul a trei ani (1998-2000). Noul program acoper perioada 2002 -2006, are un buget de 32 mil. Euro i ncurajeaz participarea sistematic a ONG-urilor la dezvoltarea politicii comunitare de mediu, precum i sprijinirea asociaiilor locale i regionale mici ce contribuie la aplicarea aquisului comunitar. Rolul su de stimulent este materializat prin acordarea de subvenii (granturi) ONG-urilor active n domeniul proteciei mediului, pe baza unor propuneri trimise de acestea. Criteriile de acordare a granturilor urmresc prioritile PAM 6 i promoveaz educaia pentru protecia mediului i sprijinirea implementrii legislaie comunitare de mediu, iar sumele acordate acoper 70% din cheltuielile organizaiei pe ultimii doi ani pentru ONGurile din SM i 80% pentru cele din rile candidate. C. Politica integrat a produselor (PIP) PIP are la baz Cartea verde a unei politici integrate a produselor (februarie 2001) i exist ca strategie ncepnd din iunie 2003, odat cu adoptarea de ctre Comisie a comunicrii aferente. PIP urmrete s minimizeze degradarea pe care unele produse o cauzeaz mediului pe durata ciclului lor de via i propune o abordare voluntar n vederea produselor verzi, precum i o strns cooperare cu prile interesate. Principiile de baz ale acestei strategii sunt: 1) gndirea n perspectiva ciclului de via al produselor; 2) implicarea pieei, prin crearea de stimulente n vederea ncurajrii cererii i ofertei de produse verzi; 3) implicarea prilor interesate; 4) actualizarea i dezvoltarea continu; 5) crearea de instrumente variate. n ceea ce privete implementarea sa, au fost identificate dou direcii de aciune: __stabilirea de condiii cadru adic promovarea acelor tipuri de msuri i instrumente aplicabile mai multor produse diferite; __crearea unei abordri specifice produsului adic identificarea produselor cele mai duntoare la adresa mediului i dezvoltarea de proiecte pilot pentru demonstrarea practic a beneficiilor aplicrii PIP. n momentul de fa, aceast strategie se afl nc n faza promovrii obiectivelor i a elaborrii modalitii de transpunere n practic a principiilor sale. Dei aceast strategie nu este nc funcional, ea are un potenial ridicat de promovare a unei atitudini centrat pe preocuparea pentru mediu, att din partea productorilor ct i a consumatorilor ceea ce, pe termen lung, poate genera formarea unui mecanism autoreglabil de selecie a tipurilor de produse aflate pe pia, n funcie de potenialul lor duntor asupra mediului. Pentru a asigura eficacitatea acestei strategii, Comisia a prevzut o revizuire a sa la fiecare trei ani.

35

ECOSISTEME Spaiul planetei noastre n care este posibil n permanen viaa se numete biosfer. n componena acesteia intr urmtoarele: - litosfera - nveliul solid al Pmntului; atmosfera - zona gazoas omogen a Pmntului, situat deasupra primelor dou. Raportat la dimensiunile Pmntului, biosfera reprezint o pelicul subire, a crei grosime este de civa zeci de kilometri. Compoziia actual a biosferei a fost determinat, n principal, de activitatea organismelor vii autotrofe, cele care realizeaz fenomenul de fotosintez. n acest fel a avut loc srcirea atmosferei n dioxid de carbon i creterea concomitent a concentraiei de oxigen. Mediul de via al unui organism viu din biosfer se mai numete i ecosistem. Acesta, ca ansamblu/ complex natural, este constituit din dou componente: biotop i biocenoz (fig.1.1)

hidrosfera - mediul lichid al Pmntului, sau Oceanul Planetar;

Biotopul reprezint spaiul n care triete un organism vegetal sau animal, alturi de factorii de mediu care acioneaz asupra lui. Practic, biotopul cuprinde toate elementele abiotice ale ecosistemului. Biocenoza este componenta vie (biotic) a ecosistemului. Aceasta cuprinde o comunitate unitar i complex de plante i fiine vii. In funcie de nivelul impactului activitii umane, ecosistemele sunt: a. naturale: ecosistemele n care efectele activitilor umane sunt foarte, foarte puin resimite (adncul mrilor i oceanelor, pdurile ecuatoriale, zonele polare); b. modificate: ecosisteme n care se resimt, ntr-o oarecare msur, efectele indirecte ale activitii umane, cel mai adesea ca impact antropomorf indirect; c. amenajate: ecosisteme care se afl n atenia omului n vederea obinerii hranei, materiilor prime vegetale i animale. Omul intervine permanent, prin selecia elementelor i reglarea populaiei biocenozei. Fig.1.1. Structura i relaiile dintre componentele unui ecosistem. E1,Dup organismebiotopului, ale biocenozei); A = aciuni; C = i ecosisteme E2 = natura (elemente exist ecosisteme acvatice coaciuni; terestre. R = reaciuni. 1. Ecosistemele acvatice: a. oceanice; b. continentale. a. Ecosistemele acvatice oceanice (de ex.: ecosistemul estuarelor, ecosistemul mangrovelor etc.) se gsesc situate n oceanele i mrile Pmntului. Popularea cu organisme vii, pe adncime, are loc astfel: - zona eufotic: adncime < 100 m; ptrunde lumina solar (are loc procesul de fotosintez); se gsesc toate organismele vii

36

autotrofe (alge i fitoplancton); - zona disfotic: adncime >100 m; nu ptrunde lumina solar (lipsesc organismele vegetale autotrofe); se gsesc nevertebrate care se hrnesc cu substane organice din straturile superioare. b. Ecosistemele acvatice continentale sau ecosisteme limnicole, cuprind apele terestre curgtoare, lacurile i apele stttoare. 2. Ecosistemele terestre sunt constituite din comunitile de organisme care ocup biotopurile formate pe suprafaa uscatului. Principalele caracteristici ale acestora sunt urmtoarele: - sunt alctuite din: sol (i substratul pedogenetic), faz gazoas (aerul) i una lichid (apa din substrat i cea din precipitaii). - reprezint componenta principal a mediului de via al omului;

repartiia ecosistemelor terestre este determinat, n principal, de latitudine, clim i de relaia temperatur-precipitaii.

Ecosistemele, ndeosebi cele terestre, pe baza unei structuri aproximativ identice, pot fi grupate n biomuri (biomul supralitoralului, biomul pdurilor, biomul cmpiilor aride, biomul cmpiilor umede). n categoria ecosistemelor terestre pot fi cuprinse i ecosistemele urbane, rurale i agroecosistemele. ntre elementele biocenozei i cele ale biotopului exist 3 categorii de legturi (reciproce) (fig.1.1): aciuni, A - generate de factorii abiotici (geografici, mecanici, fizici, chimici) ai mediului; reaciuni, R - rspunsurile corespunztoare ale organismelor vii din biocenoz; coaciuni, C - relaiile dintre organismele din aceeai specie sau specii diferite. Prin urmare, ecosistemul reprezint rezultatul interaciunii dintre elementele vii i cele anorganice sau fizice, dintr-un anumit mediu de via i teritoriu geografic. Aciunea factorilor abiotici (de natura climatic, fizic, chimic etc.) asupra unui organism viu determin: - nivelul natalitii/mortalitii;

rspndirea teritorial i densitatea populaiilor; favorizarea apariiei modificrilor adaptive.

Totalitatea ecosistemelor reprezint mediul nconjurtor, sintagm mult mai folosit n literatura de specialitate.

37

Pe de alt parte, mediul nconjurtor poate fi definit ca fiind totalitatea factorilor naturali i antropici (creai n activitile umane), care asigur meninerea echilibrului ecologic, determinnd totodat condiiile de via pentru om i cele de dezvoltare ale societii. Echilibrul ecologic se definete prin existena unor raporturi optime ntre fiinele vii i mediul nconjurtor. tiina care studiaz aceste raporturi, fr a recomanda msuri tehnice pentru ameliorarea mediului se numete ecologie (o component a biologiei). Factorii naturali ai mediului nconjurtor sunt: apa, aerul, solul, precum i procesele i fenomenele naturale generate de interaciunea lor. Factorii antropici sunt generai de activitile umane: industriale, agrozootehnice, construcii, transporturi, casnice/gospogreti etc. Continuitatea vieii pe Pmnt depinde n mare msur de asigurarea calitii factorilor (naturali) de mediu, activitate numit i protecia mediului. Diminuarea calitii factorilor de mediu de ctre elemente sau fenomene perturbatoare se numete poluare. Elementele/ fenomenele perturbatoare se mai numesc i (ageni) poluani, iar acetia pot fi de origine natural sau antropic. Aciunea acestora se situeaz n limitele: minim = un simplu disconfort pentru populaia biocenozei;

maxim = grave dezechilibre ecologice (aciune toxic asupra organismelor i/sau degradarea componentelor abiotice ale mediului). Protecia mediului urmrete, n principal: a. studierea interdependenei dintre mediu i: fenomenele/ procesele naturale i artificiale (de exemplu, precipitaiile, degradarea stratului de ozon, nclzirea global a Terrei, deplasarea apei subterane, degradarea solului prin eroziune etc.); fiinele vii. b. luarea de msuri n vederea ocrotirii i conservrii mediului. Ocrotirea mediului nconjurtor = desfurarea de aciuni (majoritatea, legiferate) care scot din incidena omului speciile rare (pe cale de dispariie), precum i spaiile geografice cu valoare natural deosebit. Conservarea mediului nconjurtor se poate realiza prin: - utilizarea raional i eficient a resurselor mediului;

adoptarea celor mai potrivite forme i tehnologii de prelucrare (ecotehnologii); - efectuarea de lucrri pentru limitarea i prevenirea efectelor duntoare ale unor fenomene naturale (inundaii, alunecri de teren, eroziune etc.). O protecie eficient a mediului presupune cunoaterea urmtoarelor

38

aspecte: condiiile de via din cadrul fiecrui factor de mediu; sursele de poluare (poluanii, modul de dispersie, efectele asupra mediului); msurile de prevenire i combatere a polurii. Cauzele principale ale apariiei fenomenelor de poluare sunt: dezvoltarea intens a industriei, transporturilor i agriculturii; creterea demografic vertiginoas (ndeosebi n secolele XIX i XX) i sporirea necesitilor de confort; apariia centrelor urbane suprapopulate; utilizarea haotic a resurselor naturale; acumularea n mediu de substane neutilizabile; apariia de substane/ materiale noi, pentru care ritmul de consum i reciclare de ctre organisme este mult inferior ritmului de generare. Poluarea afecteaz toi factorii de mediu (aer, ap, sol), manifestndu-se n diferite moduri (tipuri). Clasificarea tipurilor de poluare se face dup mai multe criterii, cum ar fi: 1. proveniena poluanilor: a. poluare natural: biologic, fizico-chimic, menajer; b. poluare antropic: industrial, transporturi, agricol, activiti socio-culturale. 2. natura poluanilor: a. poluare fizic: termic, fonic (sonor), radioactiv, electromagnetic; b. poluare chimic: cu carbon i derivai; cu compui de sulf, azot; metale grele i compui; compui de fluor; materiale plastice; pesticide; materii organice fermentabile etc.; c. poluare biologic: contaminarea mediilor inhalate i ingerate; modificri ale biocenozelor i invazii de specii animale i vegetale (insecte nedorite, buruieni); germeni patogeni etc.; d. poluare estetic: degradarea peisajelor datorit urbanizrii, sistematizrii eronate, industriei etc. 3. starea fizic a poluanilor: - poluare cu gaze i pulberi n suspensie;

- poluare cu substane lichide; - poluare cu substane solide.

BIBLIOGRAFIE 1. Angelescu A., s.a., Mediul ambiant i dezvoltarea durabil, Ed. ASE, Bucureti, 1999.

39

2. Brown L., Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnic, Bucureti, 2000. 3. Negulescu M., .a., Protecia mediului nconjurtor, Ed. Tehnic, Bucureti, 1995 4. Pruanu V., Ponoran I., Dezvoltarea durabil i protecia mediului, Editura Sylvi, Bucureti, 2003. 5. Platon V., Protecia mediului i dezvoltarea economic, Ed. Economic, Bucureti, 1997. 6. Rojanschi V., s.a., Protecia i ingineria mediului, Ed. Economic, ediia a IIa, Bucureti, 2002. 7. The Encyclopedia of Energy and the Environment, John Wiley & Sons, Inc., New York, 1997. 8. Vian S., .a., Aplicaii tehnico-economice la disciplina Protecia mediului, Ed. ASE. Bucureti, 1999. 9. Vian S., Ghiga C., Tehnologii industriale, Ed. ASE, Bucureti, 2000. 10. Legea Protectiei Mediului nr. 137/1995, modificat i completat conform OG 91/2002. 11. O.U.G. nr. 192/2005 privind prevenirea si controlul integrat al polurii, publicat n MOf. nr. 1078/30 noiembrie 2005; 12. O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, publicat n MOf. nr. 1196/30 decembrie 2005; 13. www.mmediu.ro; www.anpm.ro; www.afm.ro.; www.mie.ro.

40