Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
57Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
In Vreme de Razboi - Caracterizarea Lui Stavrache

In Vreme de Razboi - Caracterizarea Lui Stavrache

Ratings: (0)|Views: 5,544 |Likes:
Published by Sabrina Moraru

More info:

Published by: Sabrina Moraru on Mar 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2013

pdf

text

original

 
, Firul epic al nuvelei lui I.L.Caragiale, "în vreme de război", urmează linia unei compoziţiiclasice şi profilează treptat evoluţia obsesiei lui Stavrache de la îndoială la certitudine, apoila nebunie, cu toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmărit prin analizacrizelor de conştiinţă şi de comportament, ca într-o adevărată fişă medicală. Caragialecompune astfel un destin tragic printr-o minuţioasă analiză ,.• psihologică, sugerând, îrispirit naturalist, o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraţilor Georgescu. I.L.Caragiale a subintitulat această creaţie "schiţă", referindu-se nu la specialiterară, ci la "desenul" schiţat prin care îşi conturează protagonistul. Fără detalii inutile, prin perspectiva temporală, naratorul zăboveşte asupra întâmplărilor care trasează tuşa portretistică ori expediază câteva luni şi chiar ani ("Au trecut cinci ani de la război şinimeni, în adevăr, n-a supărat pe d.Stavrache, afară decât popa Iancu volintiru, care veneadin când în când de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său.") dacă în perioadarespectivă nus-a petrecut nimic important pentru profilul eroului.Hangiul Stavrache Georgescu, personajul principal şi "rotund"("care nu poate fi caracterizat succint şi exact", EMForster) al nuvelei, este prezentat înmod direct încă din expoziţiune ca fiind un bărbat respectat, cu un statut social bineconsolidat şi cu un aer "foarte mulţumit" pentru că afacerile îi mergeau bine. Stavracheavea hanul aşezat "în drum", era "om cu dare de mână", de aceea fusese înfricoşat să nu-1calce şi pe el hoţii care terorizau de doi ani ţinuturile, aşa că răsuflase uşurat când auzise căaceştia căzuseră în "lanţurile justiţiei". Hangiul află cu stupoare că lancu era "capul bandeide tâlhari", că îşj înscenase jaful "ca să adoarmă bănuielile", iar acum popa regretaamarnic, scuzându-se că "dracu-1 împinsese" şi cerând, speriat, ajutor fratelui mai mare.Trăsăturile caracteriale reies indirect din gândurile şi deciziile protagonistului care, ca buncreştin, are cultul familiei şi, descurcăreţ din fire, profită de faptul că soseşte la han un grupde voluntari şi-i roagă să-1 ia pe fratele său cu ei, pe front.Procedeele de analiză psihologică pe care naratorul le utilizează cu măiestrie sunt variate şieficiente pentru ilustrarea stărilor interioare ale protagonistului: monologul interior,dialogul, introspecţia conştiinţei şi a sufletului, observaţia atentă a naratorului, autoanalizaşi autointrospecţia, obsesia, coşmarulPentru hangiu părea că viaţa curge ca înainte, dar în sufletul său se iveşte, neobservat,germenele lăcomiei, de care, la început, nu este conştient. întorcându-se de la parastasul denouă zile al mamei sale, Stavrache primeşte de la lancu o scrisoare, care fusese expediatăînaintea luptelor de la Plevna şi din care află că acesta fusese numit sergent şi decorat cu"Virtutea militară". Naratorul obiectiv observă, indirect, cu o ironie acidă, starea de spirit alui Stavrache, care verifică din nou data expedierii scrisorii pentru a se convinge că fusesetrimisă înaintea bătăliei de la Plevna, în care muriseră foarte mulţi români: "Hangiulmototoli hârtia după ce mai privi bine data: în adevăr scrisoarea era expediată cu trei zilemai-nainte de luarea Plevnei". De aceea hangiul se întreba în subconştient, prin observaţiaatentă a naratorului omniscient, dacă lancu o fi scăpat cu viaţă: "Curios lucru! Cine ar fivăzut figura lui neică Stavrache, [...] ar fi rămas în mirare pricepând bine că în sufletulfratelui mai mare nu se petrece nimic analog din bucuria la citirea veştilor despre succesulde bravură al răspopitului". Se interesează discret de pedepsirea tâlharilor şi, aflând căwww.referat.ro
 
aceştia nu-şi trădaseră căpetenia, Stavrache îşi exprimă dispreţul pentru judecătoriiincompetenţi ("Ce mai judecători!..."). Se simte măcinat de îndoială şi se întreabă, prinmonolog interior, dacă fratele lui ar îndrăzni să se mai întoarcă şi să-şi revendice averea,care era acum administrată de hangiu: "...Dar o să-ndrăznească să se mai întoarcă? [...] ...Oveni?... n-o veni?...".Criza psihologică a lui Stavrache se declanşează în momentul în care -primeşte altăscrisoare, de data asta cu "slovă străină", prin care i se anunţă ' -moartea fratelui său,"sublocotenentul lancu Georgescu, voluntar înaintat din grad în grad în timp de campanie",răpus "de trei gloanţe inamice primite în pântece". Introspecţia conştiinţei şi a sufletuluiscoate la suprafaţă stările emoţionale ale protagonistului. Mâhnit peste măsură de moarteafratelui său, după ce "a plâns mult, mult, zdrobit de trista veste", Stavrache se încurajează bărbăteşte pentru că "nu trebuie să se lase copleşit aşa de durere...", drept care face toatedemersurile necesare ca să moştenească oficial agoniseala fratelui mai mic. Cu o ironiesubtilă, naratorul deapănă cu obiectivitate şirul întâmplărilor şi intervine cu scurtecomentarii privind atitudinea şi comportamentul hangiului. Consultând un avocat în privinţa condiţiilor legale de păstrare a averii moştenite, Stavrache află că numai popa ar avea dreptul să-i ceară restituirea bunurilor. Vestea îi aduce moştenitorului zâmbetul pe buze şi siguranţa de sine, reacţie care face "o impresie ciudată" asupra avocatului şi deaceea hangiul se grăbeşte să adauge cu duioşie în glas: "cine ştie unde s-o fi prăpădit bietulfrate-meu". Dialogul purtat cu avocatul se distinge prin răspunsurile scurte şi grăbite alehangiului, din care reiese, indirect, lăcomia subconştientă şi nerăbdarea de a intra rapid în posesia averii decedatului:"- Popa are copii?-Nu.- Are femeie?- Nu.- Mai are alt frate?- Niciunul, decât pe mine."Pe Stavrache începe să-1 chinoie gândul în legătură cu posibila întoarcere a fratelui mort,idee ce se înfiripează în mintea lui din cauza cuvintelor uşor persiflante ale avocatului, careîi spune că numai "unul singur pe lume" ar putea să-i mai ia moştenirea: popa lancu.Din acest moment, liniştea protagonistului este tulburată de halucinaţiile fratelui mort,"care venea din când în când, de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său". Viselechinuitoare ale Iui Stavrache devin obsesii, se transformă treptat în coşmaruri care îlterorizează, el trăind parcă' aievea momentele tulburătoare ale ."vizitei înstrăinatului", dar de fiecare dată îşi linişteşte sufletul cu o sfeştanie în memoria fratelui mort.Introspecţia psihologică a naratorului omniscient se manifestă şi în visele înfricoşătoare. O primă imagine în coşmarurile hangiului esteîntruchipată de apariţia fratelui său îmbrăcat în haine de ocnaş, "stins de oboseală, bolnav,cu faţa hiravă şi cu ochii-n fundul capului ca în clipa morţii". Stavrache i se adresează cuun glas încărcat de ură, fiind înspăimântat că-şi va pierde averea: "- Ticălosule, [...] ne-aifăcut neamul de râs! [...] Pleacă! Du-te înapoi de-ţi ispăşeşte păcatele!". Luptându-se cumoartea, ocnaşul se agaţă cu disperare "de frate-său cu o mână de gât şi cu alta de braţul
 
stâng [...] cu o putere covârşitoare" şi-i zice, râzând "ca un nebun" şi scrâşnind din dinţi: "-Gândeai c-am murit, neică?". Atunci când "nebunul a voit să-1 sugrume", hangiul, "smintitşi el de frica morţii", şi-a adunat puterile, 1-a îmbrâncit pe ocnaş afară din han şi acesta "a pierit în întunericul nopţii". înspăimântat, "tremurând din toate încheieturile şi făcându-şicruci peste cruci" pentru odihna sufletului răposaţilor, Stavrache s-a dus a doua zi la biserică, "a aprins lumânări pentru sufletele morţilor", simţindu-se foarte tulburat şineputând mânca nimic.A doua apariţie de coşmar are loc într-o noapte, când, încercând să doarmă, o "ploaie recede toamnă" legăna cu "mişcarea sunetelor" gândurile omului, care se roteau în cercuri dince în ce mai largi şi "tot mai domol", elementele naturaliste accentuând indirect starea psihică a protagonistului. Hangiului i se' pare că aude "un cântec de trâmbiţe... militari,desigur" şi—1 recunoaşte în căpitanul care conduce compania pe fratele mort, care scoateuşa din ţâţâni şi, "râzând cu hohot", strigă amuzat: "- Gândeai c-am murit, neică?". Iancualeargă să-1 prindă pe hangiu, care, speriat, se repede Ia căpitan "şi-I strânge de gât, îlstrânge din ce în ce mai tare", dar chipul militarului se luminează din ce în ce mai mult,râde zgomotos şi vesel, întrebându-1 obsesiv: "- Gândeai c-am murit, neică?". Frazaobsedantă este, în compoziţia nuvelei, un laitmotiv, element de recurenţă menit săamplifice zbuciumul lăuntric al protagonistului. în dimineaţa următoare, hangiul se duce"tremurând de friguri" la popa din sat şi-1 roagă să facă negreşit, până-n seară, o sfeştaniecasei.Vremea urâtă este în concordanţă deplină cu sufletul agitat al lui Stavrache, care îşischimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reacţii ciudate în relaţiile cu clienţii. Unexemplu edificator îl constituie atitudinea pe care o are hangiul faţă de o copilă care veneafrecvent la prăvălie. Dialogul cu fetiţa îl include în lumea negustorilor avari şi nemiloşi. Eavenise să cumpere "de un ban gaz [...] şi de doi bani ţuică", dar îi atrage atenţia că rândultrecut amestecase clondirele (vas de sticlă -n.n.) şi-i pusese gaz în cel de ţuică şi invers. Dinvorbele fetiţei se desprinde indirect, starea de confuzie şi dezorientarea hangiului. în modcu totul ilogic, Stavrache se enervează peste măsură atunci când fata îi spune că nu are banişi să scrie suma în condica de datornici, aşa cum făcea în mod obişnuit: "Scrie-v-ar popa săvă scrie, de pârliţi! [...] De mici vă-nvăţaţi la furat, fire-aţi ai dracului!".Vremea cumplită de afară şi gândurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalistsugestiv pentru evoluţia obsesiilor, iar vedeniile, halucinaţiile chinuitoare, învălmăşeala deînchipuiri, marcate de obsedanta întrebare "Gândeai c-am murit, neică?", provoacă trecericonfuze de la realitate la vis, cele două planuri amestecându-se şi sugerând astfeldegradarea psihică progresivă a lui Stavrache.Punctul maxim al încordării îl constituie întâlnirea reală dintre cei doi fraţi, care are locîntr-un sugestiv cadru naturalist, viscolul prevestind vuietul din mintea protagonistului. Dinacest moment, analiza psihologică stăpâneşte şi investighează stările şi trăirile hangiului.Puternic impresionat de întâlnirea cu fratele mort, Stavrache încremeneşte şi nu mai poateavea nicio reacţie: "deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să scoată un sunet nuse mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute şi apoi rămaseră mari, privindţintă [...]; mâinile voiră să se ridice, dar căzură ţepene de-a lungul trupului". Replica luiIancu,""- Mă credeai mort, nu-i aşa?", aproape aceeaşi cu fraza din vise, constituie lovitura

Activity (57)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ramona Glavan liked this
Sima Dayana liked this
Alina Năznean liked this
Roberta Oana liked this
Andreea Mihai liked this
Laura Sofifticat liked this
Cristina Grecu liked this
Bogdan Milas liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->