ADRIANA SUCIU

IUBIREA, frumuseea paradisului din noi este povar sau ncntare?

AUTOBIOGRAFIE - TESTAMENT
inceputa la 01.06.2011 si terminata la 01.09.2011 pe care o daruiesc lui Dumnezeu drept recunostinta si multumire pentru tot ce a facut in viata mea si a familiei mele. Sufletul este unica valoare a omului, el l face pe slujitor egal stpnului su. (Seneca)

MOTTO :

O, iubire ! Dac ne-ai prsi, Pmntul ar ajunge neroditor, vieuitoarele vrjmae intre ele, soarele foc vtmtor, iar lumea jale, spaim si distrugere universal. Gabriel Jos Garca Mrquez

In memoria soului meu preaiubit i fr asemnare, LAURENIU-MIHAI 07.11.1955 orele 23.30 29 spre 30.12.2003 orele 2.30

Manuscris pentru eternitate

Fruntea-mi nal ctre Tine i vd. Oare ce ? Nu-mi pot rspunde. Doar simt. i lacrimile mi umplu ochii O pace i-o bucurie mi invadeaz sufletul. Ce este oare? Nu-mi pot rspunde. Doar simt. Rugciunea nerostit din cri E doar aici, nuntrul meu Arip flfind de dor Lupt continu pentru a-mi demonstra mie c pot. De ce mie? Doar nu e pentru mine. M invadeaz lacrimile i m dor. Ah, cum m ard ! E pentru Tine privirea mea Sunt pentru Tine lacrimile mele

i neputina mea Iat-m golit de putere i strig Dar nu se aude nimiiiiiiiiiiiiiiiiic. Tu m auzi? Doar Tu m auzi. Oprete-te, msur a timpului ! Ia-o de la capt, mcar o secund, te rog. Lupta e amar, dar nu zadarnic. tiu. Totul e n mine i depinde de mine. Sunt rtcit i confuz. Vreau doar Lumina Ta. M nelegi? Vreau eternitatea!!! Nu trebuie s mi-o ia nimeninici mcar eu. Este un singur gest de mpcare. sau sunt mai multe!? i lacrimile nu contenesc. Sunt tot aici. tiu. Oare ct tiu? E destul?

Nu cred c e destul; nu are cum s fie destul. Limitele mele, neputina sunt destul. . Eternitatea. Ct gingie i ct putere se afl n acest cuvnt. Eternitatea. L-a rosti ncontinuu. Eternitatea

Rndunica din noapte

Cnd sufletul ip dup alinare i gheara nopii vine s-l nface, Aproape e de mine, mai aproape Colosul, ce m-apas ne-ncetat. Torpilele incendiare cauta un univers straniu E cel interior, pe care ele-l vor necontenit Habar nu au de zbuciumul meu dezastruos

Care ip, se zbate si vrea s iasa la lumina La fel cum randunica prinsa in laul noptii Cauta scapare si, zbuciumata, nu cunoaste odihna Pana cand nu gaseste iesirea spre lumina. Ce-am facut? Ma-ntreb atat de tulburata si Lacrimile-mi siroiesc ca un torent neobosit. De ce sufletul meu e-atat de pustiit? De ce tristetea ia locul bucuriei? Cine-mi raspunde in noaptea sufletului meu? Aud un tril stiut doar de mine. E randunica, Care ca si mine se zbate si lupta. Nu am nici o sansa de scapare? O intreb Dar imi raspunde doar falfaitul aripilor in vecinatatea inimii. Stinsa palpaire in abisul creat. Nu mai am ce sa spun. As vrea atat de mult Dar eu nu am pretentii. Ce-astept? O iluzie sau poate mai multe. Perdeaua noptii se lasa tot mai grea si mai apasatoare. Ce fericita e randunica! Ea poate sa zboare. Gandesc cu voce tare

cu ravna dorintei ne-mplinite. Dar nu vad in noapte. Orbecai si nu vad ca biata se zbate ca si mine. Are un picior prins in latul tacerii noptii Si eu la fel, doar ca la mine e sufletul. Ajuta-ne, Doamne, sa scapam de aici ! Puterea e-n noi si eu stiu asta Sper. Ce bine ca inca mai am speranta. Ma zbat cumplit, dar reusesc sa ies Si fug spre randunica Intr-o sfortare nefireasca ma arunc i, cu o ultim zvcnire, nfac laul i-l desfac de pe piciorul rndunicii. Acum e liber i.zboar, face piruete. Pe mine cine m salveaz? cci eu nu pot s zbor. i simt pe negndite cum aripi nevzute mi cresc. Dar ce culoare au? m ntreb. Sper s fie albe, cci toat aceast lupt s fie cu folos. Totul depinde doar de mine Doar de mine?

Ct putere trebuie s am ca s ies de aici. Inc exist. Asta e bine, cci atta timp ct exist Mai am o ans, o ultim ans.

scrisa de Adriana Suciu

Culori
In toate culorile universului ma imbracpentru Tine. Ce stralucire suprema izvoraste din ele: Rosu, verde, albastru, galben, Ma rotesc vesela, scaldata de lumina si caldura soarelui prieten Ma infior de fascinatia sublima pe care mi-o creaza vederea mrii Ma preumblu plina de fericire si pasiune prin intunecimea luminoasa a padurii de vis

Ma rostogolesc cu infiorare si nonsalanta prin lanul de gru Cata maretie imbatatoare respira CREATIA, cata liniste ! Iubesc iubirea pe care CREATIA mi-o ofera fara restrictii. Si lanul de grau e al meu, Padurea e a mea, Marea e a mea Si soarele e al meu Si lumea-ntreaga e am mea Si striiiiiiiiiiiiiiig Si ma rotesc continuu in roata vietii. Galben, albastru, verde, rosu. Totul e o culoare stralucitoare, e lumina, veselie. Si lumea e-n mine, cu soarele, cu marea, cu padurea, cu lanul de grau Cata fericire si speranta ! Atata belsug de toate! Si toate se restrang la un singur cuvant: CREATIA. Cate culori cuprinde? ma intreb Rosu, verde, albastru, galben

Un intreg curcubeu de stralucire si iubire infinita. Verde, ca rochita primaverii, Galben, ca mantia jucausa a verii, Rosu, ca umbra unui vis de toamna, Alb, ca maretia zanei de gheat, iarna, Albastru, ca panza infinita a oceanului. Si totul se-mbraca cu rosu, verde, galben, albastru, alb Si totul e plin de alb, albastru, galben, verde, rosu Si totul e viata ! scrisa de Adriana Suciu CITATE CELEBRE DESPRE IUBIRE Omul ascunde in el comori pe care numai iubirea le poate scoate la lumina. C. Maccari Omul se poate implini numai prin dragoste. Platon Daca vrei sa fii iubit, incepe tu insuti sa iubesti. Seneca Doar cu inima putem vedea drept; ceea ce conteaza nu se vede cu ochiul liber. Saint-Exupery Fiecare din noi vede in ceilalti ceea ce poarta in inima.

Emerson Iubirea adevarata se dovedeste dupa ce a fost pusa la incercare de o absenta indelungata. Cames Iubirea este singurul etalon cu care trebuie masurat totul. Fara iubire lumea ar fi un mecanism lipsit de gandire. Avetik Isahakyan Nici un alt sentiment nu-l face pe om sa-si schimbe opiniile, ca iubirea; caci noile pareri sunt de cele mai multe ori emotii. Ele nu sunt rezultatul gandirii ci al pasiunii. Somerset Maugham

A iubi este insi legea vietii.

cugetari de Cristian Turcanu

Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase si mai patrunzatoare decat razele soarelui. Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.

A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta. Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca lai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE. Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu tiai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate. Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi

oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sati iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti? Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

CUVANT INAINTE al autoarei Sunt mii de lucruri pe care doresti o viata intreaga sa le faci si nu reusesti si alte mii pe care nu le doresti facute niciodata si pe care le faci involuntar sau cu vointa. Ce putem face noi, muritorii de rand sa schimbam mersul vietii? Cum ne putem conecta la marea noastra dorinta de a ne schimba destinul care ne-a fost dat? Dragii mei cititori, mi-am pus aceste intrebari de-a lungul vietii de nenumarate ori si mi-am dat un raspuns bine-nteles subiectiv, dar dupa parerea mea, real. Dupa constatari multiple am realizat ca destinul ne este dat si trebuie sa traim asa cum ne este scris, dar si noi putem contribui la schimbarea lui, daca actionam dupa un impuls pe care ni-l ofera al saselea simt, intuitia.Putem schimba multe in viata noastra, pentru ca ne sta in putere s-o facem, daca lucram cu energie pozitiva si in spirit inovator, luminat, pacifist. Stau si ma gandesc de cate ori am cazut in visare cu ochii deschisi, gandindu-ma la fiecare zi care trece pe langa mine, la harurile ce mi-au fost oferite la nastere, la calitatile care mi-au fost date si cum le-am folosit eu dea lungul vietii.Viata este un dar primit de la Dumnezeu, este o parte

din forta vitala divina, principiu universal care strabate intreaga creatie. De cand m-am nascut in acea zi de 27 iunie nu am fost constienta de ceea ce mi se intampla in viata si nici nu am dat importanta tuturor evenimentelor care se succedau in jurul meu. Atata timp cat eram copil nu realizam importanta pe care o aveam, misiunea pentru care am venit si ce urmeaza in continuare. A cultiva valoarea inseamna a insamanta pentru a reusi sa traim in concordanta cu valorile pe care constiinta dreapta si educata le cere, cu respect fa de sine, fa de ceilalti si fa de Dumnezeu. Am inceput viata prin a avea un vis? Nicidecum. Luam totul asa cum mi se oferea fara sa fac nici cel mai mic efort. Un vis, o aspiratie, o dorinta, o implinire se cultiva in timp, in momentul in care deveneam constienta de ceea ce conta mai mult pentru mine, si anume sa ii ajut pe ceilalti, oricare ar fi fost ei, cu mici exceptii.

CAPITOLUL I COPILARIA 27 iunie o zi nefasta sau benefica ? Intrebarea asta mi-am pus-o de mai multe ori in decursul vietii, cateodata cu bucurie in suflet dar cateodata cu tristete sau mnie. Oare ce am asteptat si ce astept eu in continuare de la aceasta zi? Dar ceilalti ce au asteptat de la mine? Si ce asteapta? I-am dezamagit? I-am bucurat? Existenta mea ce a insemnat pentru ei? Si acum la 54 de ani am gasit multe raspunsuri la intrebarile care mau framantat atat de mult Poate ca am despicat firul in prea multe parti. E posibil. Eu sunt de felul meu analist asa ca nu ma mir daca am calcat pe nervi oamenii de multe ori. Nu stiu exact. Presupun. In mintea mea imi vin franturi de imagini, replici, fapte din timpuri de mult apuse. Probabil ca amprenta acelor vremuri, neestompata nici o clipa revine tot atat de vie ca intotdeauna si ma bucura dar ma si intristeaza pentru ca mi-as fi dorit sa ramana imortalizata etern asa, fara sa se modifice in timp si spatiu.

27 iunie poate ca nici n-ar fi existat daca Domnul n-ar fi vrut sa fie asa. Mama a tinut mortis sa apar mai repede decat termenul stabilit, pentru ca doctorul i-a facut cezariana. Dupa cate am auzit eu discutandu-se, trebuia sa fie termenul normal mai tarziu cu o saptamana sau 10 zile. Deci, cine stie, poate ca soarta mea ar fi fost alta daca termenul ar fi fost respectat. Poate ca si eu as fi fost alta. Si poate ar fi fost mai bine sau mai rau. Nu stiu. Dar de multe ori mi-am repetat in sinea mea ca ar fi fost mult mai bine pentru toti ceilalti daca eu nu m-as fi nascut, caci nu as fi creat atata disconfort unora, mai ales celor pe care i iubesc. Amintirile ma intristeaza cci realizez cati ani au trecut fara ca eu sa imi marturisesc sentimentele fa de ceilalti, cat de mult i-am dezamagit si i-am facut sa sufere. In sfarsit, asta e. Acum deja e prea tarziu si nu mai pot schimba nimic. Sotul meu, Laurentiu nu mai e ca sa ii demonstrez iubirea, ca sa fiu asa cum i-ar fi placut lui sa ma vada. Cititorii se pot intreba contrariati de ce scriu astfel, ce s-a intamplat. Dragii mei, cititori, e foarte mult de spus. Daca aveti rabdare ajungem si acolo. Sunt n evenimente interesante care s-au succedat. Viata mea este un film in multe episoade. Sper sa va satisfac pe deplin curiozitatea. Dar sa stiti ca nu scriu un roman siropos sau un SF excitant, ci o autobiografie reala si foarte complexa de la primul pana la ultimul moment. O sa va placa, veti vedea. Unii se vor regasi in paginile acestei carti, unii vor trage invataminte, altii vor ramane uimiti. Ceea ce vreau sa va spun este ca am pus foarte mult suflet in scrierea ei, in totalitate pentru voi. Nici nu aveam un an si ma tot imbolnaveam. Raceam foarte des pentru ca aveam sistemul imunitar scazut. Mama avusese o sarcina toxica si eu m-am nascut cu distrofie de gradul I si rahitism. Poate ca asta este o consecinta a multiplelor chiuretaje pe care le-a facut. Eu sunt sigura de asta. Pe vremea aceea exista un medic evreu foarte competent pe nume Fructer, care i-a spus mamei ca daca vrea ca eu sa traiesc sa imi faca suc de fructe si injectii cu apa distilata , sa ma puna pe picioare, pentru ca nu aveam sanse mari de supravietuire. Mama a facut exact ce I s-a spus si asa m-a salvat de la moarte, dar intr-un an si jumatate ajunsesem mult mai grasa decat cei de varsta mea. La 2 ani eram ca un pepene. Am trecut deci de la o extrema la

alta. Pe cat fusesem de slaba si costeliva, pe atat eram acum de indesata. De atunci a inceput calvarul meu si lupta cu kilogramele si cu bolile pentru ca mancarea prea multa, pe care mi-o administrau, imi dauna circulatiei sangelui, ficatului, stomacului, kilogramelor in plus etc. si a contribuit la agravarea bolilor mele de mai tarziu. Acum totul este deja foarte avansat si lupt cat pot ca sa tin bolile in fru, atat ct Dumnezeu doreste si ingaduie acest lucru. Familia mea a fost una obisnuita, normala, non-comunist, si nu a pupat falangele nici unui demnitar pentru a obtine avantaje. Bunicul meu, tatal mamei si-a creat un venit decent prin munc asidu. Repara instrumente muzicale ( alamuri ) si era cotat ca cel mai bun reparator mestesugar. Veneau la atelierul su instrumentisti din toate regiunile tarii pentru reparatiile lui competente. De aceea copilaria si adolescenta mea au fost lipsite de griji. El castiga foarte bine si putea intretine toata familia fara probleme. Dar si preturile la produse erau foarte mici si nu existau impozite si taxe ca acum. Bunica din partea mamei nu a avut niciodata serviciu. Provenea dintr-o familie numeroasa din comuna Mu, ce tinea de Campulung Muscel. Muncea toata ziua pentru familia ei, dar era si plimbata de bunicul, tratata ca o doamna, era eleganta, avea o croitoreasa care ii facea haine frumoase. Mergeam mereu cu totii la restaurant, la picnic, cinema, cofetarie, in parcul Herastrau, in vacante la mare si la munte. Mama a absolvit liceul comercial si apoi a inceput cursurile particulare cu profesori de canto pentru a deveni ceea ce isi dorea atat de mult, cantareata de opera. La 19 ani a inceput viata ei artistica cu muzica populara, concerte, spectacole in tara, turnee. In tot acest timp studia canto clasic si a devenit solista de opera. Era soprana de coloratura, dar cu anii vocea i s-a mai schimbat astfel ca a ramas soprana cu un ambitus mai grav decat cel acut pe care il avusese la inceput, in primii 10 ani de activitate. Era atat soprana dramatica, cu un timbru penetrant, cat si soprana lirica. De foarte mica mergeam la toate spectacolele, concertele, pe care le-a sustinut impreuna cu toti colegii ei de la opera si opereta. Aveam 3 ani cand am descoperit o lume minunata, fantastica, exceptionala. Nu e de mirare ca la 5 ani am inceput lectiile de pian cu o profesoara rusoaica de la Odessa, casatorita in Bucuresti cu faimosul epigramist Ionescu-Gion. Am invatat atat de multe de la aceasta profesionista

exceptionala. Mai tarziu am inceput chiar eu sa dau concerte, dar nu am urmat pianul decat ca hobby, nu am mers la liceul de muzica, dar am invatat la fel de mult ca si acolo. Am cantat la 4 maini cu un coleg de-al meu, viitor solist renumit pe cele mai mari scene ale lumii, pe nume Adrian Vasilache. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care mi-au calauzit primii pasi spre cariera artistica de exceptie. Muzica clasica este atat de speciala si minunata ! Nimic nu se compara cu ea. Mai tarziu am descoperit o mare placere si in muzica rock si pop, adica prin anii 1964-1965, cand aveam un caiet gros de 200 de pagini pe care imi scriam toate cantecele si cantaretii care erau prezenti in casa mea prin posturile de radio din vremea aceea. Eram avida de muzica pe care o aveam in sange, cu care ma nascusem si care era divina. Pe bunicii din partea tatalui i-am cunoscut foarte putin si nu am avut tangenta cu ei decat de vreo 3 ori. Tata a fost intotdeauna un barbat foarte frumos. Incercati sa va inchipuiti un amestec reusit intre un splendid actor italian si Julio Iglesias cand era foarte tanar. De aceea era curtat de foarte multe femei, desi mama era extrem de frumoasa. Tata o iubea nespus dar nu se putea abtine sa nu calce stramb, mai ales ca mama era plecata la spectacole si in turnee. Tata era un om bun, ma ajuta, imi cumpara ce vroiam, mergeam la plimbare, in vacante, dar ca cei mai multi dintre barbati ii placeau femeile ca divertisment. Mama nu a mai putut suporta aceasta situatie cand a aflat ca el schimba femeile ca pe camasi si a divortat. Astfel ca m-am trezit la varsta de 10 ani lipsita de prezenta tatalui. A plecat de la noi si nu l-am mai vazut decat foarte rar, cand mai mergeam in vacante la munte si la mare toti trei. Dar intr-o zi s-a casatorit si nu am mai vrut sa stiu de el o perioada pentru ca eram foarte suparata. Unii / unele dintre voi cunosc poate senzatia aceasta frustranta de a fi lipsit de tata pentru ca el are alte femei si mama divorteaza de el ca sa nu mai fie terorizata de escapadele lui. Apoi il mai vizitam rar la serviciul unde lucra. Era o vizita de complezenta, nu din dragoste pentru el, ci pentru ca o simteam ca pe o datorie. Tin minte ca venea rar sa ma vada la serbari, cand spuneam poezii, cand cantam la pian sau vocal. Asta s-a intamplat de vreo 2-3 ori. Nici el nu era patruns de vreun sentiment de iubire fata de copilul lui sau de vreo datorie de exceptie in ceea ce ma privea.

Apoi a venit cu noua sotie la nunta mea in 1981. De atunci l-am mai vizitat de vreo cateva ori. Dar sa revin la anii copilariei mele pentru ca doar despre asta e vorba in acest capitol. Cam pe la jumatatea anului 1962, dupa ce implinisem 5 ani si cantam deja la pian ( invatam foarte repede acest instrument fabulos si exceptional, dupa parerea mea ) mama a inceput sa ma invete sa scriu si sa citesc : literele, ortogramele, cifrele. La 6 ani stiam deja sa fac adunari si scaderi, continuam sa exersez ortogramele, citeam povesti din cartile pe care mi le cumpara matusa mea, sotia fratelui mamei mele. Fratele mamei cu sotia lui stateau in aceeasi curte cu noi, pentru ca bunicul meu a construit casa destul de mare incat sa incapem toti. De fapt sunt doua corpuri separate in aceeasi curte. Matusa mea cumpara mereu carti de la librarie pentru ca ii placea enorm sa citeasca; si erau cele mai bune carti care existau pe piata de la editura Univers, editura pentru toti, colectia Cutezatorii, editura Eminescu, editura Albatros, colectia Secolul XX, colectia Aventura, colectia Clasicii Literaturii Universale, colectia Lyceum, colectia Romanul de Spionaj, colectia Stiinta si Tehnica, etc. Cam pe la 9 ani am inceput sa citesc ceea ce avea in biblioteca, pana cand le-am terminat pe toate pe la 15 ani. Si mie imi placea teribil sa citesc. Cartile erau atat de interesante si pline de pasiune si suspans ca nu ma puteam abtine si le devoram pur si simplu. Cititul cartilor m-a ajutat extrem de mult atat la scoala cat si mai tarziu, in viata de zi cu zi. Tin minte ca imi placea foarte mult ciocolata. Puteau sa fie si bomboane de ciocolata, sticlute de ciocolata cu rom, torturi de ciocolata, cataif, inghetata de ciocolata, pe care le mancam deseori. Dar ceea ce imi amintesc - ca azi - este gustul lor. Erau atat de bune, asa cum sunt astazi dulciurile din Elvetia, Germania, Danemarca si alte tari unde valoarea alimentelor este inca o preocupare, care in tara noastra a disparut din cauze multiple. La 6 ani am fost inscrisa la cursurile particulare de balet, undeva prin Cotroceni la doamna Simian, foarte cunoscuta pe atunci pentru generatiile de balerini talentati pe care le crea pentru a incanta publicul iubitor de balet. Giselle, Spargatorul de Nuci, Lacul Lebedelor, Baiadera, Frumoasa din Padurea Adormita, Coppelia, Spartacus, Moartea Lebedei, Balul Fantomelor,

Regii Soarelui, Romeo si Julieta, Shopeniana, Corsarul, Don Quijote si multe alte puneri in scena tot atat de faimoase si divine ca si acestea, sunt cateva din minunile create pentru noi toti, ca sa ne incante. Sfatul meu din suflet este ca parintii sa isi dea copiii la balet pentru ca ii dezvolta armonios atat fizic cat si psihic si asta e foarte important pentru viitorul lor. Le dezvolt simtul artistic, armonia interioara si cea exterioara, gustul pentru estetic. La clasa doamnei Simian am invatat foarte multe lucruri utile care mi-au ramas intiparite in minte peste ani. Am lucrat asiduu tot anul si la sfarsit, am dat serbare, pentru a intra in vacanta. Serbarea se tinea la Teatrul Ion Creanga si totul era foarte frumo, captivant, as putea spune. Mai multe generatii se intreceau pe scena, iar noi, grupa cea mica eram primul an. Profesoara ne-a ales un balet foarte frumos: cocosei si gainuse care isi arat talentul. Bine-nteles ca aveam si costum galben , scufita galbena cu creasta rosie. Eu si Simona, o colega de la balet, eram soliste: 2 cocosei mai impanati care se luptau. Am incheiat serbarea si eram foarte mandra de rolul meu. Tot la 6 ani m-au dat si la gradinita, unde faceam tot felul de nebunii. De, eram singura la parinti si dornica sa ma joc tot timpul. Intr-o pauza, o fetita a trecut peste mna mea si osul a cedat. Doctorul mi-a pus-o in ghips si am indurat cu mare greutate 3 saptamani cu acel bandaj pacatos. Si cum aveam serbare la gradinita, trebuia sa performez cu mna bandajata. Aveam rol de fluture si urma sa spun o poezie. Costumul mi-a fost facut de croitoreasa si mama a lipit multe paiete pe aripi si pantaloni. Pictorul de la intreprinderea unde lucra tata mi-a pictat costumul ca sa fie cat mai aproape de realitate. Si asa, cu mna in ghips mi-am indeplinit rolul cu brio. Noroc mare am avut cu acel costum, care acoperea cat de cat bandajul si publicul era fascinat de costum intratat incat nu se mai preocupa nimeni de mna mea. Slav Cerului ! Doream sa ma afirm pe plan artistic inca de la 3 ani. Usile camerelor noastre aveau draperii rosii si eu apaream dupa o draperie, considerand-o cortina, asa cum vedeam la spectacolele la care asistam si incepeam sa cant la un microfon improvizat. Imi gasisem si o tinuta potrivita, o rochie de-a mamei din satin, o esarfa pe care mi-o legasera la mana si o stea stralucitoare pe care mi-o lipisera in

frunte. Eram o printesa. Poate ca unele dintre voi ati fost fetite prinese cand ati fost mici, asa ca intelegeti ce senzatie aveam si cat de mandra eram, considerand-ma o vedeta. A fost super ! Voi ce senzatie ati avut cand ati vazut pentru prima oara animale la gradina zoologica? Animalele sunt o pasiune pentru mine. Le iubesc nespus. Aveam aproape 2 ani cand am fost la zoo. Mi-au facut poze lng cuca ursului. Era o ncntare. Atunci nu realizam c animalele sufera pentru ca se afla in captivitate. Doar ma bucuram de prezena lor. Era o gradina zoologica frumos amenajata si cu multe animale interesante. O alta amintire este aceea in care s-a imbracat tata in Mos Craciun si a venit cu sacul plin de cadouri la mine iar eu am inceput sa plang pentru ca ma speriasem foarte tare. Aveam un an si jumatate si era primul meu Craciun de care imi amintesc. In anii urmatori nu m-am mai speriat de haina lunga si rosie a mosului si nici de barba lui alba pentru ca ma obisnuisem cu el. Dar prima aparitie a sa atunci in 1958 m luase pe nepregatite si pn cnd nu a plecat s se mbrace cu haine obisnuite nu m-am potolit din plans. Dar cele mai frumoase seri de Craciun le petreceam in Gradina Cismigiu unde era o atmosfera superba. Zeci de persoane se plimbau printre brazi, globuri colorate si mii de luminite sclipitoare cu lumina intermitenta, care ma ncntau la culme. Se vindeau cei mai buni crenvursti si mititei pe care i-am mancat vreodata si se bea tuica fiarta, braga si vin fiert, sucuri ( cele mai bune sucuri baute in viata mea ). Buntile acelea nu erau cu chimicale, hormoni si alte mizerii din acestea, care sunt astazi. De aceea erau si foarte bune la gust, dar nici nu faceau rau. La fel si mezelurile, carnea, brnza, petele, pinea, laptele etc. Niciodata nu se vor mai intoarce acele vremuri minunate ! Au ramas vii in amintirea mea. Bucurestiul era o frumusete, caracterizat prin cladiri cu o arhitectura exceptionala, multe gradini pline cu pomi, flori, verdeata, ceea ce conferea o priveliste uimitoare. Iti facea mare placere sa te plimbi pe strazile orasului, foarte diferit de cel de astazi.

C A P I T O L U L II SCOALA PRIMA PARTE, PRECUM I VIAA SOCIAL DIN ACELE VREMURI Imi aduc aminte de prima zi de scoala. Parca a fost ieri. Am si o fotografie din clasa I cu toti colegii si cu doamna invatatoare. De mica am fost foarte poznasa si zglobie. Imi placea mult sa ma joc, sa sar, sa alerg. Pentru ca invatasem multe lucruri inca de la cinci ani, scoala mi se parea floare la ureche si ii ajutam si pe ceilalti, le explicam, le faceam temele uneori. Oricum, eram foarte apreciata si respectata de colegi, dar si de doamnele invatatoare din scoala. Ce am admirat eu la sistemul de invatamant atat in scoala generala cat si in liceu au fost seriozitatea si competenta profesorilor, disciplina la care eram supusi, chiar daca uneori o mai incalcam noi, caci eram totusi copii, cu dorinta noastra eterna de a face nebunii. Ajutam si doamnele invatatoare la muzica, lucrand eu cu scolarii, pentru ca eram mai priceputa decat ele la acest capitol. In recreatii era nebunie mare. Ce ne mai placea sa ne jucam. Era lumea noastra. La invatatura am fost mereu prima, am luat premiul intai in fiecare an. La liceu am sustinut examenele astfel: limba si literatura romana scris si oral, matematica scris si oral, istoria Romaniei oral. Si erau examene serioase, grele si mult de scris. Am intrat cu media 9.40 la Sava. Dar pentru asta am invatat in mod sustinut. Ma trezeam la cinci dimineata, mancam cinci sanvisuri si ma apucam de lectii. Aveam culegeri de exercitii si probleme la matematica, manualul cel

voluminos de istorie, dar si cele patru manuale pe toti cei patru ani la romana plus culegerile de texte literare si culegerile de exercitii la gramatica. Se inva scoala ca lumea. Invam pe rupte si eram toba de carte, dar nu eram o tocilara. Am avut mare noroc cu acel sistem de invatamant care nu mai exist in ziua de azi. Absolventii scolilor din Romania s-au dovedit exceptional de bine pregatiti, chiar atunci cand forati de imprejurari au trebuit sa se angajeze in cariere diferite de pregatirea lor scolara sau de experienta profesionala, cu care s-au prezentat in tara si peste hotare. Vorbesc de anii 1964-1972 ( scoala generala ) si 1972-1976 ( liceul ) In aceasta perioada de timp, viata sociala era diferita de cea de azi. Strzile erau curate, blocurile erau putine si luminoase. Si bulevardele erau mult mai aerisite i aveai loc s respiri, automobile erau mai putine. Aerul era mult mai curat, strazile mai nepoluate. In vara anului 1964, regimul comunist srbtorea cu mare pomp a douzecea aniversare a lui 23 august 1944 ca un fel de apoteoz a regimului Dej. Atunci, Bucurestiul era un ora ct de ct ngrijit, curat, ordonat, mult mai agreabil, de fapt, dect a fost mai trziu, de prin 1975-1980 i pn azi, sub toate regimurile, administraiile i guvernrile care s-au succedat, indiferent de inteniile lor teoretice i de diferite realizri efectiv nregistrateE paradoxal, dar aa e ! n privina blocurilor anilor 60, cu care se mpuna regimul comunist ca monstruoziti ale sale, acelecutii de chibrituri, urenii arhitecturale etc. ele nu sunt, ce-i drept, cine tie ce monumente demne de admiraie etern, ns nu comunismul le-a inventat: blocuri de genul acela se construiau, n anii aceia, n mai toate rile europene,inclusiv n mari ri, prospere, de veche cultur, i cu regim democratic. Sigur, nu se construiau n centrul marilor metropole (fiindc, acoloera totul construit !), dar suburbiile mai proletare ale marilor orae din Europa occidental s-au umplut, n anii 60, de ansambluri de blocuri de exact acelai gen (poate c erau mai confortabile, cu camerele cu 1-2-3 metri ptrai mai mari, cu finisarea ceva mai ngrijit, dar fr deosebiri eseniale: blocurile de felul acela, nu romnii le-au inventat, ci le-au copiat i ei, dup ceea ce era la mod pe atunci, n materie de locuine sociale). Problema e alta: c, la noi, n timp, ntreinerea i renovarea lor periodic etc. au fost lsate de izbelite, iar acum unele

par ruine, in stare degradabila exagerata, dar atunci, la puin vreme dup construire, artau relativ mulumitor (dup optica modernist a epocii). Personajul care se afla n mijlocul bulevardului Magheru, n zona cinema Patria-Hotel Ambasador era tovarul miliian aflat intr-un borcan mare, construit special, care veghea s nu traverseze nimeni pe unde nu era voie si asa era si in alte zone ale orasului. Astazi, politistii stau in intersectii cu o haina verde fluorescenta ca sa fie vazuti de soferi si asta doar la ocazii. In rest sunt doar semafoarele care dirijeaza circulatia. In aceasta perioada si in urmatoarea, de dupa 1977, am amintiri triste despre ceea ce am trait in acest Bucuresti care se dorea a fi capitala europeana. Imi pare nespus de rau ca faptele s-au intamplat aievea, desi mi-ar fi placut mai mult ca ele sa fi fost doar un vis urat. Numeroase lcae de cult i monumente au disparut prin daramare, de parca nici n-ar fi fost vreodata. Si iata cum istoria noastra romaneasca si multe constructii importante au fost intinate de acest regim comunist care ne-a facut mult rau. Mama canta la Biserica Sf. Spiridon pe vremea cand eu aveam 9 ani. Pe atunci era Iustinian mitropolit in biserica ortodoxa. Eu m-am nascut ortodoxa dar am trait ca o catolica evenimentele de dupa 1990. Dar va rog sa mai aveti rabdare pana la acel an de gratie, caci mai sunt multe de povestit pana atunci. In acele vremuri nu stiam nimic despre mitropolit, despre preotii ortodocsi, despre biserica in general pentru ca nimeni nu ma educase in spirit religios. Traiam asa ca majoritatea ortodocsilor, mergand la biserica dusa de mama si bunica care stiau ca trebuie sa mearga de Pasti. Nu erau nici ele religioase desi se inchinau seara si aveau o icoana cu Maicuta Sfanta cu Pruncul in brate. Mai tarziu am aflat atatea incat m-am ingrozit si poate ca si voi va veti mira foarte tare dartoate la timpul lor. Apoi mama s-a transferat la patriarhie, unde a cantat mai bine de 20 de ani in corul condus de maistrul Nicolae Lungu si de Ion Carstoiu. Mergeam si eu cu ea seara la repetitii, duminicile cand canta corul la slujba, dar totul era superficial, nu traiam nimic spiritual si nici nu simteam nici o chemare in acest sens.

Viata mea decurgea lin intre scoala, spectacolele mamei la Opera Romana, repetitiile ei la biserica, repetitiile ei la Conservator cu corul si studentii de la sectiile dirijat si canto cu care dadea spectacole cand acestia aveau examene de sustinut, studiile pe care le facea la sectia de muzicologie si teorie si solfegiu, la care de multe ori eram si eu prezenta. Ma imprietenisem cu toti colegii ei, cu profesorii de la Conservator, cu studentii, vorbeam despre tot felul de subiecte, invatam in tot acest timp si pentru scoala, deja eram la liceu si pretentiile erau foarte mari. Bacul batea la usa si trebuia sa fac fa cu brio, caci nu puteam rmne in urm doar pentru ca aveam preocupari artistice extracolare. Mergeam si la concerte simfonice la Ateneu si la serbari la profesoara mea de pian caci continuam si lectiile de pian si culmea nu ma simteam nici un pic obosita, surmenata. DELOC. Era o viata trepidanta, plina, dar foarte frumoasa si poate ca din acest motiv ma simteam mereu bine. De cate ori m-am gandit la acele vremuri unice si minunate din viata mea, mi-am dorit sa pot da timpul inapoi. Anii copilariei si ai adolescentei au fost cei mai frumosi din viata mea. Pacat ca am inceput prea devreme serviciul, la 19 ani si nu m-am mai bucurat de libertatea pe care ti-o ofera scoala, invatatura, frumusetea de a fi student. Dar sa va mai spun despre acea perioada de inceput, pana in 1977. In 1957 cand am deschis ochii pentru prima data m-am aflat in plina Romanie Populara, cum se numea pe atunci. Lider politic influentat puternic de politica lui Stalin era Gheorghe Gheorghiu Dej, care a devenit presedintele tarii in anul 1952, nu inainte de a epura partidul de membrii factiunii moscovite ai caror lider era Ana Pauker. Dej era artizanul eliberarii Romaniei de catre ocupatia sovietica si tot el a dat primele semne de "rebeliune" fata de Moscova, atunci cand a respins ideea unei Romanii care sa devina "grnarul" blocului sovietic. Dej a fost cel care a pus bazele Combinatului Siderurgic de la Galati, a fabricilor care sa sustina industria grea si chiar a inchis Editura Cartii Ruse din Romania. Pe de alta parte, Dej a fost artizanul a mii de arestari si morti din randul intelectualilor si a "asa-zisilor" dusmani ai poporului, atitudine care l-a transformat in ochii romanilor intr-un veritabil dictator. Si totusi, comunismul promovat de Dej a fost unul de factura nationalista, el facand referiri fie la Basarabia romaneasca si chiar a demarat relatiile diplomatice cu SUA in plin

razboi rece. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a stins in anul 1965 de un presupus cancer la ficat, Ion Mihai Pacepa sustinand, insa, ideea unei iradieri in timpul unei vizite a liderului roman la Moscova, asta ca urmare a politicii sale tot mai independente si antimoscovite. In urma sa, venea cel care avea sa duca Romania la regretabila "Epoca de Aur", protejatul lui Dej, Nicolae Ceausescu, adevaratul si cel mai mare dictator al Romaniei, impreuna cu ticaloasa lui sotie, cea cu aproape 4 clase, care vindea seminte la colt de strada cand era tanara si care a ajuns prima doamna a tarii. Si nici Ceausescu nu era mai invatat ca ea. Ce ironia sortii ! Iar oameni cu adevarat inteligenti, intelepti, cercetatori, oameni de stiinta, mari invatati ai Romaniei erau persecutati, pedepsiti pentru ca erau intelectuali. De aceea, preferau sa ia calea pribegiei, plecand in alte tari, ca sa scape de teroare. Dar nenorocirile nu se rezumau la atat, caci familiile lor erau persecutate, amenintate, de multe ori batute crunt. Oricum, regimul sub Ceausescu a fost un regim al terorii, al dispretului fa de popor. Leana, nevasta lui ne considera pe noi toti niste viermi si ne desconsidera enorm, chiar daca ea nu avea scoala si noi toti ceilalti aveam, chiar daca ea nu stia sa lege doua vorbe si noi eram cu totii oameni cu scoli inalte, cu diplome, cu olimpiade castigate. Pentru ea nu conta nici unul dintre noi. Dupa 1981 a inceput torturarea poporului : se oprea foarte des lumina in fiecare zi , gazele de-abia palpaiau, apa se oprea sistematic, telefoanele erau ascultate si inregistrate. Terminasem liceul si ma angajasem ca operator calculator la un centru de calcul. Atat in liceu cat si la serviciu eram dui cu totii obligatoriu la munca patriotica. Ne intalneam toti la un depozit unde se aflau maldare de ceapa si cartofi, care trebuiau sortati. Ce era stricat mergea in anumiti saci, ce era frumos era pus in cosuri. Dar va inchipuiti? Ce era stricat mergea in magazinele din Bucuresti, iar ce era frumos mergea la export. Apoi erau orele de premilitara. Aveam costume albastre ( haina, pantaloni, bereta ) si mergeam pe poligonul de trageri, unde eram obligati sa tragem cu pusca. Am facut asta si in liceu si la serviciu. Chiar daca nu am tintit nimic, pentru ca nu ma pricepeam la trasul cu pusca, mi s-a dat un carnet unde eram trecuta ca sergent. Se faceau tot felul de aranjamente pe atunci. Si acum se fac, dar la alt nivel, mult mai complex si sunt implicati mult mai multi.Realizarile lui Ceausescu :

canalul Dunare - Marea Neagra, Transfagarasanul, metroul bucurestean, zecile de mii de blocuri au impovarat Romania peste puterile ei. Datoria externa se ridica la circa 13 miliarde de dolari, moment in care "crmaciul RSR" a decis sa o achite cu orice chip si in mod rapid. Astfel, incepea perioada raiilor la alimente, a exporturilor masive de grne, materie prima, masini, armament, intrun cuvant, tot ceea ce putea fi exportat. Ceausescu intentiona chiar sa interzica prin lege posibilitatea de a contracta imprumuturi din afara tarii si chiar isi manifesta intentia de a ridica la Bucuresti o filiala a Bancii Mondiale. Dorea chiar sa readuca in tara intelectualitatea din diaspora. In acest sens, ii propuse lui Mircea Eliade sa revina in tara si sa preia conducerea celui mai mare institut de studii indice si de istorie a religiilor pe care ar fi urmat sa il construiasca, dar marele scriitor roman l-a refuzat. Caderea si executarea lui Ceausescu a avut loc in luna decembrie a anului 1989, Romania fiind ultima tara din blocul comunist in care sa schimbat regimul politic. De altfel, este si singura tara in care schimbarea a avut loc pe cale violenta. Faptul c liderul comunist pierduse contactul cu realitatea din ar este dovedit din plin de incercarea sa de a convinge masele sa il urmeze. Nici discursul su televizat in care sustinea ca miscarile din Timisoara sunt actiuni regizate de agentii straini ( ceea ce s-a dovedit mai tarziu a fi adevarat ), nici mitingul din Piata Revolutiei n-au mai putut, insa, s il salveze. Romanii isi doreau schimbarea. Ceausescu a fost arestat la Targoviste, acolo unde a fost judecat sumar (in fapt un simulacru de proces) si executat in ziua de Craciun a anului 1989. Multi spun ca in acea vreme a fost si rau si bine. Dar ceea ce este acum nu am trait niciodata. Este cel mai infiorator cosmar al vietii noastre. Daca facem o paralela intre viata din anii 1970-1990 si cea din anii 1990 2011 ne dam seama ca am trait greu in acea vreme din anumite puncte de vedere, dar acum traim greu din toate punctele de vedere. Productia agricola, industria, acum sunt nule. Costul facturilor, impozitelor, taxelor sunt cu mult peste posibilitatile romanilor din clasa de jos si de mijloc. Cine exploateaza materiile prime, resursele solului si subsolului si cui apartin? Avem una din cele mai mari forme de coruptie, despre care nici macar presedintele

tarii nu stie totul. Proxeneti, camatari, forme administrative ale statului corupte. Sistemul de invatamant, sanatate sunt la pamant la propriu. Sunt din ce in ce mai multi bolnavi care nu isi pot plati tratamentele. Medicii pretind sume exorbitante pentru interventii chirurgicale, iar clinicile private au taxe mult prea mari pentru diversele investigatii necesare. Valorile romanesti au plecat in strainatate pentru ca doar acolo se realizeaza. In tara lor nimeni nu-i vrea, nimeni nu-i apreciaza. Oamenii de stiinta, cercetatorii unde sunt? Ce s-a intamplat cu toti? Avem multi inculti care s-au invartit smechereste si au facut gramezi de bani, dar ei ca oameni valoreaza zero. Avem manelisti, boarfe, asa-zis vedete, crime, stiri cu violuri, cu hoti si cu multi altii care isi bat joc de tara si popor. Mai neagra pata pe istoria Romaniei ca asta pe care o traim acum nu cred ca a existat vreodata. Am ajuns ca de buna voie sa mergem si sa muncim ca sclavii pe santierele evreilor, nemtilor, italienilor, spaniolilor etc, femeile noastre sterg la fund mosii si babele strainilor care nu vor sa faca astfel de munci chiar daca aceia sunt parintii si bunicii lor, unele din fetele noastre frumoase au ajuns prostituatele occidentului si orientului in timp ce mii de tineri romani sunt necasatoriti pentru ca nu-si pot permite o familie, tiganii in Romania isi fac regat si ne obliga sa-i iubim caci altfel ne acuz de rasism. Gandindu-ne la trecut, la anii 80, cel mai mult ne isterizau cozile imposibile. Spre sfarsitul anilor '80 - in Bucuresti, cel putin - lumea aproape ca nu mai vorbea despre altceva decat despre dificultatile procurarii celor necesare vietii de zi cu zi si despre frustrarile aferente. Imi amintesc cum odata am stat, mai bine de doua ceasuri, iarna, la o coada la oua si s-au terminat inainte de a cumpara si eu; am venit acasa plangand, cu impresia oribila ca-mi irosisem doua ceasuri din viata absolut degeaba, fara a izbuti sa contribui cu ceva la aprovizionarea familiei. Obsesia procurarii hranei prin sacrificiul statului la coada ne isterizase pe toti. Si alte dti la ulei, branza, carne. Mergeam cu 2-3 ore inainte de deschidere pana cand si la iaurt, lapte, unt, ca sa prind ceva, caci aduceau putine si toti ne temeam sa nu se termine si sa ramana familia fara produsele necesare traiului de zi cu zi. De fiecare data mi se strangea stomacul

de frica, pentru ca zilnic era un risc la fiecare coada la care ne asezam si anume aceea de a se fi terminat produsele. Din unele puncte de vedere, duceam o viata mai sanatoasa decat multi adolescenti de azi. Duminica - singura zi libera din saptamana, fiindca aveam scoala si sambata -, cum la televizor n-aveam ce vedea, plecam la patinoar sau la cinema, iarna; la strand sau in parc vara; la baschet in curtea scolii, in celelate anotimpuri. Si ne distram, uitand de toate; spuneam zeci de bancuri cele mai multe dintre cele politice, care erau si cele mai hilare - si rdeam pna nu mai puteam.

C A P I T O L U L III BUCURESTIUL DE ALTADATA SI BUCURESTIUL DE AZI

Am decis sa postez imagini cu Bucurestiul de altadata si cu cel de azi. Imi pare enorm de rau ca trebuie sa plec in alte tari ca sa admir frumuseti arhitecturale in loc sa ma minunez de ele in orasul meu. Am avut un oras superb, care ar fi putut sa devina unul din punctele de atractie turistice cele mai cautate din Europa si de peste ocean, dar edilii de atunci si de acum au distrus aproape totul, iar dupa asa-zisa revolutie, l-au vandut strainilor si si-au batut joc de Micul Paris asa cum era denumit. As vrea sa pot face mai mult decat sa scriu aceste randuri si sa postez niste simple imagini cu Bucurestiul de altadata si de azi, dar din pacate, nu pot face nimic decat sa ma revolt in mine insami. Sunt prea putini cei vor sa ia masuri, care militeaza pentru un Bucuresti verde, neintinat, care lupta pentru pastrarea valorilor patrimoniului national, care doresc un turism dezvoltat intro tara nepretuit de frumoasa. Asa ca ceea ce pot face este sa deschid larg bratele, sa va cuprind pe voi toti, dragii mei cititori si sa ne teleportam intr-o calatorie virtuala, un regal al vremurilor trecute si prezente, care sa va binedispuna in

masura in care veti dori sa fiti deschisi cu inima la acest periplu unic si mirific. Drum bun, dragii mei Fotografii
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/tag/constantin-brancoveanu/

http://www.google.ro/search?hl=ro&sugexp=gsis,i18n %3Dtrue&cp=37&gs_id=46&xhr=t&q=poza+formare+Bucuresti+pastorul+Bucur&gs_sm=&gs _upl=&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.&biw=1280&bih=907&um=1&ie=UTF8&tbm=isch&source=og&sa=N&tab=wi#um=1&hl=ro&tbm=isch&sa=1&q=gradinile+Branco venesti+secolul+19&oq=gradinile+Brancovenesti+secolul+19&aq=f&aqi=&aql=&gs_sm=s&g s_upl=37203l43544l16l45109l24l23l0l0l0l3l236l3789l0.16.7l23l0&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.&fp =8fd3411a0d40bc61&biw=1280&bih=907 http://www.google.ro/search?hl=ro&sugexp=gsis,i18n %3Dtrue&cp=37&gs_id=46&xhr=t&q=poza+formare+Bucuresti+pastorul+Bucur&gs_sm=&gs _upl=&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.&biw=1280&bih=907&um=1&ie=UTF8&tbm=isch&source=og&sa=N&tab=wi#um=1&hl=ro&tbm=isch&sa=1&q=centrul+istoric+B ucuresti+secolul+19&oq=centrul+istoric+Bucuresti+secolul+19&aq=f&aqi=&aql=&gs_sm=s& gs_upl=40249l45698l18l47255l26l25l0l0l0l10l241l4101l0.20.5l25l0&bav=on.2,or.r_gc.r_pw. &fp=8fd3411a0d40bc61&biw=1280&bih=907

Alegeti de aici pozele edificatoare care va intereseaza. Sunt site-uri cu tot felul de fotografii din Bucurestiul vechi, care va ofera o viziune clara asupra vietii din capitala Romaniei de acum 40 100 V-am trimis cateva site-uri in care sa vedeti fotografii cu ceea ce eu numesc Bucurestiul de altadata. Stau si ma gandesc cat de frumos era inainte de toate demolarile care s-au facut si cat de urat este acum. Este total degradat. Mii de tigani murdari si rai misuna pe strazi ca si gandacii, fara sa faca ceva util, ba dimpotriva. Asist mereu la gesturi urate si mizere din partea lor, cum arunca ambalaje si sticle pe jos dupa ce mananca si beau bere, siringi aruncate pe trotuare, dupa ce isi injecteaza drogurile, chistoace de tigari, borcane si sticle sparte

dupa ce se imbata ca porcii, infractiuni comise in tramvaie si autobuze, pe strazi si in casele oamenilor. Oamenii sunt din ce in ce mai blazati, egocentrici, tristi, preocupati, nemultumiti. Ma refer la oamenii simpli, de pe strada, din mijloacele de transport in comun, si nu la cei care conduc masini straine. Masini romanesti sunt din ce in ce mai putine pe strazi. In schimb marcile straine stralucesc in soare din ce in ce mai puternic. Nu mai este loc nici sa arunci un ac. Strazile sunt pline-ochi de autoturisme elegante. Este o harababura in trafic, totul ia foc, este haos. Tramvaie, autobuze, troleibuze din ce in ce mai putine si mai aglomerate se iau parca la intrecere cu milioanele de autoturisme din Bucuresti. Va dati seama ca eu ma refer la capitala tarii, unde locuiesc, acolo unde haosul domneste, troneaza fara precedent si fara rival. Degradarea vietii oamenilor este din ce in ce mai mare pe zi ce trece. Cele mai multe alimente din magazine sunt expirate, stricate, chimicalele abunda, nitritii, nitratii, azotatii, fosfatii tulbura vietile oamenilor si animalelor datorita imbolnavirii organelor interne. De la copii nou-nascuti si pana la persoane de 40-50 de ani, 70% din populatia Bucurestiului e foarte bolnava. Am inteles ca si in celelalte orase mari gradul de imbolnavire creste vertiginos. Cine doreste sa ne extermine? Aceasta este intrebarea uzuala pe buzele tuturor. Si de ce? Care este motivul pentru care romanii trebuie exterminati? Este adevarat ca nu doar romanii sunt exterminati, dar dupa toate aparentele, procentul de exterminare in tara noastra este cu mult mai mare decat in alte tari. Apele sunt otravite mai mult sau mai putin involuntar, prin atatea excremente, chimicale si alte otravuri degiversate, hrana la fel, situatia financiara este aproape de zero, prin preturile exorbitante la alimente si facturi, imbracaminte, cosmetice si detergenti.

C A P I T O L U L IV CASATORIA SOTUL MEU, LAURENTIU In 1979 m-am mutat cu serviciul de la Centrul de calcul unde ma aflam, la un altul, deoarece absolvisem un curs de calculatoare si eram promovata. La acest ultim loc de munca am intalnit pe cel ce avea sa imparta cu mine binele si raul, bucuria si tristetea, cel care mi-a oferit o netarmurita iubire, sentiment nepatat izvorat din

adancul inimii sale : LAURENTIU MIHAI, fie in veci laudat. Eu aveam 21 de ani iar el 23. O iubire profunda atat de mare, existenta in sufletul cuiva nu ne-a mai fost dat sa vedem sau poate doar in carti si filme. Acest suflet ales avea o puritate incontestabila, care ma uimea. Era foarte inteligent, avea ceva deosebit in inteligenta sa, era dornic de comunicare cu persoane carora le placea filozofia, citea carti deosebite, in special psihologice, filozofice, hrana pentru dorinta lui eterna de cunoastere. Era atat de bland, bun, cuminte, suav, delicat, asa cum imi place mie sa fie oricine se afla in preajma mea. Mai tarziu, cand i-am cunoscut familia, am realizat cat de deosebiti, cat de minunati sunt toti si asa mi-am dat seama ca Laurentiu a mostenit gena familiei. A fost un martir pana la sfarsit. Un sot model, un tata model si un angajat model. Am folosit aceasta repetitie a cuvantului model tocmai pentru a sublinia trasatura importanta a caracterului sau. Attea calitati insumate intr-o singura persoana sunt de domeniul fanteziei, ati putea spune, dar ele au existat aevea si asta nu pentru ca il iubeam eu nespus si il vedeam asa, dar pentru ca asa era cunoscut si apreciat in cercul sau de prieteni, care aveau numai cuvinte de lauda si admiratie la adresa lui. La fel a fost si tatl su, un monument de virtute, bun simt si onoare. La fel si toti ceilalti membri ai familiei sale : unchi, matusi, veri, verisoare, nepoti, nepoate. Inchipuiti-va o intreaga familie binecuvantata de Dumnezeu in toata plinatatea ei. Laurentiu era un tip rusinos si timid si asta ma atragea cel mai mult la el. Ne plimbam foarte mult in parcul Herastrau, in gradina Cismigiu, in parcul Tineretului , pe strazi, vizitam magazinele, muzeul satului, mergeam la cinematograf, am fost chiar si la Brasov. In primele luni de intalniri i era rusine s mi ating mna. Cat de mult ma incanta o astfel de atitudine. Cu cat era astfel, cu atat ma indragosteam si mai mult de el. El era atat de natural, incat imi era tot mai drag. Tenul ii era foarte fin, delicat, avea pr foarte frumos, avea acea delicatete care m atragea teribil. Aveam amandoi acea atracie nevinovata de a fi primul in sufletul celuilalt. Ce vremuri frumoase! Centrul de Calcul unde lucram amandoi era impartit in doua, caci in incaperile sale functionau doua intreprinderi conduse de frate si sora. Eu lucram pentru doamna, iar Laurentiu lucra pentru fratele ei. Eram ca o adevarata familie. Ne cunosteam cu totii, eram tineri, mergeam la petreceri, totul era foarte distractiv si eram fericii. Intr-o

zi i-am spus ca vreau sa ma marit cu el. Va puteti imaginea reactia sa, expresia feei? E ceva ce nu voi putea uita nicicnd : un amestec de fericire, uimire si dorinta. M-a intrebat atunci daca m-am gandit bine si daca as vrea sa-mi petrec viata alaturi de el, mai ales ca cei mai multi dintre colegi m vedeau pe mine foarte frumoasa, pedanta, eleganta si spuneau ca as putea avea orice barbat as vrea. Dar pe mine nu ma interesau banii, diplomele, functiile, averile. Eu il vroiam doar pe Laurentiu asa cum era el. Mama aflase de la colegi ca imi place de el si ca ne intalnim mereu si nu era de acord, caci si ea ca si atatea altele vroia sa iau un barbat inalt, frumos, vanjos, bine situat, cu diplome, etc. Pe mine m interesa doar sufletul, caracterul si comportamentul. Si Dumnezeu stie mai bine ce mi-a oferit. Nimic nu e intmplator pe lumea asta. In alta zi am organizat o excursie la Brasov. Mama a trimis-o si pe colega ei de serviciu impreuna cu sotul ei ca sa ma supravegheze, dar, ce folos! In tren ne-am intalnit cu Laurentiu si mi-am petrecut toata ziua cu el. Astfel, ceilalti au vazut ca treaba e serioasa si ca eu nu glumesc. Cand am ajuns in Bucuresti am mers impreuna cu Laurentiu la Primaria de sector ca sa ne interesam ce acte ne sunt necesare pentru casatorie. Mama m-a intrebat daca e ceva serios si eu i-am spus ca ma casatoresc. Nemaiavand ce face, ne-a organizat cununia civila foarte frumos. A venit la Ofiterul Starii Civile tot corul de la Patriarhia Romana, ne-a cantat, a fost o cununie remarcabila. Apoi a avut loc masa organizata la parintii lui Laurentiu in 4 camere de bloc. Au fost foarte multe persoane, mai ales rude de-ale lui si colegi de serviciu, putini din partea mea, multi din partea lui, caci vam spus ce parere aveau colegele mele despre casatoria din iubire si nu din interes. Am fost foarte incantati de tot ce s-a petrecut si nu am uitat niciodata ceea ce am trait in acele momente. Apoi am plecat o saptamana la munte. Nu puteam sta prea mult cci trebuia s lucrm. La serviciu eram mereu impreuna. Asta ne dadea o stare de bine. Cand iubesti pe cineva foarte mult iti doresti sa-ti fie in preajma tot timpul. Locuiam la parintii lui si mama ne vizita din cand in cand. Dupa 4 luni ne-am mutat in apartamentul mamei de pe Mihai Bravu. Am ramas insarcinata, dar luasem mai multe tipuri de tratamente inainte si in plus de-abia avusesem hepatita asa ca doctorii mi-au sps ca nu e bine sa nasc copilul pentru ca iese cu malformatii. Asa ca

spre disperarea lui Laurentiu a trebuit sa suport un chiuretaj. In septembrie 1981 am facut cununia religioasa si apoi am plecat iar la munte pentru o saptamana. Viata noastra se desfasura sinuos, intre serviciu si casa. Aveam prieteni care veneau la noi sau noi ne duceam la ei in vizita si asta in fiecare saptamana. Prietena mea cea mai buna, Gina, era fata unei doamne care lucra la serviciul personal. Cu ea si cu alti colegi mai ieseam la restaurant, caci pe vremea aceea restaurantele costau putin in comparatie cu salariile. Pe atunci ne permiteam si restaurante, petreceri, zile onomastice, vacante si sa asiguram si hrana familiei. Si ne fceam vizite la sfrit de sptmn cu foarte mare uurin, fr probleme, fr stresul zilei de mine. Nu tiam ce este acela stres din acest punct de vedere. Stresul ni-l fcea sistemul comunist cu preteniile lui aberante, cu taiatul luminii, apei, gazelor, cu iesirile obligatorii la munca patriotica, la intampinari de presedinti, etc.

CAPITOLUL V FAMILIA LUI LAURENIU

Mama, Cireica-Adriana Cireanu, profesoar de francez, provenea dintr-o familie de moieri cu tatl primar, din localitatea Mizil, comuna Cireanu, nume dat dupa conacul construit de familia ei in anul 1910. Tatl, Emanoil-Vasile Suciu, economist, provenea dintr-o familie ardelean de preoi greco-catolici. Au fost 8 frati, dintre care 5 baieti si 4 fete, toti copii ai preotului Vasile Suciu si ai Mariei Coltor, fiic de canonic.

Fratii si au ajuns si ei oameni de vaz, dintre care : Gheorghe profesor universitar in domeniul chimiei, Casiu medic, Ioan episcop martir, excepional teolog, orator i scriitor, fcnd parte dintr-o elit intelectual, din rndul acelor personaliti fericite care au fost formate n cultura Europei Occidentale. A fost supranumit ,,Episcopul Tinerilor" pentru c i iubea i era preocupat n mod deosebit de a le forma un caracter adevrat, de a le trezi n suflet energii morale i eroismul cretin, surorile sale profesoare si asistente medicale. Laurentiu are inca 3 frati, toti ingineri, care triesc si sunt casatoriti. Si apoi sunt verisorii si verisoarele sale, toti ingineri, medici, profesori, cei mai multi dintre ei plecati si realizati in strainatate. Unchii si matusile nu mai sunt pe acest pamant dar sunt sigura ca vegheaza cu caldura la noi, suflete efemere ramase in continuare pentru a ne lupta cu viata. Am fost coplesita de maretia si importanta intregii sale familii si nu imi pot da seama nici in ziua de azi ce actiune a avut Dumnezeu ca sa ma aduca alaturi de astfel de oameni considerati in cercurile largi ale epocii niste somitati. Si culmea... toti au fost si sunt oameni integri, respectuosi, plini de consideratie pentru cei din jur, cu frica de Dumnezeu, cu dorinta de a-si ajuta semenii, fara nici un dram de infatuare sau mndrie. Am avut marele privilegiu sa cunosc niste coloi ai stiintelor exacte, toti cu o capacitate extraordinara de inmagazinare a cunostintelor, dar cea mai mare fericire o am pentru ca ca existenta noastra a fost si este permanent ajutata, ocrotita de prezenta unui mare sfnt din familia Suciu, unchiul lui Laurentiu, episcopul Ioan Suciu, de care am amintit mai sus. Minunile sale au fost consemnate atat in viata sa de martir, cat si dupa moarte. A lasat aceste cuvinte care au devenit calauza noastra in viata: "n urma noastr lumea trebuie s fie mai bun, pentru c noi am trit n ea." Episcop Ioan Suciu Se spune c atunci cnd bat clopotele Catedralei Greco-Catolice "Sfnta Treime" din Blaj, sunt destine care se nscriu n Eternitate... Un astfel de destin a fost cel al Episcopului Martir Ioan Suciu... S-a nscut la Blaj in data de 4 decembrie 1907 "acel spaiu transilvan

care pulseaz ca o inim n spiritualitatea i destinul romnilor, nconjurat de aureola sacralitii i misterului". Blajul ne vorbete necontenit despre marii lui brbai i martiri... poate, cu att mai mult azi, dar, n acelai timp, ne ndeam la credin, fidelitate i aciune. Evenimentul centenarului naterii Episcopului Martir Ioan Suciu din 2007 i evocarea personalitii sale ntr-un cadru de demnitate i cinstire, mrturisete adevrul c amintirea acestui mare prelat al Bisericii Romne Unite cu Roma nu se terge n timp. Mai mult, ne face s ne apropiem de Preasfinia Sa i, fascinai de frumuseea credinei sale, s purtm n noi nostalgia acestui ideal nalt. Ioan Ovidiu Suciu, fiul preotului Vasile Suciu i al Mariei, a fost al treilea copil ntre cei 10 ai familiei. Mama se nrudea de aproape cu preotul, canonicul i renumitul orator Ioan Coltor. A urmat Liceul "Sf. Vasile cel Mare" din Blaj fiind clasificat mereu "primul". ntre anii 19251932 continu studiile la "Colegiul de Propaganda Fide'' din Roma, dup terminarea crora obine cel mai nalt calificativ: "Summa Cum Laude" i doctoratele n Filozofie i Teologie, Sfntul Printe Papa Pius al XI-lea a felicitat-o pe mam pentru "copilul ce l-a nscut". A fost sfinit preot n 1931, la Roma, i a celebrat prima Sfnta Liturghie la Mnstirea "Monte Maria" din Cetatea Etern. De-acum era "lumina lumii", "arhitectul care nva s cldim peste stele", "omul chemat s triasc pentru alii", pe drumul sfineniei, pentru c, spunea tnrul preot, "sfinenia nu-i extraordinarul, sfinenia este normalul, identificarea total cu Isus". Dup ntoarcerea n ar, este preot-profesor la mai multe licee din Blaj, la Liceul "Sf. Vasile cel Mare", unde absolvise, Rector la "Internatul Vancean" i profesor la "Academia Teologic". La 20 iulie 1940, n Catedrala "Sfntul Nicolae''din Oradea, este consacrat Episcop de ctre trei Arhierei: I.P.S.Valeriu Traian Freniu, I.P.S. Iuliu Hossu i I.P.S. Ioan Blan. Tot atunci a fost instalat n funcia de Episcop Auxiliar al Diecezei Greco-Catolice de Oradea, pe lng I.P.S.Valeriu Traian Freniu. Episcopul Ioan Suciu a fost un excepional teolog, orator i scriitor, fcnd parte dintr-o elit intelectual, din rndul acelor personaliti fericite care au fost formate n cultura Europei Occidentale. A fost supranumit ,,Episcopul Tinerilor" pentru c i iubea i era preocupat n mod deosebit de a le forma un caracter adevrat, de a le trezi n suflet energii morale i eroismul cretin. Dar, prin cuvnt i scrieri

Episcopul se adresa tuturor. Pentru Preasfinia Sa tinereea nu era doar o vrst, puinul primverilor trite, nu era att ceva fiziologic, ct ceva sufletesc. Exist tineri btrni i btrni tineri, cci tinereea este un act de voin, o etap a sufletului i poate dura toat viaa, spunea Episcopul. Pentru tineri face s apar revistele ,, Marianistul" (1933-1934) i "Tinerimea nou" (1934-1940). Ca scriitor, anii cei mai rodnici sunt cei din perioada ordean. Este un scriitor "cu vocaie liric, poematic, un deschiztor de viziuni. In scrisul su se contopesc numeroase informaii, strnse pe ndelete i sistematic, sub cupola unui limbaj figurat-metaforic prin excelensentenios, cu caracter etic i moral". Preasfinia Sa este scriitor de formaie clasic, cu temperament romantic deschis spre universalitate, cu o dimensiune a culturii care impresioneaz. Se poate nchipui ct ar fi druit literaturii cretine romneti si cte cri nu au mai ajuns s fie scrise... n 1946, Episcopul Ioan Suciu se napoiaz la Blaj ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia i Fgra i, ulterior, Administrator Apostolic al Mitropoliei Blajului (P.S. Alexandru Rusu a fost ales Mitropolit de Sinodul electoral, dar nu a fost recunoscut de guvern). Toamna anului 1948 este pentru Biserica Romn Unit cu RomaGreco-Catolic nceputul martiriului. Conducerea comunist i ierarhia Bisericii Ortodoxe Romne au pregtit suprimarea prin for a Bisericii Greco -Catolice, nemeritat, "nesocotind rolul esenial pe care Biserica Romn Unit cu Roma l-a avut n istoria culturii i civilizaiei romneti". De la amvonul Catedralei din Blaj se auzeau pn departe, n tot Ardealul, cuvintele Episcopului Ioan Suciu: CITEZ : "Iat c trim acum vers cu vers paginile Evangheliei Vinerii Mari. Iat-ne scriitori de Evanghelie prin fapte... Nu v nfricai !Dumnezeu este n fiecare din noi i nu ne va lsa s fim ispitii i s suferim mai mult dect putem. Lumea se uit la noi, la credincioii Bisericii Unite. Privelite suntem lumii! O, iubii credincioi, s nu fim o turm de Iuda...". Tot atunci a fcut un adevrat pelerinaj prin parohii, peste 600 de vizite canonice ndemnnd credincioii s nu-i prseasc credina, s rmn fideli lui Isus, Bisericii Catolice i Pstorului ei, Papa de

la Roma. Cine l-a auzit vorbind nu-l va uita niciodat. Preasfinia Sa vorbea cu sufletul i fcea s simi prezena lui Dumnezeu i responsabilitatea ta de om. Opunndu-se, alturi de ntregul episcopat greco-catolic, suprimrii nedrepte i abuzive a Bisericii Greco-Catolice i a trecerii forate a credincioilor la Biserica Ortodox, este arestat, nchis mpreun cu ceilali Episcopi n Vila Patriarhiei Ortodoxe de la Dragoslavele iar apoi n temuta nchisoare din Sighet. Acolo, a ajuns un om al lui Dumnezeu, un om al durerii care i pstra totui senintatea privirii i poate i o umbr de surs din sursul lui de totdeauna, dar mai ales i pstra credina neovielnic. Purta la piept o cruce de aur cu numeroase pietre scumpe, purta mai ales o imens cruce nevzut. Fapt surprinztor, reuise s ctige i interesul comandantului nchisorii, Vasile Ciolpan. Pn la arestarea definitiv, Episcopul Ioan Suciu a fost de mai multe ori arestat. Dup o detenie scurt, a povestit: "Acolo unde am fost nchis, unul din cei care m pzeau a czut n genunchi lng mine i mi-a spus c el crede la fel ca mine'' (Lucian Petrescu, "Episcopul Dr. Ioan Suciu", p.37). Papa Ioan Paul al II-lea, vorbind la Colosseum, la 7 mai 2000, despre martirii secolului al XX-lea, n acel cadru solemn l-a decretat pe Episcopul Ioan Suciu drept unul din cei mai de seama oameni ai bisericii mondiale, deschizator de drumuri pentru credinta nestramutata in Isus Cristos si in Sfanta Treime. Episcopul Ioan Suciu, n nchisoarea din Sighet, a suferit de foame i de frig, n acelai timp a fost torturat (Colisee, 7 mai 2000, p.16). La 27 mai 1953 Episcopul Ioan Suciu a murit n nchisoare din cauza nfometrii" i trupul i-a fost aruncat ntr-o groap comun din "Cimitirul Sracilor". A murit ntr-un spaiu "fr repere geografice". Srm ghimpat ntre el i lume. Zornit de lan, de zvoare i chei". Singur, memoria i-a fost liber...Poate c n ultimele momente de via, cnd Pr. Coriolan Tmian, cu o mn pe puls i cu alta pe inim, dobort de durerea de a-l pierde i de neputina de a-l ajuta, Episcopul Oradei, n clipiri fulgertoare de contiin, i amintea cuvintele lui spuse cu mult timp nainte, n libertate: "Bisericii Greco-Catolice i lipsete frumuseea martiriului, i lipsesc Rnile Mntuitorului. Numai prigoana poate s deie cununa martiriului i s arate lumii ntregi ceea ce suntem... Romnia are nevoie de un sfnt...".

Viaa Episcopului Ioan Suciu i opera sa sunt de asemenea dimensiuni i de o aa mare bogie, nct cei de azi i generaiile viitoare vor gsi n ele "ca ntr-o linititoare lamp aprins" cldura i lumina care s le orienteze viaa. Dintre cartile scrise de el doresc sa amintesc : Manuale de religie pentru nvmntul primar i pentru cel liceal : Micul Catehism pentru clasa I a colilor primare (1939), Poruncile - Catehism pentru clasa a V-a primar (1942), Tainele - Liturgic, pentru clasa a VI-a primar (1942), Credina - Istoria bisericeasc, pentru clasa a VII-a primar (1942), Morala Cretin, pentru colile secundare (1939), Prima ntlnire, ndrumri i meditaii pentru pregtirea copiilor la Prima Sfnt Cuminectur (1942) Opere : Eroism, Tineree, Mama, Ranile Domnului, Pier Giorgio Frassati, Fecioara de la Fatima,Viaa Nou, Inginerul Nicoar etc.

Iata un email pe care i l-am trimis lui Paul, unul din fratii lui Laurentiu, singurul plecat din tara, pe data de 25.05. 2010. CITEZ: Imi pare foarte rau de situatia in care am ajuns, de faptul ca nu am putut comunica suficient cu Laurentiu ca sa il asigur de iubirea mea vesnica in suflet, de faptul ca i-am fost fidela de la inceput pana la sfarsit, de faptul ca el a fost primul barbat din viata mea, de faptul ca pe el l-am iubit cel mai mult pe lume, pana cand s-a nascut copilul nostru, pe care Laurentiu l-a adorat enorm (si copilul pe el), drept dovada ca Mihai a facut un soc dupa moartea tatalui sau, caci nu a putut suporta deloc despartirea de el. Nici eu nu am suportat-o si de aceea m-am imbolnavit la cap. Am luat-o razna. Fixam tot timpul un punct in perete, fie zi, fie noapte. Nu puteam crede ca poate fi adevarat, ca Laurentiu a murit, dupa 23 de ani de casatorie, timp in

care l-am iubit tot timpul si l-am pretuit. Cel mai cumplit a fost cand m-a strigat si nu am putut sa ma misc din sufragerie. Parca tot creierul imi era paralizat si nu puteam accepta nimic. A fost o reactie de femeie nebuna in acele momente si chiar si dupa, caci tot creierul imi era parca paralizat ( noaptea la 2.30, el era in dormitor si eu in sufragerie ). Si nu a mai putut vorbi. Limba i s-a micsorat si doar incerca sa ingaimeze vorbe neclare si sa ma cheme. Si eu parca aveam o gheara inauntrul meu si eram paralizata de tristete, pentru ca el stia ca eu nu suport despartirile. Nu puteam sub nici o forma sa accept ca moare, ca nu va mai fi, ca raman fara el. Dar nimeni nu ma inteles niciodata si nici chiar el, ca sufletul meu, inima mea, mintea mea ii apartin. Nu am comunicat cu el, prefera sa se inchida in camera de la serviciu si sa nu vina acasa decat seara tarziu, sa nu comunice cu mine. Comunica doar cu Trude si ceea ce ii spunea nu cred ca era adevarul real, ci ceea ce credea el.. Si doar Dumnezeu si Trude stiu de ce a fost nevoie ca eu sa fiu asa crunt pedepsita, caci eu stiu doar ca din cauza firii mele mai rebele si mai cu capu-n nori am dat impresia total gresita ca sunt indiferenta, dar eu sunt foarte profunda si niciodata nu am fost indiferenta, doar ca eram obisnuita sa il stiu acolo la serviciu, sa il stiu ca exista. Nu m-am gandit nici macar o miime de secunda ca Dumnezeu ma va pedepsi atat de grav (oare de ce?) si mi-l va lua de langa mine la 48 de ani. Credeam ca oamenii trebuie sa moara la batranete. Nici nu eram coapta la minte si poate ca mintea mea nu era atat de patrunzatoare in tainele acestea spirituale mult mai presus de perceperea mea. Dupa ce a murit si am plecat in Italia si am luat viata in piept si m-am confruntat cu mari greutati si am luptat pentru fiecare ban si m-am chinuit muncind, am inceput sa realizez ce este viata. Este adevarat ca toata copilaria am fost cocolosita de familie, toata tineretea am fost cocolosita de Laurentiu si de guvernul ceausist care ne dadea serviciu si salariu bun si mancare si nu depuneam eforturi mari ca sa le castigam. Si nu am fost obisnuita si crescuta cu greul. Bunicul meu avea bani si am trait in puf. De-abia dupa moartea lui Laurentiu am descoperit viata cu adevarat grea, lupta pentru existenta. Cred cu siguranta ca asta a fost piatra legata de gatul meu si panza de pe ochi care ma faceau sa nu vad responsabilitatile de familie. Am fost prea multi ani rasfatata. Si acum imi pare extrem de rau de toata situatia asta si de toata viata mea atat de frumoasa alaturi de el. Mai bine aveam viata grea si

astfel as fi invatat sa pretuiesc munca, familia, daruirea, responsabilitatea, mult mai mult. E vina celor din jurul meu care mau rasfatat la maxim si e vina mea ca m-am complacut in situatia asta si nu m-am preocupat de realitate. Am trait un vis, in idealism. Draga Paul, va doresc tuturor multa sanatate si numai bine. Acum dupa 7 ani de la moartea lui Laurentiu, il doresc si mai mult, vreau sa fie si mai mult cu mine si cu copilul, ma gandesc si mai des la el ca la sotul si omul perfect, martirul din viata mea, unicul barbat pe care l-am avut si care mi-a oferit iubirea adevarata din suflet. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul si sa se bucure in veci impreuna cu toti sfintii de maretia lui Dumnezeu si a Maicutei Preasfinte Fecioara Maria. Amin. Va imbratisez pe toti cu tot dragul si va port in inima intotdeauna. Cu deosebita prietenie si duiosie, Adriana Suciu

Dragii mei cititori si totodata prieteni. Am nevoie de voi, de sfaturile voastre, de intrebarile voastre. V-am lasat in aceasta carte adresa mea de email. Va rog sa imi scrieti in numar cat mai mare. Cititi cu atentie aceasta carte si faceti-o interactiva, comunicand. Va multumesc si va incredintez de stima totala pe care v-o port. Fiecare opinie de-a voastra, va fi pentru mine extrem de importanta.

C A P I T O L U L VI MAMA MEA, AURELIA Am vorbit putin despre ea si mai inainte, dar acum doresc sa aduc in atentia cititorilor mei dragi, amintirile mele de care nu ma pot desparti oricat mi-ar fi de greu. Mama s-a nascut la 9 iulie 1928 in Bucuresti. Dupa cum bine ati citit mai devreme, a fost artist liric de profesie. Acum e pensionara, are 83 de ani si e foarte bolnava. Inca mai are voce - dar nu ca atunci cand era tanara - si incearca din toate puterile sa scoata cateva acute din corzile sale vocale imbatranite de vreme. In tinerete a fost o femeie foarte frumoasa si apriga, viata a facut-o asa, i va spun o confiden: si eu am devenit foarte aprig si coloas de cnd a murit Laureniu. Tristeea m-a schimbat enorm. Nu mai rd ca inainte si nici motive de a rde nu mai vd. Dar e adevrat c nici nu mai are cine s m fac s rd, sa ma simt bine.

Dar am pornit la drum s vorbesc despre mama in acest capitol, nu despre mine. E timp destul si pentru persoana mea. Si daca aveti intrebari de orice gen, daca va regasiti in aceste pagini, sau daca nu sunteti de acord cu ceva anume, va stau oricand la dispozitie. Astept mesajele voastre la: cameliaandreescu37@gmail.com Dar oricum, cititi totul pana la capat, caci sunt alte si alte lucruri foarte interesante. Muzica de oper contribuie la reglarea ritmului cardiac i la scderea tensiunii arteriale, putnd s aib efecte benefice n recuperarea pacienilor care au suferit accidente cerebrale, potrivit unui studiu publicat n revista britanic Circulation. Mama a inceput sa cante arii din opere inca de la varsta de 19 ani. A studiat foarte multe ore zilnic cu pianisti si solisti de opera de prestigiu ca : Emil Marinescu, Mihail Vulpescu, etc. Colegi mai in varsta decat ea cu care a cantat ani de zile au fost: Serban Tassian, Mircea Lazr, Ionel Voineag, Emil Crasnar, Eduard Tumageanian, Valentin Teodorian, Elena Simionescu, Vasile Martinoiu, Teodora Lucaciu, Nelly Miricioiu, Nicolae Secreanu, Grete Miletineanu, Constantin Gabor etc. care au facut adevarate performane sub bagheta magica a regizorului Jean Rnzescu. Operele cntate de mama au fost: Traviata de Verdi, Tosca de Puccini, Aida de Verdi, Faust de Gounod, Cavalleria Rusticana de Mascagni, Flautul Fermecat de Mozart, Manon Lescaut, de Puccini, Nabuccodonosor de Verdi, Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea, Nevestele vesele din Winsor de Otto Nicolai, Rapirea din serai de Mozart, Norma de Bellini, Elixirul dragostei de Donizetti, Paiae de Leoncavallo, Trubadurul de Verdi, Rigoletto de Verdi, Forta Destinului de Verdi, Bal Mascat de Verdi, Boema de Puccini, Fantana din Bahcisarai de Asafiev, Lakme de Leo Delibes, Voievodul tiganilor de J. Strauss, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Don Pasquale de Donizetti, Povestirile lui Hoffman de Offenbach etc. Acestora li se adaug numeroase miniaturi vocale din repertoriul francez (Faure, Debussy, Duparc, Delibes, Ravel, Poulenc, Bizet, Massenet, Chausson), si teatru liric din repertoriul romanesc : Piatra

din cas de Nicolae Brnzeu, La Calul Blan de R. Benatzky, Ana Lugojana de Filaret Barbu etc. Abordeaz o palet larg de stiluri i genuri muzicale, fcnd cu egal pasiune incursiuni n teritorii muzicale diverse, de la repertoriul preclasic pn la muzica contemporan. Pe cand avea 19 -20 ani, si-a inceput cariera la Corul Sfatului Popular unde se afla dirijor tefan Mureanu. Eu nici nu eram nscut pe vremea aceea, cci m-a nscut cnd avea 29 de ani. Dar am aflat toate astea atat de la ea ct i de la colegii ei. In timp ce cnta acolo isi pregtea in mod susinut vocea i in particular, cu profesorii mai sus-amintii. Pentru ea era o munc titanic, dar era ambiioas i i plcea mult ceea ce fcea, cci arta pe care o poseda cu mult talent era important ca nsi viaa ei. Canta piese corale, muzica populara, lieduri, arii din opere, colinde, romane. Tot ce putea fi redat cu vocea, ea reuea s indeplineasc cu mult vocaie. In vremea aceea se dadeau mereu examene pentru grad. Mai inainta cu o treapta si astfel ii marea salariul. Asta s-a intamplat de multe ori, chiar si cand eu existam si incepusem sa merg cu ea la serviciu. Tin minte ca aveam 3 ani si imi placea nespus sa stau pe langa ea si sa ascult repetitiile lor, cantecele pe care le interpretau, ma fascina arta cu care dirija domnul Muresanu. Era considerat un maestru. Si apoi erau spectacolele minunate cu jocurile de lumini, reflectoarele in mai multe culori, cabinele de proba cu costume felurite printre care ma pierdeam uitand de toate. Imi placea tot ce se intampla. Era atat de uluitor incat nu ma mai saturam sa privesc la fiecare cum isi imbraca costumul, cum isi potriveste fiecare detaliu, si apoicabinele de machiaj Ooooooooo! O lume inegalabila. Erau machiori redutabili care isi faceau meseria in detaliu si peruchieri care confectionau peruci de toate dimensiunile, formele si culorile, cu bucle sau fara, dupa cum cerea rolul. Pe la 4-5 ani, inchideam ochii si ma vedeam si eu in mijlocul acelei lumi tumultoase si magnetice, ma invarteam fericita si atingeam cu fervoare tot ce intalneam in cale: scaune, oglinzi, mese de machiaj, truse enorme cu pamatufuri, culori pentru pleoape, gene false, rujuri, fonduri de ten si apoi erau florile, panglicile, ornamentele de tot felul care se prindeau in parul artistelor si care dadeau o nota aparte si o frumusete de netagaduit. Si cozile false erau o reverie. Erau cozi groase din pr natural,

impletite si deja impodobite cu fir auriu sau argintiu si cu floricele de camp artificiale si care se prindeau cu agrafe in parul doamnelor cu sau fra marame in functie de spectacolele regizate. Poate c v ntrebai ce este o maram. V explic imediat cu mult plcere. Maram = nfram = broboad = vl este o fs ie lung de voal fin, sau borangic, cu care i acoper capul femeile de la ar cnd se mbrac n costum na ional (lsnd capetele maramei s atrne pn aproape de pmnt). Fascinaia pentru cum se nate actul artistic pare s fi devenit mai mare dect cea pentru art n sine. Secretele scenei au emanat ntotdeauna o for de seducie aparte asupra publicului si poate mai mult dect oricine si orice, asupra mea. Prin ea se manifest un gen implicat de a nelege spectacolul, oper de art aflat ntr-o reconstrucie continu. Pe atunci se organizau numeroase spectacole de sunet i lumin, unde artisti de seama isi etalau talentul pe scenele operei, teatrelor, caselor de cultura etc. din Bucuresti si din intreaga ar. Atmosfera era una cu adevarat grandioasa, intr-un decor special creat pentru aceste productii de exceptie. Atat solistele, cat si coristele purtau rochii speciale, facute din materiale aduse din alte tari, in timp ce costumele balerinelor erau realizate special pentru aceste spectacole. Accesoriile costumelor erau confectionate si ele din piele naturala incrustata cu pietre aplicate manual in atelierele operei. Pregatirea spectacolelor somptuoase durau cate 2 luni, pentru ca toate detaliile sa fie puse la punct pana la cel mai mic amanunt. Echipa operei reusea intotdeauna sa imprime autenticitatea atmosferei inspirate de civilizatia operelor care erau redate. Rolurile erau cu adevarat monumentale, talentul era covarsitor, vocile erau uimitoare si-i tineau cu sufletul la gura pe spectatori care ii rasplateau pe toti cu ropote neintrerupte de aplauze. Peste 10 ani, cand eu eram la coala general, mama s-a mutat cu serviciul la Conservatorul de Muzic din Bucureti, unde i inva si profesa. Acolo se dadeau spectacole in fiecare seara in sala de spectacole a Conservatorului, dar si la opera. La Ateneu si la sala Radio erau organizate mai rar spectacole, caci mai mult erau prezente concertele simfonice si ele de exceptie, la care participam

din placere. Acolo era viata mea extrascolara de care va vorbeam la inceputul cartii. Acolo imi petreceam orele de dupa liceu, unde fascinaia pentru spectacole, sli de clas, profesori, studeni, cabine de prob, costume si alte accesorii era indubitabil primordial. Maestrul Arbore, tatl directorului Operei Romane era cel care coordona majoritatea spectacolelor i o fcea cu inalt profesionalism demn de admirat. Opera inseamna emotie, frumusete, bucurie, creativitate, diversitate. Artistii au aratat ca Opera face parte din viata noastra, ca ne imbogateste, ca e actuala si ca trebuie sa-i trecem portile cat mai des.

C A P I T O L U L VII COPILUL MEU, MIHAI-EMIL

Iata cea mai mare realizare a mea si a lui Laurentiu, iata bucuria vietii noastre, tot ce am avut mai drag si mai important pe lume : acest copil, pe care ni l-a oferit Dumnezeu ca dar minunat si unic in acea sear de sambata, 11 februarie 1984. Tin minte totul in cele mai mici detalii. Sarcina si nasterea reprezinta cea mai incantatoare forma de implinire pentru o femeie. Nu exista cuvinte care sa poata descrie fiecare moment al vietii copilului aflat in casuta sa initiala, burtica mamei, miscarile picioruselor si manutelor sale, dorinta sa de a iesi la lumina, ca sa infrunte o lume mai buna sau mai rea, ostila sau prietenoasa, slaba sau puternica, bogata sau saraca. Copilul nu stie ce il asteapta, ce este sau nu capabil sa infrunte, dar el trebuie sa apara, sa existe si atunci intervine nasterea, un moment exuberant si fantastic, un mister al firii. Medicul, un profesionist de exceptie, a facut tot posibilul ca nasterea sa decurga in optime conditii.

3,100 Kg. Nu a fost cine stie ce grasun, dar important era sa fie sanatos. Asta m-a interesat cel mai mult si atunci si intotdeauna. Laurentiu era atat de incantat si fericit incat nu-si putea tine in fru emotiile. El, tata ! O minunata senzatie, pentru un om de exceptie ! A cautat la florarie cele mai frumoase si mai mari frezii albe existente in Bucuresti si, cu bratul plin de flori, cu razele de soare jucandu-se in sufletul su si cu chipul radiind de o fericire fara margini, a venit la spitalul Coltea ca sa isi intampine sotia preaiubita si pe copilul dulce, suav, delicat si frumos. Si eu am remarcat cat era de frumos copilul, dar si asistentele, care au recunoscut ca e cel mai frumos copil si il ingrijeau, il hraneau cu biberonul, aveau o atentie deosebita pentru el. Oricum in 1984, atentia si grija pentru nounascuti era foarte mare. Dupa trei zile au venit Laurentiu, matusa mea, cumnatii mei si ne-au luat de la spital. Mama nici nu a vrut sa auda. Cat am fost insarcinata mi-a facut zile amare, caci nu vroia sub nici o forma sa am vreun copil, cu atat mai putin sa se nasca. Imi spunea ca daca se naste, il arunca peste balcon. Apoi nu a acceptat sa vina sa il vada inca vreo doua luni dupa ce l-am nascut. Ea a fost intotdeauna impotriva copiilor. De aceea a si facut 12 chiuretaje, sau si mai multe. Mama nu statea cu noi. In 1983 s-a casatorit cu un fost director de la Directia industrializarii laptelui si produselor lactate. Asa ca eram mai linistiti din acest punct de vedere. Pe atunci stateam deja in apartamentul mamei din Mihai Bravu, asa ca noua casuta a copilului era la etajul 7 al unui bloc situat aproape de Baba Novac, unde se afla policlinica unde era arondat bebelusul. Doctorul si asistenta au venit la noi, ne-au dat sfaturi, am cumparat o agenda pe care o mai am si acum, in care imi notam greutatea, inaltimea si cat lapte manca zilnic, de cate ori pe zi, mai apoi cand a mai crescut scriam si sucul de morcovi, fructul, cata carne manca si tot asa pana la un an. Socrii mei veneau foarte des sa ne vada, caci Mihai era primul lor nepot si ei il iubeau foarte mult. Eu il ingrijeam si il supravegheam pe copil cu o atentie excesiva. Dupa o perioada de timp a venit si mama ( nu stiu prin ce imprejurare ) si l-a vazut. La inceput s-a strambat ( nu inteleg de ce, pentru ca era de o frumusete rara, acest copilas scump ), apoi am obligat-o sa-l ia in brate si ea a refuzat ( punand pretextul ca ii e

frica sa nu-l scape din maini ). Pana la urma l-a luat cu chiu cu vai, ca o mironosita ce era. Cert este ca de pe la vreo 5 luni, copilul era hranit si de ea. Venea sistematic in apartament ca sa il vada pe copil si sa ii dea sa manance. Deci tot teatrul si tot balamucul pe care il facuse pana la nasterea lui s-au spulberat in neant si mama a inceput sa il iubeasca pe Mihai. Cu cat treceau anii cu atat era mai inversunata in iubirea ei pentru el, era coplesita de iubire. Dumnezeu lucreaza intotdeauna, si din ce nu vroia sa il vada la inceput, din aceea era mai iubitoare si mai grijulie fata de el mai apoi. Nu mai mergea nicaieri fara copil. Sau daca eu mergeam cu copilul undeva, venea si ea, doar ca sa fie in preajma lui, sa fie cu el. Devenise mai ceva ca o mama. Si in vacante era vesnic cu noi si cu copilul. Mergeam in fiecare an la Timisul de Sus, la Vatra-Dornei, la Breaza. Apoi, la 6 ani am mers cu mama si cu baiatul la Palatul copiilor ca sa il inscriem la diverse activitati. Prima a fost la Primavera, formatia de dansuri moderne, unde era potrivit, talentat, dar nu ii placea lui. Concomitent, era si la formatia Alegretto unde canta cu vocea. Si cum Dumnezeu l-a inzestrat pe acest copil cu neasemuite daruri, bine-nteles ca il avea si pe acela de a avea o voce minunata. Doamna profesoara de la Primavera a fost foarte trista cand l-am retras pe baiat de la dansuri, ramanand doar cu Alegretto. Dupa cativa ani l-am mutat la Meloritm, unde canta si ca solist. Au fost cinci an exceptionali, ani in care copilul a oferit spectacole minunate, a participat la concursuri, a obtinut premii, diplome si o ploaie de felicitari. Era o vedeta. Toata lumea il aprecia si il iubea : si frumos, si cuminte si talentat la culme. Avea un viitor stralucit inaintea lui. Mama cunostea muzicieni vestiti, compozitori cu care era colega la Conservator, Opera, prieteni buni de la Scoala Populara de Arta etc. care au compus piese solistice pentru baiat, au mers la studiourile lor particulare unde a inregistrat piesele la : Marius Teicu, Jolt Kerestely, Mihai si Liana Elekes, Dinu Giurgiu. Marius Teicu si Dinu Giurgiu i-au compus toate piesele romanesti, dar a mai cantat si piese din repertoriul lui Michael Jackson, Alla Pugaciova si din repertoriul cantaretilor italieni. Mai tarziu a preluat baladele de la Metallica. Fiind botezat catolic, a urmat cursurile de catehism de la biserica Sfanta Tereza din Bucuresti, deoarece preotii organizeaza

intotdeauna astfel de cursuri, explicandu-le copiilor cine este Dumnezeu in Sfanta Treime, care sunt darurile Duhului Sfant, cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, cele 5 porunci ale Bisericii, Adevarurile de Credinta, Sfintele Sacramente si alte lucruri importante si utile pentru a intelege mai bine viata spirituala. De aceea este bine sa fie consultat intotdeauna un preot care isi spune opinia asupra anumitor pasaje din viata omului laic. Descoperirea si cunoasterea lui Dumnezeu este foarte complexa si necesita o descoperire ampla, profesionala, de la un preot cu har si aici, in Romania avem destui, care merita o atentie deosebita si pe care ii recomand cu multa incredere pentru orice situatie oricat de disperata ar parea la prima vedere. Clasele a cincea si a sasea le-a urmat la liceul de muzica Dinu Lipatti la clasa de chitara clasica. Ar fi fost frumos sa continue, dar era munca multa si la pian si la chitara , ore multe de studiu, oboseala, stres, concerte si din clasa a saptea l-am mutat din nou la scoala pe care o urmase in clasele 1-4. Astronomia era o pasiune mai veche si isi dorea enorm sa devina astronaut. L-am dus la Institutul National de Medicina Aeronautica si Spatiala Gen. Dr. Aviator VICTOR ANASTASIU din Bucuresti, unde i s-au facut testarile obisnuite pentru piloti. Nu a rezistat la centrifuga. Apoi l-am inscris la cursurile teoretice pentru piloti sustinute cu profesor universitar din cadrul Facultatii de Inginerie Aerospatiala. Faptul ca nu era bun la fizica si nu intelegea ceea ce explica un profesor universitar la nivel foarte ridicat pentru nivelul lui, a fost nevoit sa renunte, deoarece dupa aceste cursuri trebuia sa dea examen. Adevarul este ca fiind un copil foarte sensibil, excesiv chiar, se temea sa nu clacheze la examen la o materie atat de grea, precum fizica, mai ales ca el avea inclinatii catre materiile umaniste. Traind mereu intr-un mediu spiritual si-a dorit de mic sa devina preot. De aceea liceul l-a urmat la Sfantul Iosif, un liceu teologic pentru laici, unde se predau materiile exact ca la un liceu obisnuit, doar ca in plus erau si ore de teologie. Era un liceu special, deosebit. Dar...ca peste tot unde nu exista padure fara uscaturi, si acolo s-au

infiltrat elevi care beau, se drogau, aveau atitudini ostile fata de profesori si fata de ceilalti colegi. Mihai a fost foarte dezamagit de aceste atitudini. Apoi, in clasa a unsprezecea s-a indragostit si si-a dat seama ca a fi un bun crestin si a ajuta oamenii nu inseamna neaparat sa devii preot. Dar el nu a inteles ceva esential si anume faptul ca preotia este un sacrament sfant, care il configureaza pe cel care l primete pe Cristos, printr-un har special al Duhului Sfnt, ca s slujeasc drept instrument al lui Cristos pentru Biserica lui. Prin hirotonire, el devine capabil s acioneze ca reprezentant al lui Cristos, Cap al Bisericii, n tripla lui funcie de preot, profet i rege. Ca i n cazul Botezului i al Mirului, aceast participare la funcia lui Cristos este acordat o dat pentru totdeauna. Sacramentul Preoiei confer i un caracter spiritual de neters i nu poate fi repetat, nici conferit temporar. Cristos este cel care acioneaz i nfptuiete mntuirea prin slujitorul hirotonit, nevrednicia acestuia nu-l mpiedic pe Cristos s acioneze . Harul Duhului Sfnt specific acestui sacrament const n a configura lui Cristos Preotul, nvtorul i Pstorul, al crui slujitor este rnduit cel care primete hirotonirea. Harul sacramental le d fora necesar pentru a sluji Poporul lui Dumnezeu prin diaconia liturgiei, a cuvntului i a iubirii, n comuniune cu Episcopul i cu preoimea lui . n faa mreiei harului i a misiunii preoeti, sfinii nvtori au simit chemarea grabnic la convertire, pentru a corespunde, prin ntreaga lor via, Aceluia ai crui slujitori au fost rnduii prin Sfantul Sacrament. Ne-am gandit ce ar trebui facut ca Mihai sa fie multumit. Am hotarat de comun acord sa participe la cursurile Facultatii de Imagine de Film si Televiziune. Ii placea ideea si era atras de directorii de imagine care isi etalau arta cu mult profesionalism. Se gandea chiar la o plecare in afara. Si asa ne-am dus la secretariatul facultatii si lam inscris la cursuri. Era perfect deoarece fiind in clasa a unsprezecea, avea timp sa se pregateasca. Dar comoditatea si teama si-au spus din nou cuvantul. Pacat. Un baiat extrem de inteligent ca el ar fi putut face orice facultate daca ar fi pus osul la treaba cu

multa sudoare. Dar ca toti tinerii sau ca 90% din tineri, comoditatea este mai presus de munca. La acele cursuri era extrem de incantat, il invatau lucruri interesante si era captivat. Iata cursurile la care participa atunci, care sunt aceleasi si acum : - Analiza unei fotografii alb/negru. - Sus inerea teoretic a celor dou fotografii realizate (portret, personaj n decor). Portofoliu. - Colocviu de cultura plastic, plecnd de la comentarea unei reproduceri din pictura universal - Analiza unei secven e de film (prima etapa). - Analiza unei secven e de film ( etapa a II-a). - Fizic optic i electricitate. - Fotografia portret. - Fotografia personaj n decor. - Interpretarea vizual-plastic a unui fragment dintr-o oper literar. Mie imi pare nespus de rau ca nu i-am pus meditator la fizica inca din clasa a noua, caci nu ar fi mai fi fost atat de speriat de aceasta materie. Regret enorm aceasta lipsa de discernamant a mea, care l-a determinat sa clacheze in aceste domenii in care ar fi excelat cu siguranta pentru ca ii placeau nespus. Deci totul s-a oprit atunci cand a trebuit sa invete si fizica si sa stie ca va da examen la facultate si din fizica. Si mai era ceva. Trebuia sa vizioneze foarte multe filme vechi de mai multe ori pentru a studia unghiurile din care cadeau umbrele si sa explice de ce. Am fost cu el la cinemateca pentru ca sa vizioneze acele filme care se aflau pe lista de examen, dar nu intelegea ceea ce se cerea. Bine-nteles ca ar fi trebuit sa aiba profesor meditator la aceste materii, care sa ii explice exact despre ce este vorba, dar situatia financiara nu imi permitea sa fac astfel de sacrificii oricat de mult mi-as fi dorit. Si acestea fiind zise, a trebuit sa renunte. Vedeti voi, dragii mei prieteni cititori. Poate ca ma veti

judeca pentru ca nu m-am ocupat asa cum trebuie de educatia lui in vederea admiterii acolo unde isi dorea, dar va cer iertare repetanduva ca nu aveam bani, ca sa va spun pe sleau. Nu imi permiteam deloc. Era nevoie de sume mari de bani si pentru astronomie, astronautica, pilotaj, invatarea fizicii cu profesori, meditatii la facultatea de imagine etc. Era nevoie de sume mari de bani si pentru ca sa continue cu lectiile de canto, cu acei compozitori care ii compuneau cantecele, care le inregistrau in studio, aveau deja mult mai multe pretentii financiare, apoi urma pregatirea pentru Mamaia, care necesita sume de bani pentru toate detaliile. Nu mituiam pe nimeni, sa nu intelegeti gresit. Era talentul lui incontestabil pentru oricine il auzea cantand. Tocmai de aceea tuturor le-a parut rau cand au vazut ca s-a retras din toate competitiile. Va fac aceasta confesiune cu mna pe inima. Totul costa in viata daca vrei sa faci ceva important, frumos, de viitor, care sa functioneze pe timp indelungat. Costa enorm. Nu e pentru orice buzunar. Pretentiile sunt mari, costurile pe masura. Nu am reusit sa tin pasul cu ceilalti. Laurentiu, sotul meu, era deja bolnav, desi nu stiam inca de existenta tumorii. Viata noastra de familie era deja foarte anosta din cauza problemelor de sanatate si ale mele si ale lui. Eram bulversati de ceea ce mi se intamplase mie cu piciorul, de moartea socrului meu, apoi in anul urmator de moartea soacrei mele. Era o situatie foarte tensionata in acest sens. Nu aveam nici un ajutor financiar din nici o parte, eu nu aveam serviciu de mai multi ani, Laurentiu avea un salariu mic in opozitie cu munca depusa. Si eforturile lui ca sa tina linia de plutire in munca sa erau enorme, desi organismul nu-i mai oferea linistea necesara unei vieti echilibrate si trainice. Ce sa va spun. Doar cand treci prin asa ceva poti realiza ce inseamna toate acestea. Este cumplit, terifiant ! Mihai Emil si-a luat examenele de Bac cu media foarte mare, a fost al treilea pe liceu. Intotdeauna a fost un elev foarte bun, a muncit, a fost serios, la locul lui, cuminte. Acestor calitati li s-au adaugat toate darurile pe care Dumnezeu i le-a oferit la nastere : inteligenta, intelepciune, evlavie, bun sfatuitor. Era perfect pentru preotie. Avea o vocatie extraordinara. Si asta nu o spun numai eu, ca mama, ci toti cei care l-au cunoscut au fost placut uimiti de capacitatile lui de a gandi, de a vorbi, de a scrie, de a cunoaste. A luat foarte multe calitati de la Laurentiu. De fapt nu ma mir, pentru ca atunci cand eram insarcinata ma rugam la Dumnezeu sa il faca pe

copil sa semene cat mai mult cu Laurentiu. Asa imi doream eu, pentru ca stiam cum e sotul meu si pentru ca il admiram pentru felul sau de a fi. Apoi s-a inscris la Universitatea Dimitrie Cantemir la Relatii Internationale. Pacat mare ca Laurentiu a murit in acel an si pentru ca asta l-a socat cumplit pe Mihai. Nu a mai continuat facultatea, a suferit groaznic, s-a certat si cu prietena lui, a gasit o alta fata cu care a ramas, careia i-a impartasit bune si rele si i-a destainuit multe, apropiindu-se sufleteste de ea. Eu am plecat in Italia, dar acesta e un alt capitol al vietii mele pe care vi-l povestesc separat.

C A P I T O L U L VIII VIATA MEA SPIRITUALA

A inceput practic in anul 1990. M-am nascut ortodoxa, dar am simtit si am trait catolica, in universalitate, adica am fost si sunt unita in iubire si adevar cu celelalte fiinte de pe intreg pamantul. Si nu e vorba de iubire fizica, ci mult mai mult, de iubirea Divina care salasluieste in fiecare din noi, in intreaga noastra fiinta. Poate ca unii ma condamna pentru acest fapt, dar va intreb pe voi, dragii mei cititori, ce este mai bine si mai adevarat? Sa ramai ortodoxa toata viata fara sa simti nimic spiritual, fara sa te invete nimeni nimic, fara sa ai explicatii si exemple frumoase din punct de vedere religios, sau sa traiesti activ viata spirituala, sa te bucuri de ea, sa simti in sufletul tau cum il primesti pe Cristos si toata invatatura crestina? Din 1990 am invatat multe, am trait multe si am simtit multe, fara ca viata mea sa se schimbe in rau pentru ca am trecut de la o religie la alta, ba dimpotriva si stiu ca Dumnezeu a ingaduit asta, caci fara voia Lui nimic nu se face in aceasta lume, chiar daca scepticii nu vor s-o recunoasca. V-am scris in primul capitol cum si cat mergeam la biserica mica fiind si nu traiam nici un moment bisericesc pentru ca nu intelegeam nimic si nimeni nu-mi explica.

Asa trebuia sa traiesc toata viata? NU. Dumnezeu nu a vrut asta pentru mine si m-a adus pe calea cea buna si dreapta. Da. Pentru mine aceasta e calea dreapta, aceea pe care o simt real in suflet. Ma simt fericita cand merg la biserica in sarbatori si duminici. Este ceva inaltator pentru suflet. Nimic nu poate oferi o incantare mai mare decat liturgia tinuta intr-o biserica, cu fervoare, vocatie si disciplina. Am avut ocazia sa merg si la slujbele religioase tinute si de alte religii, culte etc. Nimic nu m-a atras, nu m-a facut sa vibrez, asa ca slujba, credinta, cunoasterea, invatatura catolica. De ce? Este un mister pe care doar Dumnezeu il stie. Asa cum este un mister insasi prezenta lui Dumnezeu cel viu in noi si in jurul nostru. Trebuie sa Ii simti prezenta permanent fara sa Il vezi. Stii ca exista aici si e destul. Viata este un dar al lui Dumnezeu, este o parte din forta vitala a Sa, principiu universal care strabate intreaga Creatie. Am invatat ca mandria este radacina tuturor relelor, a tuturor patimilor si pricina de capetenie pentru care se pierde sufletul. Smerenia reprezinta opusul mandriei si trebuie cunoscuta de toti pentru a obtine mantuirea cea vesnica, pentru ca astfel le este de cel mai mare folos tuturor. Ea este temelia desavarsirii crestinesti. Smerenia si Iubirea sunt cele doua virtuti legate una de alta, iar prin Smerenie se pastreaza Iubirea. Va spun toate acestea ca niste constatari facute dea lungul timpului asupra mea si a altora, caci doar cand treci prin asa ceva poti incerca sa-i inveti si pe altii. Foarte frumoasa si deosebita este poezia Anei Blandiana Pe role.
Ei trec pe role Cu ctile bubuind la urechi, Cu ochii fixai pe monitoare, Fr s observe frunzele care cad, Psrile care pleac, Ei trec pe role i peste ei trec rulnd anotimpurile Vieilor lor i anii, i veacurile, Fr s neleag despre ce este vorba

Ei trec pe role Printre umbre ale realitii Despre care cred c exist i printre personaje care li se par oameni, Mecanisme Create de alte mecanisme Dup chipul i asemnarea acestora, n timp ce Dumnezeu Coboar printre ei i nva s mearg pe role Ca s i poat salva

Recititi-o, caci e actuala si trista, din punct de vedere al vietii sociale pe care o traim in aceste timpuri tulburi. E practic un simbol al acestor vremuri. Aceasta poezie mi-a amintit de ceea ce spuneam mai inainte dar si de ceea ce doresc sa subliniez ca o constatare. A fi pur si simplu OM inseamna a trai simplu. A privi in aer, a vedea soarele, a descoperi florile si stelele, a privi copiii, a rade, a se juca, a face ceea ce aduce bucurie, pace, liniste, calm, a visa, a da frau liber fanteziei, a fi multumiti : viata devine o sarbatoare, o stare de bine, o multumire adusa necontenit Domnului. Bucuria in lucrurile mici reprezinta o cheie cu care poti fi pretutindeni si mereu mai fericit. Ce este fericirea? Iata cum o vad eu si nu numai eu. La oamenii fericiti am gasit intotdeauna ca motiv siguranta profunda, bucuria spontana in lucrurile marunte si o mare simplitate. Oamenii simpli sunt cei bucurosi, adevarati prieteni, multumiti de tot ce ii inconjoara pentru ca ei traiesc in Iubirea lui Dumnezeu. Oamenii simpli sunt cei de la care porneste un fluviu de iubire. Poate va intrebati, care sunt lucrurile simple? Armonia primaverii, o usa deschisa, cateva flori, cuvinte frumoase adresa celorlalti, o masa ospitaliera, chiar daca nu bogata, ciripitul unei pasari, fosnetul frunzelor in crang, un parau, un munte, un animal, etc. Viata devine o sarbatoare, daca poti sa te bucuri de lucrurile cotidiane simple. Si mai ales, nu uitati asta ! SA

AVETI VESNIC PRIMAVARA IN SUFLET. In societatea noastra haotica si nefasta, cu primavara in suflet totul e plin de soare si actiunile noastre capata culoare. A munci cu mainile reprezinta mijlocul cel mai natural si eficace pentru a-l vindeca psihic pe om. Ceva confectionat cu mainile voastre, lucru manual, orice care va da satisfactie si bucurie interioara este binevenit. Si intotdeauna sa faceti bine cu daruire si pretuire pentru orice fiinta care are nevoie de voi. Fericirea este in Dumnezeu si o gasim acolo unde il gasim pe Dumnezeu. O gandire in mod constant blanda si plina de iubire fata de ceilalti sfarseste prin a se intipari in fizionomia insasi, dandu-I o infatisare care atrage toate inimile. Acest capitol se vrea a fi unul spiritual pentru noi toti. Spiritul nostru este puternic si a trai pe acest pamant este ceea ce am spus la inceputul capitolului, un dar nepretuit al lui Dumnezeu. Hai sa va spun o povestioara frumoasa, dupa care va voi spune ceea ce mi-am notat intr-un caiet prin anul 2002, fara de care poate ca nu mi-as mai fi amintit atatea amanunte. Un pstor avea doua oi si era multumit pentru ca amandoua fatasera cativa mielusei frumosi si jucausi. In timpul noptii, pastorul inchidea cele doua oi intr-un tarc foarte aproape de casa. Asa se asigura ca lupii si vulpoii nu le vor omori. In timpul zilei, le dadea drumul sa pasca pe dealuri. Si in acea dimineata le-a dat drumul si a lasat mieii in tarc. Era riscant sa ii scoata afara cand inca erau foarte mici. Cele doua oi au traversat rul mergand pe podul de piatra. Apele rului nu erau foarte adnci, iar ele le traversau zilnic. Dar curnd, s-a dezlnuit o furtun puternic insoit de o ploaie toreniala de moment. Apele au venit de la deal cu putere, au czut furtunos in micile rulee si au ajuns tulburi in albiile raului care a ieit din matc. Pstorul a mers pn la malul apei deoarece stia c se apropie ora la care oile sale se vor intoarce pentru a-si hrni mielueii i a-i petrece noaptea in arc; atunci a vzut c orice incercare de a trece acel torent fara a se expune pericolului de a fi luat de el si fara de a fi lovit de pietre era sortita esecului. Una dintre oi a inceput sa se plimbe linitit de-a lungul malului asteptnd ca apele s scad, dar cealalt a inceput s se plng astfel : apa asta nu va scadea, iar copiii mei vor muri de foame; ne va surprinde lupul si vom muri.

Cealalta oaie a incercat s-o linisteasca astfel : nu te nelinisti, aminteste-ti ca au mai fost astfel de cresteri ale raului si intotdeauna am vazut apele retragandu-se. Nu ni se va intampla nimic rau, iar maine ne vom hrani copiii. Ai incredere si credinta ca va fi bine. Nu au servit la nimic incurajarile acesteia pentru ca oaia speriata s-a aruncat in apa. Pstorul o privea neputincios de pe malul celalalt. Sarmana oaie a avansat cativa metri, dar apa a invins-o si a trt-o pe ru in jos. Pstorul si tovarasa sa au vazut cum corpul nefericitei era dus de curentul care o lovea de toate pietrele ce ii ieseau in cale. Spre seara apele scazusera considerabil. Daca ar fi avut speranta, rabdare si discernamant, oaia nu ar fi pierit sub involburarea apelor. Pastorul a facut ca cei doi miei orfani sa suga de la oaia ce supravietuise si care le-a devenit mama adoptiva. Si vreau sa va mai spun inca ceva legat de spiritualitate. Este pentru fiecare din noi o vitamina importanta a hranei spirituale. Ce inseamna sa ai succes? Inseamna sa incepi prin a avea un vis. Inseamna sa te dedici visurilor tale. Inseamna sa ai incredere in tine insuti. Inseamna ceva ce nu apare din intamplare. Inseamna sa accepti ceea ce nu poti schimba. Inseamna sa stii cand sa te schimbi. Inseamna sa stii ca singurul lucru permanent este schimbarea. Inseamna sa stii si sa vrei sa imparti cu ceilalti indatoririle tale. Inseamna sa incepi totul din nou chiar daca iti pare greu. Cu incredere si rabdare totul e posibil. Inseamna sa te recunosti in izbanzile tale. Inseamna sa te bucuri de implinirile tale. Inseamna sa recunosti ca in spatele fiecarei reusite se pot ascunde mai multe esecuri, ce doar cu incredere si rabdare pot fi trecute cu bine. Inseamna sa iubesti cu pasiune ceea ce faci in viata si pentru care merita sa lupti. Inseamna sa nu amani nimic si sa faci totul acum mai tarziu poate fi prea tarziu. Inseamna sa iti dai seama ca alegi in fiecare moment si important este ceea ce alegi.

Inseamna sa iti recunosti propriile slabiciuni si calitati si sa fii in fiecare zi un invingator. Inseamna sa nu te opresti pana nu iti implinesti visele, dar asta se face doar cu perseverenta, fapte bune si dorinta de a realiza totul. Inseamna sa stim cu ce scop facem ceva ce ne-am propus. Inseamna sa nu privim inapoi. Inseamna sa actionam cu entuziasm. Inseamna sa mergem pe drumuri necunoscute, neexplorate. Inseamna sa incercam lucruri pe care nu le-am facut niciodata. Inseamna sa stim ca nu suntem singuri. Inseamna sa nu ne dam niciodata batuti, decat in fata lucrurile care nu pot fi schimbate. Inseamna sa te bucuri de fiecare moment. Inseamna sa ai timp si pentru munca si suficient timp liber de care sa te bucuri. Inseamna sa gandesti doar pozitiv intotdeauna si sa ai o atitudine pozitiva. Trebuie sa te straduiesti mai mult pentru asta. Inseamna sa ai scopuri precise pentru binele tau si al celor din jur. Fii altruist si bine intentionat. Inseamna sa fii pregatit sa vezi oportunitatile. Si acum sa va spun cam cum gandeam prin 2002. De cate ori cad in visare cu ochii deschisi, gandindu-ma la fiecare zi care trece pe langa mine, la harurile ce mi-au fost oferite si ce am facut cu ele. Trebuie sa va spun ca in 1994 am avut pentru prima oara gandul de a construi un sanatoriu-hotel cu capela, teren de sport, parc, gradina de legume si fructe ecologice. Acest gand nu-mi da pace nici acum dupa atatia ani. Mi-am dorit enorm sa pot realiza acest proiect maret pentru binele oamenilor. Am dorit cu ardoare ca acest proiect sa devina realitate si eu sa pot fi organizator si administrator al sanatoriului. In primii ani de la infiriparea acestui gand am tot scris in strainatate cerand fonduri, dar cum totul e pana la bani, nu am obtinut nimic. E adevarat ca nu eram o persoana publica sau importanta si nu aveam nici relatii. Cateva persoane miau raspuns la cerere. Unul m-a intrebat ce castiga din afacerea asta ( de parca era o afacere; sau chiar asa sa fi fost era de durata ). Daca as fi vrut sa construiesc un restaurant poate s-ar fi inghesuit mai multi sa ma ajute. Ei nu s-au gandit ca sanatoriul va ramane

vesnic, dar castigul nu vine repede ci dupa 2 ani de la realizarea proiectului. Totul era clar si bine stabilit in mintea mea, am desenat si planurile constructiei, am scris si statutul pentru fundatia pe care doream s-o creez. In afara de acest magnific proiect mai aveam in plan si o firma de transporturi, un azil si o cantina cu catering pentru persoanele defavorizate. Nu am gasit pe nimeni care sa ma sponsorizeze si sa devina partener de afaceri (daca se poate numi astfel). .. Cand citesc vietile sfintilor si rasfoiesc tot felul de carti despre familiile lor, despre trairile, gandurile si faptele lor, mi se face practic rusine de conditia mea sociala si existentiala, de faptul ca respir acelasi aer pe care l-au respirat ei. Mi se pare ca ma aflu la milioane de ani-lumina distanta de ei in ceea ce priveste viata pe care o duc eu in comparatie cu viata pe care au dus-o ei, mizeria mea sufleteasca in care ma zbat, in comparatie cu frumusetea si stralucirea vietilor lor minunate, exemplare, pline de iubire si ascultare, vieti traite fara de pacat. Plang si ma gandesc la diferenta infinita dintre noi. Simt ca-mi pierd mintile gandindu-ma cum au putut exista pe pamant oameni ca Tereza Martin de Lisieux, Anton din Padova, Francisc din Asissi, Rita din Cascia, Monica, mama sfantului Augustin, Paul, Petru, Ioan, Iosif si multi, multi altii ca ei. Cititi-le vietile, va rog, nu mai ezitati, cititi si veti simti cum viata voastra va va sufoca pur si simplu si lacrimile voastre vor porni in suvoaie repezi sa va spele sufletele. Sfintii sunt exemplu viu pentru noi toti. Si ne intrebam mereu: cum au reusit ei oare sa duca o viata de sfintenie si sa devina mari sfinti? Cat l-au iubit pe Dumnezeu? Oare noi nu suntem in stare? Eu cred ca da, pentru ca toti suntem facuti din sange si carne, frati, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ce-ar fi sa luam o hotarare decisiva din acest moment crucial, referitor la sufletele noastre, ale tuturor ! O alta intrebare ma tot tulbura destul de des si v-o pun si voua, poate ca stiti sa-mi raspundeti. Si ca mine sunt multi altii care se intreaba acelasi lucru. Este mai mult o intrebare retorica, deoarece raspunsul este in noi insine, in capacitatea noastra de a fi deasupra evenimentelor cotidiene. Cum poate un crestin adevarat, un doritor de mantuire sa impace sufletul, care tinde spre perfectiune, spre

lumina vesnica, cu trupul cel patruns de tot ce este lumesc, de situatia actuala ce ne inconjoara din toate partile : somaj, boli, scumpiri, transport, aglomeratie, poluare etc.? Rugaciunea, increderea, credinta si speranta sunt armele de temut impotriva plagii care se intinde tot mai mult peste omenire. Eu adaug aici ca maxima eficienta o au rugaciunea din suflet impletita cu postul si mortificatia. Pentru cititorii care nu stiu ce este aceea o mortificatie, pot sa le spun ca este o abtinere de la ceva ce ar vrea sa faca sau sa manance, abtinere pe care o ofera drept jertfa lui Isus cu intentie ( orice intentie pe care o are fiecare : pentru familie, sanatate, intoarcerea pacatosilor, pentru sufletele raposatilor ca sa se mantuiasca, pentru diferite alte motive plauzibile si strict necesare mai ales pentru suflet ). .. Am avut o mare sansa in viata si anume aceea de a-l fi cunoscut pe sotul meu in 1979. Atunci aveam 21 de ani si nu stiam ca este atat de important pentru viitorul meu si ca uniunea cu el imi va aduce inaltarea sufleteasca, cunoasterea lui Isus si a tuturor sfintilor. Toata viata mea era deja scrisa in Cartea de Aur a Cerurilor, asa cum o numesc eu. Cum poate exista atata grija si atata iubire din partea lui Dumnezeu pentru mine, un fir de praf in desertul infinit al vietii? Nu-mi pot explica si totul mi se pare doar un vis, din care nu vreau sa ma trezesc nicicand. In 1988 am avut un vis sugestiv, care vroia sa ma pregateasca pentru viata spirituala care avea sa urmeze si sa schimbe intregul sistem religios din familia si gandirea mea. In vis era un lift pe care nu il vedeam dar il simteam doar cand ma purta. Mai intai m-a urcat usor si am ajuns intr-o camera simpla, linistita, cu mobilier putin, un televizor unde cineva vorbea. Era o emisiune de stiri de pe vremea lui Ceausescu. Apoi dintr-o data liftul a coborat brusc si m-am pomenit intr-o sala mare, parca era o discoteca, unde toti oamenii dansau frenetic dupa muzica rock si faceau zgomot. Mie imi placea acolo, caci si eu dansam mult si imi placea muzica rock. M-am auzit imediat rostind urmatoarele vorbe fara sa vorbesc cu cineva anume : imi place aici, dar parca mai mult imi place acolo unde e liniste. Apoi m-am trezit.

Convertirea mea nu a venit imediat decat la sfarsitul anului 1990 si nu oricum, ci Dumnezeu a lucrat cu mine prin intermediul unui nepot. In 1990 am mers impreuna la un curs de computere si el, care a urmat facultatea de teologie greco-catolica, m-a intrebat de ce nu merg la biserica. Eu am dat din umeri si i-am spus ca nu ma atrage pentru ca nu simt. El mi-a spus ca nu e mare lucru sa merg o ora pe zi la slujba, macar duminicile si mi-a dat o carte de rugaciuni din care m-a sfatuit sa citesc o rugaciune sau mai multe, cate doresc. Mia dat si un Rozariu si m-a invatat cum sa ma rog, mi-a mai dat si Mica Biblie si micul catehism, care ulterior mi-au prins extrem de bine caci am invatat dupa ele pentru admiterea la Facultatea de Teologie in 1992. Am inceput sa citesc din cartea de rugaciuni si in decembrie 1990 a fost prima data cand am pasit intr-o biserica simtind ceva in suflet, o chemare, o dorinta de a ma afla acolo. Am vizitat biserica Sf. Tereza din Bucuresti, am auzit corul cantand si miam exprimat dorinta sa cant si eu in cor si de Sfintele Pasti sa cant Aleluiah de Haendel. Am urmat 2 luni cursuri de catehism cu parohul bisericii, care mi-a explicat multe lucruri spirituale de care nici nu auzisem, am dat examen si asa am trecut la religia catolica cu multa bucurie, cu iubire si speranta in suflet. Darurile si Roadele Duhului Sfant lucrau in mine cu repeziciune. Faceam si rugaciunea catre cele 7 Daruri ale Duhului Sfant, foarte importanta pentru suflet. Am ajuns in corul bisericii unde am cantat impreuna cu sotul meu, foarte incantati de noua noastra casa. Si asa s-a si intamplat. De Sfintele Pasti am cantat Aleluiah de Haendel. Dar va spun cu toata sinceritatea si taria. Puterea rugaciunii reprezinta cheia credintei, a intelegerilor, a iubirii, a bucuriei si impacarii sufletesti. Este extrem de puternica. Si asta am constatat-o de-a lungul timpului. Dumnezeu are foarte multa rabdare cu noi, poate prea multa, dar asa este El, plin de Iubire si Rabdare. El mi-a pregatit in amanunt calea pe care sa merg, chiar daca de multe ori am gresit in fata Lui.El ma accepta asa cum sunt si ma iubeste cu o iubire cum doar El poate fi capabil sa iubeasca, desi eu nu am meritat-o. Dumnezeu iti da mult si cere mult. Niciodata nu i-am oferit poate nici pe sfert cat mi-a oferit El mie: viata Lui, inima Lui, ranile Lui, harurile Lui, mangaierea Lui si simteam cum mi le ofera cu totul. De multe ori m-am revoltat pentru tot felul de lucruri care au aparut in

viata noastra, dar El, cu rabdarea si bunatatea Lui caracteristica, cu Iubirea Lui nemarginita nu mi-a intors spatele, pentru ca El este perfectiune, generozitate si devotament. El m-a lasat sa ma manifest cum simt eu, dar Duhul Sfant a lucrat neincetat in inima si constiinta mea. Eu, daca as fi fost in locul Lui, m-as fi plictisit sa insist atat de mult ca un om sa se intoarca la mine, la credinta, la adevar. Dar El, pentru ca este perfectiunea desavarsita, iubirea infinita, nu s-a plictisit si nu se plictiseste niciodata. Am fost de multe ori ca oaia ratacita pe care Pastorul cel Bun a gasit-o si s-a bucurat pentru ea. M-am intrebat de sute de ori de ce s-a oprit la mine, de ce ma ajuta, de ce ma cauta atunci cand ma pierd in torentul involburat al valurilor vietii, caci mai sunt milioane de oameni neconvertiti. In raspuns este o capcana, caci daca dau raspunsul :merit, ma iubeste pe mine si vrea ca sa ma salveze pentru ca a vazut in mine ce fiinta sunt, atunci ma mandresc si asta este un pacat foarte grav care genereaza alte pacate. Dar daca dau raspunsul : eu sunt o fiinta neinsemnata, mizerabila, un fir de nisip, o creatura ca alte miliarde de craturi in acest univers creat de El, pe care El vrea s-o salveze, ca si pe toate celelalte, caci toti suntem egali si toti chemati la mantuirea sufletului. Noi ii apartinem Lui in intregime si de aceea ne abandonam in Inima lui Preasfanta, care sa ne mistuie de Iubire. Este un sentiment minunat, pe care il doresc tuturor sa il simta. Si trebuie sa inchei acest minunat capitol cu doua poezii-rugaciune oferite noua tuturor de un foarte mare sfant pe care eu il indragesc in mod deosebit pentru viata pe care a dus-o ca om, pe pamant : FRANCISC din ASSISI. Cntarea fratelui soare sau a fapturilor Preanalte, atotputernice si bunule Doamne Tie lauda, cinstirea si toata binecuvntarea. Doar Tie, Preanalte, ti se cuvin toate Si nici un om nu-i vrednic sa-ti spuna pe nume. Laudat fii, Doamne al meu, cu ntreaga ta facere, nti de toate fratele soare Cel care ne daruie ziua si prin el ne luminezi pe noi.

Frumos este si straluceste n toata maretia, pe tine, Preanalte, ntruchipndu-te. Laudat fii, Doamne, al meu, pentru sora luna si pentru stele Pe ceruri Tu le-ai dat viata limpezi, pretioase si frumoase. Laudat fii, Doamne al meu, pentru fratele vnt Si pentru cer si nori si senin si orice vreme Prin care ajutor esti fapturilor Tale. Laudat fii, Doamne al meu, pentru sora apa De mult folos, umila, pretioasa si n neprihana Laudat fii, Doamne al meu, pentru fratele foc, Prin care noaptea luminezi El este frumos si vesel, puternic si plin de viata. Laudat fii, Doamne al meu, pentru sora noastra maica tarna Care ne poarta si ne hraneste Si da la iveala multe si felurite fructe cu flori colorate si iarba. Laudat fii, Doamne al meu, pentru cei care iarta, Din dragoste pentru Tine si care ndura boli si ncercari; Fericiti cei care ndura n pace, Caci de tine, Preanalte, vor fi ncoronati. Laudati fii, Doamne al meu, pentru sora noastra moarte trupeasca De care nici un om viu nu poate scapa; Nefericiti cei care mor n pacatul de moarte, Fericiti cei care sfrsesc ndeplinind preasfnta vointa a Ta. Caci moartea a doua cu nimic nu le va dauna.

Laudati si binecuvntati pe Domnul pentru toate aducnd multumire Si cu mare umilinta slujiti-L.

Rugaciunea Sfantului Francisc

Doamne, fa din mine un instrument al mpacarii ntre oameni: Unde este ura eu sa aduc iubire, Unde este vina eu sa aduc iertare, Unde este dezbinare, eu sa aduc unire, Unde-i ratacire, eu sa aduc adevarul, Unde-i ndoiala, eu sa aduc credinta, Unde-i disperare, eu sa aduc speranta, Unde-i ntuneric, eu sa aduc lumina, Unde-i suferinta, eu sa aduc bucurie. Doamne, ajuta-ma ca mai curnd eu sa mngi pe altii dect sa fiu mngiat, Ca eu sa-i nteleg pe altii dect eu sa fiu nteles, Ca eu sa iubesc pe altii dect eu sa fiu iubit. Caci cnd ma uit pe mine nsumi atunci ma gasesc, Cnd iert atunci gasesc iertare, Cnd mor pentru mine, atunci nviu la viata de veci. Amin.

C A P I T O L U L IX I T A L I A ( NOV. 2005 NOV.2008 ) R O M A N I A ( NOV.2008 prezent )

Dupa moartea sotului meu eram complet bulversata de eveniment, prin memorie mi se perindau franturi de evenimente despre cele 4 luni de boala cumplita traita de sotul meu si implicit de mine, incat simteam dorinta sa fac ceva cu viata mea, sa se petreaca o schimbare. In acea perioada dadeam meditatii elevilor scolii generale. Nu eram multumita de conditia mea, nu eram obisnuita sa fiu singura dupa atatia ani impreuna cu Laurentiu, am suferit o trauma foarte mare, o ruptura cumplit de dureroasa. Ce diferenta enorma era intre Adriana pe care o stiam de o viata si noua Adriana ramasa singura, trista, sfasiata pe dinauntru, neimpacata cu ego-ul, cu lumea si cu Dumnezeu. De ce? Intrebare chinuitoare care nu imi dadea pace. Si cand il vedeam si pe copilul meu cat de mult sufera si cat il afecteaza parca mai mult mi se strangea sufletul. De ce? Cand moare cineva drag te intrebi necontenit. De ce? Hipersensibilitatea nu i-a folosit copilului meu la nimic. Nu a fost buna pentru el, dimpotriva, l-a indepartat tocmai de la Cel caruia trebuia sa ii acorde cea mai mare atentie: Dumnezeu. Nimic nu era si nu este mai important pentru Mihai-Emil decat sa fie unit in

rugaciune si spirit cu Dumnezeu. Nimeni pe lumea asta nu-I poate oferi mangaiere, siguranta, ocrotire, sfaturi mai mult decat Dumnezeu. Da. El e singurul capabil sa faca asta prin gandurile proprii si prin oameni. Asta o spun din propria-mi experienta, nu din auzite si din experienta altor mii de oameni care au dat marturie de ceea ce au trait si au simtit de-a lungul timpului. Ca sa revin la tema acestui capitol, tin sa comentez putin anii dinaintea plecarii in Italia, adica 2004 si 2005, pana in noiembrie. Anul 2004 a fost mai usor de trecut pentru mine, pentru ca la 1 februarie m-am angajat ca secretara la Scoala Romana de Afaceri unde aveam ca directoare o fosta colega de pe vremea cand eram tanara si care il cunostea bine si pe Laurentiu, caci fusesem colegi cu totii. Atmosfera de acolo nu era una extrem de placuta, dar o suportam, caci imi dadea acel divertisment de care aveam nevoie ca sa mai treaca timpul si sa nu ma gandesc tot timpul la sotul meu ( desi era cam imposibil ce spun eu aici ). Intram pe calculatorul colegului meu de serviciu si scriam foarte mult prietenilor din strainatate. Imi facusem o suma de prieteni cu care corespondam si astfel viata parea mai colorata. Directoarea tipa cam des prin birou, se enerva, avea si ea motivele, frustrarile si toanele ei. La intai noiembrie am plecat de acolo, nemaiputand suporta acea situatie incordata. De fapt, trebuie sa marturisesc faptul ca de felul meu sunt o fiinta cam rebela si independenta. Nu suport sefii cu nasul pe sus, care dau ordine si se cred superiori celorlalti si nici regulile impuse cu pistolul la tampla daca intelegeti ce vreau sa spun. Imi place o atmosfera de lucru moderna, prieteneasca, disciplinata, ordonata, organizata, cu reguli precise dar anuntate intr-o maniera propice unui lucru in echipa, nu de tip individualist. In 2005 am vandut apartamentul in care statusem cu sotul meu si in noiembrie am plecat in Italia. Sa nu va inchipuiti ca m-am ales cu ceva de pe urma vanzarii. Am pus centrala termica, am imprumutat prietenii care au inceput sa se iveasca de prin toate colturile si care aveau nevoie de ajutor, am luat cu mine 2000 de euro si asa mi-am facut intrarea intr-o tara pe care nu o cunosteam deloc. Limba nici atat.

Dadusem anunturi online fara ca sa stiu limba. Mi-a fost greu sa intocmesc un anunt fara a avea dictionar.M-am uitat pe net la alte anunturi, am pus cuvintele cap la cap, cu greseli, bine-nteles, dar intr-un final am reusit sa scriu ceva. Si am inceput munca asidua. Mergeam la internet caf in oras si stateam acolo cate 6-8 ore ca sa trimit anunturi in toata Italia pe la toate site-urile. Si nici nu intelegeam ce scrie pe site-uri pentru ca era in italiana si mi se parea greu. Intr-un final, mi-a raspuns o familie tanara cu un bebe de 7 luni. Am scris in engleza si am fost bucuroasa afland ca tatal copilului stie engleza. Asa ne-am inteles si acolo, in Italia. Ca sa concluzionez, am luat bilet la autocar si am plecat intr-o tara necunoscuta, dar avand familia la care sa ma duc. Tot era ceva. De unde ma lasa autocarul trebuia sa iau un tren care sa ma duca la Parma. La gara m-a asteptat tatal copilului si am ajuns la ei. Casa era enorma, cu gradina mare, o vila cu 2 etaje ce fusese a bunicilor mamei copilului. Oricum parintii lor erau foarte instariti. Am stat la ei o luna si jumatate pentru ca m-am dus si eu aiurea, intr-o perioada foarte apropiata de Craciun. Pe 21 decembrie am luat autocarul sa ma intorc acasa sa pot sarbatori sfintele sarbatori cu familia. Oricum plangeam zilnic gandindu-ma incontinuu la copilul meu. Niciodata nu mai fusesem plecata de acasa mai mult de doua saptamani Imi era un dor nebun de copil. Zilnic plangeam. Stiam ca trebuie sa stau sa muncesc pentru bani, dar eram nebuna de durere in suflet din cauza dorului. Imi cumparasem laptop si mai scriam copilului emailuri sau vorbeam pe mess. Cand o ingrijitoare la un copil sau la o batrana mergea in Italia la munca, stia ca nu are prea multe de castigat, sau cel putin asa era in 2005, cand Romania nu era intrata in Uniunea Europeana. De aceea femeile munceau la negru fara contract, fara drepturi si nu aveau voie sa stea mai mult de 3 luni. Se intorceau acasa, stateau o luna si apoi plecau iar pentru 3 luni si tot asa. Dormeam intr-o pivnita transformata in camera cu un dulap si 2 paturi. Eram asa deprimata ca zilnic ma gandeam cum sa plec acasa sa imi vad copilul. Casa in care lucram era prea mare pentru puterile mele de munca, mai ales ca nu am fost niciodata obisnuita cu munca fizica in acest sens. Si in Italia nu te tine nimeni doar sa vezi de un copil, ci trebuie sa faci toata treaba in casa ( spalat podelele, scarile, baile, WC-urile, sters praful pe parchet si pe mobile, spalat si calcat

rufe ). Era prea mult. Si sa vad si de copil, sa ii pregatesc mancarea, sa ii dau sa manance, sa ma joc cu el, sa il schimb, sa il supraveghez. Era munca pentru doua sau chiar trei persoane. Au recunoscut si ei dar au spus ca nu isi permit sa plateasca doua persoane. Era mai simplu sa plateasca un singur salariu pentru o munca de 2-3 persoane. Cat am stat la Parma m-am plimbat prin oras doar duminica, 4 ore cat aveam liber. Oricum vila era departe de oras si mergeam cu taxiul, 14 euro. Era ceva! Banii se duceau pe cartele de telefon, taxi, mancare ( caci ei mi-ar fi dat doar paste, ceea ce nu suportam ). Unde era sa ma duc de una singura? Intr-o duminica am fost la dom ( o catedrala mai mare ) la slujba religioasa, dupa care mam dus la un restaurant sa mananc de pranz. Fructele de mare sunt cele mai bune la ei si pestele. In schimb spanacul, habar nu au sa-l prepare. Ti-l dau asa fiert, fara nimic si tu ii pui sare si unt. Dar nici asa nu are nici un gust. In sfarsit. Nu asta vreau sa subliniez, ci faptul ca cei de la mese ma priveau foarte ciudat si chelnerul nici nu vroia sa ma serveasca. Nu venea la masa mea. Ma evita. Ceilalti se uitau urat la mine. DOAMNE ! In ce lume de ignoranti traim ! La o masa, 2 femei au spus un cuvant in italiana pe care atunci nu il stiam, dar l-am aflat mai tarziu. Va dati seama ca nu era ceva frumos. Deci asa ma credeau ei pentru ca ma aflam singura intr-un restaurant. Ei, si ce! O femeie singura nu are voie sa manance? Era dezonorant pentru o femeie. Aiurea! Unde este egalitatea intre sexe? Italienii sunt ignoranti si redusi rau de tot. Este o constatare de 3 ani si jumatate cat am stat acolo si am avut contact cu n persoane. Yahhhhhhhh! Intr-un final ospatarul a venit la masa mea si cu o sila vadita pe fata m-a intrebat ce vreau. Eu nu stiam limba italiana, asa ca i-am vorbit in engleza. Dandu-si seama ( Of, ce usurare ! ) ca sunt straina, si-a mai indulcit expresia fetei si asa am reusit sa mananc si eu ceva. In 21 decembrie am plecat spre casa, cum v-am mai spus si am stat pana in februarie 2006. In tot acest timp mi-am cautat o alta familie de italieni pe internet si am avut mare noroc. Am gasit un batran care o avea pe soacra lui de 86 de ani in grija. Mi-a trimis bani prin Western Union si asa am reusit sa plec din nou cu autocarul. M-a asteptat cu masina sa la autocara din Bologna si m-a dus la ei acasa. Era o alta vila mare cu 3 etaje de data aceasta, dar eu trebuia doar sa stau cu batrana, sa am grija de ea, sa-I gatesc si sa ingrijesc parterul.

Oricum ei au vazut ca eu nu am fost ingrijitoare la viata mea. Chiar au spus cu umor ca manuiesc mult mai bine computerul decat matura. Eu le-am spus ca asta am facut toata viata si am lucrat doar cu creierul. Munci fizice nu am facut si nici nu aveam de gand sa ma calific in acest domeniu, pentru ca nu ma avantaja deloc, nu de altceva, ci doar pentru ca nu eram in stare sa fac treaba asta ca lumea. Nu sunt facuta pentru asa ceva. Fiecare are vocatie intr-o anumita activitate. Asta e ! Nu pot fi perfecta. Acolo aveam duminica libera pana seara, era un program mai lejer, ma puteam plimba prin oras, dar tot nu aveam unde sa ma duc de una singura. Era foarte greu sa ma adaptez. Vroiam sa fiu libera si sa am bani ca sa ma simt ca o turista. Dar nu era deloc asa. Libertatea pe care o doream ( eu care sunt o persoana neadaptabila la sechestrare, la constrangere ) nu-si avea locul in Italia. Mi-ar fi placut sa am un serviciu de 8 ore, dupa care sa am casa mea, sa fiu libera sa merg unde vreau, sa calatoresc, sa vad tot ce era nou pentru mine. Si mai ales pentru ca Italia e foarte frumoasa si are locuri minunate de vizitat. Dar ce puteam face cand eu eram sclava intr-o forma moderna de sclavie. Numai cine traieste astfel de experiente isi poate da seama ce inseamna asta. Cand ai un serviciu de 8 ore, oriunde in lume este cu totul altceva. Dar asta presupune sa ai bani ca sa inchiriezi sau sa cumperi o casa si sa ai relatii care sa te angajeze intr-un serviciu de 8 ore, sau in cel mai bun caz sa fi asistent(a) medical(a) sau medic. Da, acesta ar fi idealul. Sau sa fii un om de afaceri care sa deschizi o firma in strainatate. Sau sa ai bani si sa ii investesti in imobiliare ( cu care se castiga super OK ), sau sa ai un salon de coafura, cosmetica ( estetista ) sau magazin de produse naturiste ( erboristeria etc. Impresionant, cate se pot face daca ai bani la dispozitie. Dar pentru mine toate astea erau de domeniul fanteziei, asa ca acceptam ceea ce mi se oferea. Italianul care ma angajase coresponda cu o frantuzoaica, cu care s-a si casatorit, asa ca eu nu mai aveam ce sa fac acolo, pentru ca frantuzoaica si-a oferit serviciile de a o ingriji pe batrana. Asa ca dupa 6 luni am plecat la o persoana minunata, o femeie deosebita, viceprimar, care avea o soacra batrana bolnava de cancer. Am gasit persoane de treaba, care s-au comportat foarte frumos cu mine. La aceasta batrana nu am stat prea mult pentru ca a murit, dar am

ramas prietena buna cu nora ei, care ma aprecia pentru caracterul si comportamentul meu. In blocul in care se afla batrana locuia o femeie cu care am iesit in duminica mea libera, pentru ca avea masina si ma transporta si pe mine dintr-un loc intr-altul. Intr-o duminica ma aflam la o masa band o cafea si mancand o prajitura, in fata unui bar. In Italia, barurile sunt din 5 in 5 metri, si au pe langa cel mai bun espresso si sanvisuri, prajituri, ciocolata, si alte bunatati. La un moment dat s-a indreptat spre noi un barbat destul de tanar, care ma fixa intens. Fiind anul 2006 nu eram intrati in UE si eu eram pe punctul de a fi nevoita sa ma intorc in tara. Atunci m-am gandit sa ma casatoresc pentru a-mi putea face actele de Italia si astfel sa pot ramane la munca. Mai tarziu am realizat ce prostie am facut, pentru ca in ianuarie 2007 Romania a intrat in UE si nu as mai fi avut nevoie de maritis. Dar nu aveam eu asta in minte mai ales ca nu credeam ca vom fi acceptati in UE pentru ca nu eram pregatiti ca popor. Eu ii spusesem femeii care ma adusese ca as vrea sa ma marit ca sa imi fac actele si apoi dupa un an sa divortez ( vorba vine, pentru ca divortul se obtine extrem de greu in Italia si cu bani multi ). Barbatul s-a apropiat de masa noastra si a intrebat-o pe femeie cine sunt eu. Am dedus ca femeia il cunostea deja. Mai tarziu am aflat toate complicatiile acestei relatii pe care o aveau deja cei doi. Aceasta i-a raspuns ca lucrez pentru o batrana din blocul in care se afla si ea, el m-a intrebat cum ma cheama, citi ani am, iar eu l-am intrebat la randul meu cat mi-ar da. El a zis ca vreo 35 iar eu i-am raspuns cu sinceritate ca am 49 de ani. I-a picat fata, nu se astepta la acest raspuns deoarece el implinea in acea zi 38 de ani. Apoi el a zis ca e singur si ca ar vrea sa se casatoreasca. Femeia de la masa noastra, pe care am s-o numesc Ana de acum incolo i-a raspuns ca are noroc pentru ca si eu vreau sa ma casatoresc. Eu am confirmat spunandu-i franc in fata ca am nevoie de acte italienesti si ca daca el vrea sa ne casatorim e bine sa mearga sa se intereseze ce acte trebuie si de unde sa le iau. Aveam la mine actele din Romania dar imi trebuiau altele. A doua zi a venit cu o lista cu acte luata de la primarie. Trebuia sa plec la Milano la consulat ca sa iau niste acte de acolo. Am vorbit cu nora babei, i-am spus ce intentionez, iar ea, care tinea mult la mine, mi-a spus ca ar trebui sa ma mai gandesc inainte sa fac acest pas. Eu i-am raspuns ca nu ma intereseaza cu cine ma marit, atata timp cat imi

face actele si apoi il parasesc. Dar acest amanunt l-am spus si femeii care il cunostea si care a folosit mai tarziu acest detaliu ca arma impotriva mea. Dar sa vedeti ce a urmat. De acum vine episodul cel mai teribil. Ca in filmele horror. In sfarsit, am plecat spre gara la orele 3.30 noaptea cu masina nurorii babei pe care o ingrijeam; o femeie foarte de treaba, care m-a ajutat mult. Pacat ca n-am ascultato. Eu vroiam doar actele, nu mai stiam nimic altceva. Am luat trenul si la 6.20 dimineata eram la Milano. Am luat un taxi care m-a dus pana la consulat si acolostupoareeram a 87 a persoana inscrisa pe lista. Dormisera oamenii acolo. Cert este ca am ajuns si eu sa intru cam pe la orele 14 si procedurile necesare au durat cam o ora si jumatate. Am depus actele si trebuia sa vin in alta zi ca sa iau acel document care imi era necesar pentru ofiterul starii civile. Ce tevatura ! Trebuia sa platesc si o taxa destul de piperata de 160 euro, parca. Nu aveam la mine atatia bani, dar consulul a spus ca imi face documentul si ca atunci cand voi veni sa il iau, ii voi da si restul de bani. Banii mi i-a dat nora babei, din salariu, asa ca, atunci cand mam intors dupa act, am achitat si ceea ce ramasese. In sfarsit, aveam nulla osta. Asa se chema actul acela pentru care am luptat atat. Mai ramanea sa-si ia el de la serviciu un document necesar si de la sora lui un act legat de casa. Le-a luat repede, in aceeasi zi si cu dosarul cu toate actele ne-am prezentat la politie. Si acolo alte cozi, caci erau zeci de oameni de toate natiile care asteptau sa ia sau sa dea diferite acte. Si pentru permisul de sedere ce complicat a fost. Alta lista, alta coada, alte acte. Dar le-am rezolvat pe toate. Au urmat pozele la fotograf si actele pentru cartea de identitate italiana si pentru codul fiscal ( un fel de cod numeric personal ). Cate proceduri ! Crezusem ca doar la noi e multa birocratie. A durat ceva sa fac toate actele. Dar credeti ca mi le-a dat atunci? NUuuuuuuuuu! Doar am predat actele mele , de fapt copiile si actele lui. In decembrie trebuia sa ma prezint sa le ridic. Si era de-abia septembrie. Ne-am inscris si la asistena sociala, in speranta ca vom primi o casa. Totul a decurs bine in septembrie. Dar de pe la inceputul lunii octombrie viata noastra s-a dat peste cap. Eu nu aveam serviciu, el nu mai avea serviciu pentru ca firma la care lucra a intrat in faliment ( seful lui facea tot felul de invarteli, impreuna cu alti parteneri ). El a inceput sa devina nervos, sa bea ( dar asta nu era o noutate pentru el, cum am aflat mai tarziu,

pentru ca bautul era o indeletnicire bine cunoscuta de-a lui si vinul ii era prieten nedespartit ), suparat ca nu are conditiile necesare pe care si le-ar fi dorit pentru el si aleasa inimii lui. Tin sa va marturisesc faptul ca el nu stia despre planul meu de a scapa de el si chiar credea ca asta e o casatorie adevarata. In septembrie a luat o asigurare de 13000 de euro, si-a cumparat o masina, haine, a luat verighetele, lantisoare, mancare, i-a dat si surorii lui vreo 5000 de euro, asa ca ce e frumos ca fumul trece. Si cand nu ai bani, nu ai nimic, dupa cum gandea el. Intr-un sfarsit de saptamana am plecat la Ferrara, regiunea unde se nascuse, pentru ca vroia sa-mi arate locurile si casa in care a copilarit. Copparo, orasul natal, era aproape de Portul Garibaldi si am vazutmarea. Dar cea Adriatica, de data aceasta. Oricum, era o minunatie sa vezi statiunile lor de la mare si plajele intinse, bine structurate si amenajate, yahturi aranjate frumos, barci pescaresti. Acolo pescuitul e o indeletnicire straveche si peste se gaseste din abundenta. Dar mai mult de orice ei prefera fructele de mare, reprezentand mancarea de baza a italienilor, impreuna cu pastele. Asa-zisa luna de miere a pregatit-o pentru o saptamana undeva la munte. Cand ne-am intors, banii ramasi ii folosea cumparandu-si bautura si tigari. Lucra impreuna cu prietenii si castiga, Dar nu se vedea mare lucru. Atunci a hotarat ca trebuie neaparat sa plece in Romania. Asa ca ne-am dus la gara si am luat trenul spre Bucuresti. A lasat masina intr-o parcare din Bologna si a platit pentru o luna. Am ajuns la Bucuresti si am stat cam o luna. In tot acest timp eu am dat anunturi pe internet ca a gasim de lucru in Italia. Mi-a raspuns un patron de agentie pentru ocuparea fortei de munca, scriindu-mi ca are doua posturi libere : unul de secretara intr-o fabrica de ciocolata si altul de pstor. Ne oferea casa, masa si transport platit. Am fost de acord si in 20 decembrie am plecat spre Sicilia. Drumul era superb, mai ales cand am ajuns la Messina, Taormina. Eu, care sunt innebunita dupa mare, am vazut Mediterana atat de aproape de tren, incat m-am infiorat. Am ajuns in frumoasa si insorita Sicilie. Acolo vegetatia e de vis. Sunt multe plante care inteapa; plante exotice, luxuriante, palmieri. E o grozavie. Era pentru prima oara cand vedeam asa ceva.

Sicilia are dealuri in trepte bine ingrijite, cultivate cu portocali, maslini, lamai, arbori de rodii, migdali, dafini etc. Sicilia are o reea destul de dens de osele, multe dintre ele fiind elevate din cauza terenului muntos al insulei. Trenuri circul ntre Italia i Sicilia, vagoanele fiind ncrcate n vapoare i trecnd Strmtoarea Messina, unde sunt descrcate i puse din nou pe ine. Si mai era si podul de suspensie care conecta Italia i Sicilia. Acest pod avea i o cale ferat, ceea ce facea ca trenurile sa circule direct ntre Italia i Sicilia fr a mai fi transferate in vagoanele de pe vapor. Am ajuns la Nicosia ( oras din Sicilia ), unde casele sunt construite in piatra si sunt pozitionate in terase. Este vorba despre o arhitectura aparte si foarte ciudata, dar atat de fascinanta. Am fost cazati la casa agentiei de munca, unde se mai afla o romanca, lucratoare la un bar. Italianul a inceput sa se uite la ea, la nevasta patronului, obisnuit ca intotdeauna, dupa cum am aflat mai tarziu de la cumnatul lui, care mi-a spus multe. Dar ce folos. Era deja tarziu si casatoria infaptuita. Toti au vrut ca el sa se insoare si sa se aseze la casa lui si el a vrut asta, dar lupul isi schimba parul, insa naravul ba. Deci, daca toata viata a baut si a fost dupa femei, nu putea sa se schimbe tocmai acum, chiar daca la un moment dat a facut eforturi sustinute pentru a inceta cu viciile. S-a straduit, nu pot nega, dar nu era suficient. Trebuia sa renunte definitiv si el a fost tot timpul un om slab, care nu a luptat niciodata si eu nu aveam timp sa stau de el si sa ii suport viciile si sa lupt pentru el. Aveam altele de infaptuit. Nu pentru el venisem in Italia, ci pentru munca, asa ca l-am lasat sa planga si am plecat. Dar asta e mai tarziu. Pe moment trebuie sa va mai spun si alte amanunte. In Sicilia imi placea foarte mult. Era cam pentru sufletul meu cald, caci ma inconjura o natura luxurianta, asa cum imi place mie, si marea, minunata mare care ma fascineaza tot timpul, de cate ori o vad. Niciodata nu ma satur de ea. O iubesc nespus si as sta ore in sir s-o admir si nu m-as plictisi niciodata. Italianul aflase ca vreau sa plec si ca l-am luat pentru documente, caci femeia Ana, aceea, stiti voi care, ii spusese. El ii facuse o vizita, sau doua, trei, si mai multe, timp in care discutasera, printre altele si despre faptul ca el era indragostit de mine dar ca eu il voi parasi ( ceea ce era adevarat, dar el nu ar fi trebuit sa stie asta ). Mi-a facut atatea sicane, s-a imbatat

zilnic, mi-a facut scandal, mi-a luat documentele si a vrut sa mi le arda pe aragaz, apoi le-a ascuns, s-a luat de fata care statea in gazda la agentia de munca, ea m-a sunat la serviciu unde ma aflam si mi-a spus si de aici s-a produs o tragedie, pentru ca fata asta era amanta patronului agentiei si acesta, sicilian din nascare, i-a facut italianului betiv un scandal, frate cu moartea, dar a fost fair-play pentru ca i-a propus un targ: ii da bani de drum doar sa plece in acel moment la sora lui in nord, si fara mine. Eu oricum nu puteam pleca pentru ca lucram. El nici n-a vrut sa auda, a facut si mai mare scandal, fiind sigur ca sicilianul si cu patronul fabricii de ciocolata unde lucram ma vor face amanta lor, ceea ce n-a fost nici un moment adevarat, doar ca nebunul era sigur de asta. De aceea, a plecat asa cum convenise, dar nu m-a iertat nici un pic si zilnic ma suna de 60 de ori, plangea si imi spunea ca trebuie sa ma intorc. Il suna si pe patronul de la agentia de munca si pe patronul de la fabrica de ciocolata. Punctul culminant a fost atunci cand l-a sunat intr-o noapte pe patronul fabricii unde lucram si l-a amenintat cu sosirea carabinierilor in fabrica pe motiv ca are droguri puse in ciocolata ( ceea ce nu era adevarat ), daca nu ma trimite la el. Patronul fabricii mi-a povestit totul si cu mare parere de rau mi-a spus ca nu are ce face, pentru ca nu vrea sa vina carabinierii la usa lui, chiar daca nu e vinovat, mai ales ca eu nu aveam contract de angajare si asta nu l-ar fi avantajat. Peste tot pe unde am fost oamenii au fost foarte multumiti de mine, sotia patronului m-a implorat sa nu plec pentru ca eu salvez fabrica cu publicitatea mea, dar i-am spus ca nu am ce face, nu exista nici o solutie si nici o cale de mijloc, asa ca mi-am luat strictul necesar, am lasat acolo multe bagaje in speranta ca le voi lua altadata , ceea ce nu s-a intamplat niciodata de atunci si am luat autocarul pana la Enna si de acolo trenul. Eram obisnuita sa circul, italiana deja era de acum o limba prietena, nu mai aveam probleme, mai ales ca invatasem tot vorbind cu tot felul de oameni de peste tot si avand si o carte cu gramatica, oferita mie de nora batranei , vice primarita care ma dusese cu masina la Milano si ma ajutase atat de mult. V-am spus ca era o femeie minunata si deosebita ca suflet si caracter. Dumnezeu sa-i dea sanatate. Intr-un final am ajuns la italianul care m-a primit ca pe o regina, era in culmea fericirii, nu mai avea cuvinte de atata bucurie.

Dar ...nu s-a putut abtine de la bautura si femei. L-am intrebat de ce face asta si mi-a raspuns ca la ei asta e normal, ca toti fac asa si ca el si toti ceilalti au o viata libera. Prietenii, colegii il considera un prost daca nu face si el ca ceilalti. Eu i-am raspuns ca eu il consider un prost pentru ca face la fel ca ceilalti si ca nu merita prezenta mea. A continuat sa imi ascunda documentele, iar eu i-am spus ca trebuie neaparat sa ii caut un serviciu, care sa-l motiveze, sa-i placa ceea ce face. Speram ca in acest fel sa il pot canaliza spre munca, sa imi dea documentele si apoi sa plec. In orasul in care se afla, exista un birou de internet gratuit. In fiecare zi pentru o ora , de cele mai multe ori cu programare, aveam acces la ei. Dar fetele de acolo erau foarte dragute si ma lasau sa stau 2-3 orei. Astfel ca am inceput sa concep anunturi pentru munca. A durat cam doua luni si jumatate, timp in care el mintea ca se duce la munca impreuna cu un prieten ( alt afemeiat ) si in realitate se ducea cu o prostituata, care stricase sute de case in decursul anilor. Acea prostituata nu era alta decat Ana, cea care imi facuse cunostinta cu el. Vedeti voi, la prima vedere parea un tip de treaba si poate chiar era. Ii placea sa faca mancare, cumparaturi, curatenie, sa aranjeze casa, sa mute mobilele, sa conduca masina impecabil, sa aiba grija sa nu duc lipsa de nimic, spala rufele in masina de spalat si cand s-a stricat le-a dus pana la centrul unde sunt masini de spalat ca sa le spele, si asta de mai multe ori, ii placea sa se imbrace elegant si sa manance bine, dar avea metehne urate care nu compensau calitatile. De cand aflase ca vreau sa-l parasesc parca innebunise. La un moment dat i-am strigat ca mai bine ar fi murit el decat Laurentiu, pentru ca nu exista comparatie. La un moment dat am primit un raspuns la solicitarile mele de pe computer. Era un tip din Torino care avea o proprietate la Fossano. Acesta avea nevoie de cineva care sa-i administreze mosia si casele + terenul cultivabil. A venit sa discute cu noi si a cazut de acord asupra conditiilor de munca si viata de la Fossano. Intr-o zi a venit cu un camion mare si a incarcat toata mobila pe care o aveam si toate lucrurile si ne-a transportat la mosia sa. Era un tip de treaba, foarte sufletist, caritabil, o adevarata mana cereasca pentru italianul in cautare de munca. Odata stabiliti acolo, au venit si alti prieteni de-ai lui, care au curatat locul, au facut ordine si au pus totul in ordine. Am stat trei saptamani la Fossano. Era o priveliste de vis: orasul este o depresiune inconjurata de munti cu un castel masiv, care are 4

turnuri, inceput de Filip dAcaia in 1314 si terminat in 1332. O alta atractie este catedrala reconstruita la sfarsitul secolului al 18-lea in stil neoclasic. Apoi este Palatul Comandantului, o constructie baroca a secolului al 17-lea. Apele minerale de la Fossano sunt remarcabile si faimoase. Fossano este si un centru agricol de exceptie pentru nordul tarii. Prietenii proprietarului ne vizitau destul de des si fata care venea cu ei era romanca. Cu ea vorbeam mult si i-am povestit toata viata mea traita inainte si dupa Laurentiu. In centrul universului meu era Laurentiu, bine-nteles, tot ce am avut mai drag si mai scump, pana la venirea pe lume a copilului meu, cand Laurentiu a trecut pe planul secund. Si apoi i-am povestit de prostia pe care am facut-o pentru documente, i-am spus ca renunt la orice document, nu ma intereseaza nimic decat pacea si linistea mea sufleteasca si vreau sa plec. Gandul de plecare nu mi-a dat pace inca de la inceput. Eu, de felul meu, sunt o persoana foarte atasata de familie, de casa, tin foarte mult la notiunea de ai mei, sunt trup si suflet pentru ei. Este un devotament nativ fata de familie si fata de tot ce inseamna aceasta. In schimb cu acest italian nu aveam nimic in comun, nu simteam nici pe departe ca ar face parte din familie. Simteam doar nevoia sa il ajut, pentru ca asa sunt eu, sar in ajutorul oamenilor care au nevoie de mine. Dar, vazand comportamentul lui atat de urat si prostia lui atat de mare, mi-am dat seama ca nici sa-l ajut nu mai vreau, ca nu are rost sa-mi mai pierd vremea pe acolo degeaba si intr-o zi, cand proprietarul a venit pe acolo impreuna cu prietenii lui, i-am spus verde-n fata sa ma ajute sa plec, pentru ca nu mai stau nici o clipa. Atunci, el mi-a pus un bagaj facut la repezeala si m-a dus cu masina la gara, de unde am luat trenul spre Torino, dupa care l-am schimbat cu altul pana la Modena si de acolo un altul pana la Sassuolo, unde era centrul acela pentru internet gratuit, precum si nora batranei, aceea ca re ma ajutase in nenumarate randuri. M-am dus la ea si iam povestit tot ce facusem pana la acel moment, ea mi-a spus ca am procedat bine, apoi am fost si la asistenta sociala care ma cunostea si i-am povestit si ei si de acolo, direct la computer. Am dat anunturi pentru mine si in trei zile am gasit serviciu la Chianocco, aproape de Torino. Ce regiune minunata, inconjurata de munti ! Familia respectiva m-a asteptat la gara si m-a transportat la casa lor, o vila cu

un etaj, 6 catei, 4 pisici si 6 persoane, dintre care baiatul de 25 de ani, in carucior, accidentat la varsta de 14 ani si ramas invalid, o batrana de 71 de ani cu Alzheimer, o fetita de 6 ani foarte rea si obraznica, o fata la facultate si cei 2 parinti, ea isterica si bolnava de mai multe boli, la 43 de ani si el, un crai verde infloritor ( asa cum erau toti italienii barbati ), care juca in campionate de biliard si traise o aventura cu ingrijitoarea poloneza cea tanara pe care o avusesera in casa. In momentul in care am ajuns acolo am gasit o tragedie. M-au luat pe post de psiholog, sa ingrijesc de mai multi odata, pentru ca toti aveau nevoie de o schimbare in viata lor. Am stat la ei 6 luni, timp in care venea o verisoara de-a lor sa curete casa, eu dadeam doar cu aspiratorul, dar stateam foarte mult cu baiatul bolnav, cu fata cea mica, cu care faceam si lectii si o luam de la scoala, o duceam in parc, cu batrana, pentru ca trebuia supravegheata si cu mama cea isterica, ce avea cea mai mare nevoie de mine si de sfaturile mele. Era munca foarte multa cu ei, dar si cu cateii si cu pisicile. Aveau mare noroc cu mine pentru ca iubesc animalele pana la extrem, asa ca pentru mine asta era o placere, ma obisnuisem dar venise vremea sa plec acasa sa-mi vad copilul pe care nu-l mai vazusem de un an. Nu am cuvinte sa pot descrie ce simteam in suflet cand vedeam familiile acelea italiene cu copii si eu, fara sa am copilul langa mine. Sufletul meu a plans de nenumarate ori. Suferinta mea era foarte mare, infinita, pot spune, dar trebuia sa muncesc, stiam ca cei de acasa au nevoie de bani si ca doar eu ii puteam ajuta. Asa au fost acei ani, cand nu ne descurcam deloc cu banii si nu mai era nici o alta solutie. Aici in tara nu aveam relatii, cunostinte, care sa ma ajute, la acel moment. Acum, in anul de gratie 2011, ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a facut viata mai usoara si pot sa ma bucur de copilul meu, vazandu-l mai des si auzindu-l la telefon, stiindu-l langa mine, chiar daca nu mai locuieste cu mine. Pentru mine copilul meu e totul. Tot pentru el am plecat in Italia, ca sa ii fac o viata mai usoara, sa il ajut, sa fac ceva pentru familie. Si asa se gandesc toate mamele care pleca in Italia, Spania, Grecia, Germania, Franta etc. sa munceasca. Problema este ca se destrama familii din cauza aceasta. Femeile pleaca la munca si barbatii isi gasesc altele. Asta nu e bine si nu e sanatos pentru familiile din Romania, care au nevoie de unitate pentru a tine tara sanatoasa din punct de vedere social. Si in plus, copiii sufera cel mai mult, pentru ca nu mai au pe cei doi parinti

uniti. De aceea si randamentul la scoala nu mai este unul bun, productiv, ci dimpotriva. Societatea se duce de rapa foarte mult din aceasta cauza, in primul rand. In timp ce ma aflam la aceasta familie, m-a sunat mama sa-mi dea vestea ca tata a murit. Am plans in acea zi, dupa care a trebuit sa-mi reiau activitatile zilnice. Pe 24 decembrie i-am anuntat ca voi pleca acasa, pentru ca vreau sa serbez anul nou cu familia mea si ca ar fi bine sa-si caute pe altcineva. Pe 28 decembrie am luat autocarul si am venit acasa. Ce bucurie era pe capul meu. Ma simteam extrem de fericita. As fi vrut ca autocarul sa aiba aripi, ca sa ma poarte cat mai repede spre casa. Am stat acasa pana in iunie 2008, cand am plecat din nou, dar pentru scurt timp. Timpul petrecut acasa imi umplea sufeltul, dar nu ma ajuta din punct de vedere financiar, asa ca am inceput sa caut un job in Italia. Mi-au raspuns la anunt niste tipe care lucrau intr-o agentie a fortelor de munca din Siena. Mi-au spus ca imi ofera un job foarte bun, mi-au platit transportul cu avionul si asa am ajuns pe aeroportul din Roma unde m-am intalnit cu ele. Mau dus la intalnirea cu mama unei fetite de 8 ani, frantuzoaica, ce avea mare nevoie de ajutorul meu, mai ales ca psiholog. Eu nu stiam nimic despre ce va urma, nimeni nu mi-a spus nimic, ca sa vedeti ce smechere erau italiencele de la agentia respectiva, dar cum nimic nu e intamplator pe lume si Dumnezeu are grija de toate, eram linistita si curioasa in acelasi timp. Frantuzoaica nu mi-a spus prea multe, doar ca fostul ei sot, italian, era schizofrenic si betiv ( oare de ce nu ma mira ! ) si ca fetita era traumatizata de situatie. Cand am ajuns la casa lor, undeva in Toscana ( frumoasa e regiunea asta ! ) aproape de Porto dErcole ( port superb la Marea Tireniana ), de Siena si Grosseto, parca vedeam filmele italiene in care mafiotii au case enorme si intinderi de pamant, printre vegetatii luxuriante, magnifice. E de neimaginat ce poate exista pe lumea asta. Ea mi-a spus ca e pictorita si ca e foarte bogata, ca a mostenit o avere colosala ( nici nu era de mirare cu ce vedeam acolo ) si ca ma plateste oricat doar sa stau si sa nu plec de la ea. Si vreti sa va spun un secret? Am stat trei zile dupa care mi-am luat talpasita, pentru ca acolo era iadul

pe pamant si eu nu suport nebunia nimanui. Nu vreau bani, chiar daca am mare nevoie de ei, ci liniste si pace, buna intelegere si calm. Daca nu am astea, pa si pusi. Ce sa faca frantuzoaica cu atatia bani, cand ea nu avea liniste si pace. Era intr-un continuu stres, din cauza copilei aleia atat de nebuna si rea. Si mama nu era departe de a innebuni. Si ea avea ceva dubios, poate de la stresul provocat de fostul sot, de pe vremea cand traiau impreuna si de fetita care era imposibila. Eu nu suport copiii obraznici, rai, odiosi, diabolici. Niciodata nu m-am putut adapta la asemenea specimene. Si am cunoscut 3 asemenea mutanti in viata mea. Doamne-ajuta ca nu mai multi. Dar sa o luam cu inceputul. Fata asta avea o fata diabolica si o atitudine asemanatoare. Avea ceva rau si urat in privire. Maica-sa voia ca ea sa se joace cu mine, dar copilul nici nu vroia sa auda de asta. Avea o pisica pe care o chinuia groaznic. Iar pe maica-sa o batea sistematic oriunde s-ar fi aflat. Cand maica-sa conducea jeepul, fata o tragea de par si ii dadea palme si pumni, pana scapa femeia volanul. Chiar le-am spus la un moment dat ca nu am venit in Italia ca sa mor de mana ei. Cand maica-sa nu era acasa, fata asta nici nu-mi adresa vreun cuvant si facea doar ce vroia. Noaptea, statea pana la 2 -3 ca sa o chinuie pe maica-sa, se urca in patul ei si o tragea de par, o batea. Femeia era traumatizata zilnic. Ajunsese s-o obsedeze cumplit faptul ca va fi omorata in casa. Intr-o zi am fost la biserica si am cunoscut persoane foarte de treaba. Una din ele, o prietena de-a frantuzoaicei, era profesoara de religie. Intr-alta zi au venit la masa 2 prieteni de-ai frantuzoaicei, sot si sotie, ea psiholog. Fetita a facut niste scene de nebunie bune de un film horror. Sotul psiholoagei i-a zis frantuzoaicei sa-i dea cateva la fund s-o potoleasca, si eu am zis la fel, dar frantuzoaica ne-a spus speriata si cu ochii iesiti din orbite ca ea nu poate s-o atinga pe fetita ca s-o supere. Iesind afara, am reusit s-o prind pe posedata singura si s-o amenint ca-i dau o palma. Ea s-a dus repede in bratele maica-sii parandu-ma ce am zis. Atunci i-am spus maica-sii ca nu mai stau acolo. Asta nu e munca si eu nu am nevoie de asa ceva. A venit si profesoara de religie careia i s-au relatat faptele si aceasta a zis ca si mine ca psihopatei ii trebuie un exorcist. L-am rugat pe sotul psiholoagei sa ma duca pana la gara, mi-am facut valijoara intr-o clipa, frantuzoaica mi-a dat banii pe cele

3 zile cat am stat in balamucul acela, mi-a strigat printre lacrimi ca sunt egoista, c-o las asa cand are nevoie de mine, ca-mi da bani cati vreau doar sa nu plec.Eu nu am vrut sa stiu nimic. De-abia asteptam sa plec. Poate ca altii ar fi procedat in alt mod, stand langa femeie si ajutand-o, dar eu nu fac parte din aceasta categorie. Am vazut ca acolo doar un exorcist si multe rugaciuni erau trebuincioase, doar atat. Sute de psihologi sau psihiatri nu ar fi putut face nimic pentru ca fata aia sa devina un inger. Poate ca psihiatrii i-ar fi dat pastile, siropuri, care s-o transforme intr-o leguma sau pe-aproape. Dar in rest nu ar fi extirpat radacina. Cauza acestei isterii generale trebuia distrusa si aceasta era una de natura spirituala. Am plecat de acolo si cu un gest de usurare am luat bilet pentru tren. Unde era sa ma duc? Acasa. Deci am plecat cu trenul pana unde gaseam un autocar spre Romania. Am ajuns acasa dupa 2 zile, dar nu am ramas, caci am gasit pe site-urile italiene un alt job la o batrana care locuia in regiunea Puglia, orasul Francavilla. Baiatul ei locuia intr-o vila in oraul Ostuni, situat n provincia Lecce si se intinde de-a lungul Mrii Adriatice. Acesta este adesea descris cu numele de "oraul alb", deoarece are case cu acoperisuri albe si conice, foarte ciudate si unice. Sunt ca niste turle, dar nu chiar la fel. Cladirile sunt dispuse in cerc sub forma de con. Drumul de la Bari la Brindisi e pavat cu leandri infloriti si cu pepeni galbeni, gramezi mari, pentru ca totul e insorit si cresc tot felul de fructe, cele mai multe exotice, ca si plantele, de altfel. E o regiune magnifica, ca si Liguria, Toscana, Sicilia, Emilia-Romagna si multe altele din Italia. Am fost la Brindisi la o sora de-a batranei, in vizita. Eu ca ingrijitoare, trebuia s-o insotesc pe batrana, asa cum la Chianocco, cand am fost la familia cu 6 catei, i-am insotit si la Genova la delfinariul cel imens si la un safari-parc minunat, la Novara. La aceasta batrana de la Francavilla am stat 2 luni, dupa care am plecat la Bologna la o alta batrana, unde am stat alte 2 luni. Acesta a fost ultimul popas al periplului meu prin Italia. La Bologna stateam in oras, aproape de centru si trebuia s-o plimb in fiecare seara pe batrana. Aici aveam putin mai multa libertate pentru ca eu faceam cumparaturile si astfel ma puteam plimba prin magazine, pe strazi, programul nu era incarcat, apartamentul cu 2 camere al batranei era mic, asa ca nu era mult de munca si aveam timp si de internet point, si de plimbare. Sambata mergeam la targ, unde erau kilometri de strada cu tot ce

putea fi posibil si imposibil de imaginat de cumparat ;si multe din ele, chiar ieftine. In luna septembrie am primit un telefon de la un tunisian, care avea un bar cu restaurant la Marsilia si care mi-a spus sa merg sa lucrez la el ca manager. Am fost foarte incantata de idee, dar atenta si precauta la cat adevar era in ceea ce mi-a spus. Oamenii spun multe dar fac putine. Asa a fost si in cazul de fata. Mi-a trimis bani de transport si in noiembrie mi-am luat adio de la Italia ca sa merg in Franta de la Bologna la Marsilia cu Eurolines. Tunisianul m-a asteptat la autogara si m-a dus la barul lui. Avea la parter bar si la etaj restaurant iar ca anexa o casa cu 3 etaje pentru el si lucratorii lui. Fosta lui sotie, o frantuzoaica atragatoare lucra pentru el ca barmanita si el avea si o scoala auto pe care o coordona. De aceea imi spusese mie sa vin sa lucrez si sa administrez restaurantul, pentru ca el sa se poata ocupa de scoala sa auto. Problema era ca restaurantul nu era aranjat si nici camera in care eu aveam sa locuiesc impreuna cu picolitele pe care eu trebuia sa le aduc din Romania. I-am facut un rezumat cu tot ce ar trebui sa organizez, i-am spus ca sunt cheltuieli mari cu amenajarea restaurantului si a casei si i-am spus ca atunci cand totul va fi pus la punct sa ma cheme si apoi i-am cerut bani de transport pana in Romania si am plecat. Am luat trenul pana la Milano si apoi autocarul pana la Bucuresti. Asta se intampla la sfarsitul lui noiembrie 2008. In acest timp am corespondat cu un francez din Insula Corsica care m-a contactat pentru un job de ghid de turism pentru o luna de zile prin Romania si Republica Moldova. Xavier e un corsican care iubeste femeile mai mult decat viata sa. Va rog sa nu interpretati gresit. E vorba de cele de 20-40 de ani, slabe, frumoase. Eu oricum nu mai sunt genul nici unui barbat, la ora actuala, asa ca ma aflu in siguranta. De prin 2009 am incetat definitiv sa mai reprezint o atractie pentru nimeni, din cauza bolilor de care sufar. Si oricum varsta e mult peste limita peste care ar trece oricare barbat, care cauta doar tinerete si sanatate. Dar oricum nu ma mai intereseaza nimeni si nu mi-ar mai trebui vreodata. M-am lecuit pe veci dupa episodul nefericit din Italia. Oricum nici unul nu e ca Laurentiu si nu va fi in veci. Asa ca nu mai vreau sa intinez amintirea lui cu banalitati din acestea fara sens.

Deci, mai bine sa trecem peste asta si sa mergem la subiectul interesant pe care vreau sa vi-l relatez in continuare. Acest corsican cunostea o persoana de la Targoviste cu care colabora pentru diverse lucrari, traduceri, alte persoane, prin intermediul internetului. Eu trimisesem un CV la mai multe agentii de munca pentru ca vroiam sa lucrez altceva si printr-o intamplare CV-ul meu a ajuns si la aceasta persoana, care l-a dat corsicanului. Acesta m-a contactat prin email si mi-a spus ce doreste : un bucatar pentru ferma lui agroturistica din Corsica. Eu i-am spus ca nu sunt bucatareasa, dar ca am cunostinte care pot lucra pentru el. I-am trimis cateva contacte si el mi-a spus ca va veni in Romania sa caute personal bucatar, sa profite de vacanta si sa viziteze tara, dar si Republica Moldova unde avea vreo 3 tipe cu care coresponda si cu care spera foarte tare sa lege prietenie, daca ma intelegeti ce vreau sa spun. In februarie 2009 Xavier a venit la Bucuresti cu avionul, l-am asteptat la aeroport dupa care l-am transportat la noi, unde l-am gazduit. Mama l-a primit ca pe un prieten vechi si i-a gatit cele mai bune feluri de mancare. Eu l-am plimbat prin Bucuresti si dupa 2 zile a inchiriat o masina si am plecat prin tara. A vrut sa vada Dunarea la Cernavoda, apoi am luat-o spre Moldova, Bucovina, unde vorbisem pentru un teren pe care vroia sa il cumpere. In Bucovina ne-am intalnit cu un baiat cu care vorbisem pe net despre terenuri de vanzare. Acolo, Xavier a vizitat mai multe terenuri, a vorbit cu mai multe persoane si intr-un final s-a hotarat sa cumpere un teren, care fie vorba intre noi, nu era ceea ce mi-ar fi placut mie, dar nu eu il cumparam. Mi-am spus parerea dar el a facut ce a vrut. Oricum a spus ca se mai gandeste pana cand face calatoria in Romania si in Republica Moldova dupa care la intoarcere il cumpara. Vroia intre timp sa vada si terenurile din Republica Moldova, poate se hotara la vreunul. Dar dupa ce a vizitat-o, s-a lamurit ca nu are ce afaceri sa faca in Republica Moldova cu pamantul. Apoi l-am dus prin Bucovina sa vada regiunea, am trecut in Transilvania, a vizitat mai multe orase, printre care Bistrita, Targu-Mures, Sighisoara, Sibiu, a mers la Cheile Bicazului, apoi Brasov, a vizitat cetatea Rasnov, castelul Bran, castelul Peles, si de acolo pe Valea Prahovei spre Bucuresti. A predat masina inchiriata si a luat bilete de tren Bucuresti-Chisinau. Ajunsi in capitala Republicii Moldova, corsicanul a inceput sa isi caute prietenele. Din trei a gasit doar una, ucraineanca,receptionera

la un hotel. Aceasta a fost foarte bucuroasa si prietenoasa cand l-a vazut. Ne-a aranjat o vizita la cramele cu degustare de vinuri De la Milestii Mici, renumita si inscrisa in cartea recordurilor, + masa de pranz la un pret destul de piperat pentru buzunarul meu, dar omul a fost un galanton desavarsit si a platit pentru noi trei. A fost foarte frumos acolo si ne-am distrat pe cinste. Muzicantii au cantat muzica populara moldoveneasca, masa a fost grozava, dar vinurile 3 tipuri diferite cam acre. Si cum ne-am dus acolo cu masina femeii, ne-am si intors la fel pana in oras, adica in Chisinau. La Milestii Mici ne dadusera niste vin pentru acasa : o sticla desfacuta , doar cu dop pus superficial si o sticla ermetic inchisa. Sticla inchisa i-am dat-o cadou, rusoaicei, iar sticla cu dop am pus-o in masina, care bine-nteles ca s-a varsat in timpul hurducaturilor drumului. Dar ce drum ! Soselele noastre sunt parfum fata de drumurile din Republica Moldova. Am fost pana la Soroca sa vizitam orasul. Soroca este un ora n nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al rului Nistru, la 160 km. de capitala Moldovei Chiinu, n partea de nord-est a Republicii Moldova. la frontier cu Ucraina. Oraul are 37,2 mii locuitori. La Soroca funcioneaz un muzeu de istorie i etnografie care include i Cetatea Sorocii, construit de tefan cel Mare n 1489. Pentru cei care nu stiu inca, Republica Moldova, pana la Nistru, a fost o parte a Moldovei noastre strabune. Republica Moldova facea parte din Romania, pana cand au luat-o rusii. Dupa ce am vizitat Soroca, ne-am intors la Chisinau unde am mai stat o zi, dupa care am luat un autobuz si ne-am dus sa vizitam renumita Transnistria, unde stupoare...se vorbeste doar ruseste, pentru ca asa le-a fost impusa aceasta limba de regimul comunist rus. Oamenii de aici, nu stiau romaneste ! Culmea! Transnistria n sens geografic este delimitat de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului i litoralul de 150 km al Mrii Negre. Prin romni transnistrieni nelegem ns pe toi cei de dincolo de Nistru, cuprinznd Podolia i mergnd pn la Nipru ba chiar Don, n Crimeea, Caucaz i Siberia.

Deoarece in Transnistria un turist nu are ce sa vada, am plecat dupa numai 3 ore. Am luat un autobuz de intoarcere in Chisinau. Dar vama din Transnistria a fost mai ceva decat cum era la noi pe vremea comunismului. Si ma refer la anul 2009. Am fost opriti la o bariera, situata in locul unde erau pozitiile armatei si politiei moldovenesti. La controlul transnistrean, care a durat peste o ora si jumate, cu controale prin bagaje, pana la urma ni s-a dat declaratie vamala in limba rusa cu ordin sa fie completata. Am completat-o, vamesul a controlat inca o data toate datele ne-a dat un cont , francezul a achitat o suma in lei moldovenesti, i-am dat vamesului bonul de plata, el din nou a controlat actele, apoi a stampilat declaratia vamala si ne-a urat drum bun, preantampinandu-ne sa fim atenti, fiindca daca la iesire din RMNistreana nu vom avea declaratia, vom plati niste amenzi. Si nu aveam voie sa avem mancare cu noi. Ce experienta urata si ce tristete in sufletul meu pentru ceea ce am vazut. Am ajuns la Chisinau, am luat trenul si am plecat spre Romania. Cand am ajuns la vama cu Romania unde ne-au controlat doar pasapoartele, m-am simtit atat de usurata si fericita, de parca statusem captiva intr-o pestera. La Iasi am facut o escala ca sa vizitam orasul care, va spun sincer, mi-a placut grozav de mult. Am mancat si apoi ne-am dus la gara, am luat trenul si ne-am indreptat spre Bucovina. Am avut noroc pentru ca la coborare am fost asteptati cu un autoturism, care ne-a purtat spre Poiana Stampei. Acolo francezul a cumparat un teren, nevazand bine despre ce este vorba, deoarece era acoperit cu zapada, doar ca i-a placut pozitia terenului si zona. A mai stat doua zile in Vatra Dornei, a facut niste vizite pe la cunoscuti discutand afaceri, a mai vizitat terenuri, gospodarii taranesti si apoi ne-am indreptat spre gara ca sa luam trenul pana la Bucuresti. Odata ajunsi in capitala a stat o zi ca sa isi puna ordine in idei, a discutat cu mine ce am de facut in continuare, mi-a dat instructiuni precise despre munca pe care aveam s-o prestez ca angajata...dar asta ramane de povestit in capitolul Poiana Stampei. Si-a facut bagajul si dupa cum era de asteptat l-am dus cu un taxi la aeroport, cu promisiunea sa-l tin la curent cu intregul mers al afacerii ce aveam sa demarez.

CAPITOLUL X POIANA STAMPEI 2009

In aprilie 2009 am lasat Bucurestiul, familia, casa si am plecat la Poiana Stampei, ca sa lucrez pentru francezul din Insula Corsica. El plecase din tara, asa cum v-am povestit in capitolul anterior si m-a lasat pe mine responsabila cu lucrarile. Dar mai bine sa o iau de la capat cu povestirea. Cand inca se afla in Bucovina, in luna martie, francezul a vorbit cu proprietara terenului de la Poiana Stampei si a stabilit de comun acord sa lase toata afacerea in seama mea pe toata durata lucrarilor.Am mers impreuna la biroul notarial si am completat o procura semnata de francez, prin care mi se dadea mana libera pentru lucrare. Apoi am mers la banca din Vatra Dornei unde francezul a deschis un cont pentru lucrare pe numele lui si un cont personal pentru salariul meu. Apoi stiti continuarea din capitolul anterior. Ne-am intors in Bucuresti, dupa care l-am dus la Otopeni de unde a plecat cu avionul spre Insula Corsica. Revenind la luna aprilie 2009, va spuneam ca am lasat totul in urma si am plecat la Poiana Stampei. Aflata la hotarul dintre Moldova si Ardeal, comuna Poiana Stampei este este intr-o zona inconjurata la vest de Muntii Bargaului, la nord de Depresiunea Dornelor, la est de Muntii Bistritei, relieful este

ondulat, avand culmi in partea de aval, iar in partea superioara a paraielor, de culmi proeminente si vai inguste. Namolul de la Poiana Stampei este transportat in statiune pentru a fi utilizat in cura balneara. Altitudinea medie a zonei este de 800m, cu varful Pietrosu de peste 2.000m. si Tamau de 1.800m. Masivele importante sunt la est Muntii Bistritei si la sud Muntii Calimani. Padurile si alte terenuri cu vegetatie forestiera se intind pe o suprafata de 117 ha. In ordinea importantei resurselor naturale sunt: padurea, turba, piatra de constructii, pasuni si fanete. Si iata unde si-a dorit corsicanul sa isi cumpere teren ca sa ridice o casa de vacanta pentru el si familie, ori de cate ori isi doreste sa vina in vacanta. Francezul aranjase cu proprietara terenului sa imi inchirieze o camera pe acel teren, dar acolo nu era nici apa, nici lumina. Deci nu puteam sta in acele conditii sub nici o forma. Spre norocul meu, la 200 de metri statea familia baiatului care ne facuse cunostinta cu proprietara terenului. Deoarece aceasta familie a fost mult mai mult decat minunata, m-a convins sa stau acolo pe perioada lucrarilor. Si asa am intrat in a doua mea familie, dupa cum am numit-o eu, pe buna dreptate. Familia Ivan, binecuvantata de Dumnezeu este compusa din sase persoane minunate, exceptionale din punct de vedere comportamental si spiritual : Reveica ( numita si Raveca ), mama a doi baieti superbi : Bogdan si Dan, Gruia, sotul Ravecai, mama Ravecai si Tucu, fratele Ravecai. Gospodaria lor este asa ca la mai toate gospodariile bucovinene, bine aranjata, cu vaca, pasari de curte, ograda, fan, staul, am asistat si la mulsul vacii. Mi-a placut nespus de mult acolo din toate punctele de vedere: ambianta placuta, aer, locatie,natura inconjuratoare, mancarea deosebit de naturala si curata. Din secretele buctriei tradiional bucovineane v imprtim i faptul c gustul bun al ei se datoreaz i folosirii pentru gtit a unor ustensile tradiionale care pstreaz intact gustul natural i nu-l altereaz: linguri de lemn, covat de lemn, ceaun din tuci, vase de lut. La toate acestea se adaug i un ingredient pe care to mai muli uit s-l adauge cnd prepar o mas: respect i dragoste. Poiana Stampei este una dintre frumoasele comune ale Bucovinei n care se pstreaz obiceiurile de peste an, dar mai ales cele nchinate Marii Srbtori Pascale, serbarilor de iarna, Sfintelor

Sarbatori de Craciun, serbarilor campenesti deosebite, festivalurilor organizate destul de des, balurilor gospodarilor etc. Am fost puternic impresionata de tot ce am vazut in cele zece luni de existenta in comuna si am admirat tenacitatea, iscusinta, vrednicia si marinimia inimilor acestor incantatori locuitori ai Bucovinei, tara turismului si a bogatiilor naturale ( multe neexploatate inca ). Rul Dorna este un afluent al rului Bistria. El se vars n dreptul localitii Vatra Dornei n rul Bistria Aurie. n iulie la Poiana Stampei are loc ediia Srbtorii Comunei Poiana Stampei i a Festivalului Naional Flori de pe Dorna la care am participat si eu. In prima zi are loc primirea i cazarea turitilor i a invitailor, iar apoi jurizarea celor mai frumoase grdini i gospodrii de pe teritoriul comunei. Deschiderea oficial a Festivalului Naional Flori de pe Dorna are loc n parcul din apropierea Casei Muzeu. Dintre activitatiile care au loc la festival doresc sa enumar: crearea unui covor din flori naturale si aruncarea de ctre copii a coronielor de flori pe rul Dorna. Au loc de asemenea concursuri sportive, vernisarea unei expoziii gastronomice si concursul de gtit n aer liber, concurs care se desfoara la o stn turistic din apropierea centrului comunei. Minunat, nu-i asa? Dar cum nu totul poate fi frumos in viata de zi cu zi a pamantenilor, mult m-a indurerat faptul ca oamenii din Bucovina si din alte zone ale tarii isi vand pamanturile pentru ca nu are cine sa le lucreze, tinerii au plecat sau pleaca la orase, iar batranii sunt de-acum neputinciosi si nu mai pot creste animale sau cultiva pamant. Nici posibilitati financiare nu au ca sa poata lucra in continuare ( vorbind de cei care mai pot s-o faca din punct de vedere fizic ). Ianinte vreme povestesc ei aveau multe vaci, care dadeau productie mare de lapte, folosit in fabricile de industrializare a laptelui. Dar in prezent, statul prefera sa importe lapte, decat sa foloseasca laptele autohton, care este natural, curat, foarte bun. Vacile din Bucovina mananca doar iarba, nu chimicale si sunt grase si frumoase, iar iarba se stocheaza pe timpul toamnei si al iernii, astfel incat vacile au resurse

de hrana naturala tot timpul anului. Am vazut toate astea cu ochii mei, asa ca va spun din sursa sigura. Si sunt bine ingrijite de sateni, sunt mulse de doua ori pe zi. Dar ce fac ei cu laptele, va intrebati? Vand laptele cu 0,50 lei litrul la consortiul industrial care il recolteaza de la toti satenii ca sa il prepare. Da. Exista fabrica de prelucrarea laptelui, dar productia de branzeturi e prea mica tocmai pentru ca taranii nu mai cresc vaci multe, ci cate una, doua si de aceea statul ia lapte si derivate din alte parti. Agricultura nu este incurajata si nici turismul. S-ar castiga foarte multi bani din agricultura si din turism, daca cineva ar fi interesat sa faca ceva in acest sens. Daca m-ar fi pus pe mine sa coordonez agricultura si turismul, da, as fi facut multe lucruri pozitive, dar cum eu nu activez in nici un partid si sunt neica nimeni fa de marii boi care nu fac nimic, ci doar trag bani pentru ei, nu am acces la acele varfuri la care nu patrunde decat vantul si soarele. Si ca mine sunt sigura ca ar fi multi cu idei si intentii bune, care ar dori sa schimbe ceva in tara asta ca sa mearga lucrurile mai bine si sa fim stimati de intreaga lume. Dar sa va spun ce am facut mai departe pentru corsican. Mi-a trimis bani ca sa ii dau proprietarei terenului, cumparandu-l. Am facut act de vanzare-cumparare si i-am dat banii femeii. Apoi a trebuit sa merg la serviciul de cadastru, au intocmit actele cadastrale, m-am dus la Campulung inde m-am intalnit cu inginerul care venise inainte la Poiana Stampei si vazuse terenul si care mi-a intocmit proiectul pentru constructia casutei. Dupa doua saptamani, inginerul mi-a dat inmanat proiectul, cu care m-am dus la un centru xerox si am facut copii, pentru ca imi trebuiau la Suceava, unde aveam sa iau niste autorizatii de constructie. Cu proiectul si cu autorizatiile m-am dus apoi la Primaria din Poiana Stampei unde am obtinut si de acolo o autorizatie. Dar sa nu credeti ca am facut toate astea intr-o zi. Dade unde ! Toata afacerea s-a intins pe aproape doua luni de zile. Dupa ce am avut absolut toate autorizatiile, am cautat o echipa de specialisti care sa construiasca acea casuta de vacanta pe care si-o dorea francezul. Nu pot sa descriu cat timp m-am milogit de echipa sa vina sa inceapa lucrarile. Am gasit si eu o echipa extrem de ocupata ; e adevarat ca foarte buna, dar foarte ocupata. In sfarsit, dupa trei saptamani a venit o echipa si a turnat piatra ca sa formeze drumul,

pentru ca nu exista nici un drum de la sosea pana la casuta pana la acel moment. Au fost destule rabe ( camioane de mare tonaj care transportau piatra de la cariera la locul lucrarii ) si s-au facut multe transporturi. Dupa ce au terminat de construit drumul in 4 zile, nu au mai venit o luna de zile. Apoi au venit doar trei lucratori care au sapat locul pentru fundatie si alta saptamana de asteptare. Apoi au venit sa toarne fundatia si am mai asteptat o saptamana. In sfarsit au venit cu materialele si s-au apaucat de construit. Nu-mi venea sa cred ca vad cu ochii mei cum se ridica o casuta din lemne. Dupa ce au construit-o nu au mai venit o luna de zile, timp in care i-am sunat zilnic sa ii rog sa vina. Dupa o luna au venit oamenii care au pus faianta, gresia, parchetul si geamurile. In noiembrie a fost gata casuta. Va puteti inchipui cat de mult a durat pentru ca in timpul acesta echipa mai ridica si alte case si nu avea timp doar de mine. In timpul constructiei, fantanarul cel batran al zonei, a construit o fantana din care trebuia sa aprovizionez casuta cu apa. A fost adusa si fosa septica, dar nu a fost montata decat foarte tarziu, in noiembrie. Cu lumina a fost o alta poveste lunga si obositoare. Am obtinut aprobari, am fost cu dosarul la Enel, am obtinut alte aprobari, a venit o alta echipa care se ocupa de trasul electricitatii si a facut masuratori, a sapat un sant de la sosea pana la casuta, directorul de la Enel a dispus transportarea unui stalp pentru electrica si care a fost ridicat la sosea, apoi cablul a fost tras si ingropat de la sosea pana la casuta unde au instalat si tabloul, dupa care echipa a inceput trasul luminii si montarea prizelor in casuta. Au facut o munca uriasa, recunosc. O alta lucrare facuta de o alta echipa a fost montarea sanitarelor, a centralei termice si a hidroforului. In sfarsit, dupa lupte seculare am obtinut casuta. Mobilarea ei a fost o actiune pe cat de grea pe atat de frumoasa. L-am intrebat inainte pe francez cum vrea casa mobilata, iar el a raspuns ca lasa totul la gustul meu. Acum imi pare foarte rau ca am mobilat-o dupa gustul meu, deoarece a iesit eleganta, sofisticata, ca din cataloagele straine, dupa gustul meu, dar cand a venit francezul impreuna cu un prieten de-al sau ca sa inaugureze casuta, nu i-a placut asa cum am mobilato eu. De-asta era mai bine sa nu ma bag si sa-l las pe el sa si-o mobileze. I-a parut rau si de banii pe care i-a bagat in casuta si in mobila. Dar prietenului sau i-a placut enorm de mult ceea ce am

facut eu. Si nu ma mira, deoarece prietenul sau e un artist, e sculptor si are gusturi rafinate. In ziua in care a venit a facut cumparaturi si apoi a invitat mai multe persoane pentru inaugurare. A fost o asazisa petrecere. Cei doi francezi au stat cateva zile, au discutat cu mine despre ceea ce mai am de facut in continuare, i-am facut o lista cu tot ce cheltuisem, caci corectitudinea m-a caracterizat intotdeauna, el a spus ca vrea sa transporte casute de lemn in Corsica pentru prietenii sai, dupa care au plecat in Insula Corsica luand avionul de la Cluj. Eu am mai ramas sa administrez casuta, sa platesc lunar facturile de TV si lumina si am fost si la Registrul Comertuluidin Vatra Dornei unde am deschis o Intreprindere Individuala, care imi dadea dreptul sa intermediez transportarea casutelor de lemn din tara in strainatate. Am petrecut sfintele sarbatori de Craciun si Anul Nou cu familia minunata care m-a gazduit si pe data de 10 ianuarie am plecat la Bucuresti ca sa inregistrez intreprinderea individuala la Registrul Comertului din Bucuresti. Cu toate documentele de la Vatra Dornei si Suceava ( unde este sediul central ) am pornit spre Bucuresti. Am rezolvat problema incredibil de repede si am platit taxa anuala. Insa problema se anunta mult mai complicata decat credeam, deoarece mama s-a imbolnavit in martie 2010 si nu am mai putut sa plec la Poiana Stampei, asa ca francezul a pus pe altcineva sa administreze casuta si eu am terminat cu aceasta regiune a tarii si cu lucrul acolo. Mi-a parut rau atat mie cat si francezului, care avea incredere in mine, dar asta a fost. In fata destinului nu se poate pune nimeni. Am ramas definitiv la Bucuresti sa o ingrijesc pe mama, care are probleme de sanatate. Va marturisesc din suflet ca mi-as dori sa plec si eu in vacanta in Insula Corsica, mai ales ca francezul mi-a spus ca daca strang minim 10 turisti, maxim 14, pot veni in Corsica impreuna cu ei ca ghid de turism. Ar fi super tare si asa as mai evada putin din mediul monoton in care m-a aruncat soarta. Mi-ar prinde bine o mica vacanta. Mama ar ramane cu matusa mea si cu o vecina pana la intoarcerea mea, ca doar nu as pleca definitiv. Simt nevoia, din punct de vedere psihic, sa ma relaxez putin.

C A P I T O L U L XI IESIRILE DIN TARA INAINTE DE 1989: IN 1985 IN UNGARIA LA BUDAPESTA IN 1986 IN URSS LA MOSCOVA, TBILISI SI EREVAN DUPA 1989: IN 1992 IN FRANTA LA PARAY-LE-MONIAL, LOURDES SI PARIS IN 2010 IN SPANIA LA MADRID

Prima iesire din Romania! Ce eveniment important pentru o viata traita doar in comunismul care ne-a marcat infiorator, desi unii nu recunosc asta. Si tara noastra, si acum, in acest an, are influentele acelor vremuri, precum si mentalitati, conceptii, idei. Nu ne putem debarasa de acea plaga infernala prost functional, gresit pusa in practica de un despot megaloman si consoarta lui la fel ca si el, ba chiar mai rau. Organizatorii excursiei m-au inscris si pe mine si am fost foarte bucuroasa. Pe vremea lui Ceausescu multa lume pleca la sarbi, unguri, bulgari si rusi ca sa vanda haine cumparate in Romania si sa aduca tigari, margarina, cutii cu pate de ficat si multe

altele. La noi acestea erau raritati si se mai gaseau la Casele de Comenzi din cand in cand si in magazine, dar foarte rar. Vanzatoarele se obisnuisera sa ascunda aceste produse alimentare valoroase in acele vremuri si sa le vanda pe sub mana doar cunostintelor sau persoanelor care cotizau cu mai multi bani decat pretul real. Adica le vindeau la suprapret. Asa faceau cu salamul de Sibiu, tigarile BT, HB, chinezesti, albaneze, etc, cu branza, cascavalul, uleiul mai bun, ciocolata, cacaoa, cafeaua si cu multe altele. Dar astfel de produse se gaseau in magazinele din Ungaria, URSS, de la sarbi . Si atunci, romanii duceau acolo tricouri si articole intime din bumbac, precum si artizanat, scurte din f, costume din f pentru copii, rochii si bluze din bumbac, prosoape si le vindeau pe unde nimereau fara ca politia sa ii vada, caci nu aveau voie si cu banii obtinuti cumparau produse de la ei si le aduceau familiei sau spre vanzare in tara. Ca multi altii am cumparat si eu produse romanesti ca sa le transport in Ungaria sa le vand. In 1985 mi-am lasat copilul cu sotul si cu mama si am plecat cu serviciul intr-o excursie de 5 zile la Budapesta. Era cam la o saptamana dupa Invierea Domnului. Colegii mei si cu mine am luat trenul de la Bucuresti si am mers o noapte, iar a doua zi pe la pranz, ne-am trezit la Gara Keleti din Budapesta. Ne-au dus la motelul unde eram cazati pe strada Rakoczi, am lasat bagajele si am iesit cu totii pentru a vizita orasul. Am facut tur de oras, am vizitat Buda si Pesta, doua bijuterii arhitecturale variate si minunate, iar podurile peste Dunare sunt adevarate capodopere de arta. Budapesta este un oras superb. M-as duce in fiecare an acolo. A doua zi, am plecat impreuna cu prietena mea la o piata de-a lor unde mai erau si multi polonezi care isi vindeau lucrurile, dar a venit politia si a trebuit sa plecam urgent de acolo. Ne-am dus prin magazine intreband daca au nevoie de lucruri de cumparat. Luasem de la biblioteca Sadoveanu din Bucuresti un dictionar roman-maghiar si imi extrasesem cuvinte necesare in excursie, asa ca vorbeam cu ungurii in limba lor si ne intelegeam. Dar la un moment dat am intrat intr-un magazin de haine unde se afla o doamna mai in varsta care vorbea franceza asa ca am fost in elementul meu. I-am spus doamnei ce doresc si dansa m-a invitat acasa, caci statea la 5 metri de magazin. Eram insotita de prietena mea cea mai buna, Gina, care imi era si colega si care

insistase sa merg si eu in excursie. Ce fericire a fost pe mine ca am gasit o doamna respectabila care vorbea franceza. Apoi, cand am ajuns acasa la domnia-sa ne-a spus ca este evreica la origine, ramasa in Ungaria dupa razboi. Mi-aducea aminte de profesoara mea de matematica de la liceu, evreica, cea care m-a ajutat foarte mult. Doamna din Ungaria a fost foarte amabila si ne-a luat lucrurile ( ale mele si ale prietenie mele ) si le-a vandut pe la cunostinte, prietene, astfel incat am facut din vanzarea lor 3000 de forinti si mi-am cumparat destule lucruri necesare pentru familie, cadouri pentru rude si o bluza pentru mine. Acea doamna a fost placut surprinsa de mine, m-a admirat pentru ca vorbeam fluent franceza si m-a rugat sa plec din Ungaria in vest. Imi dadea pasaportul ei ca sa fug. Eu i-am spus ca am un sot si un copil care ma asteapta si nu pot sa fac asta. As fi facut-o si cu ochii inchisi daca nu aveam familie, dar in conditiile date nu vroiam sa fac ceva de care sa-mi para rau. Ea avea cunostinte in vestul Europei si ma trimitea la ele, dar eu am refuzat-o politicos si cu parere de rau. Nu i-am mai spus ca visul meu de o viata era acela de a pleca in Franta si de a ma stabili acolo, de a urma o facultate si de a-mi crea un viitor frumos. Dar acest vis fusese la 18 ani, dupa ce-mi luasem diploma de BAC. Destinul meu imi pregatise in schimb cu totul altceva. Oricum, i-am multumit nespus de mult pentru ca a fost atat de draguta cu mine si m-a ajutat foarte mult si asa. Mi-a cerut adresa de acasa si cand am ajuns in Romania mi-a scris, si mai apoi mi-a trimis si un cadou cu cateva ciocolate, biscuiti, ce putea si ea sa imi dea. Am fost atat de emotionata de gestul ei minunat si de inima ei deosebita. Apoi i-am tot scris pana intr-o zi cand nu mi-a mai raspuns deloc. Am fost coplesita, caci stiam ca nu mai era. Imi era ca o mama. Eu aveam 33 de ani si ea cam 65. Pacat ca astfel de suflete pleaca atat de repede din aceasta lume. Acolo, la Budapesta, m-am simtit groaznic vazand cum colegii si prietenii mei, de altfel oameni cu facultati, cu functii bune, isi lipeau nasurile de vitrinele magazinelor si le dadeau lacrimile, spunand ca asa ceva nu au mai vazut niciodata. Da, comunismul romanesc a fost cumplit. Si am subliniat comunismul romanesc pentru ca Ceausescu a facut ca noi sa traim atat de rau spre deosebire de celelalte tari

comuniste, care o duceau infinit mai bine ca noi. Si astazi nu este la fel? De ce o fi poporul sta roman atat de oropsit si obidit nu inteleg. Cum este astazi in Ungaria? Dar la sarbi, croati, bulgari, rusi? Si cum e la noi? Toate mizeriile sunt in magazinele alimentare. Am stat atata timp in Italia si am vazut ce mezeluri si branzeturi au ei si cand ma uit la magazinele noastre alimentare ma apuca jalea. Toate produsele sunt injectate cu tot felul de porcarii, care miros urat a medicament si care fac rau organismului. ACUM, CEVA IMPORTANT DE CARE TREBUIE SA STITI CU TOTII. Iata ce spune Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi: Mezelurile contin aditivi foarte periculosi, cum ar fi: nitrati si nitriti de sodiu si potasiu (de la E 249, la E 252), fosfati (de la E 339 la E 343) si polifosfati (de la E 450 la E 452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. In prezenta proteinelor, nitritii se transforma intr-o substanta care favorizeaza aparitia cancerului de stomac. In doze foarte mari, nitritii dau o toxicitate acuta care impiedica sangele sa mai transporte oxigen. Sugarii si copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substante, care le creeaza probleme respiratorii. Un aditiv pe care producatorii il folosesc ilegal si destul de frecvent in mezeluri, fara sa fie sanctionati, este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975, amidonul nu este admis in produsele din carne. Totusi, mezelurile au amidon cu nemiluita, pentru ca acest aditiv retine multa apa si mareste cantitatea de mezel, inlocuind in fapt carnea. Chiar daca au fost siliti de legi sa treaca pe etichete toate componentele retetei, producatorii din Romania se feresc sa dezvaluie cantitatile adevarate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfati, nitriti, nitrati, arome sintetice si coloranti, multa sare si multa apa. In ultima vreme, au aparut tot soiul de aditivi care n-au fost testati toxicologic, dar pe care producatorii au inceput sa-i foloseasca intens. Dintre cei mai periculosi sunt fosfatii, care, in exces, impiedica fixarea calciului in oase. Imaginati-va ce inseamna asta pentru copii. Glutamatul monosodic da gust. Stimuleaza pofta si te face sa mananci incontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mancand si mancand, duce la obezitate. Aspectul de delicios al mezelurilor este dat, in mare parte, de faina

de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compozitia unui parizer ieftin sau a unui salam. Amidonul, chiar n-are ce cauta intr-un produs din carne. Pentru ca nu vor sa fie scrupulosi, producatorii promit sa-l treaca pe lista ingredientelor. Pestele afumat este mai greu de digerat din cauza fumului, care pe deasupra mai contine si substante nocive. Prin afumare, pestele isi pierde o parte din calitatile nutritive. Crenvurstii contin in cea mai mare parte MDM, adica tocatura de oase, tendoane, pielite, grasime (tot ce mai ramane din carcasa de pasare dupa ce se ia carnea), sunt pline de bacterii care ne pot imbolnavi grav. Salmonella, raspunzatoare de toxiinfectii alimentare si campilobacter, o bacterie care favorizeaza cancerul de stomac, stau la suprafata carcasei de pasare, pe piele. In momentul in care carcasa este tocata, bacteriile se amesteca in toata masa produsului, care, chiar daca mai este preparat termic, ramane infectat pana la consumul propriu-zis. De la Cristim au glutamat de sodiu, un aditiv foarte periculos, neurotoxic, care este printre principalii factori de producere al bolii Alzheimer. La fel si Agil Timisoara, C&C Resita, Agricola Bacau si Elit Cugir-Alba Iulia, mezeluri pline de aditivi alimentari gen glutamat de sodiu si inozinat de sodiu la greu, nu recomand comsumul lor din cauza ca sunt neurotoxice. Si aceste fabrici de mezeluri sunt doar cateva exemple din altele zeci. Iata, dragii mei cititori, ce reprezinta hrana in Romania ; hrana pentru copii si adulti, pentru toata populatia tarii. Si asta e o mica parte. Carnea de pui, de vita, de porc este injectata cu substante nocive. HCAs sunt substante cancerigene care se formeaza in alimentele preparate la temperaturi ridicate, deoarece acestea actioneaza asupra aminoacizilor si asupra creatininei din alimentele de origine animala. In alimentele pregatite la gratar se formeaza cea mai mare cantitate de HCAs, urmate de alimentele pregatite in tigaie si cele fierte. James Felton, directorul Universitatii din California, ne sfatuieste cum sa facem un gratar gustos, savuros si cat de cat sanatos.

1. Carnea ar trebui bagata la cuptorul cu micounde cateva minute inainte sau dupa ce a fost pregatita. Acest procedeu ajuta la eliminarea HCAs, deoarece ajunge in sucul lasat de carne, iar acesta poate fi aruncat. 2. Reducerea temperaturii de pregatire prin subtierea bucatii de carne. 3. Carnea nu trebuie pregatita foarte bine, cum se spune trebuie lasata mai in sange, deoarece cu cat carnea sta mai putin pe gratar, cu atat se formeaza o cantitate mai mica de HCAs. Aditivii sintetici din semipreparatele din carne rmn n organism chiar i zece ani, pentru c tubul digestiv nu le poate digera. Consumul anual de mezeluri n Romnia este de aproximativ zece kilograme pe cap de locuitor, ceea ce nseamn c, n fiecare zi, un romn mnnc cam 28-30 de grame de produse din carne. Anul trecut, media rilor europene mergea ctre aproape 100 de grame consumate zilnic. Totui, diferena este dat de calitatea semipreparatelor romneti din carne, care este printre cele mai slabe din Europa, asta i pentru c romnii nu se arat preocupai de ce pun n farfurie. n unitile de producie mari i n abatoarele tehnologizate, sacrificrile de animale sunt rare. Dup tranare, 80% din carne se folosete pentru specialiti, iar restul intr n producia salamurilor, a crnailor, parizerului i a crenvurtilor. Cantitile sunt ajustate cu mult slnin tare, dar i cu soia sau alte grsimi hidrogenate. Malaxarea se face ntr-un recipient mare de metal, n care se pun la tocat carnea, apoi slnina i oriciul. Din saci de rafie se adaug fina de soia, i, potrivit fiecrui reetar, se adaug aditivi sintetici i colorani. Omogenizarea se face n cteva minute, iar pasta prinde gust i aspect de carne. Ambalarea se face n membrane de plastic, care, uneori, ajung s coste mai mult dect compoziia produsului. De cealalt parte, produsele premium, ca pastrama, muchiul sau

cotletul, sunt injectate cu saramur i fosfai, compuii care rein cea mai mult ap. Injectarea se face cu o main special cu ac, iar vidarea mascheaz c produsul e umplut cu ap. Saramura, care trage foarte mult din greutatea produsului, are ca efecte secundare hipertensiunea arterial i diabetul. E-urile sunt importate i, n cele mai multe cazuri, condimentele precum ceapa sau usturoiul sunt prafuri obiunite prin deshidratare. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Insitutului de Cercetri Alimentare din Bucureti, spune c absolut toate produsele din magazine, mai puin cele eco, sunt pline de chimicale. Cel mai mult, ns, atrage atenia asupra intoxicrii cu reclame: Mezelurile i sntatea n-au nimic n comun. Copiii n-ar trebui s consume niciun gram. De aceea, publicitatea este agresiv pe segmentul celor mici. Chiar dac au fost silii de legi s treac pe etichete toate componentele reetei, productorii din Romnia se feresc s dezvluie cantitile adevrate de carne dintr-un produs. Dintr-o list de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfai, nitrii, nitrai, arome sintetice i colorani, mult sare i mult ap. Medicii spun c efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. n schimb, pe timp ndelungat, efectele sunt dezastruoase. Romnii sau obinuit s cumpere ap la la pre de carne. n ultima vreme, au aprut tot soiul de aditivi care n-au fost testai toxicologic, dar pe care productorii au nceput s-i foloseasc intens. Dintre cei mai periculoi sunt fosfaii, care, n exces, mpiedic fixarea calciului n oase. Imaginai-v ce nseamn asta pentru copii, spune Gheorghe Mencinicopschi. Specialistul n sntate alimentar atrage atenia c poteniatorii de arom, care se regsesc chiar i n specialitile mai scumpe din carne, provoac un apetit ridicat i dau dependen: Glutamatul monosodic, de exemplu.

Din lista lung de compui chimici alimentari, coloranii sunt bombe pentru organism. Roul carmin se extrage dintr-o insect. n procesul chimic de extracie, se folosete aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase i riscul cel mai mare l reprezint Alzhaimerul, explic domnul Gheorghe Mencinicopschi. Fosfaii din mezeluri mpiedic fixarea calciului n oase. Afecteaz creterea copiilor, iar n 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoz. Brbaii vor scdea la btrnee mai repede n nlime i, n multe cazuri, vor fi obezi. Semipreparatele mai conin gume de omogenizare, care, pe lng faptul c rein ap, au rolul de a omogeniza. Nu pot fi digerate de tubul digestiv, dect n zece ani. Efectul imediat este apariia gastritelor i a ulcerelor, dar i a celei mai urte forme de cancer - cel colonorectal, spune domnul Mencinicopschi. Nu stim ce se afla in spatele acestui genocid in masa, dar zilele romanilor sunt numarate, pentru ca milioane de oameni din aceasta tara cumpara mezeluri si carne. Carnea de pui contine extracte proteice obtinute din carne de porc si vita. Proteinele din carne de vita si porc fusesera injectate de producatori in carnea de pui, pentru a mari capacitatea carnii de pui de a retine apa. Frauda a putut fi depistata abia recent, gratie unor noi metode de investigatie folosite de Food Standards Agency, bazate pe analiza ADN. Carnii de pui i se poate adauga, prin injectare, potrivit legii, o anumita cantitate de apa, dar in cazul cand aceasta depaseste 5%, producatorii trebuie sa declare acest lucru. Apa in exces nu poate fi retinuta de carne, decat daca sunt adaugate proteine hidrolizate. Regimul alimentar bazat pe consumul de carne rosie duce la inrautatirea sanatatii pe termen lung, precum si la scurtarea duratei de viata cu circa 10 ani. In contrast, o alimentatie in care baza consumului de proteine animale o constituie carnea de pasare si de peste, duce la un risc mai redus de cance, daca aceasta carne de pui este naturala si nu injectata. Studiul cercetatorilor americani si europeni a fost publicat

in prestigiosul Archives of Internal Medicine si are la baza cercetari minutioase efectuate pe un esantion de peste 5.000.000 persoane. Cercetatorii din cadrul US National Cancer Institute au descoperit ca mesele care contin carne rosie sau carne procesata industrial duc la un risc crescut de aparitie a cancerului si a bolilor de inima. Cercetatorii au calculat ca un procent de circa 61% din randul barbatilor si unul de 76% din randul femeilor din lume mor anual din cauza complicatiilor provocate de consumul zilnic de carne. In lumea medicala, termenul de carne rosie cuprinde carnea de porc, vita, oaie, capra sau vanat. Cercetarile au mai dovedit ca, atunci cand carnea rosie este gatita la temperaturi mari, se formeaza compusi chimici care provoaca aparitia cancerului. Carnea rosie este, de asemenea, o sursa majora de grasimi saturate care sunt asociate cu aparitia cancerului de san si a celui colono-rectal. Iata un grup nou de produse specifice: Rolmix si Rolham, care prin nume isi sugereaza utilizarea la marirea capacitatii de legare a apei in bucatile de carne. Ambele game de produs au eficienta foarte mare in productia produselor din carne (diferite tipuri de sunci, bacon, sau produse naturale), unde capacitatea de legare a apei este esentiala, rezultatul fiind un randament marit si pierderi minime la tratament termic. Produsele acestea se adauga in tumbler sau malaxor, prin injectare sau chiar in cutter. Au particularitati specifice si sunt desemnate pentru a rezolva probleme diverse cum ar fi imbunatatirea texturii, fragezimii sau fermitatii produsului finit, fara a neglija optimizarea costului produselor. Exista formule diferite pentru calitatea dorita a produselor: nivel de injectare sau extensie scazut, medium si mare. De asemenea sunt posibile amestecuri pentru aplicarea tehnologiei de produse reconstituite pentru tipuri de sunci fierte in membrana sau in folie. Deci acestea ( si altele ) sunt armele de ucidere in masa a oamenilor. Acestea, impreuna cu toate chimicalele si otravurile puse in mezeluri, carne, legume, fructe, ajuta la mutilarea pe veci a organismului uman si la distrugerea lui definitiva.

Cele mai frumoase fructe i legume de pe tejghele pot fi i cele mai otrvitoare, n special, cele care provin din alte tari, acolo unde se practic agricultura intensiv i exportul de mrfuri n alte ri. Mnnc sntos! Acesta este ndemnul pe care-l auzim n fiecare zi. Cu toate acestea, aflm c majoritatea alimentelor sunt contaminate. Romania si Republica Moldova import legume i fructe crescute prin mijloace dubioase, ce pun n pericol viaa consumatorilor. Multe substane, injectate n legume i fructe prin tehnologiile moderne, provoac diverse forme de cancer, tulburri hormonale i alte grave afeciuni ale organismului uman. Legumele i fructele sunt o surs inegalabil de minerale, de care organismul uman are mare nevoie n fiecare zi. Aceast cerere pe pia a fcut ca tehnologiile de cultivare s se modernizeze n timp record pentru a produce ct mai multe fructe i legume, nct multe alimente au devenit periculoase pentru sntate, cu toate c aspectul lor este perfect. Dei sunt contieni de pericolul care-i pate, oamenii consum n fiecare zi fructe i legume pline de E-uri cancerigene. Explicaia ar fi c acestea au un aspect apetisant i un gust plcut. n ceea ce privete legumele din import ns, situaia este puin diferit. Sunt frumoase ca aspect, ns gustul las de dorit. Legumele i fructele sunt tratate chimic pentru a asigura o producie mare la hectar i pentru a rezista mai mult i a-i pstra aspectul proaspt n vitrin. Pieele noastre au fost inundate n acest an de pepeni verzi, dovleci, roii, castravei i alte fructe injectate. Riscul cancerigen pe care l presupune agricultura intensiv const n utilizarea ngrmintelor chimice, cu preferin cele azotoase. Datorit gestionrii incorecte i abuzive a acestei tehnologii, plantele acumuleaz cantiti mari de azotai, ce se transform n azotii i apoi n nitrozamine - substane deosebit de cancerigene. Acest procedeu a fost asimilat i de unii productori care activeaz la noi. Legumele de import conin i o mare cantitate de glucide, obinute prin creterea plantelor la lumina artificial. Pe de alt parte, cele mai multe legume importate nu sunt cultivate direct pe pmnt, ca i la noi, ci n ghivece ori ldie speciale, de unde i insuficiena srurilor minerale, un exemplu fiind roiile. Din cauza stimulentelor chimice ce nu caracterizeaz producia autohton de legume i

fructe, Moldova reuete s obin maximum 300 tone de roii la hectar, n timp ce producia din rile occidentale atinge i 600 tone/h. Muli cultivatori moldoveni, pentru a combate duntorii i a spori creterea plantelor, folosesc pesticide, fr a respecta cantitile i modul de administrare a acestora. Recent, s-a ajuns la concluzia c nivelul acestor reziduuri depete limita de siguran stabilit de Administraia pentru Protecia Mediului. Cele mai periculoase alimente la acest capitol sunt merele i strugurii, printre altele. Consumul excesiv de fructe i legume cancerigene atac creierul. Specialitii au ajuns la concluzia c ntre excesul folosirii pesticidelor i tulburrile de comportament, nregistrate n rndul copiilor i adolescenilor, exist o strns legtur. Totodat, consumarea periodic a fructelor i legumelor contaminate cu pesticide are legtur cu dezvoltarea necorespunztoare a creierului i a sistemului nervos. Aceste toxine sunt responsabile de apariia diverselor forme de cancer i a unor grave tulburri hormonale. Dovleceii i castraveii tratai chimic conin niveluri ridicate de pesticide cancerigene. Chiar dac anumite substane nu s-au mai folosit n cultivarea acestor legume, otrvurile s-au pstrat n sol, noile producii fiind, de asemenea, contaminate. Alimentele din categoria legumelor i fructelor care conin cel mai ridicat nivel al pesticidelor sunt strugurii, bananele, spanacul, roiile, piersicile, merele, dovleceii de iarn, cpunile i broccoli etc. Coaja e cea mai periculoas. Dintre cele mai periculoase elemente chimice de sintez, produse pe baz de pesticide, menionm E 230 (difenil), E 231 (ortofenil) i E 233 (tiabendazol). Aceste pesticide, injectate n coaja fructelor, sunt utilizate pentru protejarea citricelor de mucegaiuri, boli, duntori i pstrarea aspectului n timpul transportului i comercializrii. Ele provoac alergii n urma atingerii fructelor i chiar hemoragii interne. Un sfat pe care ni-l dau specialitii este acela de a nu consuma coaja citricelor n diverse preparate cum sunt prjiturile, torturile i alte dulciuri care sunt folosite de gospodine pentru a aromatiza dulciurile. n UE nu se folosete acest procedeu, motiv din care E 230, E 231 i E 233 nici n-au fost interzise. Un studiu al

Uniunii Europene arat c jumtate din fructele, legumele i cerealele care sunt vndute n toate rile membre sunt foarte periculoase pentru sntate, din cauza numrului mare de pesticide. Potrivit specialitilor din UE, 5% din fructe, legume i cereale conin chimicale n concentraii care depesc limitele legale. n prezent, produsele alimentare vndute n UE conin peste 350 de chimicale diferite. Intrebarea este : daca UE stie de aceste atrocitati, de acest genocid in masa, de ce se continua cu punerea otravurilor in vanzare? Oare ce se ascunde in spatele acestui genocid cunoscut? Am facut aceasta paranteza, pornind de la magazinele din Ungaria pe care le vizitam in acele zile de excursie in 1985 si de la magazinele din Italia pe care le-am vizitat in 2005-2008. Ceea ce constat este cumplit pentru semenii si conationalii mei, dar si pentru familia mea, pentru rudele mele, prietenii mei si de ce nu, pentru toti oamenii de pe planeta Pamant. Dumnezeu ne-a creat sa fim sanatosi, ne-a oferit intreaga natura pentru a ne hrani si criminali din umbra distrug natura si tot ce inseamna natural, viata si, PENTRU BANI, omoara in serie, fara sa fie trasi la raspundere de nimeni, injectand in dreapta si in stanga tot ce ar fi putut sa se numeasca HRANA, dar in loc de viata, ei injecteaza MOARTE. Spitalele sunt arhipline de oameni bolnavi, de muribunzi neputinciosi. Iar doctorii? Cer sume exorbitante ca sa ii vindece. De cine? Cum? Cu cobaltoterapie? Sau citostatice? Imi vine sa rd ...cu amaraciune si tristete. Alte otravuri ! Asta e in Romania. O spun cu mare tristete. Mafia sanitara, mafia farmaceutica, mafia economica, mafia sociala, mafia tiganeasca, si atat de multe alte mafii ca nu le mai stim numarul, ne sufoca, ne strivesc. Probabil ca asa este si in alte tari, caci cei care sunt in frntea rii si iau decizii sunt ca maimuele: repeta gesturile altora, pentru ca nu rationeaza ce este bine si ce este rau pentru popor, dar si pentru ca sunt marionete in mainile mai

marilor lumii, care le ordona ce sa faca. Pe mine m doare in primul rand de ara mea, de poporul meu, al nostru, ce s-a ales de el si ce se va alege in continuare. Inchid aceasta paranteza si inchei relatarea despre excursia in Ungaria spunand, ca ne-a surprins pe toti cu abundenta de magazine, lux, lucruri bune si frumoase, atunci in 1985, cand romanii stateau ore in sir la cozi ca sa prind gheare de pui, gturi, rturi si picioare de porc, pentru ca restul carnii mergea la export, cand lumina se inchidea de zeci de ori pe zi, cand gazele de-abia plpiau si era frig in case, la serviciu, peste tot, cand schimbam scutecele copilului pe masa din bucatarie aprinzand ochiurile aragazului ca sa ii fie cald si sa vad sa-l schimb. Sau noaptea, cand se scula copilasul meu si trebuia sa ii dau sa bea ceai, sau sa manance putin lapte, trebuia apoi sa aprind ochiurile de la aragaz ca sa se incalzeasca si sa vad la lumina flacarilor. Apoi stateam sa-i fierb biberoanele si tetinele, pentru ca trebuiau desinfectate. Nici lumina, nici caldura, asta era prea mult pentru niste amri ca noi. De ce spun amri? Pentru ca doar noi, viermii ( cum ne numea nevasta cea rea a lui Ceausescu ) duceam o viata sociala si economica de mizerie, fara mancare, fara lumina, fara gaze, fara multe altele. Directorii, politistii, lucratorii din armata, parlamentarii, guvernantii, turnatorii ( ciripitorii), membrii de partid activi, consilierii, prefectii, aveau de toate si stateau bine ( ca si acum ). Este o mare diferenta intre viata pe care o ducem noi, amaratii, viermii si viata pe care o duc lingaii, hoii la nivel inalt ( adica cei ce fur mult, nu ginarii de rnd ), protii care sunt smecheri si se invart in cercuri influente etc. Anul urmator, in 1986, am plecat impreuna cu prietena mea, Gina, o alta prietena a noastra, Vichy, sotul meu, Laurentiu, doamna Geta, organizatoarea grupului impreuna cu cativa prieteni de la hotelul Intercontinental, intr-o excursie in URSS, la Moscova, Tbilisi si Erevan ; o excursie superba, cu locuri minunate. Iar am urmat procedura de a cumpara lucruri pentru a le vinde, dar in URSS se vindeau multe alte lucruri ( cercei ieftini, creioane dermatograf, rujuri, pardesie, fuste, haine din tercot, maieuri din bumbac etc. ). Am plecat cu toate lucrurile, am ajuns la aeroport de unde am luat avionul spre Moscova. Pe atunci erau niste controale imposibile la

vama. Si la vama Budapesta-Bucuresti, la Bors, cu trenul, si la vama de la aeroport, controalele erau teribile, se confiscau lucruri, se interziceau lucruri de transportat dus-intors. Nu aveam voie cu bautura, cu prea multe pachete de tigari, cu blugi, ca sa nu mai vorbim de aparatele electrocasnice. In sfarsit, am trecut de vam si am ajuns pe aeroportul impresionant de mare si elegant Sheremetyevo din Moscova. Am ramas impresionata de acest aeroport si de marimea capitalei. Hotelul Cosmos, unde am fost cazati era superb, elegant, foarte mare si cu bufet suedez. Dar mai avea ceva...hoae din Georgia. Da. Erau fete tinere, care veneau prin camerele turistilor cu pretextul de a cumpara ceva si puneau mna s fure. Erau patru, asa ca se acopereau unele pe altele. Mai si cumparau, tocmindu-se la pret, dar pe furis luau ce gaseau de dimensiuni mai mici, ca sa le ascunda sub haine. Am stat o zi in Moscova, timp in care am facut tur de oras, am vizitat Kremlinul pe afara. Piata Rosie este cea mai cunoscuta piata a orasului, ea separand Kremlinul, fosta resedinta imperiala, in prezent sediul presedintiei ruse, de zona comerciala Kitay-gorod. Din Piata Rosie pornesc toate drumurile principale ale orasului, aceasta fiind considerata centrul Rusiei. Numele de "Piata Rosie" provine de la cuvantul rusesc "krasnaya", care inseamna deopotriva "rosu" si "frumos", ultimul inteles - un arhaism - fiind folosit pentru a desemna Catedrala Sfantul Vasile din marginea acesteia. In centrul Moscovei, in frumoasa Piata Rosie, se afla cel mai cunoscut simbol al Rusiei ortodoxe, Catedrala Mijlocirii Maicii Domnului sau Catedrala Pokrovskaya. Denumirea sub care e consacrata in istorie si in constiinta moscovitilor este insa "Sfantul Vasile" - Vasili Blajinoe dupa numele unui sfant mistic foarte cunoscut, ingropat in aceasta. In urmatoarea zi am plecat spre Tbilisi cu avionul. Am ajuns in capitala Georgiei si din nou am ramas impresionata de maretia URSS-ului, o tara cat un continent, superba. Oraul este situat in estul Georgiei, pe ambele maluri ale raului Mtkvari. In nord Tbilisi se invecineaza cu Saguramo Range, la est si la sud-est cu Iori Plain, la sud si la vest cu diferite zone ale regiunii Trialeti Range. Dupa parerea mea este o regiune magnifica.

Principalele atractii din Tbilisi sunt: Turul Vinului, Muzeul Janashia, Biserica Sfintei Treimi(Sameba), Muzeul de Arta al Statului Georgia, Muntele Mtatsminda, Catedrala Sioni, Fortareata Narikala, Baile Sulphur, Biserica Metekhi. Alte atractii: plantatiile de ceai, statiunile alpine Gudauri si Bakuriani, drumetiile in Parcul National al Georgia, incluzandtea Mestia-Svaneti, BorjomiHaragaili, Tevali-Gurjaani. Si aici am vandut lucruri. Am nimerit in asa fel incat ne-am intalnit cu o doamna careia i-am spus ca avem lucruri de vanzare si ea ne-a dus acasa unde am intalnit o familie care se pregatea sa manance. Doamna ne-a cumparat lucruri si a chemat si vecine care au luat lucruri. Am uitat sa spun ca la Tbilisi se vindeau foarte bine seturile de pahare cu sticla de culoare rosie si cu model. Am avut si eu un set, pe care il impachetasem in haine in valiza. Ceilalti din grup aveau 3-4 seturi, pe care le-au vandut foarte bine. Am facut tur de oras, am vizitat locurile mai importante si apoi am luat un autocar care ne-a transportat prin muntii Caucaz spre Yerevan. Am vizitat lacul Sevan, care este superb. Fiind luna martie, era zapada in Caucaz. Drumul era impresionant si, cum mie imi place natura si calatoriile in natura, nu ma mai saturam sa privesc peisajele incantatoare. Iata ca am ajuns si in Armenia, un trm de vis, parca scos dintr-o poveste. Armenia este prima tara care a adoptat Crestinismul, in anul 301. O explorare a acestei tari echivaleaza cu o imersiune in istorie - de la Erebuni, un site arheologic presarat cu peste 200 de gravuri antice in piatra si Ughtsar, o veche fortareata cocotata pe un platou alpin, la nenumarate manastiri si biserici amplasate in peisajul dramatic. Capitala Yerevan este unul dintre cele mai vechi orase din lume, intemeiat cu aproape 2.800 de ani in urma, in timpul vechiului Babilon. Desi majoritatea orasului vechi a fost demolat in anii 1930, acum este reconstruit intr-un stil sovietic modern. Yerevan reprezinta esenta Armeniei, in care se afla atat originile antice, cat si trecerea tumultoasa a timpului si noile inceputuri moderne.

Cu toata violenta istoriei sale, Armenia este un taram incantator. Lacul Sevan este cel mai mare lac din Daudaz, laudat pentru apele sale pure si peisajul frumos. Principalele atractii turistice din Armenia sunt : Muntele Ararat, locul in care a poposit Noe dupa potop, Galeria Nationala intemeiata in 1919, biblioteca Yerevan cu manuscrise antice (Matedaran) si peste 13.000 de texte si piata Vernisaj. In apropiere de Yerevan se afla fortareata Erebuni (un loc arheologic impresurat cu peste 200 de pietroglife si inconjurat de lacuri frumoase) si Ughtasar, o veche fortareata, Manastirea Geghard, apoi un mare centru cultural al Armeniei medievale si unul dintre cel mai bine conservate monumente din acea perioada - Manastirea Agartsin, aflata la cativa km est de Ailijhan, intr-o zona impadurita, manastirile Haghpat si Sanakin, aflate in apropierea malurilor raului Debed. Acestea au fost construite prima oara in secolul X si au suferit mai multe reconstructii si extinderi. Se spune ca marele poet armean Sayat-Nova s-a nascut in Sanakin si a devenit calugar la Haghpat. Am facut tur de oras, am vizitat superba Armenie si apoi am plecat spre aeroportul din Yerevan, pentru a ne intoarce la Moscova, unde ne astepta o seara de neuitat in compania muzicii si a dansului. Era o receptie data in cinstea noastra, la care nu trebuia sa lipsim. Astfel, am aterizat din nou pe aeroportul Sheremetyevo si ne-am indreptat spre alt hotel unde se afla sala de receptie. Acolo erau mese lungi aranjate deosebit de frumos si un ring de dans unde incapeau 50-60 de perechi. Mancarea a fost fara cusur si distractia minunata, excelenta. Am ramas cu o impresie frumoasa despre aceasta excursie. A doua zi ne-am dus prin magazine sa vedem ce cumparam, eu mi-am luat o haina din blana sintetica, o caciula ruseasca cu blana pe margine si sapunuri, igari, fee de masa din plastic si maruntisuri pentru cadouri, ciocolata. Am luat masa de pranz si apoi ne-am pregatit bagajele. Ne astepta un autocar care ne-a transportat la aeroport si iata-ne iar controlati la vama, iscoditi de toti, cautati in valize, in buzunare, trecuti prin filtru, c de, eram comuniti. Dupa toate formalitatile ne-am urcat in avion si via spre Bucuresti.

-------------------Despre viata mea spirituala am vorbit intr-un capitol anterior, dar ceea ce vreau sa subliniez aici este intrarea mea si a sotului meu in Comunitatea Emanuel, din Franta, comunitate unde faceam rugaciuni impreuna, cantam impreuna si mergeam in excursii spirituale, unde participam la slujbe religioase, rugaciuni si buna dispozitie pe care o aveam in suflet prin bunatatea lui Dumnezeu. Preotul de la Parohia unde cantam in corul bisericii ne-a inscris in anul 1992 la o excursie religioasa numita pelerinaj, in Franta. Fericirea noastra, a mea si a sotului meu nu cunostea margini. Bucuria si mai mare era ca nu ne costa nimic si aveam enorma ocazie de a merge la locul sfant numit LOURDES. Pentru un crestin activ, Lourdes inseamna un miracol unic in viata sa. Am plecat intr-o dimineata la orele 7 din Bucuresti cu un autocar SCANIA de 55 locuri, plin cu oameni de la diferite biserici catolice din Bucuresti. In general ne cunosteam unii cu altii. In autocar erau si cativa tineri - care mai tarziu vor deveni preoti cu chitarele, precum si trei preoti din parohii diferite. Atmosfera era cum nu se putea mai frumoasa: si cantam si spuneam rugaciuni impreuna, spuneam glume, faceam popasuri. Am trecut prin Budapesta ( din nou acel oras minunat care m-a incantat nespus ), unde am vizitat catedrala Sfantul Stefan si unde s-a tinut slujba. In fiecare zi se tinea slujba religioasa. Aceasta hrana spirituala era necesara si foarte buna pentru sufletele noastre in continua cautare. Apoi am plecat spre Austria, am trecut Germania si am ajuns in Franta. Pana la destinatie nu am mai vizitat nimic si am facut opriri scurte. Oricum am facut 3 zile pe drum, destul de obositor. Am ajuns intr-un final la Paray-le-Monial unde am fost cazati in corturi imense, amenajate special pentru turistii veniti in pelerinaj. Eram 5000 de persoane. Impresionant ! Si toaletele mobile, dusurile erau excelente. Nu mai vazusem asa ceva niciodata. Sala de mese era si ea impresionanta. Atatea persoane care faceau cu schimbul voluntariat ca sa prepare mancarurile, sa serveasca turistii. Va dati seama ce inseamna sa serveasca 5000 de turisti? Zilnic, timp de 5 zile, trei mese pe zi?Era prima oara in viata mea cand vedeam asa ceva si mi se parea de domeniul fantasticului. Si apoi, dupa micul dejun, urma slujba,

urmau cantarile si laudele aduse lui Dumnezeu, precum si rugaciunile, iar dupa-amiaza marturii, ore de adoratie, sfanta spovada pentru cei care doreau, seara alta slujba. Era ca intr-un vis, ca intr-o feerie nemaipomenita. Slujba era tinuta de ...180 de preoti din toate tarile. Ceva sublim ! Mi-a parut foarte rau cand a trebuit sa plecam. Dar nu stiam ca ne vor duce intr-un loc si mai important, si mai impresionant : Lourdes. Dar pana acolo, sa spun cate ceva de Paray-le Monial. Paray-le-Monial este la vest de Cluny, n departamentul Sane-etLoire, n sudul Burgundia. Este un ora atractiv situat n peisajul din vestul Burgundiei pe malurile rului Bourbince. Este un ora de pelerinaj important, n urma apariiilor lui Cristos unei clugrie, sfanta Maria Margareta Alacoque n secolul 17 i continu s atrag 100,000 de pelerini in fiecare an. Si are ca centru de pelerinaj important - Bazilica du Sacr-Coeur, Capela de la Colombire, din cadrul manastirii unde in 1675, a devenit spiritual, printele iezuit Claude de la Colombiere, om cu o mare cultur i o via spiritual aleas, precum si capela aparitiilor, unde Cristos i-a aparut Sfintei Maria Margareta Alacoque. Aceasta a fost canonizata n 1920. In data de 27 decembrie 1673, pe cnd se afla n adoraie n faa altarului, l vede pe Cristos n Preasfntul Sacrament. Iat cuvintele Mntuitorului: "Inima mea dumnezeiasc este att de aprins de dragoste fa de oameni, i ndeosebi fa de tine, nct nu-i mai poate stpni flcrile ei arztoare, ci trebuie s le rspndeasc cu ajutorul tu, i s se arate oamenilor ca s-i mbogeasc cu comori nepreuitePentru ca s fac acest lucru te-am ales pe tine cci eti o prpastie de nevrednicie i de netiin, aa c toate vor fi fcute prin mine. n anul 1674 urmeaz alte apariii ale Mntuitorului, dintre care cea mai impresionant e probabil cea din luna lui iulie, n care Isus se arat strlucind n mrirea Sa dumnezeiasc, cu cele cinci rni ca cinci sori din care neau flcri din toat fiina Sa divin. Prin pieptul Su deschis se vedea Inima Sa Prea Sfnt, izvorul viu al

acestor flcri de nestins. Atunci Isus i-a revelat c pcatele de rceal i de nerecunotin i de dispre sunt cele care l supr cel mai mult. Spre sfritul anului 1676 Margareta primete o alt frumoas revelaie. Sfnta Fecioar i apare cu pruncul n brae spunndu-i: Iat cine te va nva ce trebuie s faci. Dupa 5 zile de plimbari prin oras, rugaciuni, slujbe religioase, vizite etc. am plecat spre Lourdes. Am ajuns in orasul-minune la 6 dimineata. Am simtit ceva deosebit in momentul intrarii autocarului pe poarta orasului. Fecioara Maria trona in mijloc. Era coplesitor ! Am avut fericirea s urcam pn la poalele munilor Pirinei, acolo unde cu muli ani n urm Fecioara Neprihnit a binevoit s-i aeze picioarele pe stnca din Grota Marssabielle al ndeprtatului Lourdes, la 11 februarie 1858. Un moment i un loc privilegiat din istoria Bisericii i din viaa de credin a celor ce cred n Dumnezeu i o cinstesc i preuiesc pe Maica Domnului. Din momentul ntlnirii Bernadetei Soubirous cu "frumoasa doamn" care i va spune mai trziu i numele: "Eu sunt Neprihnita Zmislire", a nceput un lung drum al pelerinilor spre acest loc binecuvntat i s-a deschis un centru mondial de pelerinaje pentru ca fiecare n credina s retriasc ntlnirea cu divinul, cu frumuseea, cu credina i sperana de convertire i cu dorina de nsntoire trupeasc, dar mai ales sufleteasc, cu Fecioara Preacurat de la Lourdes. Nu exagerez cu nimic, ajungnd la Lourdes, n apropiere de Grota Marssabielle fiecare se simte pentru cteva ceasuri i zile c ine locul Bernadetei care s-a bucurat s stea n preajma acelei doamne care lumineaz, ncurajeaz i mbucur ochii, dar mai ales sufletul. De fapt lng grot nu este prezent nici o figur care s-o reprezinte pe Bernadeta, ci doar locul unde a stat ea n preajma Neprihnitei pentru ca fiecare s se simt pentru cteva clipe "Bernadeta", surprins i fericit. De atunci au trecut 150 de ani de continu retrire a clipelor pe care le-a simit Bernadeta, i milioane de pelerini ce s-au ndreptat spre

Lourdes au ncercat n spirit s retriasc experiena acelei fericite tinere din localitatea aezat la poalele munilor Pirinei. Cum e i firesc de acest moment privilegiat s-au bucurat milioane de pelerini ajuni aici din toate colurile lumii, mnai de un singur dor: de a o ntlni n spirit pe cea care s-a nvrednicit s-i vorbeasc Bernadetei i prin ea lumii ntregi despre rugciune - rugciune i peniten, convertire i peniten. Imaculata a venit la Lourdes nu pentru Bernadeta, ci pentru lume, pentru oameni, pentru toi fii lui Dumnezeu. Mesajul adus la grota din Lourdes este evanghelic i se ndreapt spre toi. De aceea, suntem martorii unui astfel de fluviu de pelerini care o caut pe Maria i doresc s simt mesajul ei, precum i mngierea i ncurajarea ei pe drumul vieii, pe drumul spre Cristos. Un mare eveniment, o mare bucurie pentru noi toi cei care ne-am nscris la acest moment istoric. Toi ne-am simit privilegiai s stam lng statuia Maicii Domnului din Grota Marssabielle i toi ne-am adresat Mariei n rugciuni i cntri, aa cum a fcut-o Bernadeta i cum au fcut-o milioanele de pelerini sosii la poalele munilor Pirinei. COPLESITOR ! Apariiile Sfintei Fecioare la grota de la Lourdes au declanat pelerinajele care au adus vindecri i nsntoiri asupra oamenilor nu numai prin bile fcute n piscina cu apa miraculoas, dar mai ales n timpul procesiunii cu Sfntul Sacrament. La Lourdes au avut loc multe nsntoiri i vindecri, dar numai cteva au trecut examenul foarte sever al Comisiei Medicale Internaionale i de hotrrea definitiv a episcopului. O nsntoire reprezint restabilirea complet a sntii iar vindecarea poate avea loc n zona fizic, cea psihologic i cea spiritual. i noi, pelerinii romni, la Lourdes am simit aceasta atmosfer ntlnindu-l pe Dumnezeu care ni s-a descoperit i nou prin Maria, prin imaginea i mesajul ei evanghelic - nct am fi voit s rmnem mereu acolo, spunnd cu Petru "Ce bine ne este nou aici". Dar drumul nostru trebuia s continue, trebuia s coborm din Pirinei de

lng Grota Marssabielle, din minunatul templu cuceritor al Lourdesului, spre cas, ca sa spunem i altora minunile fcute de Domnul prin Cea Preacurat, prin Maria, mama noastr; s povestim i altora despre atmosfera cereasc i marian de la Lourdes, locul mondial al pelerinilor venii din toat lumea. La Lourdes am stat doua zile, timp in care am fost cazati la vilele care apartineau asociatiei Secours Catholiques Caritas France si am fost hraniti la cantina Caritasului, o cladire mare, impozanta. Am ramas profund impresionata de organizarea la care am asistat in toate zilele pelerinajului nostru, la tot ce am trait peste tot. Cu si mai mare parere de rau am lasat in urma Lourdes si am plecat spre Paris, ca sa vizitam capitala Frantei in care se afla casa Comunitatii Emanuel. Pe langa aceasta, am vizitat Louvre la exterior, am facut tur de oras, am facut un popas binevenit la minunata Jardin du Luxembourg, Sacre-Coeur, dar cele mai impresionante au fost Notre Dame si Tour Eiffel. Am facut fotografii si am admirat vitraliile exceptional executate. Am vizitat de asemenea cu mare placere si incantare biserica medaliei miraculoase (chapelle de la Mdaille miraculeuse ), o adevarata capodopera de arta, loc in care m-am apropiat cu deosebita piosenie de altarul Sf. Ecaterina Laboure. ( Chsse de sainte Catherine Labour ). Sena m-a impresionat teribil. Este de o maretie fantastica si podurile sunt construite impecabil. Viata pe Champs Elysees este minunata si am admirat indelung magazinele, strazile largi, cafenelele, picturile noilor si vechilor talente. Champs-lyses e cunoscut in Franta sub numele de La plus belle avenue du monde (Cel mai frumos bulevard din lume) si se intinde de la Piata Concorde pana la Arcul de Triumf. A fost renovat si s-au construit trotuare largi din granit. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Parisului. Sute de magazine ale unor firme cunoscute in toata lumea, cinematografe, teatre si restaurante anima zona zi si noapte.

Dupa o zi in care pe de-a dreptul ne-am simtit coplesiti definitiv, am luat autocarul si am plecat spre casa. O perioada nici unul din noi nu mai scotea nici o vorba. Parca trecuseram dintr-un univers intr-altul, dintr-o viata intr-alta. Nu ne puteam dezmetici. Nu puteam crede ca noi am trait acele momente atat de superbe, divine si unice in viata noastra. Daca as avea putere, as organiza un pelerinaj cu toti romanii, ca sa vada, sa traiasca, sa simta ceea ce am simtit eu in acea calatorie de vis. Cuvintele nu au puterea de a descrie ce am simtit in acel pelerinaj. Doar inchideti ochii si incercati sa va imaginati obiectivele turistice incantatoare din Paris: Arcul de Triumf, Bulevardul Champs-Elysees, Turnul Eiffel, Basilica Sacre Coeur, Notre Dame, Cabaretul Moulin Rouge, Muzeul Louvre, Domul Invalizilor, Podul Alexandru al III-lea, Pantheonul, Muzeul d'Orsay, Palatul Versailles, La Defense, Place de la Concorde, Opera din Paris, Muzeul Orangerie, Place Pigalle, Centrul Pompidou, Primaria Parisului, La Conciergerie si Sfanta Capela, Jardin du Luxembourg, Pont Neuf, La Madeleine, Place des Vosges, Muzeul Rodin, Grand Palais etc. care ne-au daruit momente de neuitat pentru toata viata. Ajunsi acasa, am povestit tuturor de nenumarate ori ce am trait in fiecare zi, ce am vazut, am adus pliante, fotografii, carticele, statuete cu Fecioara Maria de la Lourdes care continea apa sfintita de la izvorul sfant, izvor de ap ce curge n apropierea grotei. Apa acestuia are puteri miraculoase. Am povestit in continuare cum la una din apari iile sale, Sf.Fecioara i-a spus Bernadettei Soubirous Vino bea i te spal cu apa izvorului. De atunci pelerinii beau din aceast ap care curge acum la robine ii afla i n stnga grotei i fac baie n aceast ap la piscinele din dreapta grotei. Si noi am facut baie in apa din acele piscine faimoase si ne-am simtit excelent dupa aceea. Si cele trei biserici suprapuse : Bazilica Rozariului, Bazilica Imaculata Concep iune, Bazilica Sf. Pius al X-lea m-au lasat bouche bee, cum spun francezii, adica, fara replica. Bazilica Sf. Pius al X-lea a fost construit n ntregime n subteran si este sub nivelul rului Gave de Pau . Sfin it n 25 martie 1958 bazilica are o capacitate de 20.000 de oameni. De form elipsoidal,

lungimea sa este de 200 de metri, l imea de 80 de metri i nlimea n centru de numai 10 metri. Structura sa se bazeaz foarte mult pe tehnica de beton precomprimat. Este impresionanta, iar experienta unica de acolo nu poate fi povestita asa cum se cuvine, ci trebuie traita pe viu, in cele mai mici amanunte. Milioane de oameni vin anual la Lourdes. Unii vin pentru a se ruga, alii pentru a se vindeca sau pentru a cere ajutor i ndrumare, binecuvntare i protecie, iar alii vin din simpl curiozitate. n ir indian se ndreapt, ajutndu-se unii pe alii, ctre grota n care Fecioara Maria i s-a artat lui Bernadette Soubirous. Totul se petrece n linite i reculegere. n faa miracolului oamenii rmn tcui. Se pare ca atingi un taram sfant, de nepatruns, ca te afli pe o alta planeta, intr-o alta lume. Si nu este nici o exagerare. Dar trebuie sa inchei acest capitol pentru a trece mai departe ca sa va povestesc de trairile mele la Madrid. Mi-e greu sa ma desprind de Lourdes si de tot ce a fost acolo, dar trebuie s-o fac. In 2010 am cunoscut o doamna in adevaratul sens al cuvantului, plina de calitati morale si spirituale fara cusur : Claudine Yessayan, un exemplu de devotament si generozitate fara precedent. Este frantuzoaica si a venit in Romania cu treburi. Corsicanul, Xavier, cu care ati facut deja cunostinta, m-a recomandat acestei frantuzoaice, ca sa ii fiu interpreta pe durata sederii ei la noi. Spre marea mea parere de rau a stat foarte putin in tara, si-a rezolvat treburile si a plecat acasa. Am inteles-o deoarece trebuia sa mearga la copilul ei pe care il lasase in grija sotului. Dragi cititori, deoarece va consider prieteni buni, va fac o marturisire din tot sufletul. Nu mi-as fi inchipuit ca in Franta sa existe persoane atat de inalte din punct de vedere spiritual, ca acestea doua: Claudine si Franoise pe care o voi cunoaste mai tarziu, in iunie 2011, cu ocazia unei excursii pe care aceasta, impreuna cu sotul ei si cu alti prieteni francezi si belgieni, in numar de sase, au facut-o in Romania. Cele doua despre care pomenesc aici, au dat dovada de cea mai inalta forma de ajutor divin : mna lui Dumnezeu prin aceste doua unelte ale sale, frantuzoaicele, devenite prietenele mele cele mai bune, asa cum le considera inima mea. Claudine Yessayan a fost

magnifica inca de la inceput, de cand a pus piciorul in casa noastra si apoi a continuat ajutorul ei si din Franta, vorbind cu toti cei care mar fi putut ajuta, ca sa cotizeze pentru ca eu sa plec in Spania, la Madrid, in vara anului 2010 pentru a-l intalni pe vindecatorul holistic filipinez de mare tinuta morala si spirituala, cu o devotiune fara precedent, Alex Orbito, un ucenic al lui Cristos trimis pe pamant pentru a ajuta oamenii aflati in suferinta. Si va inchipuiti, dragii mei prieteni, cititori, ca aceasta doamna Claudine, a facut tot posibilul, ca eu sa pot pleca. Mi-a trimis bani ca sa platesc autocarul dus-intors, mi-a facut rezervarea la hotel, a platit avans, mi-a trimis bani ca sa platesc restul de plata. Pentru mancare ramasese foarte putin si mai era nevoie, sa zicem, de 60 de euro. Aici intervine pentru a cata oara minunea lui Dumnezeu asupra mea. Nu mai aveam alti bani, mi-am luat cateva mere, 2 pachete cu orez expandat, o sticla cu apa, mi-am facut bagajul ( foarte mic de altfel, pentru ca plecam pentru cateva zile ) si am asteptat dimineata ca sa ma imbarc in autocar. Rudele mele si prietena mea, care stiau ca plec la Madrid, ma cainau si ma compatimeau aproape jelindu-ma si spunandu-mi ca plec asa ca o nebuna si inconstienta la drum lung ( am facut 3 zile dus si 3 zile intors cu autocarul, plus 2 zile la Madrid: sambata si duminica, pentru procedurile medicale ale lui Alex Orbito ). Eu nu ma sinchiseam de nimic. Nu eram inconstienta, dar stiam in sufletul meu si in mintea mea ca totul va fi foarte bine, ca nimic nu-mi va lipsi si ca Dumnezeu nu isi lasa copiii niciodata. Le-am spus cu multa liniste si pace ca Isus a hranit pasarile cerului si nu le-a lasat sa piara, a hranit 5000 de oameni cu cateva paini si cativa pesti, asa ca si eu, fiind copilul Sau, nu ma va lasa sa pier. Va intrebati desigur ce s-a intamplat cu mine fara mancare, fara bani si cum am rezistat 8 zile. Este de facut un film pe tema asta, va asigur, si sper ca vreun scenarist mai indraznet, sa isi dea seama ce tezaur reprezinta aceste fraze pe care eu le-am scris aici. Dragii mei ( ma adresez asa domnisoarelor, doamnelor si domnilor de pretutindeni, pentru ca voi sunteti cititorii mei dragi ).

De cate ori m-au lasat Isus si Preasfanta Fecioara Maria de izbeliste, aruncata in roata vietii, in tumultul valurilor ce se zbat la tarmul nemuririi, fara ca sa imi intinda o mana de ajutor? NICIODATA. De cele mai multe ori nu am meritat, dar iubirea lor a fost intotdeauna mai mare decat neputinta, slabiciunea si delasarea mea, astfel incat la Madrid am avut ocazia sa vad cu ochii mintii si ai sufletului pentru a mia oara, marea lor indurare, bunatate, iubire, intelegere, duiosie, asupra mea. De ce eu? De ce pe mine? M-am intrebat de mii de ori. Dar raspunsul pe care mi l-am dat a fost ca nu pe mine m-a ajutat, caci sunt milioane de oameni in lume pe care ii ajuta, ci pe fiecare copil al lor il ajuta, daca exista deschiderea inimii, incredere deplina, credinta desavarsita si iubire, respect, smerenie fata de ei si de ceilalti semeni. In asemenea context, Dumnezeu si toti sfintii ii ajuta pe toti in mod egal. Asta am inteles, ca eu nu sunt mai importanta decat ceilalti, ci sunt importanta pentru Dumnezeu la fel ca si ceilalti. Drept exemplu, in autocar m-am asezat foarte aproape de o doamna cu care nu mai vorbisem niciodata pana atunci, dar care, la un moment dat m-a intrebat daca am vreun senvis ceva, pentru ca nu ma vazuse mancand. Eu i-am raspuns ca nu am, dar ca nu imi fac probleme pentru ca Dumnezeu ma ajuta si imi da El cand crede de cuvinta. Cand ea a auzit ca eu vorbesc astfel despre Dumnezeu, mi-a oferit doua senvisuri, putina cafea si ceva dulce, spunand-mi ca ea este foarte credincioasa, ca merge la biserica, la slujbe, dar ca nu este ortodoxa si nici catolica. Facea parte din cultul penticostal. Am vorbit cu ea mult despre credinta, religii, Dumnezeu, insemnatatea rugaciunii etc. Cand am ajuns la Madrid mi-a dat in autocar 20 de euro spunand-mi ca ma ajuta pentru ca nu poate sa vada o persoana suferind fara mancare si fara apa. Cand am coborat din autocar, pe aceasta doamna, pe nume Constanta, o astepta fata ei, care traia si lucra si ea la Madrid. M-au condus pana la un mic magazin alimentar de unde mi-am cumparat cate ceva. Cand am iesit, fata doamnei mi-a dat 20 de euro, ca sa am si din partea ei, spunandu-mi ca la biserica si-a propus sa faca bine unor persoane drept multumire si inchinare adusa lui Dumnezeu pentru serviciul bun pe care l-a capatat. M-au condus pana la hotelul unde aveam rezervarea si si-au

luat la revedere. Eu am fost coplesita de gesturile lor, dar stiam ca totul e de la Dumnezeu, asa cum simtisem inca din Bucuresti, inainte de plecare. Receptionerul, un domn mai in varsta a fost foarte amabil, iar eu, nestiind spaniola am vorbit cu dansul in engleza si italiana. Dimineata la orele opt am fost la usa blocului unde trebuia sa vina Alex Orbito cu intreaga sa suita de ajutoare, precum si ceilalti bolnavi, care trebuiau tratati. Dar si aici a fost mana Providentei la mijloc, pentru ca minunata Claudine, fusese impreuna cu fiul ei in Belgia, cu o luna in urma, la sedintele de vindecare cu Alex Orbito ( acest vindecator este neobosit; pleaca din tara in tara, ca un mesager, ca sa vindece si continua sa vindece fara ragaz, fara odihna ). Vorbise cu el si cu echipa sa, ca eu sa nu platesc sedintele de vindecare, ca pe mine sa ma scuteasca de la plata. Costul era de 70 euro pentru fiecare sedinta de lucru si toti banii se varsau la constructia secolului, PYRAMID of ASIA, cea mai mare realizare umana posibila. Deci am avut marele, grandiosul privilegiu de a nu plati si de a participa ca ceva unic, devenit un mare mister divin pentru mine, acest vindecator cu puteri magice, care patrunde in interiorul organismului uman in asa mod incat pacientul nu simte nici o durere. Rugaciunile acestui om, puterea lui de vindecare, maretia sa, ma duceau cu gandul la Ilie, Isaia, Ioshua, Iosif. Si in ultima zi, s-a intamplat inca un miracol de neconceput si de neimaginat. Pe cand se ruga, a lesinat, respiratia a devenit grea, apasatoare, ca si cum inima ii venea sa iasa din piept si a ramas ca si cum era fara suflare. Deodata, o voce din interiorul lui a inceput sa vorbeasca spunand ca este Isaia si ca a venit cu mesaj din partea lui Dumnezeu ca sa ne asigure ca Cel de Sus ne iubeste si vrea ca noi sa fim vindecati, mai ales cu sufletul, pentru ca in primul rand sufletul are cea mai mare nevoie de vindecare. A vorbit mai mult, dar din ce in ce , glasul i se etompa, devenea mai incet, parca se stingea ca o flacara de lumanare, iar asistenta sa si-a plecat urechea sa inteleaga mai bine sfarsitul mesajului, intelegand ce vorbeste si transmitandu-ne si nou in engleza. Cert este ca toti am inceput sa plangem teribil, instantaneu, ca la comanda, pentru ca eram complet coplesiti de acea maretie. Asistenta ne-a invitat apoi sa atingem mna dreapta a domnului

Orbito si dupa cateva minute l-au luat si l-au transportat pe brate in salonul unde se afla un pat. Incet-incet, cu greu, sub supravegherea unui medic, domnul Orbito si-a revenit si a trebuit sa faca pauza o ora, ca sa se odihneasca. Dupa aceea si-a reluat activitatea de a lua pe fiecare om in parte si de a il vindeca prin puterea lui Dumnezeu. Inainte ca bolnavii sa intre in cabinetul sau, erau pregatiti de bioenergeticieni care le faceau pase, pentru a le deschide centrii energetici. Functionarea normala a organismului uman este asigurata nu numai de patrunderea din afara a diferitilor compusi chimici si a elementelor de origine organica si anorganica, ci si de alimentarea permanenta din exterior, cu energia Pamantului, a Soarelui si a celorlalte corpuri cosmice. Aceasta energie este principiul fundamental al lumii materiale si este prezenta in orice obiect si fenomen. Fiecare organism viu este purtatorul unui sistem bioenergetic dezvoltat in sine, cu intrarile si iesirile sale, capacitatea de a absorbi, a raspandi si a acumula energie, de a o repartiza de la nivelele organelor la cele ale celulelor. Fiecare celula, organ, sistem si organismul, in intregul sau, genereaza un biocamp, ce formeaza pentru fiecare individ, o structura specifica si caracteristica doar acestuia. Cu ajutorul biocampului, in functie de dereglarile sale energetice, se poate determina starea de sanatate a pacientului. Avand o sensibilitate ridicata fata de biocampul celorlalti, senzitivii, prin apropierea mainilor de corpul bolnavului simt, chiar la o oarecare distanta, biocampul manifestandu-se slab, sub diferite forme: caldura, frig, intepaturi, usoara opozitie la miscarea mainilor. Senzitivii aflati intr-o anumita stare pot vedea chiar aura (biocampul) omului. Senzatiile obtinute prin contact cu campul iti indica organele bolnave, iar prin terapie se actioneaza energetic asupra lor, imbunatatindu-se starea sanatatii organelor respective. Terapia bioenergetica (magnetica) consta in stapanirea metodei de acumulare a energiei si transmiterea acesteia organului bolnav sau organismului ca tot unitar. Acest tratament este aplicat pe scara larga si are un grad ridicat de eficienta.

Exceptionala organizare! Nemaipomenit traseu al bolnavilor catre vindecare! Si o alta minune dumnezeiasca... Printre persoanele bolnave care asteptau procedurile domnului Orbito, se afla si o fata, o tanara spaniola, care s-a asezat langa mine si am vorbit tot timpul in engleza. Ea era bucuroasa ca a gasit pe cineva cu care sa vorbeasca in engleza, eu eram bucuroasa ca am pe cineva cu care sa comunic, pentru ca eram singura. Foarte amabila si binevoitoare, mi-a propus sa mergem la pranz la un bufet suedez destul de ieftin: 12 euro pentru oricata mancare doream. I-a parut bine s-o insotesc si am mers impreuna la acel restaurant. Dupa 10 minute au aparut in local si membrii echipei domnului Orbito, in jur de 8 persoane, toti tineri, care lucrau ca voluntari in acele zile. A fost o atmosfera foarte placuta, iar la sfarsit, fata pe care am insotit-o nu m-a lasat deloc sa platesc masa, oferindu-mi favoarea de a plati ea totul, spunand ca acea suma infima ( care pentru mine era o avere ) nu se pune la socoteala. A fost extrem de draguta cu acest gest onorabil si echitabil, sau mai bine zis, spiritual. I-am multumit lui Dumnezeu din nou pentru marea Lui bunatate. Luni dimineata mi-am luat sacosa si am plecat spre autogara din Madrid ca sa astept autocarul spre tara, caci se terminase sesiunea de vindecare. Stand eu in asteptare si uitanduma la lumea care venea si pleca, am vazut o tanara cu o punga mare in mana care imi facea semn si ma striga. Stiti cine era? Extraordinar ! Era fata care imi daduse 20 de euro, fata doamnei Constanta, din autocarul cu care am venit la Madrid. Se gandise sami prepare cafea, senvisuri, ca sa am pe drumul de intoarcere si mi-a mai dat 20 de euro, ca sa am pe drum la intoarcere. I-am multumit din suflet pentru fapta fetei si a mamei ei, din momentul in care le-am cunoscut si pana in clipa cand ne-am luat ramas bun. Mari sunt minunile Domnului, dragii mei, fara egal. Am povestit acest detaliu tuturor, cand m-am intors acasa si simteam nevoia sa vi-l spun si voua.

IN LOC DE E P I L O G

Am gresit de multe ori, caci toti gresim si nu este nici unul corect, sfant si fara pata incat sa ma judece. Doar Dumnezeu are acest drept asupra mea. Cer iertare din toata inima lui Dumnezeu si voua tuturor celor carora v-am gresit. Sunt constienta ca v-am facut mult rau si de aceea ma caiesc din toata fiinta mea. Speranta mea este una singura: aceea de a obtine iertarea totala, ca sa pot merge spre lumina. Si eu, la randul meu, iert greselile celor care au fost rai si nedrepti cu mine, care mi-au facut mult neajuns, atat mie cat si copilului meu. Imi pare nespus de rau ca eu si mai ales copilul meu a trebuit sa suferim nespus din cauza acestor nedreptati si rautati care ni s-au facut si care se puteau rezolva pe cale amiabila, crestineasca. Dar unora nu le poti cere mai mult decat pot ei sa ofere. Asa ca iertarea mea, sa fie cu voi toti, din tot sufletul meu. Si incerc ii iert si pe tiganii care au facut si continua sa faca atat de mult rau tarii noastre, romanilor, strainilor si mai ales sotului meu, Laurentiu. A fost atacat in timp ce se intorcea acasa de la serviciu si i s-a dat in cap cu un obiect greu, ca sa ii fure servieta, a fost lovit si tare mi-e teama sa ma gandesc daca nu de la asta I s-a tras moartea. Prostia si rautatea sunt atat de mari incat in silnicia lor, nu au gandit ca poate are in servieta doar acte ( ceea ce si era de fapt ). Oricum, tiganii ar omori si pentru 10 lei si chiar si pentru mai putin, caci ei nu se gandesc la crima, la a lua viata cuiva, ci la ceea ce pot ei obtine imediat. De cate ori nu au fost omorate batrane in casa sau pe strada pentru 5 lei, pe care ii aveau asupra lor. Dar Dumnezeu e Cel care face dreptate si doar El hotaraste cand si cum. Datoria noastra de crestini e doar sa iertam si sa iubim ( oare cum o fi asta?, m-am intrebat de mii si mii de ori, dar nu exista alt raspuns decat acesta: iubeste si iarta, raspuns pe care l-am auzit de mii si mii de ori ). DRAGA CITITORULE, meriti si vei avea o viata frumoasa si fericita. Trebuie sa-ti alegi cu grija idealurile si sa tintesti cat mai sus. Munceste cu

placere pentru a avea mereu success. Fii sincer cu oamenii si ajuta-i atunci cand poti, dar nu-ti lasa soarta in mainile lor. Doar tu iti poti face viata mai usoara si mai frumoasa. Lupta cu toate fortele pentru a-ti atinge scopurile. Va urez tuturor multa sanatate, pofta de munca si invatatura, bucuria unui DA spus din toata inima spiritualitatii si adevarului, lumina si incredere in propriile forte, curaj, multa pace sufleteasca si altruism fara limite. Marele nostru istoric si filosof, Nicolae Iorga, spunea: Fiecare are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum dect acela pe care e chemat sa mearga. Poetul francez Andre Gide spunea : E bine sa-ti urmezi propriul drum, dar numai daca e un drum care urca. Multumesc din tot sufletul tuturor celor care au citit si citesc aceasta monumentala carte, celor care m-au sustinut si ma sustin in continuare, care au crezut in mine si in idealul pe care vreau sa il fac cunoscut tuturor. Multumesc prietenilor mei pe care ii port in suflet fara incetare. Multumesc din toata inima copilului meu, Mihai-Emil, care a trebuit sa ma suporte cu stoicism in toti acesti ani si pe care il iubesc mai mult decat pe oricine din aceasta lume, pentru ca el este sufletul meu, tot ce am mai scump si mai drag si nimic nu poate diminua aceasta iubire infinita, care vine dupa aceea fa de Divinitate. Multumesc naturii, aerului, pamantului si energiei cosmice pentru tot ce mi-a oferit de-a lungul timpului, pentru unicitatea explorarii fiecarei particule de bine, de frumos, de adevar, de iubire si minune adevarata. Pe curand, preaiubitii mei, la buna revedere !

CUPRINS

MANUSCRIS PENTRU ETERNITATE RANDUNICA DIN NOAPTE CULORI CITATE CELEBRE DESPRE IUBIRE A IUBI ESTE INSASI LEGEA VIETII - cugetari de Cristian Turcanu

pag. pag. pag. pag.

pag.

CUVANT INAINTE AL AUTOAREI

pag.

CAPITOLUL I - COPILARIA

pag.

C A P I T O L U L II - SCOALA PRIMA PARTE, PRECUM I VIAA SOCIAL DIN ACEA VREME pag. C A P I T O L U L III - BUCURESTIUL DE ALTADATA SI BUCURESTIUL DE AZI pag. C A P I T O L U L IV - CASATORIA SOTUL MEU, LAURENTIU

pag.

k K k k

C A P I T O L U L V - FAMILIA LUI LAURENIU pag. C A P I T O L U L VI - MAMA MEA, AURELIA pag. C A P I T O L U L VII - COPILUL MEU, MIHAI-EMIL pag. C A P I T O L U L VIII - VIATA MEA SPIRITUALA pag.

C A P I T O L U L IX - I T A L I A ( NOV. 2005 NOV.2008 ) R O M A N I A ( NOV.2008 prezent ) pag. k C A P I T O L U L X POIANA STAMPEI 2009 pag. C A P I T O L U L XI - IESIRILE DIN TARA pag. IN LOC DE EPILOG pag.